M0n0

Take Shelter {2011}

2012-01-31T23:15:00.002+02:00

Nu stiu cine e tipul asta...Jeff Nichols dar a scos aici o drama rara, matura si bine pusa la punct...

Nu e ca si cum Nichols ar fi vreun pustan dar e tanar in aceasta industrie si tanar relativ cu alti regizori care chiar si la o varsta inaintata tot prostii de filme scot. Aici s-a prezentat o drama profunda despre un om care e bantuit de propria sa minte si vise. Incontrolabila a ajuns viata lui cand aceasta psihoza ajunge sa ii dirijeze viata. Pe de o parte poate interpreta visele ca un soi de avertisment, dar fiindca mama lui a fost diagnosticata la vreo 30 de ani cu schizofrenie paranoica ajunge sa creada, inevitabil, ca si el poate sa aiba boala.

Spre deosebire de conceptiile noastre precedente nu toti redneckşii sunt prosti. Cel putin Curtis (jucat bine, dar nu foarte bine de Michael Shannon, unul din actorii foarte buni ai Hollywoodului dar care din pacate e putin exploatat) asa ni se prezinta...ca un tanar rational care ia fiecare eveniment asa cum se desfasoara. Ideea e ca il judecam ca un om sanatos la cap sau cu superficialitate si il privim ca un nebun...

In schimb, scenariul si regia lui Jeff Nichols a fost atat de bine construita incat pentru o clipa nu l-am vazut pe Curtis ca fiind portretul unui om nebun ci portretul unui om care are doar o presimtire si desi aceasta ii poate distruge familia si viata, poate fi realizata atata timp cat are sprijinul celorlalti...insa din moment ce unii il pot privi ca pe un om ce a pierdut fraiele vietii acest lucru nu se intampla. Este dat afara de la slujba, sotia mai are putin si il paraseste pana cand acesta se deschide ei in legatura cu problemele lui, prietenul sau il "ajuta" la sublinierea faptului ca toata lumea il crede nebun, s.a.m.d.

Pana la urma cum poti sa explici ce traiesti ca fiind ceva ce are legatura cu realitatea? Nu poti. Nu poti decat sa privesti obiectiv si pe ansamblu...nimic nu e cum pare initial. A fost o drama psihologica foarte buna dar nu as spune ca e deosebit de memorabila si nu stiu ce efect o sa mai aiba peste un timp...si nici cat o sa-mi amintesc din ea.

8.3/10

A Dangerous Method {2011}

2012-01-29T23:17:00.002+02:00

Cronenberg a fost si este unul din regizorii care imi plac din ce in ce mai mult...dar parca in secret.

De la eXistenz la Videodrome (care nu m-a dat pe spate in mod special)...de la A History of Violence la Eastern Promises. Filme care au o anume violenta care poate fi simtita pe limba de la sangele improscat in aer. De la brutalitatea cadrelor, la close-up-urile claustrofobe. Filmele lui David Cronenberg sunt, parca, repere pentru cariera lui Tarantino, insa acesta din urma a zorzonat-o ca pentru Hollywood.

Am fost de prin liceu un fan al psihologiei. Mi s-a parut infinit interesant sportul acesta cu mintea cand incerci sa il descoperi sau redescoperi pe cel din fata ta. E un lucru pe care il face toata lumea involuntar cand vrea sa cunoasca pe cineva. Bineinteles, psihologia e mult mai mult decat atat...e cautarea drumului catre celula sau grupul de celule gri ce au determinat crearea acelui individ in caracterul ce functioneaza in societate la momentul acela. Freud si Jung au facut asta acum 100-si de ani...purtau conversatii interminabile de cate ori se vedeau si subiectele lor pareau sa nu se termine niciodata. Sincer, i-am citit in trecut dar de abia acum am avut impresia ca ii cunosc pe oameni. Caracterizarea lor a fost una umana dar la un nivel intelectual destul de rar, va imaginati. Din pacate a avut momente in care m-a pierdut sau sirul s-a rupt fara explicatie. A fost, cred, intentionat plin de scurtaturi pentru a nu prezenta intreg procesul de vindecare a pacientei rusesti a lui Jung sau rivalitatea dintre Jung si Freud.

Amandoi au ramas in istorie ca psihoanalisti desavarsiti ce au adus avansuri deosebite in campul lor. Sunt cunoscuti irefutabil nu numai de fanii psihologiei. Asadar recomand filmul asta tuturor pentru a cunoaste oamenii din spatele stiintei mintii si pentru discutiile lor extrem de interesante (din punctul meu de vedere) in legatura cu sexul, monogamia, teologia si altele.
Aa, trebuie sa spun cate ceva si despre acting. Mi s-a parut ca Knightly a jucat foarte frumos desi usor exagerat pe alocuri. Probabil asta ii cerea rolul si s-a vazut ca a pus suflet dar nu a fost suficient de convingatoare...de vina e scriptul. Mortensen a fost un Freud rece si destul de plat iar Jung a fost umanul dintre toti, el osciland in emotii si gandire.

8/10

The Girl with the Dragon Tattoo {2011}

2012-01-29T19:39:00.000+02:00

In mod surprinzator acest film a avut exact acelasi efect ca originalul...

Asa cum am zis aici si nu am s-o mai zic inca o data aici, m-a lasat neutru...cu alte cuvinte, pentru mine, aceasta investigatie m-a lasat rece, nu m-a interesat deloc. Vroiam sa fie ca unul din cazurile lui Sherlock, din noul serial de la BBC, excelent fabricat, la un standard deosebit de inalt. Adica nu chiar mura-n gura dar nu inteleg filmarea a doua filme cu aceeasi chestie cand oricum efectul dat de carte si detaliile tip avalansa de acolo nu se compara cu cele doar vizuale si auditive de aici...detalii care nu pot umple doar 2 ore jumate ci mult mai mult.

In acelasi timp nici unul din ele nu e atat de interesant pe cat pare. Dupa doua vizionari ale originalului si dupa o vizionare cu atentia la maxim la aceasta, aceasta e concluzia la care am ajuns. Singura chestie care ne pare iesita din comun e bineinteles singurul personaj iesit din comun...Lisbeth Salander. Si la un astfel de personaj e imposibil ca jocul tau sa nu fie unul iesit din comun, astfel unul mai bun fata de standarde. Jocul ambelor actrite mi s-a parut identic...Rooney Mara cat si Noomi Rapace au dat 110% pentru un astfel de personaj, cine nu ar face-o? Ambele la primele roluri importante, astfel nici una bagat serios in seama pentru prestatia lor...Rooney nu o sa castige Oscarul si din cele 5 nominalizari mi-e indiferent la ce castiga. Nu e un film extraordinar si desi regia lui David Fincher a fost spot-on, chiar mai buna decat a lui Niels Arden Oplev (pentru ca cel din urma a fost ajutat teribil de scenariu si in nicidecum de vreun talent regizoral ca al omologului sau din filmul nou), el nu a reusit sa surprinda pe nimeni cu filmul asta pentru ca nu e in textura povestii sa surprinda. Inca investigatia din "Zodiac" mi s-a parut mult superioara. Diferenta dintre cele doua filme e data de regia lui Fincher, clar diferita in bine de a lui Oplev si chiar ma bucur ca nu s-a oferit sa fure cadre cum a facut Scorsese cu "The Departed".

Craig David a fost la fel de plat cum a fost Michael Nyqvist si a iesit numai cat trebuie in evidenta fara o prestatie notabila sau surprinzatoare. Nu mai tin minte clar finalul primei partii pentru ca pentru mine ambele se termina cand se afla criminalul si situatia victimei...dupa, nu mai stiu daca s-au intamplat asemanator si putin e important.

Ca o concluzie...daca ar fi sa aleg dintre cele doua pentru a prezerva aceasta poveste pe pelicula, o aleg in mod sigur pe cea noua. Mi-a placut mai mult si m-a tinut captivat mai mult...mai ales ca eu am vazut originalul acum un an si ceva si astfel efectul lui s-a diluat datorita timpului.

8.4/10

Pleasantville {1998}

2012-01-29T16:05:00.000+02:00

Auzisem de filmul asta de foarte multi ani dar nimic nu ma tragea sa-l vizionez...nici castul, nici ideea (pentru ca auzisem despre ce e vorba), nici datile cand a fost dat la televizor si am prins cateva cadre din el...

Ideea e ca imi este tot una ca l-am vazut acum si nu acum cativa ani...nu a fost un film revelator pentru mine, nimic de genul asta. A fost un film placut, frumos, despre viata si complicatiile ei...si a mers bine intr-un moment ca asta pentru mine cand mi se intampla atat de multe intr-o perioada atat de scurta de timp...placute si neplacute. Probabil e Karma...probabil o sa vina si o perioada mai frumoasa mai tarziu. Nu se stie. Ideea e ca filmul nu e alb-negru (ba-dum-tzz!), nu e liniar in adevaratul sens ci schimbator ca firea omului. Omul se schimba la fel de des cat se spune ca omul nu se schimba. Se schimba inevitabil atat datorita evolutiei dar si din cauza evolutiei tehnologiei din jurul sau...trebuie sa se adapteze. E ceva extraordinar de frumos, daca esti deschis la minte. La fel e si cu filmul asta...diversitatea face din om un lucru infinit interesant si imprevizibil...colorat. Unic ca multitudinea de nuante de culoare si nume pentru acestea cate exista. Mi-a placut de asemenea si castul filmului...Tobey Maquire, William H. Macy, Reese Witherspoon, Jeff Daniels si Joan Allen. Actori misto care si-au facut treaba foarte bine. Morala filmului e prezenta dar ma tem ca executia si acest mic gimmick folosit pe tot parcursul filmului fac peste 50% din film pentru ca daca era intr-un fel de la un capat la altul nu mai functiona.

7.8/10

The Rum Diary {2011}

2012-01-28T23:17:00.000+02:00

Imi pare rau de omul Hunter S. Thompson ca nu are parte de un film mai grozav...

Aici, al sau alter-ego e jucat de un jurnalist Paul Kemp care e trimis din New York sa lucreze la un ziar muribund...din pacate povestea nu se complica prea mult in afara acestui detaliu. Nu mi-a placut nici partea romantica, nici partea cu politica de pe insula, nici macar orasul in sine, Puerto Rico.

Nimic nu mi-a placut. A fost un film fara sare si piper...fara halucinatiile din "Fear and Loathing in Las Vegas" desi se putea extinde peste asta. Fara gonzo-ul specific lui Thompson...care a facut filmul precedent unul atat de viu si cu un impact imens. Johnny Depp l-a jucat intr-adevar la fel de bine ca in primul film dar mult mai cuminte, fara excentricitati, fara ca personajul sa aiba o personalitate caracteristica lui cum a fost in filmul din 1998. S-au gasit asemanari in comportament dar nicidecum in personalitate.

Mi-a placut personajul lui Giovanni Ribisi desi la fel ca toate, a fost prost sau insuficient creionat. Mi-a placut de Amber Heard pentru ca...Amber Heard! Dar cam pana aici ajung discutiile legate de film. Nu e un film pe care il recomand...chiar si daca v-a placut "Fear and Loathing...". Ma gandesc insa ca nu va pot opri sa va uiti din cauza ca joaca Johnny Depp si vinde singur filmul insa lumea o sa fie dezamagita la final.

6/10

The Artist {2011}

2012-01-25T23:22:00.000+02:00

Cu adevarat, acesta e filmul ce are cel mai mare potential sa devina filmul anului...

Adica stim ca e laudat peste tot in presa de specialitate, laudat si cu premii, Globul de Aur a plouat peste filmul asta...si eu zic ca pe merit. Sa ne uitam la formula...un film curajos pentru ca e in totalitate mut, un film care vorbeste despre epoca muta a cinemaului hollywoodian...deci din start un film care atrage atentia criticilor de film din zona respectiva. Dar chiar si obiectiv, nu exista motiv pentru care nu poate sa-ti placa filmul asta. E un film care are de toate si intr-adevar iti da senzatia ca vezi o bucata de cinema care profita de senzatia coplesitoare a nostalgiei pentru a trezi sentimente fata de filmele mai simple de acum 80-90 de ani unde nu erau folosite numai efecte speciale ci doar mimica unor oameni talenti...artisti.

Un alt element infailibil al acestei formule este bineinteles paralela dintre vechi si nou. Vechiul cu experienta, sarm si talent buluc iar noul cu frumusete, inocenta si talent buluc. Din cauza ca filmul exploreaza cele doua perioade este astfel un film mai complet decat daca vizionam o singura latura. Latura lui George Valentin (jucat extraordinar de Jean Deujardin) e aceea a omului care, indragostit de ceea ce face, refuza noul pentru ca pe de o parte ii este frica sau nu crede ca poate face fata acestei noi tehnlogiii. Se afunda astfel intr-o depresie pentru ca studioul sau l-a parasit si criza mondiala - un alt element ce face apel la ziua de azi - l-a pus pe drumuri, nefiind capabil sa mai faca parte din filme. Drama sa e cea a artistului...omul care creaza totul din nimic si face lumea sa se minuneze si sa rada impreuna cu el, sa planga impreuna cu el si sa traiasca impreuna cu el pentru o ora si ceva...cat tinea un film pe vremea aia.

Noul este reprezentat de frumoasa Peppy Miller, o actrita ce ajunge sus destul de repede datorita frumusetei si poate chiar a talentului. Prea mult nu se pune accent pe povestea ea insa pararelela dintre cei doi este vizibila. Coloana sonora face 40% din film...ceea ce e mai mult decat la altele pentru ca aici a trebuit sa compenseze pentru lipsa dialogului care bineinteles a fost inlocuit cu intertitluri...muzica ce te unge pe suflet compusa la mare arta de Ludovic Bource...nominalizat si el la Oscar. Filmul asta are 10 nominalizari la Oscar anul acesta. Numai Hugo il depaseste.

Asta e un film produs dupa o reteta ce nu are voie sa dea gres. E o idee noua dupa una veche, o poveste extraordinar de frumoasa povestita frumos, un actor nou, o fata noua, care joaca perfect, un regizor despre care nu am mai auzit pana acum decat daca este cineva fan OSS 117 (serie despre care nici eu nu am auzit). E un film mic dar care e mai mare decat majoritatea de anul asta.
P.S. Mi se pare o tampenie sa ceri banii inapoi de la un film (asta) cand aflii dupa ce incepi deja sa-l vezi ca e mut...esti un idiot.

9.5/10

Happy Feet Two {2011}

2012-01-25T01:38:00.001+02:00

Era o vreme cand nu se faceau animatii de calibrul acesteia asa, doar ca sa fie facut...

Ma refer aici la faptul ca anul asta si parca din ce in ce mai des au inceput sa fie realizate animatii costitisitoare si "epice" la panarama. Asta, Cars 2 si nu altele...filme care primul lor numar a scos un Oscar iar cel prezent a scos un mare fas. O vrajeala costisitoare care place numai copiilor pentru ca ei nu pot diferentia ce e bun si ce e prost. Ei doar vizioneaza, inghit tot, asa e pana la o varsta...

Apoi o sa realizeze ca a lor copilarie a fost umpluta de prostii si de aceea zicem ca generatia ce vine vede numai tampenii cand copilaria noastra a fost bestiala. Dar nu, la modul serios, asta e un film foarte slab. Povestea nici nu se compara cu prima, acum e mult exagerata si ridicola...si da, stiu ca prima parte a avut pinguini cantareti si unul din ei chiar dansa step. Aici e mai exagerat pentru ca nu apeleaza la nimic...doar la atentia nedistributiva a unui copil in fata unor obiecte colorate si rapid miscatoare. Atat.

5.1/10

The Big Year {2011}

2012-01-24T01:54:00.003+02:00

Ce fel de sport mai e si asta? Adica nu serios, inteleg sa fie pasiunea cuiva sa urmareasca pasari...inteleg sa cheltuie o multime de bani sa calatoreasca...dar ce satisfactie, in afara de cea proprie poate sa aiba cand afla ca a vazut cele mai multe specii de pasare intr-un an?

Da, asta poftim este nivelul de competitie al americanului. Cu viata lui goala (desi ar fi considerat la noi ca facand parte din clasa medie spre inalta) si cu criza lui de varsta medie incearca sa-si indeplineasca visele neindeplinite finalizand astfel de evenimente care nu permit decat sa privesti niste pasari in habitate intr-adevar superbe. Bineinteles, aceasta fiind tema principala a filmului si din cauza ca filmul e o drama usoara cu teme secundare puternice ce vorbesc despre familie...totul o ia ba dramatic, ba ciudat in directia in care spectatorul nu prea vrea sa ajunga. Cred ca erau suficiente subiectele despre pasari...si daca filmul era impanzit de povesti ale acestor oameni, toate filmate intr-un stil usor documentaristic eu cred ca ar fi iesit un film mult mai bun.

Insa asa a iesit o prostie de film unde actori de comedie incearca sa fie mai dramatici decat sunt in stare si fiindca s-au focalizat pe asta efectul comic dispare complet...astfel nesatisfacand pe nimeni.

Dar acum ma gandesc la efectul filmului asupra spectatorului roman cu oarecare bani si cu 0 hobbyuri sau pasiuni. Oare o sa se apuce si el sa faca parte din clubul "birding"-ului? Oare filmul asta reuseste sa ii aprinda o flacara in aceasta directie? Oare viata cuiva poate fi atat de goala incat ajunge sa se uite la pasari? Eu nu mi-am imaginat asta vreodata...dar bine, poate fac parte din categoria oamenilor carora nu le pasa de pasari...

Chiar si asa, filmul a fost o mediocritate crasa...o pierdere de timp din orice punct de vedere. Nimic...dar chiar nimic nu a fost rasarit...si cred ca am vorbit deja prea mult despre el.

5/10

A Very Harold & Kumar 3D Christmas {2011}

2012-01-21T21:10:00.000+02:00

Aveam nevoie de o comedie de asta. Usoara, in acelasi stil ca precedentele filme ale celor doi protagonisti intotdeauna in cautarea perfectionarii prieteniei lor si a urmatorului joint belea...

Nu e de analizat sau de comentat prea mult aici. Poantele au fost in ton cu varsta lor, nu pentru pubertani, nu pentru copii ci pentru tineri de pana in 30 de ani, pentru tineri care au gustat macar o data o iarba si care au prietenii puternice si neconditionate. A fost placut, am ras si personajele episodice au fost pe masura asteptarilor...cum a fost Danny Trejo, Neil Patrick Harris, copilasul high, tatal acesteia si pana si Amir Blumenfeld care a devenit faimos datorita sketchurilor de pe College Humor...cu Jake & Amir. Aici si-a facut foarte misto rolul si are un personaj amuzant...chiar nu ar fi rau sa-l vad intr-un alt rol, poate chiar unu principal.

Mi-a placut si partea cu animatia facuta din plastilina, de calitate...ca de altfel tot filmul. Facut in 3D a avut o groaza de faze cand se indrepta ceva spre ecran...dar cum eu l-am vazut in 2D nu vedeam decat o ciudata diferenta dintre prim plan si planul secund...de parca era ecranul albastru la mijloc. S-ar putea sa ma insel...

7.5/10

Immortals {2011}

2012-01-20T01:07:00.001+02:00

Ce chestie de film. Adica facut pentru bani de la un capat la altul...

Si imi pare rau pentru regizorul Tarsem Singh ca el are imagini misto in cap insa ii si plac banii ca de nu, nu facea bazaconii de genul asta. Omul are potential dar cred ca ii sta mai bine ca "art director" ca face niste seturi de ma doare capu...si aici si in The Fall si in The Cell. Nu ma doare capul la propriu dar texturele ales, culorile, detaliile prind viata si ofera filmului un plus memorabil...

Partea proasta e ca Tarsem nu e destul de atent pe story-telling ci mai mult pe make-up...el mai mult descrie evenimentele si lasa povestea povestita prost, spusa sec si fara sa iti pese de personaje si deznodamant. Pe langa asta a fost impins de la spate de catre casa de productie care a adus pe marile ecrane "nemuritorul" 300 sa reproduca succesul sau efectul. Nu stiu daca e posibil orice ar fi dar trebuiau sa realizeze ca a face ceva ca 300 e ca si cum ar incerca cineva sa-l imite pe Michael Jackson. E unic in propriul fel (si imi cer scuze pentru comparatia care probabil ar jigni pe multi iubitori de muzica dar va rog...shhh) si orice film cu acelasi ton ne aduce automat aminte de el. Acesta are parte de efecte mai trasnet, de un regizor mai colorat dar nu neaparat cu o imagintie mai bogata decat Zack Snyder (desi l-as acuza pe cel din urma de plagiat nerusinat din romanele grafice) ci doar cu un simt estetic mai flamboiant, mai de efect.

Actorul principal nu mi-a placut si nu stiu ce o sa faca el in noul Superman decat daca il salveaza un scenariu beton...nu "lipsa-pauza-dinte-gaura" asta. O sa-mi ramana in cap cateva imagini dar nu stiu daca pentru mult timp...pacat.

6/10

The Descendants {2011}

2012-01-18T01:10:00.000+02:00

Era pe lista de vizionat de ceva timp, inainte sa fi castigat vreun Glob la cele de aur de anul asta. S-a facut multa zarva in jurul actingului lui Clooney si in jurul filmului in general.

Dar nu stiu cum se face, nu m-a uimit cu nimic filmul asta. E doar o poveste frumoasa, frumos povestita cu comentarii legate de familie. Jocul lui George Clooney intotdeauna mi s-a parut rezervat si practiv neinteresant comparativ cu, sa zicem, Daniel-Day Lewis, Al Pacino, Jack Nicholson, Robert De Niro si mai marii trecutului. Are un stil in care nu se chinuie cu formarea personajului sau o personalitate unica, deosebita ci o copie cat-de-cat fidela cu el insusi...iar ce pot sa spun, personalitatile unor oameni reali nu sunt intotdeauna de remarcat. Poate totusi exagerez si aici chiar asa s-a vrut personajul dar eu tot asa il vad si pe Clooney in viata reala. Aici a jucat rolul unui tata ce trebuia sa recastige respectul fiicei sale mai mari (pentru ca la cea mica nu se pune).

Drama a fost la cote minime spre medii, cand in cele mai dramatice momente plange un personaj sau se pune muzica trista cand se vede ca plange un altul...aici ma refer de fiecare data la fetele lui care au avut cate o scena de genul acesta. Povestea in schimb e una nu tocmai simpla...insa povestirea ei nu ar fi prea interesanta in scris asa ca recomand totusi vizionarea acestui film. Pentru ce? Pentru ca a castigat Globul de Aur pentru cel mai bun film...de ce l-a castigat insa nu stiu. E un film de familie simplu, frumos, candidat cinstit si curat pentru astfel de decernari dar acesta e genul de film pe care il pui pe langa cele foarte bune ca sa umple lista aia...dupa mine nu e genul care sa si castige. Alexander Payne a mai regizat un film care mi-a placut mai mult decat acesta in trecut...Sideways, un film care a si castigat cel mai bun scenariu la Oscar in 2005.

Acesta este, cei drept, un film mai complet si mai inimos dar e prea ... meh. Previzibil pe frontul principal, cu mici surprize pe parcurs pe povestile secundare, nimic exagerat. E doar...viata...si cine vrea sa o vada intr-un film?

8.1/10

Arthur Christmas {2011}

2012-01-17T13:06:00.000+02:00

Desi s-a cam dus sezonul nu am putut sa vad filmul asta la vremea lui pentru ca na, nu prea era cum este acum, daca ma intelegeti...asa ca l-am vazut acum la vreo trei saptamani dupa...

Mi-a placut jucaria asta, a fost draguta si distractiva. O abordare noua si interesanta asupra mitului lui Mos Craciun si un update care satisface toate curiozitatile aduse de avalansa de tehnologie ce este la dispozitia noastra in ziua de azi. Cum reuseste sa duca Mosul toate cadourile intr-o singura noapte cand sunt 800 de milioane de copii pe planeta, vitezele la care trebuie sa circule sunt imense, si asa mai departe...pana la urma se arata ca treaba nu o face doar un om ci o echipa specializata de elfi condusa de alti elfi ce se afla la pupitre computerizate ce monitorizeaza toata actiunea...suna tot foarte militaresc si precis si este, in viziunea regizoarei Sarah Smith.

Chiar si asa, filmul nu e despre asta ci despre gasirea spiritului Craciunului si intr-adevar, oricine se poate bucura de sezonul asta indiferent de credinta. E un sezon al bucuriei, al daruirii si al iertarii, asa, ca de sfarsit de an. E un sezon in care familia se aduna si se bucura de prezenta fiecaruia pentru a mai bifa un an de impliniri impreuna. Vocile "mosilor" au fost in mod special bine alese...James McAvoy, ca personajul principal...Hugh Laurie, ca fratele primului dar ca un succesor pentru Mos Craciun un pic prea rece si distant fata de copii...Bill Nighy, ca bunicul celor doi si stra-Mos Craciun si nu in cele din urma Jim Broadbent ca actualul Mos la sfarsitul mandatului sau de 70 de ani.

S-a atins, chiar si in aceasta era a tehnologiei, spiritului Craciunului si asta e pana la urma ideea principala si scopul filmului. Ca animatie a fost foarte bun si a si primit o nominalizare la Globurile de Aur de anul acesta.

