The Longest Day {1962}

A avut rost sa aiba 3 ore? Deloc. Dar ma rog, daca esti atent la film si nu la altceva cred ca nu prea are timpi morti. Pe mine nu a reusit sa ma tina prea interesat tot timpul...trebuia sa vad filmul asta mai demult, pustiul din mine ar fi fost uimit...acum nu prea mai are acelasi efect.

L'annee derniere a Marienbad {1961}

Last Year at Marienbad

Vad si inteleg complet cum poate sa nu fie pe placul cuiva un asemenea film...insa cand te gandesti pe cati a influentat filmul asta, te gandesti de doua ori cand il vizionezi. L-a influentat pe Kubrick cu al sau The Shining. Bine, l-a influentat vizual si poate putin la sentimentul de angoasa ce ti-l ofera filmul si sentiment ce il traiesc si personajele...dar cam atat am vazut.

Seppuku {1962}

Harakiri

Puternica poveste. Practic nu am la mine prea multe cuvinte sa impartasesc despre filmul asta decat ca trebuie vazut. E un exemplu foarte bun de cinema japonez de calitate care nu vine de la domnul Akira Kurosawa.

Persona {1966}

Film de arta in cel mai pur sens al cuvantului. Contine in rezultatul lui nenumarate interpretari si semnificatii la simbolismul prezent la fiecare pas si practic in fiecare frame. Dupa vizionarea lui, ce s-a petrecut la Clubul Cinefililor din Iasi, am avut o discutie lunga si intensa cu colegii de club despre ce a inteles fiecare din acest film si, asa cum ma asteptam, fiecare a avut pareri diferite, unice si cu propriile adaugiri.

The Time Machine {1960}

Acum, nu pot sa iau filmul asta decat in comparatie cu remake-ul din 2002, care a apartinut stra-nepotului lui H.G. Wells, Simon Wells...remake care a fost comercial dar care a avut elemente care mi-au placut mai mult decat in original. Elemente care de cele mai multe ori tin de tehnologia actuala, nu poveste sau scenariu sau altceva.

One, Two, Three {1961}

Iata-ti definita unui film comercial de succes din America anilor '60. Lumea crede ca nu exista asa ceva, ca numai azi se fac asemenea filme...ca era inadmisibil in trecut sa fie facute filme de genul asta in Hollywood....please!

Jungfrukällan {1960}

The Virgin Spring

Un film absolut superb, pe care l-am amanat de prea mult timp. Inca mai am de vazut din filmele lui Ingmar Bergman...si inca mai am de vazut multe. E unul din regizorii care spune mai multe decat pare prin cadrele sale, prin simbolistica lui, prin subiectul aparent banal ce se desfasoara natural, cursiv si lin.

A tanú {1969}

The Witness

As pune cu siguranta filmul asta pe lista filmelor ce trebuie vazute de pusti nascuti dupa revolutia din '89 pentru a intelege ce a insemnat comunismul. E o caricatura atat realista cat si extraordinar de comica in prostia ei. Pentru un moment ma gandeam ca fac ungurii o satira in legatura cu sistemul nostru condus de Ceașcă.

Le vieil homme et l'enfant {1967}

The Two of Us

Era bun filmul asta sa fi fost facut chiar in perioada razboiului...tare mult era nevoie de o piesa asa vesela ca asta. Un feel-good movie asa cum trebuie sa fie facuta...nici mai mult, nici mai putin.

Akahige {1965}

Red Beard

Ultima colaborare Toshiro Mifune - Akira Kurosawa...e oarecum trist, chiar si acum...chiar si daca eu maine pot sa vad un inca un film de-al lor facut inainte de acesta. E trist ca moment istoric, e trist pentru ca a fost probabil una din cele mai bune colaborari din istoria cinematografiei cand vine vorba de regizor - actor.

The Collector {1965}

Ne-am pervertit toti in ziua de azi. Omul asta e mult prea decent si gentilom pentru a portretiza drept rapitor obsedat...daca povestea ar fi fost una contemporana atunci pe langa rapirea din intriga s-ar fi intamplat mult chestii de nedescris, ce nu l-ar mai fi catalogat pe personajul nostru principal drept civilizat...

Bande a part {1964}

Pur stilul lui Godard, pur stilul "noul val francez".

Chistoe nebo {1961}

De la regiorul de saptamana trecuta, Grigoriy Chukhray, mai avem un filmulet

Nattvardsgästerna {1963}

Winter Light

E oarecum pacat ca nu mi-a pasat de personajul principal...poate daca asta nu se intampla, eram atras si

The Producers {1968}

Funny stuff, nu pot sa neg asta...dar din nou, regret cateodata ca media imi baga pe gat postere, imagini si videouri din filme noi facute dupa cele vechi. Da, am vazut varianta noua, din 2005...si da, Mel Brooks a aparut in aia, culmea culmilor de ce a acceptat sa faca asta, remakeul propriului sau film. Erau banii asa putini?