7.8/10

Bir zamanlar Anadolu'da {2011}

2012-01-12T13:16:00.002+02:00

Once Upon a Time In Anatolia

Mi-e greu sa-mi gasesc cuvintele cand mai dau peste o astfel de drama. Mai intai sa povestesc cateva ceva ca apoi sa intram in amanunte...

Filmul pare inca de la inceput unul procedural...cum e "Anatomy of a Murder", "Politist, adjectiv.", "Zodiac", "Stray Dog", "High and Low". La fel ca acestea are si filmul de fata acelasi aer de meticulozitate si o asemanare izbitoare cu filmul nostru, romanesc. Nu din cauza stilului pentru ca regizorul turc Nuri Bilge Ceylan ("Three Monkeys") nu alege sa faca cadre lungi si lalaite cum le face regizorul roman, in purul stil al cinemaului romanesc de dupa revolutie...nu. Nici cadre antrenante nu vedem ci alegerea unor cadre superbe care impreuna cu luminile farurilor fac niste tablouri rar intalnite. Pe mine m-au lasat uitandu-ma la fiecare coltisor din cadru pentru ca tot a fost capturat cu atentie si planuire meticuloasa inainte.

Si ca de fiecare data, cand natura face parte din imagine intr-o asemenea masura nu se poate sa nu ramai putin uimit...folosirea fulgerelor naturale, vantul, ploaia. Pare a fi un western modern si chiar este..seriful cu ajutoarele sale, doctorul si avocatul, toti urmand directiile suspectului pentru gasirea unei victime a acestuia. Aceasta cautare nu a fost plictisitoare ci inca o piesa din puzzle pusa la locul ei. Pe masura ce acestea se aseaza, in aceeasi masura ni se arata natura oamenilor din cadre. In principal sunt vizati 3 oameni...politistul, doctorul si procurorul.

Politistul este calm la inceput, rabdator fata de suspect, dar incet-incet, pe masura ce tot se deplaseaza de la un punct de interes la altul frustrarea creste si impresia ca suspectul isi bate joc de el si de intreaga sa meserie creste. Doctorul este un personaj incomplet, nelalocul sau, ce isi iroseste tineretea fara sa iubeasca, e deprimat si fara un rost...de unde si alegerea din final pentru a-si arata scopul dar si puterea sa. Procurorul este un om bantuit de o poveste de groaza...desi se refera la femeia din povestea lui ca sotia unui prieten stim de la bun inceput ca era vorba de sotia lui. Impreuna cu doctorul incearca sa afle de ce a murit "subit"...a aflat si e un deznodamant ce il condamna.

Filmul e foarte interesant si merita timpul nostru in totalitate. E interesant in mod special pentru noi ca acestia se intalnesc cu aceleasi probleme ca ale noastre de acum cativa ani...masinile ni s-au imbunatatit, facilitatile din spitale s-au innoit si ele desi in unele sunt sigur ca au ramas ca in acest film. Ca popor ne regasim in multe aspecte din cele turcesti, nu numai in unele cuvinte din limba lor.

9.25/10

Loverboy {2011}

2012-01-11T01:08:00.003+02:00

Intr-un cuvant...penal. Ce fel de valori a vrut sa arate filmul asta? Fete - cel mai probabil minore - lovite fara voia lor de promiscuitate, smecherasi cu afaceri dubioase si desi nu se arata violenta, stim ca exista.

Stim ca astfel de personaje functioneaza in felul asta. Nu am cu ce film sa-l asemanam dar e o poveste clasica in care baiatul rau se indragoseste de fata buna care devine si ea oarecum rea...nici macar aceasta poveste de dragoste nu e frumoasa. Pana la urma am vazut filmul impreuna cu iubita si nu ne-am simtit nici unul din noi loviti din nou de sentimente dulci mai puternice datorita acestui film - dragostea noastra a ramasa neatinsa. A fost o poveste de dragoste cam mizerabila, care nu oferea nici un fel de satisfactie spectatorului din cauza ca personajele au fost creionate cu creioane din gradinita...prost si in afara liniilor. Personaje care iti provoaca dezgust datorita stilului de viata care nu a fost fortat de imprejurari ci doar de alegeri proaste si cautarea unor placeri de scurta durata in cel mai rapid mod posibil...facand ceva ilegal.

Personajul nostru masculin e unul negativ cu iesirile ocazionale de bunatate...isi ajuta bunicul, face sa mearga baruletul de la marginea drumului, lucreaza la serviceul lui...pare sa-i pese de o fata, dar nu convinge. Are frustrarile de personaj facut de James Dean, pe care il stim toti, dar nici asa nu face decat sa nu imi pese de el si de situatia lui. Din fericire filmul incearca sa iasa din tiparul romanesc despre cum se face un film, cu mici scene care se lungesc degeaba, dar finalul e tot ca nuca in perete si cu acesta vine si sentimentul de nesatisfacut pentru ca practic ai pierdut timpul vizionand ceva fara valoare cinematografica. Kudos insa pentru perechea actritei din rolul principal...dar atat.

5.7/10

Johnny English Reborn {2011}

2012-01-11T00:41:00.001+02:00

Aici sunt mai multi factori in joc. Cel putin pentru mine...

Prima problema a fost ca nici macar primul Johnny English nu mi-a placut. Nu mi s-a parut ca e stilul tocmai bun de comedie adoptat de Rowan Atkinson asa ca nu am inteles de ce a sarit in acest proiect...nu m-a amuzat nici atunci, in 2003, nici acum prea mult...si aici intervine alt factor: poate nu am avut eu prea mult chef sa rad...desi doream sa rad la un film pentru ca nu s-a mai intamplat de mult asta...si nu am avut vreun necaz sau un motiv de a fi deprimat zilele astea asa ca dau vina pe film...nu a avut suficienta vana sa ma faca sa rad.

Comparativ cu cele americane acesta a fost mult, muuult mai cuminte dar tot exagerat. S-a bazat pe comedia bazata pe prostia cuiva, pe naivitatea cuiva si nu s-a scos in evidenta norocul chior, pur englezesc cum am mai intalnit in Monty Python. Atkinson e un actor excelent si un om deosebit...desi daca il intalnesc sigur o sa mi se para un snob, un nas pe sus, un "zeu" si il inteleg. E o comoara nationala pentru Marea Britanie si el si-a stabilit deja locul in istoria comediei si a filmului (mai mult serial)...dar chestia asta insulta inteligenta putin prea mult. Ok, radem de prostia unuia, la o faza-doua, dar de acum bazam filmul pe asta? Pe cine cu ce ajuta?

Asadar, in incheiere, nu a fost un film pe placul meu si mi-a parut rau ca a iesit asa...e exact la fel de prost ca primul cu o constructie la fel de simpla, fara elemente surpriza, fara nimic...desi e un film cu un asa zis spion, agent secret.

6/10

War Horse {2011}

2012-01-10T02:06:00.001+02:00

La cat de siropos si copilaresc a fost sunt sigur ca nu fac parte din publicul tinta iar publicul tinta este clar asociatia ce face ratingul filmelor in America, acesta avand un pg-13 lejer desi e film de razboi, primul razboi mondial, mai exact.

E despre cat de majestuos si miraculos este acest cal, Joey, cal care parcurge o aventura pe care oamenii o pot considera lejer plina de pericole si ar fi imposibil de supravietuit dupa asa ceva...dar uite ca Spielberg a gasit o metoda sa faca totul posibil. A regizat toata treaba. Nu, serios, e prea ridicol filmul...e atat de naiv incat e prostesc. S-ar uita pustii la un asemenea film si ar considera ca e bun. Harry Potter e mai convingator decat asta...tot in Anglia facut, tot cu un personaj principal care "prin magie" trece printr-un razboi cu doar cateva zgaraieturi. Ca sa nu mai zic de exagerarile de comportament ale calului...da, s-ar fi dus singur sa traga un tun imens in locul camaradului sau de razboi care e tot un cal.

Fratilor, imi plac caii, dar cand ii vad ca se comporta asa cum s-a comportat Joey pot sa stau linistit ca e un film exagerat. Ca sa nu mai zic de cat de civilizat se purtau soldatii fata de alti soldati, fata de civili si ei intre ei...a fost induiosator si aproape ca m-a facut sa inchid filmul si sa ma dus sa ii fac o vizita vasului de closet. Normal, se termine exact cum credeti si exact cum vrea lumea...siropos si incredibil. Calul dar si stapanul sau original vin victoriosi din razboi fara o prea mare zgaraietura. Au fost mai multe lucruri care m-au suparat...printre care si introducerea unui cal facut din CGI pentru ca pana si Spielberg a recunoscut astfel ca nici un cal nu ar fi in stare sa faca asta in realitate...scena e aceea din transee, din timpul noptii, inainte sa ramana Joey intepenit in sarma ghimpata.

Il stiam pe Spielberg regizor serios dar nu il mai doare acum. Am acceptat la Tin Tin exagerarile pentru ca e o animatie, am acceptat la Indiana Jones exagerarile pentru ca mi-a placut seria...dar aici de ce sa le mai accept? Ce imi ofera filmul asta in afara de 2 ore si jumate de imagini frumoase (pe care eu le-am vazut prost) si o poveste condusa emotional de muzica si numai de ea, pentru ca singura nu facea nimic cu spectatorul...muzica a fost cam totul. La standardele lui Steven, a fost o prostie...la standardele unui pusti la vreo 10-13 ani asta e un film foarte frumos. Si poate la standardele de film de familie ar mai merge...dar cam atat.

6.75/10

Tinker Tailor Soldier Spy {2011}

2012-01-09T20:16:00.000+02:00

Nu pot sa spun ca m-am dat in vant dupa film pentru ca a avut nevoie de o doza mai mare de atentie decat am putut sa-i ofer. Plus cele cateva intreruperi pe care le-am avut nu au ajutat ca filmul sa fie pentru mine unul inchegat si fluent.

Apoi, colac peste pupaza am avut impresia ca filmul are lipsuri in plot anume puse acolo pentru ca vizionarea sa fie mai dificila si astfel sa para un film mai inteligent. Oricum, nu cred ca e vorba de asta. Filmul e usor de vizionat...daca esti dedicat lui. E un film de razboi, this one, yes it is. E un razboi al mintilor si munitia e informatia atunci cand o iei de la adversar...iar englezii au fost cam darnici cu informatiile lor crezand ca primesc ceva de "aur" inapoi. Pentru ca da, nu a fost ceva cinstit. Nu s-a facut spionaj cum trebuia ci pe fata, metoda usoara...eu, spion englez, vand adversarilor (Karla) informatiile mele uber-secrete pe niste informatii de 2 bani, dar eu sunt prea tont sa stiu ca sunt informatii de 2 bani. Asadar, angajatul MI6-ului care a iesit la pensie, domnul Smiley de mai sus, e chemat inapoi sa curete terenul.

Inainte de asta el trebuie sa fie un detectiv excelent si sa urmareasca jocul de la un capat la altul. Sa cunoasca jucatorii si misiunea lor. Aici intervin fazele cand parca lipsesc informatii pentru a induce in eroare spectatorul, sa-l faca sa creada ca nu a fost suficient de atent pe parcursul filmului. In cele din urme totul are sens si vinovatii sunt gasiti iar unii, pedepsiti...pentru ca nu e normal sa joci in afara regulilor, iti poti distruge echipa si chiar tara prin jocuri murdare de genul asta...esti tradator de patrie si aici se pune foarte mult pret pe asta.

Ca realizare e un film foarte frumos filmat, foarte profesionist, foarte tehnic dar mai putin artistic...totul a fost rece, pana si interpretarea de piatra a actorilor...care ma gandesc ca a fost intentionata asa pentru a arata inteligenta si calculatorul din fiecare. Tom Hardy ce a avut personajul cel mai predispus la emotii, el fiind tanar si nestiind brutalitatea vietii si a acestui joc...inca. Toti joaca asa cum trebuie...foarte bine, presupun, pentru ca pe mine m-au convins. De vazut.

8/10

Win Win {2011}

2012-01-09T17:28:00.002+02:00

Are un scenariu atat de linistit si real incat m-a linistit pe mine...nu intr-ajuns incat sa adorm dar suficient incat sa ma simt impacat cu mine si totul din jurul meu. A avut un efect bizar de speranta pentru toata lumea, de bunatate, de viitor mai stralucit.

Chiar si asa, mi s-a parut si putin nitel naiv. Probabil si din cauza ca cultura americana m-a facut sa inghit numai imagini cu adolescenti violenti si mult prea rebeli...un adolescent caruia chiar daca ii arati putina bunatate el o sa-si bata joc de tine si o sa profite de tine. Adolescentii din "Win Win" nu sunt asa deloc si probabil din aceasta cauza mi s-a parut ceva utopic parca...dar pana la urma comportamentul lui Kyle mi se pare firesc. El nu a vrut decat sa scape de un mediu poluant pentru viitorul lui...e un tip destul de inteligent incat sa realizeze ca atata timp cat sta cu mama sa, o influenta negativa, nu o sa o duca prea bine. El insa ajunge acasa la bunicul sau, bunic care intre timp a fost mutat la un azil de propriul sau avocat, jucat decent spre foarte bine de Paul Giamatti, care a incercat sa mai scoata de la el 1500 dolari, lunar...bani de care avea nevoie cu disperare desi era un avocat.

Filmul asta e pana la urma plin de "win"...probabil filmul preferat al lui Charlie Sheen...pentru ca oriunde privim, la orice personaj, nu are decat de castigat. Mike (Giamatti) ramane cu o familie iubitoare si cu un membru mai bogata, un membru care are acum o familie calduroasa si un viitor promitator, mama baiatului...desi personajul negativ din aceasta poveste, s-a ales cu ce a vrut pana la urma...din punctul ei de vedere a castigat, dar nu in ochii spectatorului pentru ca si-a pierdut fiul cu voia ei. E un film in care personajele profita de ocazii pentru ca asa suntem...desi suntem buni si darnici, cateodata, daca societatea ne-o permite mai indoim niste reguli pentru beneficiul nostru, atata timp cat nimeni nu are nimic de pierdut. O drama ok, cu un scenariu foarte bunicel, cu aer de film independent...ceea ce e pana la urma.

7.8/10

Malcolm X {1992}

2012-01-07T16:43:00.001+02:00

Am stat 3 ore si un sfert sa ma uit la viata acestui om. Acest om care a primit o desciere atat de minutioasa in filmul lui Spike Lee, care a avut si el un rol micut, inca oricine vede acest film poate sa isi faca propria descriere asupra omului Malcolm X. A fost un om cu o gura bogata, un om inteligent, dar care in fond se lasa prea usor influentat.

Prima data chiar de la prietenul sau, Shorty, prin felul cum se imbraca si cum se comporta...a adoptat o tinuta care il scotea in evidenta pentru ca asta a vrut sa fie toata viata lui, in centrul atentiei, si dorinta lui s-a indeplinit. Dupa Shorty a urmat un mafiot sub a carui aripa a crescut intr-un om mai respectat dar cu o gura prea bogata si asta din nou ii pune viata in pericol. Dupa asta, in inchisoare cineva ii spala mintea cu bullshitul (ca sa ne fie clar, orice religie mi se pare bullshit...) numit islamism...un islamism extrem pe care l-a adoptat rapid pentru ca cineva de acolo avea o limba de sarpe si o canta atat de dulce pentru urechile personajului nostru principal...

Datorita acestor invataturi si-a adoptat stilul de viata, insa si mai departe s-a razgandit din cauza ca avea prea multa incredere in multi oameni. Mie nu mi s-a parut ca aici s-a prezentat viata unui om puternic cu o opinie de fier ci viata unui om usor de influentat care avea o gura mare si un vocabular bogat (asta pentru ca a copiat intreg dicitionarul cat a fost in inchisoare)...viata unui om usor de dus cu vorba, pana si sotia lui, cu putina convingere, a reusit sa-i schimbe perspectiva in bine pe cand el a fost orbit cu voia lui...din aceasta cauza nu cred ca a fost prea inteligent ci a fost smecher, ca toata viata lui...

A ales calea cea mai sigura, cea mai buna spiritual si monetar insa in partea a doua din viata lui a uitat de cea monetara. Si-a dus invataturile pana in tara de origine si acolo iar s-au schimbat opiniile...nu stiu. Cand vad atat de multa naivitate si razgandire in capul unui om credibilitatea lui scade in ochii mei cat si in cei ai oamenilor lui...asta nu s-a intamplat din cauza ca perioada istorica a fost favorabila revolutiei rasismului si in tara aia, imatura din acest punct de vedere, schimbarea s-a produs in sfarsit.

Oricum, filmul este o realizare si 3 ore si au trecut destul de repede. Spike Lee este un regizor excelent si mi-a arata nu numai cu filmul asta. Denzel Washington a jucat asa de bine incat m-am mirat ca nu a castigat si nici macar rolul lui Al Pacino nu mi s-a parut ca a fost mai bun decat asta...dar na.

8.2/10

Perfect Sense {2011}

2012-01-07T02:26:00.000+02:00

E o versiune atat de cuminte si atat de romantizata a unui film despre o epidemie incat ajunsese sa ma faca sa vreau o continuare, desi stiam ca o sa fie extraordinar de trista si chiar macabra...

Inchisi in propria noastra inchisoare, fara simturi, fara constientizarea unei existente proprii decat printr-un intuneric infinit...numai cei credinciosi, care cred intr-o viata de apoi (si daca se ajunge acolo) pot diferentia faptul ca traiesc cu faptul ca sunt morti. Poate totusi o sa simtim ca ne este foame...si nevoile celelalte fiziologice primare insa in rest, e o viziune extrem de trista asupra umanitatii si intr-un fel e bine ca nu au ajuns la aia, intr-un fel nu e.

Despre ce e vorba in acest film: e o epidemie ce incet-incet acapareaza intreaga planeta. Nu, lumea nu moare in masa, nu exista o panica instalata imediat, nu exista strazi goale, nu exista haos, nu exista violenta...nu, pentru ca prima data moare mirosul. Oamenii isi pierd acest simt, la fel ca celelalte, printr-un exces de emotie. In acest caz, din cauza ca mirosul e simtul ce declanseaza cel mai puternic amintirile, avem un exces de tristete. La al doilea, gustul, omul are un exces de foame dar inainte de asta, un sentiment teribil de sfarsit si un non-sens al vietii, deprimare totala pe cand a manca aduce de cele mai multe ori fericire si energie. Dar nu mai zic la celelalte...face parte din partea interesanta a filmului.

Bineinteles, mi s-a parut destul de normala abordarea scenaristului cand vine vorba de subiectele de mai sus...da, multi ar reveni cu viata lor la normal, unii, spre final, se refugiaza in haos si distrugere, nepasandu-le de ziua de maine pentru ca asta s-ar putea sa nu fie acolo. La fel de logice mi s-au parut si aceste simptome ce apar inainte de disparitia unui simt...alese cu cap pentru a arata exact ce simt o sa dispara in continuare. Ultimul mi-a placut in mod special...pretuirea vietii pentru cel mai pretuit simt.

8.2/10

Carnage {2011}

2012-01-06T13:41:00.001+02:00

Fiind dupa o piesa de teatru, asa cum am observat in genericul din inceputul filmului, ma asteptam la un film tare de tot. Majoritatea pieselor de teatru, atunci cand sunt puse in film, aduc cu ele acea drama autentica, acea atmosfera de neegalat, specifica teatrului si a publicului ce, fara a scoate un sunet, sta cu ochii pe actorii ce isi fac treaba...

Roman Polanski a fost regizorul acestei mici dramodii dar care nu a avut acelasi efect ca alte drame de genu asta pe care le-am vazut in trecut...de exemplu, nu s-a comparat cu "Who's Afraid of Virginia Woolf?". Bine, e putin exagerat sa fac comparatia asta dar pana la urma au acelasi numar de actori si actiunea tot intr-o singura casa se petrece. Aici sunt vizate doua cupluri atat de diferite insa atat de asemanatoare in final...copiii lor s-au certat si unul l-a lovit pe celalalt. Si astfel impacarea a ramas sa se faca de parinti...ca dreptate se cere, in special din partea mamei victimei care printr-un exces de afectiune mamoasa e cea mai irationala din grup...jucata de Jodie Foster, care din pacate a jucat dupa parerea mea cel mai prost din grup. Bine, nici Kate Winslet nu e cu mult mai deasupra. Barbatii din acest film duc filmul mai departe, atat dramatic cat si comic...

Christoph Waltz are cele mai amuzante replici si situatii comice...de fiecare data cand doreste sa raspunda replicilor date de acuzatori imediat ii suna telefonul. Acest lucru se repeta de atatea ori si de fiecare data cand vrea el sa intoarca o replica incat devine ceva comic, natural. John C. Reilly ne-a pacalit la inceput cand ne-a aratat ca este cuminte ca un mielusel desi slujba lui nu arata tangenta cu acest tip de comportament...si-a dat in cele din urma arama de pe fata si, la fel ca celelalte personaje, ne-a arata cine e...

Toti sunt niste copilasi zvapaiati si neastamparati dupa ce se deschid. Baietii se comporta ca baietii, nepasatori si reci...fetele rad cand baietilor li se strica jucariile si sunt usor isterice si irationale. Portrete destul de normale, de altfel.

E un film micut si delicios dar in nici un caz un exemplu extroardinar de o piesa pusa prea bine in film. Se putea si mai bine in unele locuri. Ma tem insa ca actorii nu s-au ridicat la un anumit standard si nici Polanski nu a lucrat destul de mult cu ei inainte...

8/10

Nanjing! Nanjing! {2009}

2012-01-05T20:40:00.001+02:00

City of Life and Death

Asta e un film de razboi pe care vrei sa-l mentionezi mai departe. Nu e plin de impuscaturi si bombe dar cand e te da pe spate. In rest e o poveste superb povestita despre viata si moarte in acelasi loc ca in filmul "The Flowers of War" ce se afla mai jos pe aceasta pagina.

Am vrut sa-l vad pe acesta pentru ca a fost recomandat atunci cand citeam despre filmul lui Zhang Yimou si cele doua au putine trasaturi in comun. Bineinteles, trasatura comuna e faptul ca amandoua ne arata acelasi eveniment istoric. Diferenta e ca acesta il dezbate in amanunt si in amploare. Pensula regizorului Chuan Lu a fost cu mult mai fina decat cea al lui Yimou. A avut o alta rabdare la unele scene, un ochi deosebit pentru detalii si un picior pe pamant, comparativ. Aici nu e povestea unui singur om ci al unui intreg oras...aici exista cate un personaj pentru fiecare scena, personaj in jurul caruia ne adunam sa nu ne simtim pierduti.

Spre deosebire de filmul lui Zhang acesta prefera sa nu ia o parte anume ci doar sa arate fata reala si urata a lucrurilor. Da, japonezii sunt cei ce au invadat deci in mod normal ei ar fi priviti ca personajele negative din aceasta poveste. Poate...dar pana la urma toti au fost oameni si cand s-au intors la cele normale ni s-a aratat ca unii nu au fost in stare sa o duca mai departe...pana la urma: "Viata e mai dificila decat moartea". Un adevar prezentat vizual de mai multe ori in film...sa ucizi e usor, sa cruti viata cuiva e cu totul alta poveste.

Cadrele sunt filmate foarte frumos pentru a captura intreaga emotie din fiecare scena si pentru a sublina actingul puternic din partea fiecarui actor. Un film mai bun decat cel al lui Zhang Yimou si il recomand.

9.1/10

50/50 {2011}

2012-01-05T02:48:00.003+02:00

Asa arata un film sincer, real, care nu se afunda in chestii doar de dragu de a se arunca ci e chiar o privire frumoasa, realista dar cateodata si trista a unui caz bolnav de cancer...Imi aduc aminte de Wit ca fiind unul din filmele care, tot ca acesta, dezbat subiectul cancerului intr-un mod matur, no bullshit, pe fata. M-am simtit tratat ca un prieten de-al bolnavului...m-am bucurat ca m-a primit in viata lui pentru o ora si putin si am fost de partea lui tot drumul...m-am regasit in spiritul de-a-mi ajuta prietenul pe care il avea Kyle (amicul bolnavului) si m-am regasit in "prea bunatatea" bolnavului.

Personajele sunt conturate perfect si mai toate au defecte si parti bune, ceea ce fac vizionarea cu atat mai realista. Bine, Adam - jucat excelent de Joseph Gordon-Levitt in general e caracterizat mai bine pentru ca trebuie sa ajungem de partea lui dar pana la urma toti sunt buni si toti merita sa faca parte din viata cuiva. Am urat povestea de dragoste care s-a destramat si mi-a placut povestea de dragoste care s-a infiripat. Au fost momente extraordinar de triste, cum a fost caderea nervoasa a personajului, inevitabila in capitolul acela al filmului. Au fost momente comice, majoritatea conduse de Seth Rogen care bine mi-a parut ca nu l-am urat niciodata ci chiar mi se pare un actor calumea si sunt sigur, e un om calumea...are spiritul ala in el pentru ca de fiecare data se joaca pe el insusi. In mod special mi-a placut si de Anna Kendrick care inca o data imi arata ca are stofa de actrita mare in ea si sunt sau o sa fie rolurile dedicate ei si in viitor...

E un film care te face hipocondriac, te baga in sperieti extrem, insa iti da o stare de bine...in final. Ne lasam purtati de emotiile personajului si cateodata, asta inseamna un film facut bine.
8.4/10

Jin líng shí san chai {2011}

2012-01-05T00:45:00.000+02:00

The Flowers of War

Iata si povestea de razboi al regizorului cu cel mai colorat stil din cinema...Zhang Yimou. Si stiindu-i operele am considerat cu "Florile razboiului" nu poate sa fie la fel de colorat si de fantastic ca precedentele produse Zhang. Bugetul filmului a fost cel mai mare din istoria cinemaului chinezesc...100 de milioane. O suma mare si la standardele Hollywoodului dar o data ce intram in poveste vedem si unde au fost bagati banii astia...strazi intregi, cadre largi si de la inaltime cu un oras distrus de bombe, explozii si gloante...gri, trist si incetosat...

Chiar si asa regizorul a gasit ocazii unde sa-si expuna culorile...vitraliile catedralei unde Bale isi gaseste adapost cand este chemat sa pregateasca funeraliile preotului recent decedat, rochiile stramte si viu colorate ale chinezoaicelor care au reusit sa fuga de gloante...de ce erau colorate? Simplu, atrageau clientela.

Acum, fiind un film de razboi avem bineinteles si scene de lupta intre tabara chineza, pe pamantul lor, si tabara japoneza. Scene bine facute, entertaining chiar pentru ca nu se rezuma doar la puschi-puschi si tanchi-tanchi ci la strategii si tactici folosite de ambele tabere, dar in special de cea chinezeasca pentru ca asta era cea buna, evident. Filmul este bazat pe evenimentul istoric "Masacrul din Nanking" de aceea nu da in laturi de la a arata partea brutala si sangeroasa a razboiului. Ucideri reci, seci si socante...chiar si fata de fetele din catedrala catolica, fete de 12-13 ani. Au murit 100.000 de chinezi in acel masacru...

Cu toate astea Zhang nu reuseste sa ma emotioneze cat trebuie si cand trebuie. Personajul lui Bale, desi se schimba melodramatic, ramane usor caricatural si caraghios, desi Bale joaca calumea. In rest, povestea e dusa la extrem in unele capitole unde japonezii sunt portretizati ca niste maniaci ca atunci cand descopera virginele din catedrala...sunt sigur ca razboiul a fost si mai dur dar partea asta nu a adus nimic filmului. Si nu e singura...intreag filmul e o telenovela a carui tema este inocenta si experienta...contrastate prin fetele tinere si prostituatele Nanking-ului. Ma asteptam la un film care sa ma dea pe spate de la regizorul spectaculos al Chinei insa m-a lasat rece...insa sunt putin cam dur. E totusi o realizare fata de alte produse din trecutul apropiat...pff, ca sa nu mai zic ca fata de standardele americane asta e ceva imens.

7.5/10

Le corbeau {1943}

2012-01-04T22:33:00.000+02:00

Suspans si intriga, mister si paranoia...sunt doar cateva din elemente prin care se incepe un review la un astfel de film...si formularea e identica pretutindeni. Da, filmul e foarte bun, din cam orice punct de vedere...de la acting la scenariul complex si ba greu, ba usor de urmarit. Pana la urma nici nu am stiut cu siguranta cine a fost creierul din spatele acestor intamplari ciudate...

Ce intamplari, va intrebati (cel mai probabil nu)...pai: in acest mic oras/sat/ce-o fi linistea nu mai este la ea acasa. De un timp fiecare om important sau chiar simplu cetatean primeste aceste scrisori ciudate, toate personalizate, prin care se ponegreste numele destinatarului sau a unui alt important, de cele mai multe ori acesta este doctorul ginecolog al orasului, dr. Germain. Cauza pentru care este vizat e ca umbla vorba ca ar fi ajutat la "crearea" ingerasilor din cer. Mame disperate care au acus copii nedoriti il cheama pe domnul Germain sa le scape de un stres. Acum cineva, prin intermediul acestor scrisori doreste expulzarea sau condamnarea doctorului pentru faptele sale. Oamenii in schimb se intorc sa caute "Corbul", cel care se semneaza in acest scrisori si se porneste astfel o ancheta minutiuoasa unde se cauta profilul psihologic al faptasului...deci psihologie la greu aici.

Interesant de urmarit diferitele personalitati ale personajelor, diferitele tertipuri in numeroasele personaje. Pana la urma e ca un film unde s-a intamplat o crima si se cauta vinovatul si astfel si noi, ca spectatori, participam la cautare si incercam sa vedem "dupa" fiecare personaj...de la cel mai evident, care bineinteles e nevinovat, pana la cel mai ascuns, adica poate chiar victima mentionata in fiecare scrisoare, doctorul.

Pana la urma misterul se desluseste si e cum nu a crezut nimeni...dar nu spun, hehe. Face parte din farmecul clar al filmului. Un film facut cu cap, facut cu atentie la detalii si in special la caracterizarea personajelor, Clouzot a facut o treaba foarte buna la acest capitol.

9.3/10

Real Steel {2011}

2012-01-04T11:41:00.001+02:00

Film de familie cu efecte serioase...am mai intalnit de astea, nu e ceva nou insa la filmul asta tot exista ceva ce nu am mai vazut pana acum. Eu am vazut o evolutie naturala a lucrurilor atunci cand robotii o sa apara in scena...nu S.F.-uri cum ca incearca sa cucereasca lumea, nu inteligenta artificiala pentru ca asta, tot din cauza filmelor S.F. e tinuta sub control destul de bine...in plus, nici un creator nu vrea sa fie omorat de creatia lui ca doar el o sa fie primul...

Hugh Jackman a jucat bine rolul tatalui ce si-a abandonat copilul acum 11 ani si il vede pentru prima oara, intr-un moment dificil din viata lui cand era vazut doar ca un ratat...acum insa are ocazia sa inceapa de la zero si sa isi dovedeasca sie si fiului sau din ce material e facut. Partea asta e partea cu dulcegareli si siroposenii - culmea - eficiente a filmului. Relatia tata-fiu e exploatata oricand se poate si nu mai spun ca deznodamantul e evident inca de cand apare pustiul in discutie. E facut sa fie previzibil pentru ca nu e un film greu ci unul usor care poate fi vazut cu intreaga familie...are pana la urma de toate. Putina actiune facuta foarte misto in care robotii se bat in ring, romantism intre personajul lui Hugh si personajul feminin principal, jucat de Evangeline Lilly. Si apoi relatia tata-fiu, deja mentionata, unde pustiul Dakota Goyo joaca chiar ok pentru un pusti de varsta lui dar n-are nimic special si astfel poate fi inlocuit de oricare alt actor-copil.

De vazut merita vazut dar pregatiti-va servetelele, mai ales spre sfarsitul filmului, cand emotiile si adrenalina se contopesc in meciul final unde dragostea pentru box apare deodata in inima vechiului luptator si spectatorul o simte. Cu toate astea nu pot sa iert naivitatea generala a filmului...

7.3/10

Tyrannosaur {2011}

2012-01-01T21:33:00.002+02:00

Fiecare are cate ceva rau in ei...personajul nostru principal era singur si vroia sa iubeasca pe cineva, sau macar sa se uite la cineva. Femeia din rolul principal avea monstrul in ea hranit de ura fata de sotul ei...sotul ei, un frustrat fustangiu care considera ca totul i se cuvinte, soarta a fost prea dura cu el, dar poate si intr-un fel imoral destul de justa.

Oricum, genul asta de filme britanice, ca mare majoritate sunt britanice, nu stiu cum vine asta...sunt a naibii de deprimante. Te pun pe gandurile cele mai intunecate ale tale, cele mai sobre, cele la care nu vrei sa ajungi si cu toate astea acolo te trimit. Si cu toate astea, britanicii au cea mai misto comedie...culmea, un popor complet. Oricum, am vazut atmosfera filmului si stiam ca asa o sa fie tot filmul...singurul moment in care cei doi erau efectiv fericiti a fost la inmormantarea unui amic de-al morocanusului de mai sus, Joseph, jucat foarte bine de Peter Mullan. Insa actrita din rolul principal a avut rolul mai puternic emotional...Olivia Colman. A avut cateva momente, cum a fost scena cand a recunoscut in care am vazut mult mai mult decat interpretarea unor replici cu intonatie...am vazut parca niste traume din viata actritei, cu o doza controlata perfect de nebunie si incapacitate de a rationaliza ceva. A fost strong dar chiar si asa, cu actingul calumea, e un film la care te chinui sa intelegi ce zic oamenii astia...accent englez, accent englez...dar trebuie sa ma uit cu traducere in engleza ca sa-l inteleg? N-am de unde...

Ideea e ca nu ramai cu mare lucru dupa. Doar cu vreo doua povesti si personaje interesante...opuse, dar care se completeaza reciproc intr-un mod frumos. De vazut doar daca esti fan al cinemaului englez.

8/10

Essential Killing {2010}

2012-01-01T13:53:00.000+02:00

Interesant. Am auzit de acest film dintr-un mediu asemanator cu al meu, un alt blog de-al unui al cinefil...ii multumesc de recomandare pentru ca e intr-un fel ceva ce nu am mai vazut...

Nu cred ca am mai vazut un film in care nu se spune un cuvant relevant povestii...toti ce auzim povestit e spus fie de un american la un moment dat, fie in poloneza, pentru ca probabil pe acolo a avut sansa anti-eroul nostru sa scape. Din stancile Afganistanului pana in frigul Poloniei...personajul jucat frumos de Vincent Gallo a avut parte de o sansa cruda a vietii...ucigand pentru a supravietui inca o zi sau doar cateva ore pana la urmatoarea victima. E filmat frumos si muzica, desi subtila, acompaniaza frumos cadrele. In cele din urma pana si personajul nostru, al carui nume este necunoscut, a fost o moarte esentiala dintr-un singur motiv...a ucis prea multi, trebuia intr-un fel sa fie prezentata morala de la urma. Ucizi ca sa supravietuiesti dar el a fost primul care a inceput acest sir...multe omoruri nu sunt si nici foarte grafice dar s-a prezentat, in stil documentar-artistic intregul sau drum spre "libertate".

Am inceput anul interesant...deci am vazut mare parte din filmul asta anul trecut...ultimele minute le-am lasat pe anul asta :))...un an a durat sa vad filmul asta, pff.

7.7/10

We Need to Talk About Kevin {2011}

2011-12-31T00:17:00.000+02:00

Cred ca niciodata nu m-am gandit ce simt familiile psihopatilor...nu credeam ca e important din moment ce psihopatii sunt persoanele interesante si principal vizate. Da, nu poti sa spui ca nu sunt interesante...nu sunt de urmat, nu sunt exemple, dar sunt cazuri demne de studiat pentru a intelege pana unde se ajunge cu capacitatile mintale ale unora...prin ce trec, daca ni se permite asta, daca ni se arata asta, si de ce fac ce aleg sa faca...

Filmul mi-a adus bineinteles aminte de filmul lui Gus van Sant, Elephant...filmul care urmareste tragedia din liceul Columbia unde elevii au fost ucisi pe capete. Si in acelasi timp mi-a adus aminte si de crima in masa din Norvegia a carui faptas a fost un criminal inteligent, deosebit de rece si evident psihopat. Trebuie ca acestia sa vada cu adevarat in exteriorul lor in cel mai obiectiv mod posibil...ei vad dincolo de emotie si rationamentul lor e ca toti sunt animale si bucati de carne fara sa aduca ceva nou umanitatii...da, ceva tampit, dar probabil adevarat. Multe din motivele lor sunt fondate la momentul infaptuirii, dar cum s-a intamplat si acum a fost doar ceva psihologic grav...

Oricum, niciodata nu auzim de povestea parintilor, sau parerea lor, sau cum i-au crescut de au ajuns asa...Tilda Swinton a jucat rolul mamei ce a dat nastere acestei creaturi care arata semne de psihoza deosebit de grava de mic. Motivul pentru care se comporta asa e unul fara motiv adevarat...tocmai asta-i. Haosul adevarat nu are niciodata motiv...e doar haos. Tilda a jucat excelent rolul mamei ce poarta in fiecare zi sangele nevinovat curs de fiul ei intr-o sala de sport cu o mana zdravana de sageti si un arc mai serios adus de "Mos Craciun". In fiecare zi se intalneste cu respingere de parca ea e vinovata de faptele fiului ei...mda, ea l-a nascut si intotdeauna omul incearca sa ajunga la radacina problemelor...mai ales cand vinovatul era deja in inchisoare si deci nu se mai poate lega de el. Filmul e filmat foarte misto, cu cadre fotografice, stil independent...e un film ok, de vazut. Probabil ultimul pe 2011.

Ne citim in 2012...La multi ani!

8/10

High Anxiety {1977}

2011-12-26T20:31:00.000+02:00

Omagii si iar omagii...Brooks a fost tata lor. Adica na, intr-un fel a fost creativ pe partea de comedie dar cam niciodata creativ pe partea de subiect pentru ca de fiecare data, la fiecare film, le lua din alta parte...din alte filme...filme pe care le parodia in filmul sau.

Acesta a fost clar inca de la inceput...dedicat chiar maestrului suspansului, Alfred Hitchcock. Referinte la filmele sale cele mai importante printre care se numara Vertigo (in mod special, din cauza bolii personajului principal si din cauza posterului), "Birds", "North by Northwest", "Psycho", printre cele mai evident si restu filmelor mai importante ale lui Hitchcock si chiar unele ce nu ii apartin lui cum ar fi "Blowup" sau "One Flew Over the Cuckoo's Nest"...scene destul de mari si evidente ca referinta catre aceste filme...destul de usor de observat.

Mel Brooks nu a fost niciodata genul ce ar ascunde o referinta, a fost destul de evident de fiecare data si totusi mi-ar fi placut sa fie mai subtil in general la acest capitol...nu e chiar amuzant sa oferi totul mura-n gura. Poantele amuzante merg la o masura dar putina inteligenta in crearea scenelor de spoof care vizeaza clar anumite filme puteau fi mai subtile.

Oricum, avantajul e ca acest gen de comedie poate fi gustat chiar si daca nu ati vazut filmele la care face referinta...desi daca le stiti sunteti cu atat mai imersati in atmosfera adevarata a filmului si intelegeti directia acestuia.

8/10

Silent Movie {1976}

2011-12-19T19:49:00.002+02:00

Destul de curajoasa treaba...sa faci un film mut intr-o perioada care nu se asteapta la asta deloc. Aici se arata povestea a trei amici, un sef si doi parteneri (sa-i numim asa) in aventura lor pentru a produce acest film...

Actiunea e plasata undeva prin anii '70, dar aerul anilor 20-30 e inca prezent pentru a sublinia era de aur a filmului mut. S-au folosit mai toate fazele comice din filmele mute din acei ani si s-au dus la un pas mai departe, poate doi. E foarte amuzant dar nu m-am crapat de ras de la un capat la altul, are faze amuzante, probabil vreo 10 la numar, nu le-am numarat (ha, ha). Mi-a placut interactiunea dintre cei trei, asemanandu-se cu cea a fratilor Marx sau chiar "The Three Stooges" (apropo de cel din urma, se face un remake acum, regizat de fratii Farrelly. Mi-a placut ca s-au introdus vedete smechere de pe vremea aia, cum e Burt Reynold, James Caan, Liza Minnelli, Anne Bancroft, Marcel Marceau si Paul Newman. Cautarea acestor vedete a fost separat comica si formata ca un mic capitol pentru fiecare in parte. Mi-a placut in mod special aparitia lui Marceau si desi e cunoscut ca "maestrul tacerii" a zis singurul cuvant din film...nu zic care.

E ok ca film, dar nu e o realizare nemaipomenita. E mai mult un film curajos, cum am zis, decat altceva...e si comic, da. Oricum, e de vazut.

7.1/10

Salt {2010}

2011-12-18T01:57:00.002+02:00

Inutila a mai fost Angelina Jolie in filmul asta...chiar credea cineva din producatori ca o fata draguta ajunge? In rest nici prea multe replici nu a avut iar cascadoriile nu au fost facute de ea, desi asa se zice...in fine.

A fost interesant de vazut, nu extraordinar dar a mers ca un film de actiune intr-o seara plicticoasa...a mers pentru ca desi si-a terminat misiunea initiala vroiai totusi sa crezi ca nu ea e tipul rau si fiindca nu trecuse nici jumatate de ora calumea iti dadeai seama ca filmul are suficient timp sa o scoata din rahat pe Salt, eroina noastra. Au fost dragute plot-twisturile dar nu stiu cum, am stiut-o tot timpul ca ala e tipu rau...dupa vizionare vad ca Liev Schreiber chiar a facut gafa asta in Daily Show, zicand punctul culminant si plot-twistul principal...saracu. Cine stie ce soc nu e oricum pentru un spectator ce nu stie nimic despre film. A contat prezenta Angelinei Jolie care a fost frumoasa dar faptul ca e asa slaba nu ii sta bine deloc...a fost inghesuit de actiune dar nu am vazut nimic nou sau spectaculos. A fost facut pentru poveste...pentru ca daca era facut pentru actrita nu ar fi modificat ei scenariul de la un erou masculin cum era initial la unul feminin...

Grija mare cu filmul asta...nu-mi spuneti ca nu v-am avertizat. E slabut...dar e cu Angelina Jolie. Fanii ei poate o sa fie multumiti...

6/10

Let Me In {2010}

2011-12-17T19:25:00.000+02:00

Iata inca un exemplu cum Hollywoodul se pricepe sa strice un produs original, facut de european sau asiatici, in alte cazuri. Filmul asta a reusit sa fure tot din cel original...pana si folosirea unor cadre...dar si mai important, atmosfera. Au incercat sa il faca diferit, modificand unghiul de la cadrul original cu cateva grade dar asta nu facea decat sa strice complet intreaga scena...si s-a vazut asta in scena de la piscina, in scena de la spital cu tipa ce arde si asa mai departe...

Chloe Moretz nu a fost deosebita in rolul asta si fiindca stiam ce o sa se intample s-a dus dracului tot farmecul...dar intrebarea mea e...de ce l-ati facut? Produsul asta e clar inferior si apreciat poate doar de cei care nu au vazut originalul...in acest caz, rusine voua pentru ca a fost horror-ul anului (2008, in caz ca va intrebati ce an e). Un film tupeist care a aratat mai multe decat asta de acum care a scos sau scurtat unele scene mai socante...caderea de la geam, partile private ale vampirului, esentiale pentru poveste...

O dezamagire si o pierdere de timp...dar e ok la o singura vizionare cu prietena.

4.7/10

The Ides of March {2011}

2011-12-17T19:17:00.003+02:00

De ce ar fi ales filmul asta pentru cursa la Oscar sau vreun premiu major? Eu nu pot sa inteleg...

Subiectele politice sunt atat de fumate incat Clooney (aici regizor si scenarist) a vazut asta asa ca nu s-a abtinut sa bage si putina telenovela. Chiar ma asteptam sa vad ceva de genu asta pentru ca parea foarte banal la inceput...

Clooney are un talent, cred, pentru filmele serioase cu subiecte politice...a facut-o si in "Good Night, and Good Luck". Aici e in schimb un subiect mai actual prin care pune intreaga scena politica...atat cea democrata cat si cea republica...intr-o lumina proasta. Aici s-a focalizat in special pe povestea unui tanar asistent manager, jucat de Ryan Gosling, care se transforma din ucenicul naiv, care inghite b.s.-ul politic la fel ca orice alt om de rand pe cand el trebuie sa vada prin aceasta fatada subtire si sa stie ca e o lume in care toata lumea se musca pentru un loc pe tabla de sah.In fine, ajunge sa se maturizeze in final si ajunge produsul rece si calculat cerut de piata...ajunge de asemenea si personajul negativ. De la bine, la rau. Vede coruptia si fiindca ii place meseria asta se adapteaza situatiei. Joaca bine dar a jucat mai bine in Drive.

Asadar, e un film bine facut dar nu vad de ce este luat in vizor atat de mult de Globurile de aur (acum) si probabil si de Oscar...probabil din cauza tonului politic si mesajul clar dar care desi constientizat de public, acesta nu poate sa faca nimic decat sa aleaga raul mai mic, la fel ca in orice alta tara.

Oricum, e misto sa vedem adunatura de actori de calitate: George Clooney, Philip Seymore Hoffman, Paul Giamatti, Marisa Tomei, Evan Rachel Wood, Jeffrey Wright...in incheiere filmul nu e destul de puternic sa ofere un impact, exceptie facand ocazionalele socuri, cum am zis mai sus, telenovelistice...

P.S. In caz ca se intreba cineva ce e cu titlul...Ides e un termen ce semnaleaza mijlocul lunii. Deci sa nu se gandeasca cineva ca era de fapt ideas si au gresit ei titlul :))... just sayin'.

7.2/10

Moneyball {2011}

2011-12-17T16:07:00.002+02:00

Baseball-ul nu e sport european, nu e sport romanesc...cat de mult pot sa fiu subiectiv cand vine vorba de sportul asta cand nici nu am tangenta cu el? Ma jucam in fata blocului cu o placa de lemn ce o puteai tine in maini, putin lata in capatul opus si cu o minge de tenis...si incercam sa reproducem jocul asta...dar asta nu tinea mult. Fara un teren calumea si o echipa ce stie regulile jocului, nu faci nimic.

Ideea filmului e ca nu s-a mai facut inca un film despre sport...e un film despre economie, probabil un mesaj pentru criza ce ne bate la cap acum. Dar trag mata de coada degeaba. Incerc sa-mi dau seama de ce s-a facut filmul asta. Brad Pitt a fost o alegere atat de evidenta pentru asta incat nu imi vine in minte un alt actor mai bun pentru asta. Trebuia ales un actor care se regaseste cu personajul sau...un actor care atunci cand era tanar era considerat slab si over-rated din cauza ca arata mai bine decat juca. Aici a fost ceva asemanator cu personajul sau...juca slab in tinerete dar el acum, la cei 40 si ceva de ani ai sai si-a regasit cu adevarat locul in jocul asta. A fost un rol ca o manusa pentru Brad Pitt insa nu cred ca o sa ajunga departe cu el pentru ca desi ne arata momente de acting calumea, rolul nu a fost destul de solicitant. Daca in schimb o sa fie laudat cu premii, o sa fie pentru ca intreaga sa cariera a fost dedicata actingului si rolurile sale, indiferent daca au fost bune sau rele, o sa ramana pentru ca filmele au fost excelente.

Acum, americanul o sa iubesca filmul asta...e despre sportul cel mai apreciat la americani, e despre patriotism, e despre romantism fata de joc, e despre alegeri personale ce influenteaza atatia oameni, e ceva ce lumea vrea sa vada din cauza jocului. Insa nu e un film despre sport asa cum s-au mai facut in trecut, e numai despre jocul din culise...jocul pe care il face omul ce face echipa. E despre sportul din spatele sportului...unul care are in alcatuirea lui multa economie si statistica.

8.3/10

Contagion {2011}

2011-12-13T23:51:00.001+02:00

Da, bine, s-au mai facut filme de genu asta. Nu imi vin acum in minte deloc, mai ales cand e vorba de un virus ce se raspandeste asa de repede ca aici dar orice film care dezbate panica si frica in om au elemente evident comune cu celelalte...nu mi-a pasat ca subiectul e fumat. Nu ma intereseaza asta cateodata, si acest caz face parte din categoria "nu-mi pasa" din cauza ca nu e facut de un regizor mic...si nu mi se pare ca e un film comercial...deci e facut atat pentru regie cat si pentru acting si se vede...un cast deosebit de mare si generos in actori talentati. Merita vazut filmul doar pentru ei...

Partea psihologica a filmului e ceea ce il face vizionabil. Cum treptat frica invaluie pe toata lumea si panica se instaleaza. Dar nu e un film facut pentru panica si haos, de fapt acele scene sunt mici in scara si durata, nu au impact deosebit. Ce e de urmarit sunt lucrurile care creaza panica si observarea lor cum cresc si se fac mai periculoase...aici ma refer si la virus dar in mod special la oamenii care analizeaza virusul si efectele acestuia. Pana la urma despre ei e vorba. Desi e S.F. mi s-a parut ca s-a pus un ochi obiectiv si just in toata treaba asta, nu s-a exagerat prea mult ci totul a fost uman si credibil. S.F.-ul a fost probabil virusul al carui raspuns il gasim la finalul filmului...

De asemenea filmul are un potential mare sa ne faca sa ne creem fobii si sa fim hipocondriaci. Bineinteles, efectele acestui film in acest sens se gasesc la cei deja predispusi la asemenea comportament...pentru simplul spectator aceste "probleme" sunt numai pe parcursul vizionarii filmului...dupa aceea, nimic. Steven Soderbergh a fost regizorul acestui film aparent cu aer independent dar pana la urma asa a inceput si e foarte ok intoarcerea aceasta catre radacini...

7.75/10

La piel que habito {2011}

2011-12-10T14:27:00.001+02:00

The Skin I Live In

Acum, in final...cand pe fundal inca se aud notele de pian din genericul de final al acestui film excelent nu imi vin in cap decat cuvinte de bine si admiratie pentru pelicul semnata de Pedro Almodovar. Si cam la fel ca orice film facut de el, acesta se desfasoara incet dar sigur spre un deznodamant usor socant si revelator asupra naturii umane pusa in chestiune.