In schimb filmul nou are, surprinzator, si parti bune. Cele bune sunt cele rele din primul film:

Am vrut sa il vad mai mult pe Gene Wilder. Desi aparea in scena era folosit doar ca un obiect de decor prin care personajele episodice sa "danseze" si sa "cante" in jurul lor. Sa il vad si pe el si pe Zero Mostel...au fost un duo excelent in scena de mai sus incat a fost aproape hipnotizant. Povestea o stim atat din noul film cat si din auzite...e una foarte memorabila si originala. Un producator muribund (ca producator, nu ca om) e in pana de idei cand vine vorba piese pentru Broadway noi asa ca o idee intamplatoare a noului sau contabil vine ca o palma peste fata. Ce ar fi sa faca ei un muzical care e sortit esecului...astfel incat banii primiti sa nu mai fie restituiti si astfel "pierduti". Zis si facut...insa urasc ca nu am fost surprins. Imi pare rau ca nu l-am vazut prima data pe asta...dar imi plang de mila prea mult.

Deci cum am zis, primul sfert din film e cu ei doi si e absolut perfect apoi vin 3 sferturi din film cu personaje foarte comice si interesante dar nici pe departe la fel de eficiente in a produce un hohot din partea mea. M-a amuzat oricum foarte mult si e memorabil in totalitate...marca unui film bun.

8.5/10

El ángel exterminador {1962}

Nu poti sa pretinzi, dupa ce vezi un asemenea film, ca intelegi imediat ce a vrut sa transmita regizorul...in acest caz e vorba de Luis Bunuel. Filmul era pe lista mea de vizionat de foarte mult timp dar din cauza filmului "Midnight in Paris" mi s-a trezit deodata apetitul de a-l vedea.

Da, nu pot sa zic ca nu m-am lasat influentat de sinopsisul din film sa-mi formez o idee pe parcurs dar raspunsurile la intrebarile pe care le-am avut tot eu a trebuit sa mi le raspund. In fond nu e vorba decat despre om si aceeasi conditie umana care e dezbatuta in atatea si atatea filme. Fiecare regizor cu o alta opinie pentru o alta problema. Premisa e pe atat de simpla, pe atat de bizara. Un grup de oameni bogati, de clasa inalta, sunt invitati la o cina festiva. Dupa ce se termina cina nimeni nu da semne ca doreste sa plece, fiind retinuti parca de ceva si niciodata nu stim ce. Dupa o noapte de somn, care sa zicem ca vine dupa o petrecere copioasa, se intampla acelasi lucru...fizic, nimeni nu poate sa paraseasca camera in care se afla toate personajele...si mai ciudat, majordomul care este trimis din camera sa aduca ceva este incapabil sa infaptuiasca aceasta actiune simpla.

Este o satira la adresa bogatilor, posibil...Bunuel cu siguranta nu ii are la inima daca din oameni civilizati, cizelati, curati, ajung niste creaturi animalice fiind fortati sa apeleze la masuri drastice...cum ar fi spartul zidului pentru a da de o teava cu apa (analogie cu spartul in piatra pentru a da de apa) sau macelarirea animalelor pentru hrana. Nevoile se executau intr-o camaruta mica plina cu vase ceramice inalte...si probabil foarte scumpe. Bunuel ii arata deci pe acesti oameni din inalta societate cum se auto-distrug in doar doua-trei zile. Ne arata si natura noastra adevarata, bineinteles comprimata si exagerata pentru a o scoate in evidenta. Suntem, fara ratiune si inteligenta, simple animale ale lumii.

Intrepretari la filmul asta se fac, probabil, de 49 de ani...si o sa se mai faca. E o poveste cel putin ciudata, care ofera o stare ciudata spectatorului, mie cel putin asta mi-a oferit, cu regie fara cusur, acting natural si replici care tin tonul ciudatului. O fi si comedie dar nu am ras nicio secunda...mai degraba m-a speriat comportamentul irational. Supra-realism la el acasa.

10/10

The Innocents {1961}

Placut tare mult. La nceput am crezut ca dupa asta s-a facut "The Others" dar apoi atmosfera m-a acaparat total si terifiat fiind am deschis mai bine ochii sa vad ce se intampla si piesele au cazut frumos intr-o concluzie frumoasa insa nu afirmata de film...asta ca sa lase finalul la latitudinea fiecaruia, cum e mai sanatos.