Cu toate astea pare ca subiectul dezbatut ofera mai mult senzationalul pentru un spectator aflat la limita simtului emotional din precedentele filme ale regizorului spaniol. Nu zic ca acesta nu e la fel de sofisticat, la fel de frumos filmat, la fel de bine acompaniat de muzica (sau poate ca aici muzica chiar iese in evidenta si e sublima), la fel de bine jucat insa tema e una ce ofera şoc spectatorului si mai putin ocazia de a analiza personajele...desi putem face asta foarte bine la final. Pana la urma am inteles ce a facut doctorul Ledgard (jucat de Antonio Banderas...in sfarsit o ocazie adevarata sa ne arate ca stie sa joace, desi nu a fost o revelatie) si de ce a facut ce a facut. O alegere extrema care subliniaza nebunia sa geniala...e pana la urma un chirurg desavarsit ce aduce imbunatatiri extreme (transgeneza despre care se vorbeste...folosirea celulelor porcine pentru a fabrica o piele umana mai rezistenta) pentru orice om care este dispus sa se imbunatateasca.

Punctul culminant vine treptat si se ofera indicii pentru acesta inca de la inceput, daca privim totul cu atentie. O data ce incep amintirile, atunci incep piesele sa apara in locurile de langa cele deja prezentate pentru a forma un tablou complet despre intreaga poveste. Un tablou ciudat, ce-i drept...

Probabil lucrul cel mai evident pe care a vrut sa-l arate Almodovar e ca desi lumea se schimba la suprafata, haine, schimbari radicale cum sunt cele prezentate in film, etc....in interior ramanem aceeasi, undeva in interior avem ceva ce nimeni nu poate distruge, nimeni nu poate sterge sau inlocui cu o alta piele, alt nume sau alt stil de viata. Pe langa asta Almodovar ne arata cat de mult ne pot schimba traumele din viata noastra...ca si cum sunt prezentate cele doua evenimente in anti-teza. Ne schimbam numai daca permitem traumelor sa o faca... si Vincente a avut o trauma dar asta l-a facut doar sa se adapteze situatiei, sa isi inteleaga rapitorul...dar mai mult nu spun. Filmul e plin de surprize, e o surpriza ce arata ca cinemaul inca nu a murit si nu are moarte...asta e clar.

9/10

Fright Night {2011}

2011-12-08T23:02:00.001+02:00

Nu pot sa vad filmul asta altfel decat o distractie frivola, un film care sa iti fure timpul dar totusi sa te distreze in schimb. La mine a mers asa, mi-a placut, m-a distrat, dar nu e un film extraordinar. E un soi de guilty-pleasure pentru mine...pentru altii poate sa fie si filmul anotimpului.

Mi-a placut cum a jucat Colin Farrell, un soi de jucat prost la prima vedere insa comportamentul ciudat si privirile bizare au facut parte din personaj, fara doar si poate. A demontat, ca de altfel scopul intregului film, mitul idiot creat de Twilight despre cum e un vampir, si asa mai departe. Nu ca era nevoie, Twilight e luat in serios numai de pubertane idioate care habar n-au ce-i cu ele. Un alt film calumea cu vampiri...Blade. Uh! Pe langa asta, Fright Night e si un remake dupa omonimul sau din 1985 dar care nu stiu / nu cred ca o sa primeasca o vizionare din partea mea. Apoi ce-ar mai fi...nu stiu, a fost destul de ok facut. Mi-a placut sa-l vad pe David Tennant, desi nu sunt fan Dr. Who deloc...aici a avut un personaj fain care seamana cu Russell Brand, compatrioti astia doi. Mi-a placut si de Chris Mintz-Plasse desi a avut un rol scurt dar specific lui in caracter...stiam inca de la Superbad ca tipu e sortit type-castului...nu cred ca il deranjeaza.

Asadar e ok ca horror, are momente facute bine, desi cu aspect de deja-vu cam toate...efecte misto, poveste ok, un film mediocru dar care merita vazut...

7.4/10

The Producers {1968}

2011-12-07T21:50:00.001+02:00

Funny stuff, nu pot sa neg asta...dar din nou, regret cateodata ca media imi baga pe gat postere, imagini si videouri din filme noi facute dupa cele vechi. Da, am vazut varianta noua, din 2005...si da, Mel Brooks a aparut in aia, culmea culmilor de ce a acceptat sa faca asta, remakeul propriului sau film. Erau banii asa putini?

In schimb filmul nou are, surprinzator, si parti bune. Cele bune sunt cele rele din primul film:

Am vrut sa il vad mai mult pe Gene Wilder. Desi aparea in scena era folosit doar ca un obiect de decor prin care personajele episodice sa "danseze" si sa "cante" in jurul lor. Sa il vad si pe el si pe Zero Mostel...au fost un duo excelent in scena de mai sus incat a fost aproape hipnotizant. Povestea o stim atat din noul film cat si din auzite...e una foarte memorabila si originala. Un producator muribund (ca producator, nu ca om) e in pana de idei cand vine vorba piese pentru Broadway noi asa ca o idee intamplatoare a noului sau contabil vine ca o palma peste fata. Ce ar fi sa faca ei un muzical care e sortit esecului...astfel incat banii primiti sa nu mai fie restituiti si astfel "pierduti". Zis si facut...insa urasc ca nu am fost surprins. Imi pare rau ca nu l-am vazut prima data pe asta...dar imi plang de mila prea mult.

Deci cum am zis, primul sfert din film e cu ei doi si e absolut perfect apoi vin 3 sferturi din film cu personaje foarte comice si interesante dar nici pe departe la fel de eficiente in a produce un hohot din partea mea. M-a amuzat oricum foarte mult si e memorabil in totalitate...marca unui film bun.

8.5/10

Warrior {2011}

2011-12-03T19:01:00.001+02:00

Pentru doua ore am fost fratele celor doi frati. Am fost alaturi de ei la durere si suferinta emotionala...la reconciliere si victorie. E genul de film care te atinge la inima oricat de dura ar fi suprafata ta...adica pana si oamenii de fier din ring au avut lacrimi, fie ca erau de durere fizica, fie ca erau ca semn ca au scapat de dureri, de traume si totul e in ordine din nou...

Mie boxul mi se pare un sport de gladiator, barbaric chiar...nu ii mai vad rostul in ziua de azi nici ca sport, nici ca metoda de a rezolva problemele, cum se rezolvau in trecut...prin violenta. Dar e o parte din noi ca oameni...o sa mai dureze cateva trepte in evolutie pana scapam de aceasta forma de a ne exprima forta fizica si rezistenta. In acest film nu e vorba de box ci de o forma de arte martiale mixte, un soi de kickboxing dar care se petrece intr-o cusca. De fiecare data cand vedeam un video de genul asta pe youtube era exagerat de violent si necontrolat...ultimul gen de a lupta, la limita bunului simt. Aici a fost insa o poezie in miscari coordonate si coregrafiate. Anul trecut a fost vremea lui David O. Russell de a face un film despre sportul violent...acum e vremea lui Gavin O'Connor de a scoate filmul anului in privinta sportului.

Tom Hardy, Joel Edgerton si Nick Nolte au facut roluri incredibile...ma bucur ca scenaristul (trei la numar: regizorul, Tambakis, Dorfman) s-a chinuit sa faca povestea fiecaruia una profunda dar nu mura-n gura pentru spectator. S-au chinuit sa ofere suficiente informatii incat sa faca backgroundul fiecaruia unul credibil dar l-au pus si la imaginatia spectatorului pentru a completa datele lipsa. Interpretarea mesajelor ramane la spectator si fiecare se alege cu ce vrea, dar atat va spun...acesta e un film de calitate, un film despre sport asa cum trebuie facut, care se ridica la un rang ridicat si care sper sa supravietuiasca testul timpului...dar filmul e "razboinic/luptator" si e posibil sa reuseasca.

9/10

The Guard {2011}

2011-12-03T01:02:00.001+02:00

Valeu, pazea lume ca Serpico s-a reincarnat intr-un galez gras cu gura spurcata si cu un stil mult prea direct de a spune lucurile...ce mai, Brendan Gleeson a fost bestial in rolul asta iar personajul i-a permis sa se manifeste complet astfel incat Gleeson a facut si el la randul sau un personaj complet si interesant, cu un simt al dreptatii modelat dupa realitate, nu dupa stereotipul de politist dispus sa respecte fiecare aspect al legii in fiecare minut. A fost unul natural si realist.

El e politist intr-un sat mic din Irlanda, de aceea ii dispretuieste pe orasenii care vin in treburi politenesti tocmai din Dublin. Are si un stil diferit de a rezolva cazuri, un stil neconformist...mai ales pentru ca e un sat mic si alti politisti nu mai sunt, decat atunci cand vine un tanar incepator tocmai din Dublin. Apoi incep crimele si misterul. Dupa asta a aparut si un agent F.B.I. pentru a investiga, impreuna cu politistul nostru sus numit, aparitia a 3 traficanti de droguri din zona. Se lasa cu multe situatii comice dar treburile politienesti sunt si ele interesante de urmarit. Intreg filmul, datorita actorului din rolul principal, are un feel natural si credibil...exista putine exagerari dar per total e distractiv. Si cam asta a contat...de vazut o data, de doua ori, cu un amic sau amicii.

7.5/10

In Time {2011}

2011-12-02T20:22:00.001+02:00

Degeaba ar comenta cineva...ideea din filmuletul asta e valabila si te face sa gandesti putin si dupa ce il vezi. Daca te face sa gandesti e din cauza ta si numai a ta pentru ca filmul, desi pune toate datele pe masa, nu reuseste sa le aprofundeze asa cum ar fi fost mai bine. E un film de actiune, de suspans in care actorul principal e Justin Timberlake, pf...vroiam sa-i dau o sansa tipului, l-am vazut in S.N.L. si m-a facut sa rad mai mult decat oricare alta gazda din cate am vazut (cei din show nu se pun)...punea mult suflet si energie in rolurile de acolo. Aici insa nu s-a descurcat prea bine, a fost fad si neconvingator ca erou.

Amanda e ... hot e putin spus. Ea insa e actrita si joaca calumea rolul ei de Bonnie (din Bonnie & Clyde) ce se razbuna pe inima rece a tatalui ei. Ca sa nu mai zic ca ea traieste sindromul Stockholm unde se indragosteste de rapitorul ei. Clasic clisee. Filmul avea potential imens daca era scris de cineva mai inteligent si daca avea actori calumea, alesi pe spranceana...iar intreg filmul avea un ton mai matur. A fost mai mult romantic decat S.F....un Robin Hood venit din ghetou, spre deosebire de padure, care afla care e adevaratul secret al sistemului de parca ii era greu sa-l descopere singur in pauza de masa...dar da, nu avea timp de astea. Intelegem si comparatia "Time is money."...insa a durat prea mult pana s-a facut un film pe tema asta. Efecte speciale deosebite nu a avut asa ca nu stiu ce a fost pauza asta...aaa, da, stiu, pana acum multe filme au avut aceeasi tema insa nu era timpul in discutie ci banu. Asta e ca orice alt film, numai ca e cu timp in loc de bani. Si pregatiti-va sa auziti "time" de vreo 1000 de ori :))

Si ca tot venit vorba de timp...nu am avut impresia ca mi-am pierdut timpul. A fost ok. Nu prea deosebit dar ideea m-a facut sa-mi pastrez interesul si executia, desi mai slaba, nu a fost jalnica. De vazut o data.

7/10

The Princess and the Cobbler {1993}

2011-12-02T12:35:00.001+02:00

Nimeni nu a auzit de filmul asta, asa-i? Si are multe "fun fact-uri" legate de el care ar suci mintile unora...si incepem:

Desi a aparut in 1993 productia la acest film a durat...wait for it...28 de ani. Realizatorul acestui proiect, Richard Williams si-a dedicat intreaga viata pentru realizarea - in viziunea sa - a celui mai mare/bun film de animatie facut vreodata. Versiunea pe care am vazut-o eu a avut 90 de minute si fiindca filmul a intalnit multe probleme financiare si schimburi de case de productie nu a fost niciodata finalizat calumea. Asa ca in loc de o animatie la calitate exceptionala, cum e in cadrul de mai sus, am intalnit si scene formate din imagini de storyboard, de animatii care nu au fost colorate, de siluete miscatoare si in general de o animatie slaba si incompleta. Daca era terminat cum trebuia iesea o animatie mare dar nu cred ca iesea cea mai buna, oricum...

Povestea din ea ne aduce aminte teribil de faimosul Aladdin din 1992. Multi animatori de la acest film au plecat la Disney si s-au furat scene intregi, caracteristici ale personajelor si intregul ton al filmului e asemanator cu al acestuia.

O alta caracteristica deosebita a acestui film e ca Richard Williams a fost un perfectionist exagerat asa ca in locul celor 25 de cadre obisnuite intr-o animatie desenata la mana in aceasta avem de multe ori dublu. De asta cateodata ai impresia ca e facut pe computer la cat de complexe si elaborate sunt unele scene. A fost nevoie de o munca titanica si o suma imensa de bani sa il faca...24 milioane dolari pentru o animatie. Nu e mult daca iei in considerare faptul ca au fost intinsi pe 28 de ani. Ca poveste nu mi se pare extraordinar, chiar prea copilaros cateodata...cum hotul ala reusea sa fure ce doreste, cu oarece greutate si efect comic, dar niciodata nu a fost pedepsit sau a sa soarta sa fi fost impotriva lui. Nu mi-a placut asta, nu a avut morala la capitolul asta...

E de vazut dar e pacat ca nu e terminat. Si in plus, e interesant pentru ca insasi productia acestui film are o poveste.

7/10

The Color Purple {1985}

2011-12-01T16:47:00.001+02:00

Un exemplu de film cat se poate de bun la cum poate un asemenea produs sa primeasca atat de multe nominalizari la Oscar (unsprezece la numar, 11) si sa nu primeaca nici unul din ele. Ii lipseste acel ceva care nu are nume si i-a lipsit si cat timp l-am vizionat eu...cele 2 ore si jumatate s-au transformat insa intr-o zi pentru ca pur si simplu nu avea magnetismul de a ma tine concentrat pe povestea lui...

Problema e ca povestea nu a fost una atat de interesanta. O viata ce se intinde pe o durata de 30 de ani intr-un film de 2 ore jumate nu poate fi o viata prea interesanta. De fapt, genul asta de filme in care actiunea se intinde pe mai multi ani nu arata decat realitatea in cazul oamenilor normali...daca s-ar face un film despre viata noastra de cele mai multe ori ar fi o ecranizare in care unele scene se repeta de mai multe ori, la fel cum s-a vazut si aici, in alte perioade si cu personajele usor imbatranite de fiecare data. Nu m-a uimit cam nimic din acest film...poate imaginea in unele scene si nu stiu de ce, dar i-am acordat putin mai multa atentie lui Oprah Winfrey ca na, a primit si ea o nominalizare si doar nu e actrita, e o prezentatoare de talk-show care a ajuns sa fie cea mai bogata femeie de culoare din S.U.A.. Eram curios si intr-adevar, a jucat calumea, foarte puternic si pentru asta si mai multe realizari in cinema (ca producatoare) a primit si un Oscar pentru intreaga cariera.

Steven Spielberg a fost regizorul si aici a exersat pentru Lista lui...a capturat multe din viata inceputului secolului 20 din America pentru oamenii de culoare si m-a uimit putin lipsa temei rasismului ci doar concentrarea pe viata lor si cum aceasta e la fel cu cea a oamenilor albi din america. Nu s-a vazut vreo diferenta in majoritatea timpului. Nu stiu daca asta s-a dorit sau nu s-a vrut atinsa tema rasismului.

Acest film a influentat intr-un fel sau altul si un film recent vizionat...The Help. S-a vazut insa ca The Help dezbate o tema mai sensibila decat cea din The Color Purple...asadar, nu e cine stie ce film, e cam subtiat si lung insa personajele sunt creionate suficient incat sa fie tridimensionale, insa se putea si mai bine...in special personajul lui Whoopi.

7.3/10

The Mill and the Cross {2011}

2011-11-28T23:57:00.001+02:00

Singurul lucru care iese in evidenta in acest film este stilul vizual ales de regizor, un polonez pe nume Lech Majewski. A fost inspirat nu de o carte, nu de un alt film ci de o pictura. Din aceasta cauza povestea lui se aseamana cu pictura...bidimensionala si liniara. Dar se aseamana cu pictura in mod special datorita imaginii...fiecare cadru are acel aer de pictura din evul mediu...toate subiectele sunt o pata de culoare, de parca fiecare a fost luminat individual pentru a iesi in evidenta. De asemenea se foloseste foarte mult lumina venita din lateral / profil pentru a reliefa ridurile de pe fata omului si astfel cicatricile timpului insasi.

Povestea reprezentata in aceste tablouri miscatoare este una pe care o stim, dar nu tocmai in aceasta forma. Rastignirea lui Iisus nu stiam ca s-a petrecut in Spania anului 1500 dar s-a folosit ca o metafora pentru importanta evenimentului (impactul acesteia asupra intregii lumi) si pentru o analiza aprofundata asupra picturii. Regizorul tocmai asta face, folosindu-l pe Rutger Hauer ca pictorul Pieter Bruegel, analizeaza pas cu pas pictura si ne face sa intelegem elementii folositit si de ce sunt pozitionati asa cum sunt. E un film facut meticulos, cu pas lent, dar care in cele din urma satisface cinefilul, nu si publicul larg. Chiar si cinefilul poate sa gaseasca hibe in subiect si dialoguri...de exemplu chiar acea analiza e putin superfluu din moment ce o putea desena fara sa spuna mura-n gura ce inseamna fiecare chestie...lasa publicul sa isi dea seama singur.

Din aceasta cauza filmul e misto vizual dar cu lipsuri la celelalte capitole. Film facut cam degeaba...

7/10

Another Earth {2011}

2011-11-27T01:27:00.001+02:00

Sincer, nu m-a lovit cu cea mai buna lovitura pe care a avut-o. A fost un pic prea siropos si tegiversant la capitolul pe care il asteptam sa fie exploziv dar am inteles alegerea. Frica poate sa joace un imens rol cand vine vorba de o asemenea fapta si consecintele ei emotionale.

Ca S.F. e ok, ridica multe intrebari si nu raspunde la nici una. In principal, cea care mi-a atras mie atentia a fost cea in care se spune ca Earth 2 e o planeta oglinda, asta se spune mai tot filmul pana cand, in final, e demolata. Dar nu trebuia sa fie numita "planeta oglinda" in primul rand...si am sa va spun si de ce. In timpul noptii pe Earth 1 se vede fata luminata a Earth 2. Acest lucru ar fi imposibil daca intr-adevar aveam de a face cu planete-oglinda. Daca era sa folosim acest termen corect ar fi insemnat ca cele doua fete care se vad de la un Pamant la altul sun aceleasi si trebuia sa fie lumina pe amandoua o data si intuneric pe amandoua o data. Tipul nostru s-a dus acolo dar cine a zis ca acolo el nu era casatorit fericit cu sotia si copilul sau? Pentru ce s-a dus? Sa aiba dezamagirea vietii lui, iar? Si nu numai...

Vizual e frumos, stilul independent se simte de la o posta ca o duhoare pentru ca mi se pare mie sau filmele astea independente nu prea mai au farmec? Adica aici s-au folosit si cateva efecte speciale dar asta nu il face neaparat sa treaca intr-o alta clasa, superioara. E un film destul de lejer, comparat cu Melancholia (cu care are foarte multe asemanari vizuale), dar intrebarile filosofice pe care incearca sa le ridice sunt prea vagi din cauza lipsei de informatie S.F.-ista...sunt mai mult intrebari legate de natura umana, scoase la suprafata de aparitia acestei planete. Existenta universurilor paralele, alegerile si consecintele lor, efectul fluture...si tot asa. Nu mi-a placut in mod deosebit, dar merita o sansa...

7.3/10

The Help {2011}

2011-11-26T18:46:00.001+02:00

Cateodata mesajul e cel ce conteaza. Daca acesta vine impreuna cu regie, acting si un scenariu de calitate atunci e inca pe atat de eficient si puternic. E nevoie de un astfel de film si a venit chiar daca nu mai e necesar acum. Problema rasismului in Statele Unite ale A. este inca in discutie dar mult mai putin si directionat spre minoritati care ocupa majoritatea inchisorilor...dar da, acestia sunt negrii si hispanicii. Cu toate acestea au educatie egala cu cea a albului dar mere stricate sunt peste tot...african-americanii se afla in numar mai mare in inchisori din cauza sunt atleti mai buni decat albii...deci si hoti mai buni, implicit alergatori mai buni :))

Dar sa trecem totusi la subiectul mai serios...acela al filmului cu mari sanse la Oscar anul viitor. Mari sanse la Oscar din punct de vedere a actingului in mod special. Nu prea stiu ce rol i-as dat Violei Davis dar daca e aleasa ca personaj secundar e foarte posibil sa-l castige...la fel si Octavia Spencer, Jessica Chastain (care a facut un rol bunicel si in Tree of Life), Allison Janney si chiar Emma Stone...nu primesc toate premii dar merita laudele mele. Privind apoi la din ce e format castul acestui film putem vedea usor de ce ar putea fi numit un chick flick...insa nu e asa. Da, e un film predispus sa placa mai mult genului feminin deoarece arata curajul si puterea feminina in cele mai bune exemple...dar chiar si eu ca mascul si devorator de film am putut aprecia calitatea filmica a acestei pelicule. Regia a fost buna, chiar foarte buna, chiar si de la un regizor atat de neexperimentat cum e Tate Taylor. Cand ai de a face insa cu o carte foarte buna din care te inspiri si faci un scenariu solid nu poti sa dai gres prea tare...

La scenele triste nu se foloseste muzica trista si totusi reuseste sa ti se umezeasca ochii, unele scene sunt pur si simplu frumoase si efectul e acelasi. Da, din acest punct de vedere e chick-flick...e insa un film pe care il pot aprecia si barbatii...chiar daca e destul de departe de explozii si gloante. Drama e antrenanta si nu se intinde, prestatiile, cum am spus, sunt curate si convingatoare.

8.5/10

Living in Oblivion {1995}

2011-11-21T23:16:00.001+02:00

Interesant filmulet...si singura chestie care il face interesant pentru mine e ca este despre cum se face un film si cum decurg lucrurile pe un platou hoatic si imaginar...2 treimi din film. Numai din acest motiv, ca este despre filme si despre cum se fac ajunge sa il pastrez...dar pe langa asta mai adaug si faptul ca daca era un film prost, nu faceam asta.

Nu e un film prost dar nu are tocmai un story-line concret si simti ca totul a fost construit doar pentru a reproduce aceasta atmosfera din spatele camerei de filmat dintr-un film independent, dar si din fata ei atunci cand se filmeaza si nu se filmeaza cu sau fara greseli. Cam fiecare moment este capturat calumea si are o subtila nuanta de comedie impanzit cu o senzatie de anxietate care se doreste a fi coloana de sustinere a intregului film. Din cauza ca nu are o poveste care se doreste a merge intr-o directie ci intreg filmul este condus de acest gimmick, nu este in final un produs colosal dar e al naibii de interesant (asa cum am zis-o deja de vreo 2 ori) si te tine pe scaun desi nu e thriller/suspans. E fain sa vezi cum o dau in bara fie actorii, fie cei din echipa de filmat, fie sunt faze ridicole, fie comice, de fiecare data sunt ceva nou si pur si simplu merg.

Pe de alta parte mi-a placut sa-l vad pe Steve Buscemi, pe Catherine Keener si chiar pe Peter Dinklage in primul sau rol dintr-un film. Imi place de asemenea paralela ce se formeaza inevitabil in acest caz...cu film intr-un film si actori jucand actori sau regizori sau ce-o mai fi. Intotdeauna mi-au placut filmele de genul asta...si din aceasta cauza, din cauza ca rup bariera dintre realitate si fictiune, din cauza ca prefera sa zica o poveste de mai multe ori, din acelasi punct de vedere dar de fiecare data putin schimbat, nu poate fi considerat un film complet ci o joaca distractiva atat pentru noi cat si pentru ei...

8/10

Cowboys & Aliens {2011}

2011-11-21T00:06:00.001+02:00

Si eu care ma gandeam ca e facut de Disney, dupa cum arata scenariul...si in consecinta filmul. Caraghios, fara prea multa logica, naiv in majoritatea timpului, fara accent pe personaje, fara accent pe replici ci doar o vaga directie a intrigii care oricum se termina previzibil si fericit...Trei mari case de productie au pus umarul aici (Paramount, DreamWorks si Universal) si nici ca blockbuster nu e bun de ceva. Are actiune dar combinatia de pusti si pistoale din vestul salbatic cu tehnologie extraterestra avansata pur si simplu nu mi se pare convingatoare...asa ca actiune fie ajunge plictisitoare si neverosimila pentru ca sunt prea multe pistoale de-ale cowboy-ilor si prea putine arme de-ale extraterestrilor...si nu ma luati cu "extraterestrii nu au fost pregatiti sa fie atacati din cauza ca au vazut in noi o non-amenintare".

Pe langa asta mi s-a parut ca toata lumea, toti actorii au jucat foarte prost...pana si Harrison Ford a fost slab...dar de ce nu ar fi? Doar nu e un cine stie ce talentat actor. A fost putin peste mediocru toata viata lui, niciodata nu a iesit in evidenta actingul sau ci felul cum arata...plus ca a avut o tona de noroc sa primeasca niste roluri colosale (Star Wars, Indiana Jones). Olivia Wilde a aratat misto dar nici ea nu a avut un rol de care sa se agate ferm...chestia e ca Jon Favreau (regizorul - Iron Man) nu s-a concentrat pe asta deloc iar fazele in care actorii trebuiau sa fie tristi, infuriati si plangaciosi sunt pur si simplu anti-acting...

Asadar un film slab, nu prea distractiv, a carei actiune e repetitiva si taraita. Daca se respecta si adevaratul spirit western atunci trebuiau mai putine replici (astfel sa nu il faca asa pentru copii) si mai multa seriozitate.

6/10

Mad Max 2: The Road Warrior {1981}

2011-11-20T20:41:00.001+02:00

Mai entertaining decat prima parte dintr-un motiv...mai putin dialog si mai multa actiune. Si prin actiune nu ma refer numai la impuscaturi si bubuituri, ca de astea sunt deja prea multe in filmul asta ci ma refer la faptul ca nu a fost nevoie de prea multe explicatii din partea personajelor pentru unele lucruri...totul se intelegea din imagini si actiunile personajelor. In felul asta a fost si un film mai bun decat Mad Max 1.

In acesta aprofundam psihologia personajului principal care ramane acelasi ca la finalul primei parti stingandu-si setea pentru razbunare si dreptate. Acest justitiar al drumurilor este imaginea clasica a unui erou care invinge raul cu rau pentru ca nimic nu o zice mai rau decat gloante de la un shotgun scurtat ce il foloseste Mad Max. E mai bun decat primul, da, dar ramane un film bun doar pentru genul sau...mindless fun cu masini si pistoale.

In acest film acest justitiar infuriat alege sa ajute o comunitate din desert ce are in posesia ei o cantitate considerabila de petrol si derivate...alege sa ii ajute nu neaparat din cauza ca le doreste o viata mai buna in alta parte ci pentru ca ei atrag oamenii violenti pe care Mad Max ii cauta ca sa-i elimine. Aceasta concentrare de rau il atrage pe personajul nostru si in acelasi timp alege sa-i ajute doar pentru a-si satisface setea de ce am zis mai sus. Si oricum...a contat cantitatea de actiune care e destul de realist facuta...a fost rapida, murdara si regizata cat mai putin posibil. Exploziile nu au fost exagerate decat intr-un caz iar masinile nu sar de pe sosea la 10 metri in aer doar pentru ca le-a explodat o roata. E un film simplu si intotdeauna distractiv.

8/10

Jodaeiye Nader az Simin {2011}

2011-11-20T00:31:00.001+02:00

A Separation

Aha, deci si acum, in anul mirific in care s-au intamplat atat de multe si totusi nesemnificative, anul 2011, pentru cinema a fost destul de prolific...Melancholia e una bucata, Tree of Life alta (care pe mine nu m-a dat pe spate insa e in sine o realizare), Drive, Midnight in Paris si acum aceasta drama superba tocmai din Iran. Ce ne faceam noi fara internet? Ce ma faceam eu fara aceasta unealta? Unde vedeam eu atatea filme si capodopera ale artei colective?

Pentru ca intr-adevar, nu exista arta mai colectiva decat filmul...ca sa iasa ceva cu adevarat important e nevoie atat de un scenariu excelent, de o regie subtila insa puternica, acting emotionant si emotional, editare calumea care sa functioneze ca rima unei poezii...toate acestea si nu numai trebuie sa lucreze in unison astfel inca emotia personajelor sa treaca de bariera digitalului sau a panzei albe din cinema si sa ajunga la spectator. Dar ajunge pup-in-fundismul asta...

Filmul prezinta cateva vieti nu neaparat pana la cel mai mic detaliu insa atat de bine caracterizate prin fapte incat ajungem sa cunoastem personajele din primele minute (20, poate) si sa ii aprofundam mai departe. Sa le intelegem actiunile, dorintele, minciunile chiar. Minciunile au facut parte esentiala in acest film...ele intotdeauna sunt tragaciul emotiilor umane cele mai complexe din cauza ca insasi minciuna poate fi ceva cu multe aspecte. Incepem cu un divort care a inceput de la dorinta mamei Simin (jucata de Leila Hatamani) de a se muta impreuna cu sotul Nader (Peyman Moaadi) si fiica Termeh (Sarina Farhadi - fiica regizorului Asghar Farhadi) in alta tara din cauza posibilitatilor financiare limitate. Sotul a refuzat din cauza tatalui sau, bolnav de Alzheimer...E important de mentionat ca fiecare eveniment ce se petrece in film si fiecare relatie inter-umana are un sens si o logica. Totul este construit inteligent si nu se lasa loc de "dar de ce nu au facut aia, insa au facut asta?". Pentru mine dramele umane au avut pentru fiecare personaj un fundament puternic fara de care nu se putea face un film atat de bun...scenariul din acest punct de vedere este solid si profund, fara sa bage in ceata.

E un studiu psihologic bun asupra naturii umane, asupra sacrificiilor dar si asupra inselaciunii la care este dispus sa apeleze cand se simte incoltit sau amenintat de varii motive. Tatal a mintit pentru viata fiicei lui, aceea in care ea ramane cu el pentru a continua scoala aici, in Iran...iar femeia insarcinata a mintit din cauza ca sa nu-l supere pe sotul ei si asa daramat din cauza ca a fost concediat de la slujba lui unde a lucrat mai bine de 10 ani.

Sunt atat de multe aspecte care se leaga atat de bine la filmul acesta si pentru spectator emotiile ajung la un grad de empatie inalt si regasire in povestile lor chiar daca nu am trait personal ceva asemanator...ajungem sa ii cunoastem pe acesti oameni si problemele lor si realizam ca nu totul se rezolva cu lege ci cu morala, bun simt si intelgere...

9.4/10

Mad Max {1979}

2011-11-19T20:24:00.001+02:00

Imi place cand o alta tara in afara de America scoate filme de categoria B care ii poate invata pe americani cate o chestie sau doua. Nu ii invata la capitolul de poveste sau ceva profund ci chiar si la capitolul actiune. Dar bine, nu ii da pe spate si nu da pe spate pe nimeni filmul asta...

Am inceput astfel trilogia, urmatorul film o sa fie vizionat in viitorul apropiat. L-am inceput in primul rand nu pentru ca joaca Mel Gibson in el, culmea, ci pentru ca regizorul unuia din cele mai dragalase si naive si "flamboiante" animatii facute vreodata, Happy Feet, e acelasi om care a regizat si trilogia asta. Culmea, cateodata, cum se intampla asta. Normal, ala are o slujba, nu e ca si cum are vreun proiect pe suflet si daca are, fie are succes la box-office, fie publicul il cere...ceea ce e aceeasi chestie.

A fost mindless fun, a fost violent si continuare construita asemenea unui serial...se intinde povestea pe 3 filme, probabil. Stau totusi sa ma gandesc ce efect a avut filmu atunci, cand s-a terminat atat de nesatisfacator pentru spectator, cu tipu rau inca in viata...Mad Max pe urmele lui...un final deschis care a fost completat abia dupa 2 ani. Cum am zis, merge...dar nu e vreo capodopera a vreunui gen.

7/10

The Smurfs {2011} & Larry Crowne {2011}

2011-11-13T20:11:00.001+02:00

The Smurfs

Cand eram mic, da, ii vedeam pe strumfi peste tot la tv...dar am uitat complet povestile lor. Ii tineam minte doar pe Tata Strumf, Strumfeta si Ochelaristul. Pentru ca ei aveau caracteristicile fizice iesite in evidenta. In rest nu mai stiam pe nici unul...cred ca Gargamel si Azrael (pisica) au lasat o amprenta mai mare decat toti...fiind personajele negative.

Filmul de fata a fost deosebit de copilaros incat adultii nu s-ar simtii confortabil vizionandu-l. E un festin vizual halucinant cand strumfii se pun in miscare dar replicile siropoase si personajele caricaturale nu il fac un film pentru oricine. Adultii nu fac parte din publicul tinta. Din acest motiv nu e un film prea bun ci doar foarte siropos (fara a fi trist decat la final) si copilaros. Mesaje subtile dar care ti le arunca in fata despre cat de importanta este familia si prietenia. Toate directionate spre pustimea intre 5 si 12 ani. Slab...

5/10

Larry Crowne

Tom Hanks a fost peste tot in facerea acestui film. Scenariu, regie, acting in rolul scris pentru el dar prin care nu se chinuie in nici un fel sa-l joace. De fapt, a jucat chiar prost...la calibrul lui. Nu prea am inteles pentru ce a fost facut filmul asta. Sa o mai bagam pe Julia Roberts pe marele ecran si sa ii facem pe oameni sa creada ca inca e frumoasa desi nu e? Bine, la corp arata ok ca orice tipa de 40 de ani din Hollywood care isi permite sa aiba grija de ea. Nu ma uimeste la capitolul asta deloc. Insa nu mai e atractiva deloc...parca gura ei se face din ce in ce mai mare pe an ce trece...si iese in evidenta numai asta.

Filmul e despre recesiune si cum ii face pe oameni sa isi faca o educatie mai serioasa...ya right. Filmul nu e despre nimic si dezamageste. Nu e extraordinar de comic, nu are personaje placubile, nu are plot, nu are directie, nu are nic. L-am vazut crezand ca e un film ok de vazut cu iubita dar nici aici nu e bun deloc pentru ca pur si simplu nu se vede chimia aia dintre ei si nici pe ce sunt bazate iesirile de gelozie din partea personajului Juliei. E un film fara rost...e un film care demonstreaza ca actorii sunt intr-o afacere si nu o forma de arta si trebuie platiti.

5/10

Our Idiot Brother {2011}

2011-11-12T18:28:00.001+02:00

A fost dragut. Cu momentele lui, cu poantele lui, cu feelul lui, a fost un film reusit si fericit, per total...

Fericit pentru ca asta a transmis si spectatorului...in acest caz, eu. Sa zicem totusi ce avem in film...avem un frate si 3 surori. Una cu o caracteristica mai speciala decat cealalta...una (Emily Mortimer) e casatorita de 10 ani, alta (Zooey Deschanel) e lesbiana si se saruta cu Rashida Jones (nu atat de hot pe cat se putea...) iar alta (Elizabeth Banks) e un jurnalist care cauta scandaluri. Toate fac personaje credibile si misto iar situatiile lor, asistate de fratele lor si personajul nostru principal (Paul Rudd) sunt suficiente pentru a cauza fie un hohot de ras, fie multe zambete. Nu sunt atat de amuzante cat sunt placute si umane.

Nu e un film extraordinar dar se leaga misto si merge excelent intr-o zi de weekend vazut impreuna cu prietena cu un lighean de popcorn in fata. Genul asta de filme, daca sunt facute calumea, nu sunt niciodata demodate...aceasta are sanse sa ramana ok si peste cativa ani. Cine stie...eu unul il pastrez, desi nu e sclipitor.

7.2/10

Melancholia {2011}

2011-11-12T01:48:00.001+02:00

Ceva deosebit...ceva ce te lasa pe ganduri chiar si pe parcurs, chiar si dupa. Cu siguranta cel mai bun film al lui Lars von Trier pana in prezent. O profunda analiza a omului cand are de-a face cu melancolia...

Bineinteles, dupa ce vizionezi filmul realizezi ca melancolia reprezinta doua lucruri. In prima parte, Justine, o mireasa proaspata realizeaza inutilitatea vietii, o povara ce vine impreuna cu o capacitate intelectuala ridicata. Omul, prin natura sa, nu trebuie sa se opreasca din pus intrebari, sie si celor din jur...omul e curios din nastere...numai asa am reusit sa evoluam, sa descoperim toate avansurile tehnologice, asa am ajuns ca numai in ultimii 100 de ani sa ne triplam populatia datorita medicinei avansate. Aceasta descoperire insa o sa ne aduca si sfarsitul, prin suprapopularea planetei. Justine, jucata excelent de Kirsten Dunst (chiar ii aplaud curajul de a juca cu un regizor ca Lars...daca o tine tot asa vad un viitor serios ca actrita), vede inutilitatea acestei traditii invechite, etalarea asta de costume si emotii false pentru a satisface nevoile vizuale si emotionale ale unor rude si prieteni egoisti. Aici melancolia se manifesta pur ca un sentiment...tristete profunda, deprimare, dorinta de izolare...totul a fost de un tragic mai putin comic, dar mai mult jenant. Acel teatru de la asa zisa nunta a fost, pentru cine vrea sa vada, inceputul sfarsitului...un haos in care sentimente nedorite ies la suprafata din cauza ca atunci mor cativa si se nasc altii...mirii. E un prilej de drama in atatea familii, un motiv de sarbatorire dar si de intristare...

In partea a doua, Claire, melancolia se manifesta ca o planeta, simbolizand atat puterea acestui sentiment cat si importanta lui, atunci cand avem de a face cu el. Nu zic de acum ca e normal sa te simti melancolic, dar toti am trecut prin asta. E un sentiment ca o bariera ce o data invinsa ne face mai puternici ca oameni...de fiecare data. Aici e insa este si portretizarea rationamentul imprevizibilului, sfarsitului, mortii. Toti stim ca avem un final...il privim, cu varsta, din ce in ce mai neprietenos...chiar daca acesta poate veni pe nepregatite. Conditia omului inteligent e prezentata foarte bine aici...zic inteligent pentru ca omul simplu se manifesta ca in filmele apocaliptice ale Hollywoodului...panica si tipete, pentru ceva ce vine oricum...energie irosita in van.

Omul inteligent nu tipa catre divinitati imaginate, nu se sperie inutil, desi pe Claire o strapunge un fir de frica dar numai cand realizeaza inevitabilul, Justine insa nu pentru ca ea il imbratiseaza. Claire este oarecum portretizarea omului a carui existenta e mai mult emotionala decat rationala...astfel incat cele doua inglobeaza cam tot ce trebuie stiut despre om. In fond, am mai zis-o...suntem fiinte simple, a caror emotii sunt doar variatii complexe ale unor emotii de baza...iar interpretarea lor e detaliata. E puternic filmul si impactul lui e strafund in constientul spectatorului care vrea sa ia ceva dupa vizionarea unui astfel de film...pentru ca nu e un film pentru toata lumea. Finalul este superb vizual, la fel si scenele din premisa (a caror raspuns il gasim in finalul capitolui doi dar care in acelasi timp ne pregatesc si pentru primul capitol)...regret ca nu am vazut filmul acesta la cinema...dar poate o sa mai am sansa. E un film deosebit de bine facut, plin de simboluri si semnficatii, profund si rece...mi-a placut mult.

9.5/10

The Human Centipede II (Full Sequence) {2011}

2011-11-10T20:12:00.001+02:00

Eh, l-am vazut si pe asta. Credeati ca nu sunt in stare? Credeati ca e imposibil? Credeati ca prostia asta imensa poate sa imi rascoale stomacul? Ha! Mi-a fost scarba, ce-i drept...adica doar am afirmat pe ici si colo "ce scarbos" dar atat...e un film inutil de socant si "grafic".

Pus totusi intr-o lumina pe care nu cred ca am mai vazut-o. Un uber-fan al primului film face ce vede in primul film ar regizorului Tom Six dar la o scara ce i-ar satisface traumele din copilarie care i le-a facut tatal sau. E un personaj deranjant si din nou, Tom Six se bazeaza si pe felul cum arata pentru a scoate uratenia interioara si deranjanta. Asta vine ca ceva nou pentru ca in ultima vreme vedem in filmele horror oameni normali care sunt ucigasii dereglati si nu persoane cu adevarat ciudate, cum e cel de mai sus. Deci vedem acest film ca o fapta ce s-a intamplat in realitate din cauza influentei primului film asupra lui Martin...un gimmick, i-as putea spune, pentru a face filmul putin mai infricosator. Si in acelasi timp Tom Six recunoascand ca primul e doar un film...lucru care probabil o sa-l spuna si despre asta in alt treilea film...

In al treilea film vad un cult format in jurul celor doua si astfel un grup de oameni o sa ajute la "fabricarea" unui centipod cu efectiv 100 de picioare...deci ori 50 de oameni (100 de picioare) sau 25 (ca stau in 4 labe)...vedem. Pentru ca da, am sa-l vad si pe ala...astept insa ziua cand o sa se faca ceva real si o sa fie cu titlul de fictiv...that will be the day. Am glumit...sper sa nu ajungem pe acolo, niciodata.

Asadar socant si toate astea, grafic, uber-violent...cu toate ca mi s-a parut de prost gust sa colorezi rahatul in culoarea lui si apoi sa-l faci iar negru...n-am vazut rostul la asta.

4.5/10

Buda as sharm foru rikht {2007}

2011-11-09T22:22:00.000+02:00

Buddha Collapsed Out of Shame

Unul din filmele de miercuri seara de la club. Un film care iti atrage atentia imediat pentru ca foloseste o fetita pentru a spune povestea oamenilor mari...ea impreuna cu copii de varsta ei. Ea a invatat ca trebuie sa se supuna barbatului, in acest caz baieti, ca nu e egala cu el, nu are voie sa invete unde invata el si altele. Dar prin ochii ei vedem viata celor mari mimata de cei mici...

Aceasta cultura a ramas din punct de vedere tehnologic destul de aproape de radacinile omului...are o viata agrara si poate numai invatatul il poate scoate de aici. Desi intr-o lume unde razboiul este o prezenta constanta sansele la o viata mai buna sunt mici...baietii, in special, imita de unde pot lua si ei ceva, imita ce vor sa ajunga cand o sa creasca si ce sunt invatati de la modelele lor...razboiul. Primesc insa informatii de la doua surse si nici ei nu stiu sigur pe care sa o adopte...fie cea patriotica, unde religia este ce trebuie fortat mai departe...fie cea americana, unde teroristul este personajul negativ.

Mi-a placut foarte mult cum a jucat mica fetita din rolul principal, Baktay, a fost dulce si naturala...insa mana tanara de la pupitrul regizorului (Hana Makhmalbaf avea doar 19 ani cand a regizat acest film, dupa un scenariu ce ii apartine mamei ei) a facut ca totul sa nu para o fictiune si mai mult un documentar care mai foloseste metafore din cand in cand pentru a prezenta aceasta lume si influentele sale culturale. Metafore sunt multe dar cred ca regizoarea s-a ambitionat sa arate mai multe decat e nevoie...

Oricum, e un film interesant, comic cateodata, dur fara a fi grafic si cu mesaje peste tot.

8/10

Rise of the Planet of the Apes {2011}

2011-11-08T20:23:00.003+02:00

In primul rand acest film nu e ca restul filmelor de vara...nu e plin de actiune si bombe si explozii. Are actiune ce aduce aminte de Avatar...de aia care se poarta prin natura / de aia plina de CGI photo-realistic. Pe langa partea asta care te distreaza acasa sau la cinema avem partea cu nitel suflet.

Luam povestea din "Planet of the Apes"...originalul din 1968, nu alt remake idiot facut de Tim Burton...si gandim logic, de parca ar fi reverse engineering, pas cu pas cum s-ar dezvalui evenimentele care ar fi produs schimbarea din filmul original. Bine, e putin superfluu, da, pentru ca asta putem sa gandim si noi dupa datele din primul film dar rostul acestui film a fost si sa distreze spectatorul dar si sa ofere un prequal serios la original. E un prequal serios pentru ca nu a luat mai nimic in ras. S.F.-ul a fost un factor esential si de altfel singurul care ar fi subiectul unei glume dar in rest, reactiile, interactiunea, comportamentul maimutelor evoluate este pur omenesc in cel mai de baza sens...cu toate astea am vazut o ţâră de exagerare hollywoodiana la acest capitol din simplul motiv pentru a exagera sentimentele lui Caesar...apropo, din aceasta cauza eu cred ca Andy Serkis merita sa fie luat in serios pentru categoria "cel mai bun actor". Stiu ca suna exagerat dar e pentru intreaga sa prestatia de pana acum pentru un personaj digital...de la Gollum, la King Kong...de la Caesar la capitanul Haddock din "Aventurile lui TinTin". E un actor deosebit si aici face un personaj animalic uman in intregime. Mi-a placut.

El e inca un motiv pentru care filmul merita luat in serios. Nu e genul de film superficial caruia ii pasa doar sa il tina pe spectator in scaun la cinema, e genul de film care transmite emotii si chiar lacrimi catre spectator...stiu sigur ca pe mine m-a pălit de vreo 2 ori. Si asta e mult. E un film bun in care toata lumea joaca bine, James Franco, da, John Lithgow, da, pana si Tom Felton (Draco din Harry Potter)...Freida Pinto poate merita mai multe replici dar in rest e ok...CGI-ul e foarte bun, doar e trupa WETA. De vazut.

8.3/10

The Human Centipede (First Sequence) {2009}

2011-11-06T23:40:00.000+02:00

Nu m-am uitat la el cand numai despre el se vorbea...ma uit la el acum, cand se vorbeste de partea a doua. Cam aceeasi chestie, daca stai si te gandesti...si da, am sa ma uit si la a doua parte care cica e si mai bolnava decat asta...desi toata trilogia (pentru ca da, o sa mai fie una pe langa astea doua) e facuta de un onlandez...si astia nu ies niciodata in evidenta pentru ca sunt toti asa de mellow din cauza marijuanei. Na...

Asadar povestea e clara numai din imaginea de mai sus...imagine proiectata pe personajul principal...pentru ca pentru el am vazut filmul pana la urma. A fost un personaj negativ deosebit si colorat jucat. M-a socat el insa nu ce a facut...ce a facut el a fost o gratuitate din partea regizorului Tom Six (care e si scenaristul) netalentat de a soca usor populatia ce se uita la film. E ceva exagerat? Da. Deci socheaza...nu e ceva ce te introduce in atmosfera si te pune in locul unuia din cei 3. Ti-e scarba cand te gandesti ce se intampla dar tot poti sa te uiti. Cica la 2 e mai greu sa te uiti. Am sa vad.

Genul asta de filme nu ies in evidenta doar din cauza intrigii. Nu...acesta a iesit in evidenta si din cauza imaginii clare, curate, ce reflecta si natura chirurgului maniac ce a iesit la pensie nu cand si-a dorit. Eu ma gandeam la actorul ce il interpreteaza pe acest chirurg...el are o fata naturala de psihopat. Cum e el in viata de zi cu zi? Cand merge la cumparaturi oare cum se uita lumea la el? Imi aduce aminte si de Michael Jackson foarte mult cand ma uit la el. E un tip care arata ciudat fara ca sa interpreteze personaje ciudate. Ai spune ca e un film cu tupeu dar nu e...e las, e gratuit, e simplu pentru ca s-a pornit de la o idee ce garanta prezenta in scaune si un titlu ce ofera si acesta din start o imagine despre cum o sa fie.

5.5/10

The Curse of the Jade Scorpion {2001}

2011-11-06T00:45:00.000+02:00

Acest filmulet de la Woody Allen e ca o carte usoara...sau light read cum zic anglofonii. E comic, e usor exagerat fara a iesi din tiparele obisnuite ale creatorului. Nu e (iar) ceva deosebit sau magnific...de fapt, in comparatie cu ce a mai facut e sub medie dar pe mine m-a distrat oarecum si asta a contat destul de mult.

E comic pana si faptul ca personajul principal joaca rolul celui mai bun detectiv din oras...si in nici un caz statura lui ti-ar spune acest lucru. Caracteristicile sale fizice, insa, intra in descrierea personajului si ajuta la caracterizarea lui...little rat de exemplu este aruncat de cateva ori. Ei bine, da...statura mica si viclenia il ajuta pe CW Briggs sa isi gaseasca vinovatul in orasul plin de turnatori care il ajuta pentru o suma mica de bani...este, pana la urma, final de criza si inceput de al doilea razboi mondial. De aici ne ducem la un truc ieftin de hipnoza iar dupa asta la ceva comic de situatie si verbal. Desi personajul nostru crede ca se lasa usor hipnotizat incepe sa faca parte dintr-un sir de spargeri unde bijuteriile sunt obiectivul principal.

Bineinteles, Woody Allen este propriul sau personaj, interpretandu-se la fel indiferent ce rol joaca. De asta probabil nu a fost un actor excelent pe care sa ajungi sa-l admiri ci doar sa te bucuri de talentul sau mediocru. La scenariu insa e alta treaba, aici are fler. Daca nu era scenarist era scriitor de romane sau nuvele. Oricum, nu intru in detalii despre viata lui. Si-a lasat amprenta in cinematografie si o lasa in continuare.

7.6/10

Manhattan Murder Mystery {1993}

2011-11-05T22:11:00.001+02:00

De cateva zile incoace trec printr-o Woody Allen faze. Incerc sa-i vizionez cam toate filmele...nu la rand, nu intr-o ordine...dar asta incerc.

Acesta de exemplu e ca multe altele despre care nu am vorbit pe blog. Cele despre care nu am vorbit au alura aia specifica filmelor lui Woody Allen, sunt intelectuale, au umor fin, au referinte garla spre carti si cultura in general...dar nu ies cu nimic in evidenta, exceptie facand cateva faze, poate una-doua in tot filmul. Asa e si aici.

Desi in general filmul asta prezinta oarecum metaforic plictiseala din viata de cuplu, monotonia care se instaleaza dupa ani si nevoie constanta de a improspata lucrurile nu e cu nimic mai deosebit decat Allen-ul obisnuit. Iar acest Allen obisnuit e mai rar decat crezi si e destul de mediocru. Inteleg sa faca filme dar nici asa de des nu e normal. Ajung toate sa aiba acelasi aer si ajunge sa te plictiseasca sa vezi aceleasi personaje in aceleasi situatii insa putin schimbate...

In unul din filmele lui se vorbeste numai despre relatii, in altul se introduce un element mai fantastic, in altul putin mister (cum e aici)...in altul nu mai joaca Allen insa joaca cineva care il imita foarte bine...si exemplele continua. Allen e un regizor interesant, intelectual fara "doar" si "poate", dar daca s-ar concentra mai mult pe povesti cu adevarat interesante si le-ar scoate o data la doi ani...nu in fiecare an. Desi chiar si asa ies din capul lui, cateodata, chestii foarte faine. Asta ti-e Woody Allen. Filmul de acum merita, dar plictiseste...si apoi iti ridica iar interes si apoi iar plictiseste...dar nu inceteaza sa fie Allenian.

Husbands and Wives e inca un film pe care l-am vazut si nu am zis nimic despre el...la fel si Hannah and Her Sisters.

7/10

Take Me Home Tonight {2011}

2011-10-30T19:00:00.003+02:00

Eu am un rost aici...sau asa vreau sa cred. Ma uit la tot felu de tampenii...nu numai filme de regizor sau filme consacrate ca oamenii mai intra aici si din curiozitate. Sa stie la ce filme sa se mai uite din cele mai noi aparute. De obicei vor comedii, ca astea se vand si asta e genul cu cel mai mare tiraj. Se uita la titlu, la poza si probabil la nota...la ce scriu eu, mai putin ca na, e palavrajeala si asta cere timp.

Aici e unul din filmele despre care vorbesc. Nu e un film prost dar nici extrem de inteligent. Seamana cu toate comediile semi-romantice cu adolescenti care s-au facut in ultimii 20 de ani...nu e mister. Se alatura lor si mai tare pentru ca actiunea are loc prin anii '80, deci deceniul cand au inceput filmuletele de genul asta. S-au ales anii '80 aici pentru ca si revine moda acelor ani, daca e sa na uitam pe la hipsteri si pe la snobi. Aparent asta e tendinata...sa repetam moda de acum 30 de ani. In anii 2000 a fost moda anilor '70...in 2020 o sa fie moda anilor '90...tineti-va bine :))...sper sa ma insel.

Filmul asta mi-a adus aminte de Superbad pentru ca e tot vorba de doi prieteni care se duc la o petrecere...aici in schimb astia au 25 de ani si nu prea au facut multe cu viata lor, desi asta era planul imediat ce au terminat liceul si facultatea. In noaptea asta isi retraiesc putin anii adolescentei si repara unele regrete. A fost amuzant, usor, cu personaje foarte misto, cu actori tineri si dornici sa se arate...Dan Fogler, cel putin, a fost la inaltime in filmul asta. E un film de vazut o data, dar e unul pe care poate vrei sa-l revezi dupa o vreme...are farmecul ala.

7.1/10

The Change-Up {2011}

2011-10-29T22:05:00.002+03:00

Elementul pentru care am stat si m-am uitat la filmul asta este pentru ca are nitel suflet. Trimite un mesaj pe care le trimite multe filme, ca sa se arate care e viata importanta si cum trebuie traita asta, dar e pus intr-un ambalaj distractiv pentru o vizionare...poate doua. Nu e tocmai un viitor clasic al genului, nu are de ce sa fie, dar cei doi actori si-au jucat rolurile foarte bine si culmea, am vazut elemente din jocul fiecaruia in jocul celuilalt, pe masura ce era celalalt. Mi-a placut asta si chiar am fost atent in mod special la chestia asta...

Cat timp Ryan il juca pe Mitch am vazut elemente din jocul asta cand il juca pe Dave si vice-versa. Probabil nu e tocmai un lucru cautat in filmul asta dar pana la urma sunt doi actori de comedie buni care si-au facut treaba. In rest au fost scenaristii si regizorul. Ideea am mai vazut-o...nici nu mai stiu unde prima data, dar sunt sigur ca era intr-un film serios, nu intr-o comedie. Freaky Friday ar mai fi o comedie (de data asta proasta) unde am mai vazut ideea...in rest, la chestiile serioase erau intotdeauna povesti de dedublare a personalitatii si schizofrenie. Dar aici nu sunt chestii asa de serioase...cea mai serioasa scena a fost cea in care cei doi au realizat ca traiesc o viata pe care nu o vreau si au realizat ca era mai bine inainte...un final previzibil de la intriga. Pana la urma au contat povestile dintre intriga si punctul culminant...cum au reusit sa se ajusteze, ce probleme au intalnit, s.a.m.d. A fost ok...dar mai mult, nu prea.

7/10

The Adventures of Tintin {2011}

2011-10-27T22:55:00.002+03:00

Nu se pricepe nimeni sa le faca mai aventuroase decat Spielberg...ne-a facut sa ne aducem aminte de Indiana Jonesul lui dar intr-un mod care imbina trecutul cu genul aventurilor jurnalistice ale lui Tintin. Paralela a fost clara dintre Tintin si capitanul Haddock vs. Indiana Jones si tatal sau...dar mai putin importanta a fost asta. Spielberg a ales-o intocmai pentru relatia asta, care face buna parte din film...

Ca sa nu mai zic ca Haddock e unul din cele mai colorate personaje pe ecran in ultima vreme. Are profunzime, trecut si comic intelept de betiv...o combinatie foarte buna. Tintin mi s-a parut putin fad dar am simtit in el adevaratul spirit jurnalistic, nu cum il gasim in ziua de azi, hapsan si las. El a intruchipat adevarata curiozitate umana, iubirea pentru logica si curajul nemarginit. Un adevarat exemplu. Impreuna, cei doi au facut o echipa redutabila si nemuritoare pe ecran. Sincer, prefer ca filmul asta sa ramana cunoscut multa vreme. E exact genul de film care ai prefera sa o faca. Desi e plin de aventura si actiune, nu e genul de film care iti linisteste mintea ci ti-o pune la lucru, misterul luand loc in primul rand...povestea e adanca si grafica permite intr-un mod incredibil de detaliat, aproape photo-realistic sa vedem atat prezentul cat si trecutul, in mod special cel a lui Haddock...unde aventura pe mare si piratii mi-au adus aminte de Piratii din Caraibe.

L-am vazut la cinema, in 3D. Au fost bani foarte bine cheluiti si desi are aproape 2 ore, fara 13 minute, nu am simtit cand au trecut, fiind inghesuit de actiune si situatii care se desfasoara ca un sir de dominouri puse la rand. Ca sa nu mai zic ca scena din orasul din Maroc aproape ca a fost un crescendo care s-a terminat cu un orgasm vizual si iti pare rau imediat ca nu a durat mai mult.

A fost o cursa de roller-coaster pentru simturi, a avut un scenariu solid, interesant, nu in mod special thought provoking dar cu siguranta si-a atins marca. Intreg filmul a reusit asta.

9/10

The Purple Rose of Cairo {1985}

2011-10-24T21:23:00.000+03:00

Numai un pasionat de filme poate sa ii treaca un asemenea scenariu prin cap. De cate ori nu am stat toti sa ne uitam la ecran si sa ne gandim...ce-ar fi ca personajele din film sa iasa ca prin minune si sa interactionam cu ei in viata reala. Cateodata da, ne simtim apropiati de cei de pe ecran...fie ca traiesc povestea noastra, fie ca i-am vazut de atatea ori in rolul ala incat ii cunoastem perfect...versiunea de pe ecran, bineinteles.

Despre asta e vorba si aici. O femeie neiubita de prin anii '30 isi traieste cele mai frumoase clipe ale zilei intr-un cinema pentru ca acasa o asteapta un sot brutal, fustangiu si cam idiot...o viata trista si o slujba urata, ca o chelnerita neindemanatica. Visul ei se implineste cand fantezia ei devine realitate si barbatul visurilor ei iese de pe panza alba si se transforma dintr-o umbra in persoana in carne vie.

In paralel cu povestea de dragoste evidenta avem situatia comica, interesanta, cand producatorul filmului, impreuna cu actorul ce interpreteaza personajul din film, cauta produsul lor, o frantura a imaginatie, o fictiune ambulanta. Situatiile sunt comice si filmul e placut de la capat pana la final. E o mica piatra pretioasa ce rar dai de ea...chiar si daca e Woody Allen in spatele ei.

8/10

Submarine {2010}

2011-10-23T22:22:00.002+03:00

Poate asta e filmul pe care vrei sa il vezi intr-o dupa-amiaza innourata cum e in perioada asta. Poate asta e filmul care iti aduce aminte de adolescenta si iti aduce aminte de momentele frumoase dar si de ce ai fi vrut sa schimbi. Poate in multe feluri seamana cu multe alte filme cu adolescenti ce s-au mai facut...si cu siguranta poate nu e unul din cel mai bune...dar cu siguranta are un aer aparte, e stilizat cu gust...e quircky dar si cool. E ciudatel dar intr-un mod pe care il intelegi...

Niciodata nu am stat sa ma gandesc cum ma simteam ca adolescent. Stiu doar ca preferam sa fiu un spectator la spectacolul vietii decat sa-l traiesc intens. Ma simteam ca un regizor de documentar fara camera de filmat...dar capturam totul cu cele doua camere date de la natura. Cred ca simteam ca vreau sa ma fac regizor de film sau psiholog din cauza ca aveam impresia ca oamenii sunt usor de citit si usor de controlat...inca mai am impresia asta cateodata. Ma simteam, in retrospectiva, ca un submarin care observa lumea si nu ii deranja decat daca ei vedeau periscopul meu scos la suprafata...in rest, eram de neatins. Submarinul e obiectul cu care se identifica si adolescentul Oliver Tate din aceleasi motive. Se simte deosebit fata de restul, unic prin faptul ca e sub apa, protejat de elementele exterioare, pe cand restul se afla deasupra ei...in bataia focului.

E facut cu inspiratie, folosind toate elementele necesare pentru un film cu aer fresh dar in acelasi timp fara varsta (in mare parte pentru ca ti-e greu sa-l pui intr-un deceniu...desi anii '80 ar fi ceva sigur pentru ca intreg filmul imi aduce aminte de filmele lui Wes Anderson), cu replici acide, directe si inteligente. Cu subiecte interesante, atat pentru un adolescent cat si pentru cei mai in varsta. Este interesant.

7.7/10

Crazy, Stupid, Love. {2011}

2011-10-23T18:45:00.000+03:00

Lume, deci mergeti sa vedeti sau vizionati-l acasa (ca oricum nu e un film de cinema) impreuna cu prietena...merge perfect. Adica serios, merge...yeap. Are tot ce ii trebuie: comedie, drama, romantism, situatii dulci, situatii usor penibile care ajung sa fie comice, situatii din viata reala, si asa mai departe.

Filmul functioneaza pentru ca din nou, se apeleaza la public, la situatiile in care si ei ajung la un moment dat sau situatii care sunt familiare sau au auzit de ele de la altii. Ne regasim in personaje si in momentele cand zicem "mica-i lumea"...pentru ca filmul asta se bazeaza pe vorba asta. Nici nu prea am ce sa zic prea multe pentru ca e doar un film placut, pe care il revezi cu placere...un feel-good movie reusit si probabil unul din cele mai memorabile pe anul asta (din categoria precedent mentionata).

Actorii isi fac rolul foarte bine si unii, in special Steve Carell si Ryan Gosling - il vad cam des pe asta din urma in ultima vreme - aduc in rolul lor si ceva personal, ceva ce aduc in orice film unde isi lasa amprenta. Steve cu comedie si Ryan cu felul de a fi. Emma Stone e o placere pentru ochi si nu numai, fiind o actrita de comedie foarte talentata.

E un film foarte comic care are efect si priza la public.

8.1/10

Drive {2011}

2011-10-23T00:49:00.000+03:00

Unul din filmele anului 2011. De obicei, in trecut, genul asta de film e ala care e plin de impuscaturi si sexy time...exact cum descrie la un moment dat unul din personaje ce fel de filme facea. Filmele alea de categoria B in care nimeni nu s-a gandit vreodata sa faca un personaj mai complex, o replica mai desteapta sau o poveste mai interesanta. Toate au fost facute sa umple locuri in sala ca doar prostii merg si dau banii pe prostii...si faceau bani. Pentru ca faceau multe si erau ieftin de facut...relativ.

Hossein Amini (scenaristul) si poate impreuna cu regizorul asta talentat care a primit un premiu la Cannes pentru cel mai bun regizor, au fost unii (poate chiar primii) care s-au gandit la un scenariu ca al celor din filmele mai sus mentionate dar intr-un cadru mai realist...mai profund, mai inteligent. De asta personajul principal chiar are substanta, ii intelegem actiunile, retinem raceala lui, vibreaza cat de calculat e. Spectatorul simte asta si astfel pentru el e o vizionare mai personala. Iar faptul ca regizorul e strain, european, aduce ceva nou genului...o inteligenta europeana, una care nu prezinta gratuit ţâţe ci le pune intr-un cadru specific lor...cum e vestiarul dintr-un bar de striptease. Nu vedem cum eroul o trage cu toate tipele pe care le vede ci vedem cum acesta are sentimente pentru una singura (jucata de dulcea Carey Mulligan) si cum acestea sunt din ce in ce mai intregi, rotunde, asa cum e personajul (in sensul de caracterizarea lui). Din acest punct de vedere Ryan Gosling poate sa isi mai puna la portofoliu inca un rol jucat cu talent actoricesc intelept si complet, dar care are inca loc sa se desfasoare.

Si el nu e singurul personaj care e dezvoltat. Ajungem in sfarsit sa ii intelegem si mai bine pe mafioti. Nu fac totul gratuit ci ca sa-si salveze propria piele ei la randul lor. Exista o ierarhie si la ei si sunt la fel de speriati ca oricine, vedem umanitatea din rautatea lor...si in general, cand nu au probleme, sunt oameni la fel ca toti. Aceasta se vede din cauza ca filmul e bun si scenariul nu e unul tembel. E smart, iar totul e facut ca la carte. Pana si muzica se asorteaza perfect cu continutul, e foarte bine aleasa...cu toate ca la un moment dat a fost o melodie scoasa din "The Social Network".... Oricum voiam sa nu se termine. Iar pe langa toate astea are un aer de "neo-noir" subtil de vrei sa il mai revezi de vreo 5 ori. Il recomand.

9.2/10

The Wind {1928}

2011-10-22T22:22:00.001+03:00

Sa fie ca dupa acest film sa isi fi facut trupa Scorpions renumita lor melodie? Nu cred...dar e amuzant daca e sa te gandesti asa. Vorba "schimbatoare ca vantul" nu e de ieri de alaltaieri...e de mult iar acest film ii ofera o definitie mai profunda, mai personala.

O tanara fata, Letty, vine dintr-un stat linistit si verde intr-unul arid, fierbinte si nisipos...aceasta schimbare de locatie este subliniata si prin intotdeauna prezentul vant ce ii ofera personajului feminin principal o stare de anxietate, necunoscut. Pentru un film mut, e unul foarte profund si cu o complexitate rara cand vine vorba de natura personajului. Letty, cel putin, este foarte bine caracterizata prin expresiile si actiunile ei...a fost jucata excelent de actrita Lillian Gish. Personajul ei este personificarea vantului iar vantul este frica ei de nou si aceasta schimbare de locatie pe care a facut-o. Letty, in paralel cu vantul, este o femeie calma cateodata dar cand rabufneste se aseamana lucrului de care ii este atat de frica, este nelinistita si imprevizibila...jucausa chiar atunci cand e ceruta in casatorie de doi oameni o data. Vantul reprezinta frica pentru ea, imediat ce a ajuns la destinatie si-a facut aparitia si acest vant care desi e un fenomen cunoscut locului este ceva nou pentru ea, deci ceva cu care trebuie sa se acomodeze...asa cum patim toti cand ne schimbam locatia.

E un film foarte bun, care pe langa personajul principal dezbate si subiecte precum dragostea si gelozia, lucruri care sunt vechi si rasdezbatute. A fost placut, desi scurt...

9/10

12 Angry Men {1997}

2011-10-22T20:09:00.000+03:00

Toata lumea stie povestea din 12 Angry Men. Cinefili, oameni care vor sa vada un film bun, elevi care primesc recomandarea de la profesori si asa mai departe. Toata lumea o stie...dar toata lumea asta o stie, si sper asta, dintr-o singura sursa...si anume aia din 1957 pentru ca eu altceva nu as putea sa recomand.

Nu as putea sa recomand filmul asta desi joaca Jack Lemmon sau George C. Scott ori Armin Mueller-Stahl sau mai stiu eu ce actor...nu as putea sa recomand filmul asta dintr-un motiv cat se poate de simplu. Urasc remakeurile. Mi se par cea mai joasa forma de creatie a unui film, cea mai lenesa, cea mai neinspirata. Nu ii vad rostul...decat poate introducerea unor actori calumea sa mai apara pe ceva "nou" la tv...pentru ca da, filmul asta s-a vazut numai la TV, nu la cinema. In fond, nici nu mi s-a parut la fel de dramatic ca originalul deci regia nu a fost in nici un caz la fel de bine pusa la punct desi regizorul asta tanar a avut de unde sa se inspire, cadru cu cadru. Si "tanar" nici nu e macar adevarat...William Friedkin a regizat The Exorcist si The French Connection, primul cu mult mai bun decat al doilea. Dar a fost un regizor ce a primit un Oscar pentru cel de-al doilea film...si sa faci un remake dupa un film mai mare decat filmele tale combinate...proasta inspiratie.

Asa ca l-am vazut pe asta doar ca sa ma lamuresc la o chestie. Am mai vazut remakeuri la 12 Angry Men...asta e unul din cele bune, sau macar unul din cele care aduc lauda originalului. Celelalte sunt niste glume proaste. Dar nu conteaza...conteaza ca recomand intotdeauna originalul.

7/10

Stand and Deliver {1988}

2011-10-20T23:13:00.000+03:00

Mnea...m-am uitat ca anul aparitiei lui e anul in care m-am nascut. Eram curios doar sa vad cum arata...desi am mai vazut filme facute in "anul meul". Oricum, nu e un motiv singular pentru care am vazut filmul...am auzit ca tipul ce il interpreteaza pe personajul principal a avut o nominalizare...

Toate bune si frumoase, mi-am zis...asa ca hai sa pornim vizionare. Standardul tau film despre educatie si sistemul educational din 1982 (aici) in L.A.. Nu a fost ceva ce te da pe spate, nici ceva ce pare oarecum logic privit din aceasta perspectiva. Filmul arata ca elevii vin la scoala si invata, sunt prezenti, dar nu mi-a aratat ce ii impinge de la spate, cum i-a facut profu Jaime sa ii faca sa fie seriosi desi metodele sale erau usor comice si distractive. Aparent ei isi doreau asta de intotdeauna desi nu faceau nimic la scoala...dintotdeauna a existat in ei un elev foarte bun la matematica desi aveau nivelul de-a 7-a. Tot ce e posibil ca filmul asta sa fie inspirat din fapte reale...ceea ce automat inseamna ca asta e cel mai bun profesor din cati am vazut. Sa-i aduca dintr-a 7-a intr-a 12-a in doar un an.

Nu e convingator dar e un bun film motivator. Pentru cui ii trebuie. Din punctul meu de vedere a fost ceva banal, mediocru, ceva ce nu m-a miscat sau impresionat. Ceva ce nu m-a convins prin actori dar a fost un bun exercitiu pentru regizor si actori pentru viitor. Actorul din rolul principal Edward James Olmos a avut material interesant de unde sa lucreze, de asta a iesit in evident atat de mult. Restu...meh.

6.7/10

Straw Dogs {1971}

2011-10-17T23:27:00.001+03:00

Primul lucru pe care l-am facut dupa ce am vazut filmul asta...in doua reprize la distanta cam mare una de alta...e sa vad ce inseamna "straw dogs". Stiam ca straw e pai in engleza...dar cand colo chiar asta a vrut sa spuna si filmul. Caini de la tara, caini violenti, fara stapan...exact ce s-a portretizat cu atata precizie horifica.

Au fost infricosatoare creaturile alea numite oameni. Asa comportament de huligan, de bataus, de om fara minte rar mi-a fost sa vad. Regizorul si-a atins scopul ca din punctul meu de vedere ii uram din tot sufletul. Chiar mai mult decat personajul principal din cauza ca eu, ca spectator, vedeam pana unde poate sa ajunga diabolismul lor. Cam asta a insemnat primele trei sferturi din film...americanul asta sa fie terorizat psihic de niste tarani idioti din Anglia. Da, poate nu s-a vrut concentrarea acestei stereotipii la englezi dar asta a fost sa fie. Aparent cica acum s-a facut un remake iar actiunea se petrece pe undeva prin sudul S.U.A. (din cate imi dau eu seama din poze)...deci tinutul healbill-ului. Oricum, cam tot filmul cu senzatia asta de apasare a fost putin prea mult...ca sa nu mai zic ca sotia lui facea anume chestiile pe care le facea...dar cand vedea ce barbat are, o inteleg.

Pana la urma filmul asta e despre cum toata lumea, oricine, are un punct de "fierbere". Exista o limita pentru orice si aici matematicianul tocilar, jucat de Dustin Hoffman, care habar n-ai cum a reusit sa faca rost de o asemenea bucata, ne-a aratat tocmai asta. Ne-a aratat ca exista putere atunci cand o cauti si exista inteligenta atunci cand e nevoie de ea...chiar si in situatii de urgenta. E un film ok, dar prea apasator...si mult prea haotic (desi a fost intentionat) ca sa il mai recomand...

7.5/10

Oranges and Sunshine {2010}

2011-10-16T22:49:00.004+03:00

De ce se povesteste asta abia dupa 24 de ani dupa ce Margaret a indreptat oarecum lucrurile si multi oameni si-au gasit parintii de mult pierduti? La final primesc raspunsul. Dupa 23 de ani de cand si-a inceput Margaret misiunea, Marea Britanie si Australia isi recunosc vina in marea migrare a copiilor din anii '50-'60 si astfel de abia atunci a pornit procesul de crearea al acestui film cu aer documentar pentru ca e mai putin dramatic si revelator decat as fi vrut sa fie. E cuminte si chiar obiectiv...desi vina cade evident pe guvern dar apoi pe preoti, oamenii bisericii lor, care au primit in "grija" acesti copii adusi de peste mari si oceane.

Au fost folositi pentru munca fizica ridicola si abuzuri...de care fel stiti deja. Toti o spuneau cu jumatate de gura, chiar daca nimeni direct. Au fost copii umiliti si batjocoriti in cel mai crunt mod posibil. Au fost luati cu forta in unele cazuri de la casa lor pentru a popula Australia, o tara relativ noua la vremea aia...s-a dorit albirea ei. Pe cat de socant suna, pe atat de plat e prezentat aici in film, care nu reuseste sa ridice pulsul sau macar empatie pentru personajul principal, ca sa nu mai zic de restu.

Din punct de vedere dramatic e subtire si nu reuseste sa compenseze nici cu actingul destul de puternic si nici cu imaginile cateodata superbe. E un film ok de vazut o data dar iti tine interesul ridicat cu greu desi nu e un film greu de vizionat. Spune o poveste, o poveste care o sa te atinga sau nu...depinde de tine.

7/10

El ángel exterminador {1962}

2011-10-15T00:56:00.001+03:00

Nu poti sa pretinzi, dupa ce vezi un asemenea film, ca intelegi imediat ce a vrut sa transmita regizorul...in acest caz e vorba de Luis Bunuel. Filmul era pe lista mea de vizionat de foarte mult timp dar din cauza filmului "Midnight in Paris" mi s-a trezit deodata apetitul de a-l vedea.

Da, nu pot sa zic ca nu m-am lasat influentat de sinopsisul din film sa-mi formez o idee pe parcurs dar raspunsurile la intrebarile pe care le-am avut tot eu a trebuit sa mi le raspund. In fond nu e vorba decat despre om si aceeasi conditie umana care e dezbatuta in atatea si atatea filme. Fiecare regizor cu o alta opinie pentru o alta problema. Premisa e pe atat de simpla, pe atat de bizara. Un grup de oameni bogati, de clasa inalta, sunt invitati la o cina festiva. Dupa ce se termina cina nimeni nu da semne ca doreste sa plece, fiind retinuti parca de ceva si niciodata nu stim ce. Dupa o noapte de somn, care sa zicem ca vine dupa o petrecere copioasa, se intampla acelasi lucru...fizic, nimeni nu poate sa paraseasca camera in care se afla toate personajele...si mai ciudat, majordomul care este trimis din camera sa aduca ceva este incapabil sa infaptuiasca aceasta actiune simpla.

Este o satira la adresa bogatilor, posibil...Bunuel cu siguranta nu ii are la inima daca din oameni civilizati, cizelati, curati, ajung niste creaturi animalice fiind fortati sa apeleze la masuri drastice...cum ar fi spartul zidului pentru a da de o teava cu apa (analogie cu spartul in piatra pentru a da de apa) sau macelarirea animalelor pentru hrana. Nevoile se executau intr-o camaruta mica plina cu vase ceramice inalte...si probabil foarte scumpe. Bunuel ii arata deci pe acesti oameni din inalta societate cum se auto-distrug in doar doua-trei zile. Ne arata si natura noastra adevarata, bineinteles comprimata si exagerata pentru a o scoate in evidenta. Suntem, fara ratiune si inteligenta, simple animale ale lumii.

Intrepretari la filmul asta se fac, probabil, de 49 de ani...si o sa se mai faca. E o poveste cel putin ciudata, care ofera o stare ciudata spectatorului, mie cel putin asta mi-a oferit, cu regie fara cusur, acting natural si replici care tin tonul ciudatului. O fi si comedie dar nu am ras nicio secunda...mai degraba m-a speriat comportamentul irational. Supra-realism la el acasa.

10/10

Captain America: The First Avenger {2011}

2011-10-14T18:30:00.000+03:00

Nu stiu de ce ii zice "first avenger" din moment ce Iron Man sau chiar Hulk au deja cate doua filme la activ...chiar daca Hulk nu se pune ca ambele sunt rebooturi. In fine...poate daca o iau cronologic atunci da, Captain America e primul "razbunator" pentru ca el a fost "descoperit" in 1940 si ceva in timpul celui de-al doilea razboi mondial...totul intr-un univers paralel de al nostru, universul Marvel, unde tatal lui Tony Stark era cel aproviziona armata americana cu armele necesare.

S-au facut repede cele doua filme din seria "Avengerilor", Thor si Captain America ca sa dea drumu mai repede la "The Avengers" unde toti acesti eroi nemaipomeniti...Iron Man, Hulk, Thor, Captain America, Black Widow, Hawkeye se pot reuni ca sa instaleze pacea si de nu, sa aduca razbunare tarilor ce s-au aflat sub tirania oamenilor rai. Despre asta de acum ce pot sa zic? E excesiv de "american" dar asta era de asteptat...adica e vorba de un Capitan care inglobeaza toate caracteristile ce nu sunt tocmai de lauda ale americanilo...aroganta, superioritatea si in general curaj orb. Bineinteles, ca totusi aceste caracteristici sa nu fie legate de un imbecil (pentru ca atunci ar fi murit la prima sarja de gloante) a fost ales Steve Rogers, un pusti slab dar cu curaj din Brooklyn.

Patriotism cat incape dar, zice el, are râcă pe bataus, pe tipul care iubeste sa faca haos fara un scop decat cel personal. Nu e cine stie ce film, inca montajele cand el se lupta fara sa se intample nimic altceva mi se par usor caricaturale si comice...probabil luate din benzile desenate "mot-a-mot", ca sa zic asa. Chris Evans a fost ales perfect pentru rolul asta el chiar avand mutra de "erou" american...e de vazut o data, ca sa ne pregateasca pentru "The Avengers", desi nu imi fac mari sperante ca ar fi ceva deosebit.

7/10

Midnight in Paris {2011}

2011-10-12T23:31:00.000+03:00

Eh...ce vremuri au fost...E ceea ce aud de multe ori. Si e ceea ce o sa aud si eu in viitor si generatiile viitoare. Ca raspuns pentru asta le zic ca ar fi preferat sa se nasca atunci/ traiesc in trecut, ca atunci sa realizeze ca alta epoca a fost mai buna. Intotdeauna o sa zicem asta...intotdeauna o sa credem ca o anumita era din trecut a avut o magie aparte...asa cum Woody Allen reuseste sa portretizeze excelent in acest film.

Ce vreau sa zic e ca aceasta generatie este a noastra. Noi o facem cum vrem noi mai buna ca peste ani sa planga altii dupa timpurile de acum. Dar cand ai de a face cu Bieberi si aia cu "Friday" sau cu tot felul de fenomene (trecatoare, ce-i drept) de pe internet, te gandesti ca nu faci parte din acele generatii magice. E bine in schimb ca obiceiurile proaste trec repede si ramane la suprafata numai ce e bun. Personajul din acest film a ales sa mearga in anii '20, epoca de aur a Parisului. Suprinzator pentru mine e ca Owen Wilson a dus la bun final jocul sau aducandu-si notele personale cat si momente ce ne fac sa ne amintim de Woody Allen si felul cum juca el...usor grabit in vorbe, intelectual, o ţâră naiv. Ce mi-a aratat filmul asta e ceva ce stiam de la 17-18 ani...nu are sens sa traiesc in trecut, traind ca idolii preferati ci pot doar sa aduc ce e bun de la ei in prezent si sa-l fac mai bun, asa cum cred.

Ne lasam influentati de trecut sa facem un viitor mai bun. Trebuie doar sa stim ce sa luam si ce sa uitam. Asa cum ne-au aratat si personajele istorice din acest film. Si eu s-au lasat influentati de cineva din trecut, inevitabil au fost atinsi de arta altcuiva inainte sa se apuce de a lor dar au adus ceva radical, ceva nou, imbunatatit.

E un film placut, in adevaratul stil Woody Allen, acum mai fantezist ca niciodata. It's a keeper.

8.5/10

Educating Rita {1983}

2011-10-12T21:37:00.000+03:00

Imi pare bine ca l-am vazut. Nu e ca si cum am senzatia ca am ramas cu ceva nepretuit dupa ce l-am vazut, nu e genul ala de film. E insa genul de film despre doi oameni care se imbunatatesc reciproc, intr-un fel. Unul din ei vrea sa simta ca traieste descoperind cat mai multe despre literatura, o pasiune pe care a avut-o de mult, dar nu a avut niciodata ocazia sa o dezvolte...a ajuns la nivelul romanelor de coafor, unde si lucreaza. Acest personaj a fost jucat excelent de Julie Walters, o tanara care doreste sa se descopere si isi da seama ca nu poate pentru ca e casatorita cu unu care vrea sa o lege de casa si "la revedere". Spiritul ei tanar si jovial inca nu e hotarat sa faca asta asa ca se hotaraste sa se apuce de scoala universitara de vara, sub tutela profesorului ce traieste viata datorita literaturii dar a vazut fata adevarata si amara a ei si astfel se ineaca cu ce e in spatele cartii "The Lost Weekend".

Cei doi se completeaza reciproc intr-un mare fel...pe de o parte pentru ca la inceput, superficial, ea era naiva si vorbareata iar el inteligent si mai mult tacut, raspunzand monosilabil cu un ton taios si sarcastic. Diferenta dintre ei este imensa si ramane asa pana la final pentru ca ea nu e un geniu incapsulat in corpul unei coafeze...dar in final devine propria ei persoana pentru ca asta a vrut sa capete dupa aceasta experienta. Profesorul, jucat si acesta excelent de Michael Caine, are rolul confidentului si chiar psihologului ei. O educa pe Sarah (Rita), o ajuta sa se descopere. Si asta inseamna sa fie un profesor bun.

Un film reusit cu un magnetism deosebit cauzat de cele doua personaje...chiar mi s-a parut cu Rita a jucat mai bine decat Frank...dar avand in vedere tumultul interior al personajului putem intelege macinarea mai mult interioara decat exterioara.

7.8/10

Frantic {1988}

2011-10-10T23:18:00.000+03:00

Aparent am o afinitate pentru Polanski, acum cand ii descopar operele mai putin cunoscute/placute. Desi filmul nu e plin de psihologic sau substanta e unul din acele filme care a influentat pe altele. Altele gen Taken, care a fost ridicat in slavi de mi-a iesit pe urechi. Genul de film implauzibil dar datorita unor circumstante deosebite se poate ajunge la ce s-a intamplat aici.

In mare, un cuplu vine in Paris...deodata sotia dispare, sotul iese, o cauta cu disperare (frantically) si descopera astfel misterul...bucatica cu bucatica. Una din bucatele, bucatica cea mai bucatica :)) e Michelle, o frantuzioaica frumoasa, jucata de, bineinteles, frumoasa Emmanuelle Seigner...nu e de mirare ca un an mai tarziu Polanski o incheie legal cu ea...si e cu ea de atunci. Revenind...doctorul, americanul care si-a perdut sotia, lucreaza ca un detectiv, pe cont propriu, sa puna cap la cap micile indicii pe care le primeste din jur. Aparent, faptul ca i-a disparut sotia il face sa aiba nas mult mai mare de detectiv decat de obicei. Finalul e tragi-victorios dar asta, din punctul meu de vedere, il face mai real si mai frumos. Pana la urma nu e un film american, e un film facut de un francez, la el acasa. E un film mai european decat aburerile americane si e pacat ca nu se mai fac in genul asta mai des. Dar "then again", daca s-ar face, poate nu ar mai fi astea asa de bune.

Asadar eu il recomand pentru ca a fost peste masura asteptarilor mele, pentru ca a avut tensiune proportionata superb, pentru ca a fost antrenant si in general jucat foarte bine...nu excelent. Seigner are iar cateva momente ce o fac sa iasa in evidenta si sa ma faca sa o numesc o actrita foarte talentata. Are un stil in care pare ca nici nu incearca prea multe...ii iese foarte bine.

8.1/10

Bitter Moon {1992}

2011-10-09T14:46:00.001+03:00

Mitul (sau poate chiar istorisirea) femeii manivore care o data ce s-a agatat de un barbat nu il mai scapa din colti. Bine, nimic din ce am zis eu aici e atat de simplu. Nu, Polanski alege sa faca o caracaterizare foarte detaliata si complexa a fiecaruia din cele 4 personaje principale. Doua mai importante decat celelalte...

Cuplul de personaje ce se afla cam pe intreaga istorisire in prim-plan sunt Mimi si Oscar. Mimi a fost o frantuzoaica tanara dar cu spirit animalic salasluind in interior ce a iesit la suprafata numai atunci cand Oscar, un scriitor ratat, il chema si il face sa creasca. Cei doi au avut o relatie pur sexuala si in jocul lor au explorat corpul fiecaruia prin variate jocuri in posibilitati finite. Acest preludiu in maturitatea relatiei lor a fost dulce si european, prea pudic pentru publicul american sau pentru cuplul englez de pe vasul de croaziera format din Nigel si Fiona. Cei doi au o relatie stabila de 7 ani dar monotona. Cele doua cupluri inglobeaza toate cuplurile de pe planeta...fie ne regasim in amandoua, ceea ce e bine pentru ca luam ce e mai bun din amandoua...stabilitatea si distractia, fie intr-una din ele. Acesta nu e un film cu care sa mergi cu prietena sa-l vezi. E putin prea dur si putin prea socant pe alocuri.

Dar pentru mine si asta inseamna cinematografia. Socul face parte din viata, daca reusesti sa-l pui pe pelicula astfel incat sa te faca sa simti de parca e real, inseamna ca esti talentat ca regizor. Polanski e fara dubiu un regizor complet. Filmul dureaza 2 ore si 20 de minute...este lung si se simte dar intotdeauna mai reliefeaza cate ceva pana la un final destul de plat care dezamageste oarecum. Actorii joaca excelent, in special sotia lui Polanski, Emmanuelle Seigner care poate parea vida in privire dar asta ii ofera aceasta alura de nestapanit ce o cere personajul.

8/10

Death and the Maiden {1994}

2011-10-08T20:40:00.001+03:00

Seamana cu o poveste exagerata din analele securitatii romanesti de pe vremea lui Ceasca...adica fiind vorba de oameni ce se afla in varful piramidei puterii acestia cred ca li se cuvine sa faca tot ce au fost pusi sa faca si chiar si mai mult. Nimeni nu o sa stie, aceste "proceduri" nu se documenteaza si atata timp cat persoana nu moare (cum a fost acest caz) imaginatia e limita.

O bucata de carne pe o masa de lemn, fara martori, fara ca nici victima sa stie cine ii face toate faptele de nedescris care sunt descrise minutios in film. Filmul e unul care socheaza prin imaginile pe care insusi spectatorul si le creaza in campul vizual interior. Prin empatie, traim ce a trait personajul ca si cum o victima ne poveste cu teroare in voce ce i s-a intamplat in trecut.

Filmul e jucat excelent de cei 3 actori care spun 99% din replicile filmului. Actiune se petrece in aceasta casa plus in cateva locatii din jurul ei. Nimic deosebit, doar o poveste tragica care a faurit un plan de razbunare atunci cand simte ca a prins pe cine trebuie. Noi suntem reprezentati de avocat, de sotul victimei care, la fel ca in poza de mai sus, privim totul cu scepticism dar intotdeauna sentimentele ne sunt directionate spre victima desi trebuie sa ramanem obiectivi. Asta insa ne ajuta sa ascultam ambele parti cu atentie si sa credem ce vrem pana la final, cand misterul e elucidat. E un film foarte bine construit si bine regizat de Roman Polanski. Weaver a jucat fenomenal din punctul meu de vedere dar nu ma mir ca acest film nu a atras prea mult atentia...e de vazut.

8.5/10

Werckmeister harmóniák {2000}

2011-10-08T01:26:00.004+03:00

Cu siguranta nu e un film usor dar fiindca prezinta haosul si misterul conditiei umane intr-o forma atat de simbolistica, de greu de descifrat, acesta e un film de film. Nu o zic in sensul idiotic-manelistic care a fost bagat cu forta in memoria noastra colectiva...o zic in sensul ca acesta nu e un film care ofera totul pe o tava. E un film la finalul caruia iti este permis sa ai intrebari iar raspunsurile variaza. E unul din filmele clasice psihologice care sunt memorabile prin poezia imaginilor si comportamentul cel putin ciudat al personajelor din film...

Ce e cu balena, ce e cu printul, ce e cu masa de oameni directionati spre revolutie si furie, ce e cu filosoful satului...si cate si mai cate. Acestea sunt doar cateva din intrebarile cu raspunsuri multiple, poate toate la fel de valabile (atata timp cat au sens cu actiunea filmului). Pentru mine balena a reprezentat motivul atator evenimente ce au declansat razboaie...evenimente mici in scala (goale pe interior) dar cu un impact masiv (carcasa dura, mare). Printul a fost conducatorul din umbra a intregului masacru...in acest caz chiar umbra care din cauza ca nu avea limba originara locului e doar un papusar ce simte ca poate profita de ocazie. Filosoful nu am incercat sa-l descifrez dar pentru el, se vedea, lupta era pierduta din start.

Tanarul din rolul principal este noua generatie care este curioasa si demna sa incerce lucruri noi, neconstransa de traditii sau obiceiuri, neconservatoare dar si sarcastica cand vine vorba de religie (Ce misterios este Domnul că se amuză cu creaturi atȃt de ciudate. - referindu-se la balena). E insa prea tanara, naiva si uita adevarata natura umana. Aceea de a distruge si de a domni in haos si furie. Nu intelege de unde vine aceasta furie...dar poate aceasta furie nu are neaparat o sursa clara ci o stare ce cuprinde intregul sat, incetul cu incetul...atat in anticiparea misterioasei creaturi "ce nu poate aduce nimic bun" cat si in asteptarea atractiei principale...printul.

E un film despre revolutie si evolutie...in aceasta ordine. Dar intr-un final, stagnare produsa de aceeasi factori ca si de pana acum. Este un film greu, ca doar nu toate trebuie sa fie usoare. E mai bine asa...il recomand. E un festin vizual si psihologic. Se lasa cu interpretari la final dar si cu mistere pe care de unu singur nu le poti dezlega.

9/10

Mr. Popper's Penguins {2011}

2011-10-02T21:18:00.000+03:00

Vorba clasica dupa ce vezi filmul asta ar fi...Ce s-a intamplat cu Jim Carrey?!?!?! Dar cred ca aceasta intrebare/exclamatie nu isi are rostul. Omul a imbatranit, omul nu mai poate sa faca ce a facut si in nici un caz sa faca ceva nou asa ca se baga la dulcegareli de astea care au efect o luna si dupa aia devin dvd-uri ieftine fie intr-un ziar, fie pe mesele din hyper-marketuri, aruncate intr-un teanc de filme la fel de ...slabe.

Jim ramane insa un actor foarte bun din punctul meu de vedere pentru ca daca ar fi sa ne uitam numai la scenele in care joaca si sa ne uitam numai si numai la el, sa ignoram pinguinii digitali, sa ignoram pustiul sau adolescenta cu problemele tipice varstei...sau chiar si povestea subtire ce vine de la fosta sotie sau sefii personajului principal...atunci vedem ca joaca chiar ok dar intotdeauna ai speranta ca o sa-l vezi pe vechiul Jim. Desi nu prea imi place sa o zic acesta e o versiune caricaturala a vechiului sau. Dar joaca ok, se vede in ochii lui ca pune suflet, probabil si din cauza sumei de bani pe care a primit-o...cred. Am incercat sa caut cat a primit avand in vedere ca in trecut a fost unul din cei mai bine platiti actori. Pentru Bruce Almighty a primit 25 milioane de dolari. E o suma masiva pentru un singur actor. Dar filmul s-a vandut si asta l-a ajutat. La fel si asta...a facut 180 milioane dolari cu un buget de 55 milioane.

Dar destul despre cifre. Filmul e siropos ca asa si trebuie sa fie. E facut dupa o carte pentru copii deci pentru mine s-a terminat aici :)), nu are sens sa mai comentez.

6/10 (10 pe imdb ca asa fac cam la fiecare film de comedie al lui Jim Carrey...yeah, double standard)

Everything Must Go {2010}

2011-09-30T00:09:00.000+03:00

Will Ferrell imi place ca actor. Are darul de a fi natural dar acesta nu e cel mai bun film dramatic al sau...Stranger Than Fiction este. Acesta e un film independent slab cu morala clasica la final. Viata e frumoasa asa cum e ea, fara bani, fara o slujba stabila, fara o casa deasupra capului ci doar cu o prietenie ce poate...poate o sa se transforme in ceva mai puternic.

De obicei, si asta nu e o exceptie, filmul e bazat pe scenariu/idee si acting. Ma cam doare capu sa vad actori cunoscuti in filmele in care stateau mai bine/jucau mai bine actori tineri, necunoscuti. De ce aleg roluri de genul asta e dincolo de capacitatea mea de intelegere. Se intorc la radacini...desi ei poate niciodata nu au fost pe acolo. Sau poate arata ca pot fi si umili in sensul ca nu joaca intotdeauna numai in filme comerciale sau doresc sa arate ca stiu sa joace si roluri dramatice. Cel putin asta e cazul lui Will Ferrell ca doar el e miezu aici. Dar ma cam deprima sa vad un om amuzant in roluri deprimante care se presupune ca se termina fericit prin faptul ca personajul se schimba total din cauza ca viata s-a izbit de el cu forta.

Nu m-a "miscat", m-am miscat eu pe scaun destul cand mai gaseam altceva de facut sau altceva de vazut. Nu e un film care mi-a placut in mod deosebit dar personajul ratat e placubil. Nu l-as revedea. Acum vad ca pe imdb e si comedie...mda, unde?

6/10

The Tree of Life {2011}

2011-09-25T19:55:00.000+03:00

Acum realizez ca NU mi-a placut niciodata Terrence Malick. Filmele lui mi se par un testament despre cum nu trebuie sa faci un film ci cum trebuie sa faci un colaj de poze misto, reusite. Atat e filmul asta pentru mine. Nu e despre viata, e doar o familie americana din anii '50-'60 a caror poveste este partial comuna cu a altora...dar nu e "viata". Titlul e atat de pompos si up its own ass ca nici dupa mult timp nu il poti deslusi...adica ai putea, superficial, dar realizezi ca regizorul vrea sa ramai cu mult mai mult dupa un asemenea eveniment incat te simti inundat de idei si opinii despre ce vrea sa fie filmul asta incat ajungi sa te lasi pagubas ca nu pot fi toate bune.

Malick e regizor de regizor. Nu e regizor de cinema, e regizor care, oarecum la fel ca Lynch, incearca sa ascunda prin imagini foarte multe semnificatii. Dar in acelasi timp poate fi opusul lui Lynch in sensul ca imaginile simple spun o poveste simpla, atata timp cat o absorbi asa cum e. Partea a doua o accept, prima mi se pare ridicola. Ca regizor de actori mi se pare nedefinit, simtind ca actorii au fost lasati sa faca ce vor indrumati doar de cateva idei. Actorii si-au explorat propriul personaj care seamana cu cel de pe script si l-au desenat cum au dorit. De asta mi se par usor haotice si caricaturale desi asta a fost unul din aspectele principale ale filmului.

Apoi venea actingul. La scenele reale, nu stiu cati oameni chiar se comporta cum s-au comportat acestia. Eu nu tin minte sa fi fost chiar asa de urata copilaria mea in sensul ca faceam numai prostii cu ochi si miscari nefiresti...si am copilarit in fata blocului, nu singur in casa. Asadar, in general, comportamentul mi se pare nenatural, ciudat si mult prea misterios. O senzatie continua de discomfort te acapareaza in scenele din familie si nu numai, dar cred ca asta a fost dorit. Pana si copiii sunt dificil de descifrat...dar in fine.

Un film marca Malick in intregime cu imagini superbe, fara doar si poate, dar cu o poveste care nu prea avea nevoie de un asemenea fast vizual.

7/10

Horrible Bosses {2011}

2011-09-25T00:16:00.001+03:00

Rar mi-e dat sa vad intr-o comedie personaje atat de bine definite si implicit comice. E rar pentru ca de obicei comedie se bazeaza pe poante crase, glume de buda, faze exagerate fara pic de legatura cu restul filmului, rasism (in sensul ca negrii se cred intotdeauna discriminati - vezi Chris Rock) si multa comedie fizica (exceptie fiind filmele lui Jim Carrey, bine, mai putin ultimul, cel cu pingunii...pe care nici nu l-am vazut inca :)) ). Aici insa nu e asa...personajele sunt de o extrema hilara. Ma refer aici la personajele asa zis negative pentru ca fiecare dintre ele e mai evil si mai pervers decat celalalt.

Ii luam pe rand. Personajul lui Kevin Spacey e seful de cosmar dintr-un birou a unei multi-nationale. Avid dupa putere si extraordinar de arogant, se comporta cu angajatii lui de parca ar fi scursura pamantului fara de care nu ar mai fi cine este. Dar fiindca se afla sub mana lui asta ii permite sa fie un dobitoc sinistru pe care il urasti de iti vine sa razi. Si culmea...razi. Razi la cat de dereglat e si la gandul ca poate astfel de oameni exista. Cum ar fi urmatorea sefa jucata de Jennifer Aniston, a carei frumusete ma marcheaza ca de obicei. Ea e sefa obisnuita sa-si hartuiasca sexual angajatii pentru ca e o nimfomana fara limite. De obicei nimeni nu s-ar opri sa o calareasca pentru ca e atat de buna dar fiindca angajatul nostru, jucat aici de noul Charlie Day (pe care l-am mai vedea in "It's Always Sunny in Philadelphia"...dar cine se uita la aia? Not me!) care mi s-a parut cel mai comic dintre cei trei de mai sus (din poza) desi ceilalti doi, Jason Sudeikis si Jason Bateman sunt actori mai consacrati. Sudeikis a avut si el un personaj comic in sensul ca intotdeauna zicea numai ce nu trebuie...in general era prostut :))

Ultimul, dar nu cel din urma sef, a fost jucat perfect de Colin Farell. Un barbat care nu a avut niciodata sansa sa se maturizeze. Era cocalarul drogat tot timpul care pana la varsta de 40 de ani a trait pe banii lu tata, fara sa se speteasca vreodata cu munca. Nu are bun simt, e un sociopat egoist care te hipnotizeaza cu tampenia lui.

Asa e la fiecare personaj si de asta e un film misto, care merita vazut. Singura dorinta dupa ce am vazut filmul e ca as fi vrut sa vad mai mult din ei dar chiar si asa a fost un film plin de evenimente care mai de care.

8/10

Green Lantern {2011}

2011-09-24T14:00:00.001+03:00

Ce mai film verde. Pff...nici Matrixul nu a fost asa de verde. Dar na, imi place culoarea asta dar sa imi placa si filmul e cale lunga. Nu zic ca e diferit de asteptarile mele, ba chiar le-a intrecut putin pentru ca ma asteptam sa fie mult mai tembel dar din cauza ca nu aduce nimic mitologiei super-eroului ci doar ii schimba putin fata si un aspect al puterilor sale, aceste lucruri nu il fac mai bun ci doar bun ca film de cinema.

Un actor comercial ca Ryan Reynolds pentru asta primeste bani, sa arate bine pe ecran si sa aduca un mic extra din cauza stilului sau de a juca, pe care il stie toata lumea...usor sarcastic, arogant dar comic. Ce il face pe Green Lantern sa fie deosebit de ceilalti super-eroi e inelul sau care face orice dorinta, orice gand o realitate. Se gandeste omu la un mini-gun, acesta se face...se gandeste la doua avioane cu reactie F-35, acestea se fac. Din cauza ca e atat de exagerat noi nu trebuie sa-l luam in serios ci doar sa ne distram vizionandu-l...ni se permite chiar sa radem la fazele exagerate chiar daca ele se iau in serios. Nu fiecare film e facut sa provoace ganduri de o profunzime nemaivazuta. Unele sunt chestii usoare sa iti mai arate in ce directie se indreapta filmele cu super-eroi (de fapt nu, ca The Dark Knight arata directia lor...una serioasa), in ce directie se indreapta efectele speciale, 3D-ul...apropo de asta, filmul asta cred ca arata bine in 3D, in functie daca arata cat de cat cu cel al Avatarului.

Si aici s-a profitat de o lume extraterestra aratata in 3D, la fel ca in Avatar. Dar nu cu atat de multe detalii si nu cu atat de multe explorari pe ea, Oa e o planeta prezentata trecator aici. In cele din urma, e un film ok de vara, nu foarte spectaculos dar entertaining...aa, si kudos pentru Blake Lively.

6.8/10

Jacob's Ladder {1990}

2011-09-22T00:03:00.001+03:00

Cine iubeste filmele cu conspiratii sa ridice mana!! Asta nu e tatal lor...chiar, nici nu stiu care ar fi tatal lor dar poate ca filmul asta sa fie tatal adoptiv al filmelor cu conspiratii.

Nu numai ca ideea e cat de cat buna dar se ragasesc multi in ea, mai ales din cei care au fost in armata, in razboi, sa simta ce au simtit personajele cheie din acest film. In mare parte putem sa credem doua povesti...una e ca au existat intr-adevar teste cu niste medicamente potente ce ii faceau pe cei ce le luau sa aiba excese de furie, pentru a compensa faptul ca sunt in general oameni slabi...asa a crezut guvernul, cel putin...si apoi revenind in lume se comportau ciudat si aveau aceste vise oribile. Alta poveste, care are si fundament psihologic e trauma razboiului ce are efecte iremediabile asupra soldatului ce simte pe propria piele ce inseamna o lupta sangeroasa si fara sens...un razboi mai idiot decat precedentul.

Asadar, cu aceste doua teorii pe masa ne jucam apoi cu care ar fi cea corecta. Datele problemei sunt, cum ne asteptam, vagi si incomplete. Conteaza mai mult experienta filmului. Nu m-a frapat intr-un mod deosebit dar mi-a adus aminte de alte filmulete...ceea ce zice o chestie. Aici a contat suspansul, efectul horror destul de eficient si misto si prestatia actoriceasca si cand vine vorba de Tim Robbins, nu prea dai gres nici cand era tinerel...e un actor talentat, dar nu extraordinar de.

E un film interesant, ce-i drept dar nu s-a legat asa cum am vrut si nu a fost destul de memorabil. Stiu ca le arunc ca nuca in perete dar asta e...trebuie sa zic si ceva de rau ca sa justific nota.

7/10

Kung Fu Panda 2 {2011}

2011-09-17T09:50:00.000+03:00

Nu mi se pare ca a fost un film mai bun decat primul. Chiar mi se pare ca a fost facut doar ca mai scoata niste bani din buzunarele spectatorilor care nu mai stiu ce filme sa vada acasa. Sunt sigur ca la cinema in 3D e ceva deosebit pentru ca la animatii e mult mai usor sa faci 3D-ul decat la un film live-action. Nah, a fost facut cum ma asteptam sa fie facut. Batai ametitoare, greu de urmarit in care s-au folosit cadre imposibile in realitate, scheme colosale si mult, mult Awesome, asa cum Po nu uita sa ne aminteasca...ca si cum arata spectatorului ce este si nu este cool.

Oricum, a fost un film lejer care a trecut repede...desi m-am uitat la el prea tarziu si m-a luat cu somnul, oricat de interesant a fost. Pe langa Po toata lumea e personaj episodic, nici macar secundar. E iar povestea lui Po, e inca o frantura din viata lui si cum a reusit sa inteleaga kung-fu-ul mai bine si sa fie mai intelept. E pentru copilasi dar si pentru cei care au vazut prima parte. Neaparat de vazut prima parte pentru a viziona si aceasta parte.

7/10

Friends with Benefits {2011}

2011-09-16T22:50:00.000+03:00

Vrea si asta sa nu para inca o comedie romantica plina de clisee dar pana la urma isi bate joc atat de tare de clisee incat ajunge sa le iubeasca. Nu stiu daca are sens, dar asa s-a intamplat. Peste tot in film sunt mici chestii care se regasesc in toate comediile romantice facute si nefacute si chiar in filmuletul din film (cel care tot se repeta pe parcurs) apar cliseele pe care ajunge si filmul sa le reproduca, cu gandul ca isi bate joc de ele mai intai.

Ok, are cateva momente bune iar Mila Kunis e perfecta pentru rolul asta...la fel cum e si Justin Timberlake care a jucat pe masura asteptarilor...adica bine. Mila Kunis a fost motivul pentru care am vazut filmul asta dar asta deja e un raspuns previzibil ca mie imi place de ea de cand a aparut in That '70 Show cand avea (si nu stiam asta decat tarziu) 15 ani (pedo bear alert!!). Desi personajul ei a fost nesuferit si mi s-a parut ca joaca naspa ea a avut unul din personajele cele mai bine facute din show. Revenind la film...a fost facuta ca cei doi, Justin si Mila sa se cunoasca si sa se combine, lucru care si s-a intamplat si le sta bine impreuna. Normal, altfel nu faceau filmul asta.

Acum Timberlake...toata lumea se leaga de el ca vai, el e cantaret, nu e actor...bla bla. Lumea a uitat ca atunci cand era mic era unul dintre Mouseketers (sau cum se scrie) impreuna cu Britany Spears...iar acolo, la Disney, nu trebuia doar sa canti ci si sa joci teatru. Normal, era la nivel de joaca, nema antrenamente serioase...dar acum daca il mai vedeti prin vreun SNL o sa vedeti despre ce vorbesc...omu face showul atunci cand apare.

Asadar, cei doi au chimie, filmul are poante bune si unele chiar foarte bune. E distractiv de vizionat si ca film nou e ok, de vazut o data.

7/10

Bright Star {2009}

2011-09-16T22:29:00.000+03:00

De la necunoscuta regizoare a filmului The Piano, un film mediocru care s-a bucurat însă de un cast format din câţiva actori foarte talentaţi, printre care pe atunci mica Anna Paquin care a primit un Oscar pentru rolul ei...vine aceasta nestemata drăguţă.

Drăguţă pentru ca a fost foarte siropoasa, a fost ca o savarina din frişcă cu prea mult zahar şi prea mult sirop. A fost ca un film de adolescenţi moderni transpus intr-o vreme mai simplă, mai old-school. Pe atunci fetele se cucereau cu scrisori de dragoste nedeclarată, prin care băiatul îşi arată interesul faţă de ea folosind numai cuvinte specifice vremii, cuvinte ale vechii limbi engleze, în acest caz. Povestea adolescentină de dragoste aparţine Fanny Brawne şi celebrul (pe atunci nu) poet John Keats. Acum auzim de el în cam orice film a cărei acţiune se petrece într-o şcoală. Keats este jucat bine de actorul care s-a remarcat în producţia din 2006, Perfume: The Story of a Murderer. Putea rolul lui să fie mai intens, mai complex, având în vedere natura artistică, deci năstruşnică a unui poet macinat pe interior de ideea morţii.

Era un personaj incapabil de a recunoaşte ce simte, de a recunoaşte ceea ce trăieşte într-un moment însă permis intrarea în viaţa acestei fete care e atât de diferită de el, ea fiind corespondentul adolescentei din ziua de azi, obsedată de modă şi de petreceri. Ea a fost atrasă de el din cauza misterului şi a talentului de a încrucişa cuvinte pentru a exprima emoţii. Filmul e bun ca o fereastra spre sufletul unui poet cunoscut, spre tehnica imaginară de a scrie o poezie, spusă în cuvintele lui Keats...care presupunem că sunt fictive.

E un film pe care îl recomand chiar dacă are momente prea siropoase spre final.

8/10

Attack the Block {2011}

2011-09-12T23:53:00.000+03:00

Cu toate caracterisiticile lui de film cult, de film pentru oameni ce l-ar urmari in grup si apoi l-ar copia, cum au fost multe inaintea lui (Matrix, Star Wars, Terminator) dar cum nu o sa ajunga niciodata...filmul are multe lipsuri si unul din ele e chiar scenariul, cea mai importanta prima etapa. Desi ideea e buna pentru un film, desi nici aia originala, executia compenseaza putin. E destul de distractiva regia, jucausa atat prin cum conduce actorii cat si cu spectatorul prin fazele scary cand monstrul apare din senin.

Asa, m-am legat de scenariu. Lacunele lui sunt si vin din partea replicilor de doi bani care sunt indispensabile intr-un film de categoria B cum e asta...dar care are un buget respectabil si iese si mai multe in evidenta cand e facut de englezi si nu de americani. Apoi tot eroismul asta adolescentin e nefondat si exagerat mai ales cand vine parte unor baietasi de cartier care la inceputul filmului jefuiesc o asistenta care s-a dovedit a fi o vecina de-a lor. Nu stiu, unele chestii nu s-au legat asa de frumos pe cat as fi vrut. E un film dragut, dar te enerveaza prea mult cand auzi o replica slaba sau una care nu are ce cauta pe acolo...care ar fi putut lipsi.

Apoi actingul. Nu. Slab cam all-over, cu mici exceptii la unii si unele scene. Ma asteptam la altceva de la filmul asta, ma asteptam la mai multa comedie, desi s-a incercat.

6/10

Nora inu {1949}

2011-09-09T20:00:00.002+03:00

Stray Dog

Noi nu ne gandim prea des la un politist ca un super-erou modern. In mare parte pentru ca nu multi ne arata asta, mai ales in tara noastra. S-au facut politisti pentru ca altceva nu stiau ce sa faca si au gasit o slujba curata in care nu trebuie sa faca mai nimic aici, in politie. Super-eroul are o super-putere data prin ani de antrenament si pregatire...un pistol. Pistolul ala face parte din el dupa ce a absolvit sau imediat ce a intrat in treaba. Unii cred asta mai mult decat altii. Aici, in acest film al regizorului genial Akira Kurosawa, ni se prezinta unul din politistii care cred ca au o responsabilitate fata de ei insasi si fata de populatie.

Unui tanar politist, proaspat detectiv, i se fura in timp ce merge cu mijlocul de transport in comun pretiosul sau apendice ce ii ofera super-puterea de a ucide si in majoritatea timpului de a ii face pe ceilalti sa respecte legea. Mai tarziu, in cautarea acestui pistol, marca Colt, afla ca e posibil ca arma lui sa fi fost folosita la o crima. Acest lucru il devasteaza stiind ca a fost responsabilitatea lui de a avea grija de aceasta putere. Cautarea armei si implicit a criminalului continua...avem parte asadar de o investigatie old-school, unde se spun nume si se pun intrebari. Aceasta parte mi-a adus aminte de un joc excelent, L.A. Noire...unde joci rolul unui detectiv ce trebuie sa rezolve cazuri punand intrebari suspectilor ori victimelor si sa determini daca mint sau spun adevarul.

Filmul e o treaba, jocul o alta. Filmul e intunecat, calduros, sufocant, lent ca o zi fierbinte de vara. Atmosfera sare din ecran spre spectator si il duce intr-o alta perioada, cu alte obiceiuri si alta viata. Il vedem pe Toshiro Mifune printr-o transformare vizibila dintr-un tanar intr-un adult, maturitatea lui fiind principala tema a filmului. Impreuna cu Takashi Shimura fac probabil cel mai sub-evaluat parteneriat din istoria filmului. Oricum, cei doi au mai lucrat impreuna, dar ma refer la parteneriat in politie. De vazut.

9.2/10

Bridesmaids {2011}

2011-09-08T23:23:00.001+03:00

Cred ca e ok din partea mea sa zic ca asta e comedia anului. Nu Hangover...apropo, asta e un film de 100 de ori mai bun decat ala, clar. Nu e un chick flick, nu e siropos, nu e feminin in traditionalul sens al cuvantului.

E o comedie excelenta scrisa si jucata de una din cele mai bune actrite de comedie moderna ce au pasit pamantul asta, dupa Tina Fey. In acest caz vorbim de Kristen Wiig si ea merita un rol principal intr-un film numai al ei.

Da, e numai filmul lui Wiig si al catorva alte actrite de comedie reusite...regizorul nu a contat pentru ca uitandu-ma la trecutul lui (Paul Feig) am observat ca intr-adevar, a regizat multe comedii, seriale de comedie insa in majoritatea din acestea toate poantele au fost scrise in scenariu ori, cum s-a intamplat de multe, multe ori in acest film, comedia a fost improvizata intr-un mod genial.

Pe langa toata partea comica, pe langa toata partea exagerata a ei intr-un sens care a avut efect...are si mici bucatele din viata care pot avea o relevanta si in realitate. Nu e tot numai exagerare sau comedie fortata...cum e in alte filme. Aici totul e la un dozaj excelent si se balanseaza perfect. Sunt o sumedenie de momente care te fac sa razi in hohote, sunt cateva faze triste sau poate dramatice dar in primul rand atmosfera acestui film se pastreaza si intotdeauna mai vine un moment de umor care iti pune zambetul pe buze. Il recomand calduros pentru ca e, deocamdata, cea mai buna comedie a anului.

9/10

Chakushin ari {2003}

2011-09-05T21:59:00.001+03:00

One Missed Call

Desi e un horror destul de bun, doar e japonez, nu are o nota prea mare pe imdb. De ce? Ca asta oarecum ma intereseaza mai mult decat filmul in sine care am zis, e mai mult decat decent. Pai eu cred ca e din cauza ca s-au mai facut povesti de genul asta...cineva sau ceva (o casa, obiect) e de obicei bantuit de un suflet chinuit cat a fost in viata si astfel ramane sa se razbune pe altii care ori i-au facut raul ori au avut ghinionul sa fie in zona...cum ar fi sa se mute in casa bantuita.

Ceva de genul asta se intampla si in One Missed Call dar nu ne dam seama cine e de fapt "fantoma" reala decat la final, ca un fel de final surpriza, ca un twist modern, nu ca pana acum cand twistul era legatura dintre fantoma si victima sau povestea fantomei. Aici se prezinta si asta, dar cu un twist ca sa nu zica ca au furat povestea in totalitate. Ce-i drept, astfel de povesti fac parte din folclorul fiecarei culturi din moment ce inmormantarea este un obicei atat de important.

Ca efect filmul produce unul dorit, te sperie, te tine in suspans, te terifiaza, te termina. E un film horror reusit din punctul asta de vedere pentru ca face ce nu pot horror-urile americane de azi...alea o dau in penibil pe cand astea te imerseaza intr-o lume intunecata plina de pacate si consecinte drastice.

7.7/10

Tell-Tale {2009}

2011-09-03T16:30:00.000+03:00

Dupa bine-cunoscuta povestire a lui Edgar Allen Poe insa nici de departe la fel de captivanta si terifianta.

In film e vorba despre acest tip care a primit o noua inima dupa un transplant. Daca apoi facem legatura cu povestirea ne prindem repede ca inima noua ii dicteaza ce sa faca din cauza ca precedentul proprietar a fost omorat si astfel inima, fara legatura cu creierul what-so-ever, are o dorinta de razbunare ce o paseaza noului proprietar. Daca totusi sapam mai adanc in metaforele din povestirea lui Poe si cu gandul ca regizorul ar fi vrut sa transmita acest lucru si in film atunci totul e in capul noului purtator al inimii, stiind ce a patit victima de la care a primit inima.

Inima nu poate sa sara din piept singura fara semnale de la creier sau influentata de medicamente. Aici filmul e si S.F. si fantezie si asa se si termina. Cu un super-erou cu o super-inima care renaste chiar si dupa ce a fost distrusa cu o doza fatala. In fine, nu e un film care merita sa fie vazut iar comparativ cu povestirea e o bataie de joc pentru ca in fond n-au nicio legatura. S-au gandit totusi sa-l treaca pe Poe la credits ca sa nu se trezeasca unii ca e luat dupa povestirea renumitului poet.

Nu, ca horror nu functioneaza deloc, ca film e echivalent cu zero, ca acting...Josh Lucas a fost ok pentru genul asta de filme desi el joaca mai binisor in alte filme. Brian Cox as fi vrut sa apara mai mult desi nici un actor de aici nu a intentionat vreo secunda sa joace nemaipomenit. E un film sub-sub mediocru.

5/10

Water for Elephants {2011}

2011-09-03T02:23:00.000+03:00

O poveste draguta, creata special sa mai scoata o lacrima, sa mai faca omul sa rada, sa se mai simte induiosat de povestea de dragoste...sa il faca sa se simta ca la filme. Intr-un fel Francis Lawrence (I Am Legend, Constantine) a reusit...a reusit ca a avut elementele necesare. O poveste simpla si frumusica, mai putin partile care te faceau sa apuci manerul scaunului si sa-l strangi pana nu mai are rasuflare personajul negativ al povestii. Care orice poveste simpla exista cineva bun si rau. Acel bun vine de la personajul spectator si povestitor dar care este si catalistul acestei povesti, jucat de Robert Pattinson, tanarul care a vrut sa devina medic veterinar dar necazul l-a fortat sa-si schimbe drumul cu unul facut din metal, lemn si pietre...

Circul a fost viata lui apoi si toti oamenii ce intra si ies din ea. Dragostea lui tot aici a gasit-o...bineinteles, pentru a crea un plot, a fost mai intai dragostea altcuiva, chiar daca a luat-o numai ca a vazut potential artistic in ea...deci pentru a o folosi. Christoph Waltz joaca un personaj negativ convingator, numai asta a jucat de la Oscarul castigat cu Inglourious Basterd deci s-a descurcat ok aici dar pare-mi-se ca s-a fortat prea mult sau a fost impins cateodata in directii nu tocmai convingatoare pentru ca putea sa iasa ceva mai bun...

Reese Witherspoon a jucat si ea bine si arata bineee. Bine, are 35 de ani si ala e noul 25 sau cum dracu zic aia. Nu conteaza, chestia e ca e convingatore povestea ei, viata ei si dragostea dintre tipul nou. Filmul merita vazut o data ca are momente magice si e filmat misto, cu o cinematografie curata, de efect ajutata de hainele si decorurile din deceniul respectiv. A iesit ceva dragut, ce merita vazut o data.

7.5/10

Top Gun {1986}

2011-09-02T10:42:00.002+03:00

Da, eu de abia acum l-am vazut. A fost la TV de nenumarate ori dar niciodata nu am stat sa-l vad cap-coada, nu existat momentul in care sa-l vad de la inceput si de asta nu m-am obosit sa-l vad nici pe bucati. Dar nu conteaza asta, conteaza filmul asta...slab rau de to.

Pe langa faptul ca e americanizat de imi vina sa vars pe nas intr-un jet continuu tot laptele pe care tocmai l-am baut, scenariul e de o copilarie crunta. Stau si ma gandesc care e publicul tinta pentru asemenea film...sa fie oare asta un simplu blockbuster de vara? Vara din '86? Da, se poate...prima lui zi in cinema a fost 16 mai. Actiune are, desi daca esti obosit nici aceea nu reuseste sa te tina treaz. Daca nu esti obosit, asa cum nu am fost eu cand am vazut filmul asta tarziu in noapt, poate nu iti cad ochii in gura. Nu e vina filmului...e vina anului ca atunci, in '86 a fost film smecher. Hell, inca se vorbeste despre Top Gun si in ziua de azi. E rapid si a avut cateva replici care insa rasuna si azi...I feel the need, the need for speed si multe altele.

E un scenariu umplut de aroganta americana, de tupeu/curaj, dar e si un film memorabil, trebuie sa recunoastem. Din cauza lui Tom Cruise, din cauza lui Goose, din cauza actritei fierbinti pe atunci care i-a luat ochii lui Cruise. Se vedea ca e mai batrana decat el si asta s-a si vrut. Din cauza zborurilor rapide...desi repetitive la un moment dat ca se ajungea sa se foloseasca acelasi cadru de avion in zbor de mai multe ori...

6.3/10

You've Got Mail {1998}

2011-09-01T23:06:00.001+03:00

Parca totusi mai rasarit decat precedentul Nora Ephron, dar in aceeasi barca ce se scufunda cu siroposenie si dragalosenie feminina si romantism excesiv...dar au fost filmele romantice ale anilor '90 si o sa ne aducem aminte de asta si peste 20-30 de ani. Nora Ephron a influentat enorm genul cu stilul ei realist-basmatic si inca o face. Julie & Julia nu mi s-a parut, de exemplu, atat de siropos...probabil ajustandu-se cu vremurile si mai mult cu nevoia spectatorului de a viziona ceva de calitate, nu neaparat numai jucaus.

Tom Hanks a fost o alegere foarte buna pentru film, Meg Ryan la fel dar s-a vazut de la o posta ca a jucat de parca era intr-un film de categoria B, schimonoselile ei faciale m-au facut sa ma uit mai atent la cum joaca si a fost ca si cum se vedeau firele din spatele, mainile, picioarele ei...dar nu vedeam talentul actoricesc si improvizatia. Nu e genul acela de actrita. Acum stau si ma gandesc la motivele Norei sa ii readuca pe aceeasi protagonisti in urmatorul film romantic pe care l-a facut...da, sunt actori placuti si cred ca acesta e singurul motiv pentru care i-a adus. E filmul romantic comercial, trebuie sa aduca oameni in cinema si acesti doi actori sunt cheia.

A scos un produs mediocru cu gust prea dulce dar si-a facut renumele si influenta ei se vede in continuare. Nu scoate nimeni un film romantic fara iz de Nora Ephron....ew.

6.8/10

Pratiwandi {1971}

2011-09-01T00:57:00.000+03:00

The Adversary

Un tip,o zi si o dupa-amiaza. Un tanar oarecare, cu o inteligenta oricum peste medie, care a avut sansa sa devina un medic dar s-a lasat dupa ce a murit tatal sau. Moartea tatalui sau poate nu avea acelasi impact daca avea familia si slujba lui...daca era stabilit la propria lui casa. Dar cand esti pe propriile tale picioare...cand te trezesti singur intr-o lume ostila, in care traiul este dificil si slujbele cer multe pentru cat de putin ofera...atunci lupta e si mai crancena.

Asistam la un interviu in care e intrebat chestiuni prea generale sa conteze cu adevarat pentru slujba la care vrea sa ajunga. Ce eveniment in ultimul deceniu ti s-a parut cel mai important...a fost intrebat la un interviu pentru un job ca botanist, sau ceva ce implica plantele. Acestea fiind primele intrebari si niciodata nu s-a spus pentru ce slujba e. Plus ca la un moment dat se imagineaza inconjurat de plante...In rest il privim pierdut, inconjurat numai de nesiguranta dar si el la randul sau priveste aceasta lumea a interviurilor ca o jungla ce o sa-l termine. El e animalul prin felul cum e tratat de interviatori, stand ore in sir in caldura, fara conditii din cauza ca sunt o sumedenie care au aplicat si o sumedenie au fost chemati la interviu.

Dar si asa, ca orice film al lui Satyajit Ray are si momente de tergiversare, plictisitoare...ce nu fac filmul asta tocmai unul foarte bun. Dar ca poveste a unei generatii, dintr-un anumit punct din trecut, sa fie atat de universal valabila mai rar de la un film indian...rar de la orice film, tocmai de asta il recomand. Desi regizorul imi displace complet.

8/10

The Adventures of Priscilla, Queen of the Desert {1994}

2011-08-29T23:07:00.001+03:00

In mod normal le urasc felul flamboiant si felul cum trebuie sa se etaleze in public...dar fiindca erau pe un ecran, intr-un film artistic ce are loc undeva in partea opusa a planetei...acum 17 ani, e ok din partea mea :))

Dar nu, serios...e o comedie foarte faina, un road movie reusit despre un grup de travestiti voiosi (cautati traducerea in engleza a acestui cuvant...intelesul mai vechi) care merg la un show undeva prin mijlocul Australiei. Ce e amuzant in acest film sunt cele trei tipuri de travestiti si cine ii joaca...tipul aproape normal din grup si probabil cel mai urat ca travestit, Mitzi, jucata de Hugo Weaving, travestitul extrem de gay si feminin, Felicia, jucata de Guy Pearce si cel care trece cel mai usor ca femeie, desi una batrana, Bernadette, jucat sau jucata de Terence Stamp (il stiti dupa mutra, va garantez).

Ei bine, diferitele personalitati, poantele, au format zeci de ocazii de glume amuzante de efect care te faceau sa indragesti (pana la o limita) personajele. Fiecare cu povestea lui si aceasta calatorie releva altele si mai socante pentru ei...e un film usor, amuzant, pentru cei cu mintea deschisa deoarece cei care au ceva impotriva travestitilor din start nu o sa se distreze cu filmul asta, indiferent cat de bine sunt facute personajele.

Nu e un film gay, desi asta ar fi primul comentariu din partea oricarui spectator, eu inclusiv...e doar o comedie cu niste tipi care se imbraca ca clovnii, apoi canta si danseaza...cateodata. Dar ca sa nu ii jignesc, este un film anti-discriminare. Clut poate...? Poate numai pentru travestiti.

7.5/10