Totul a functionat perfect in filmul asta...de la copiii care au jucat genial, care au avut momente terifiante prin felul cum au jucat, prin expresiile lor faciale...au fost alesi perfect si totul a fost top notch din partea lor. Un film cu putini actori si cu un cadru numai bun de facut un film...nu stiu daca a fost filmat numai in locatie sau si in studio dar lumina si imaginea (in general) a fost de o calitate excelenta si astfel a intarit parerea mea despre atmosfera si efectul acesteia. Multe nu sunt de spus decat ca e un horror psihologic de calitate si nu strica sa-l vizionati. Mai ales daca sunteti in cautarea unui horror, mai ales ca in ziua de azi, si o zic a mia data, nu exista nimic bun...da nimic. Cel mai sanatos e sa ne uitam la ceva din trecut si sa ne simtim mai terifiati decat de la ceva din prezent, care vorba aia, are la dispozitie efecte si echipamente ce nu existau pe atunci nici in gandul cuiva.

Brrr...numai gandindu-ma la unele scene din film. Da, e de pastrat.

9/10

Night of the Living Dead {1968}

Horror is just not my scene, man. Atmosfera ioc, frica poate cauza pe atunci, acum neam...

Eu credeam ca un horror adevarat e acela care pastreaza vie macar o panica, o frica minuscula, inradacinata in interiorul fiecarui om...sau poate mie pur si simplu nu mi-e frica de zombie ci chiar ii invit cu bratele deschise sa primeasca cate un ciocan din partea mea...nu stiu. Probabil asta e.

Si ca o poveste despre supravietuire e slabut pentru ca e plin de prosti, prosti care fac o sumedenie de greseli, greseli pe care numai americanii sunt in stare sa le bage in filme si cum numai Romero le gandeste. Imi bag picioru in gandirea lui de doi bani. Zici ca e un film facut de un student cu echipament profesionist...iar zombie aia prea erau inteligenti stiind sa puna mana pe manerele portierei de la masina, incercand sa le deschida the old fashion way. Sa laud filmul asta ca a fost ceva nou la vremea aia? Chiar nu s-au mai facut chestii cu zombie? Hmm...chiar nu stiu. Dar nici nu am de gand sa caut acum sa aflu...pare destul de plauzibil ca asta sa fi fost primul film de genul asta, din moment ce i-a facut renumele lui Romero si are o nota atat de mare pe imdb.

Acum sa-mi fie prezentat asa ceva in fata ochilor, as rade de nu mai pot. Acum, snobismul extrem si adoratia oarba asupra horrorului face lumea sa zica ca e un clasic al genului. Parti bune...trebuie sa existe parti bune in panarama asta...aw wait...am zis panarama, deci nu sunt chestii bune. Too late. Poate daca actorii jucau mai bine. Poate daca scriptul nu era asa de naiv si...american. Romero tre sa fi fost redneck ca de acolo isi trage inspiratia si personajele. Till next time...enjoy movies. Hmm...this might be my line :-?

7/10

Peeping Tom {1960}

Un suflet chinuit de o boala mostenita de la tatal sau...ca tata, ca fiu. Un update la un film de genul asta nu ar face nimic mai mult decat ceva reclama la camerele ce o sa fie folosite...la cat de multe are asupra lui si la cat de variate o sa fie. O versiunea a unui update s-a regasit si in American Beauty, ce a fost doar o poveste secundara. De fapt, gandindu-ma, un remake la un astfel de subiect nu ar mai trezi interes din partea spectatorului in nici un fel...

Asa, aici ni se arata un tip care sufera de voyerism, de fapt nu sufera, e un maniac ce sufera pentru ca trebuie si sa ucida in acelasi timp. Captureaza cu ochiul sau mecanic fiecare aspect al vietii...e suficient sa credem ca daca prinde moartea si viata de zi cu zi, captureaza intr-un fel si nasterea. Nu pleaca nicaieri fara camera lui, si atunci cand o lasa in urma (ceea ce se intampla o singura data) e ca si cum si-a lasat povara, psihoza, boala acasa. E condus de camera, e condus de gandul ce i-a fost implantat in copilarie a ce poate sa faca o camera de filmat...cum captureaza pe langa imagini si emotii si le trimite mai departe spectatorului printr-o empatie naturala. Nu inteleg cum ajunge crima in ecuatie dar nu pot sa ma gandesc decat ca orice trauma dusa la extrem naste monstrii...si unul din ei e si in personajul asta aparent inocent jucat de Karlheinz Bohm.

E un film bun, cam tarait totusi pe alocuri si mi-a pierdut atentia de cateva ori...de asta l-am vazut in vreo 3 ore in loc de 1:41, cat dureaza. Il recomand totusi pentru ca are cateva faze memorabile si cateva faze ce pot fi folosite (si au fost) ca referinte...

8/10

What Ever Happened to Baby Jane? {1962}

Asta e un film bun de refacut azi...cu Meryl in rolul Baby Jane si o alta actrita respectata dar nu la fel de mare ca prima in rolul sorei ei. De ce trebuie refacut? Pentru ca devenise enervant...oarecum. Atatea ocazii in care putea sa tipe dupa ajutor...atatea greseli ce facea Baby Jane, atat de proasta ce parea si cat de inteligenta era sora ei, Blanche...inca nu imi venea sa imi cred ochilor la unele faze...incepeam sa vorbesc singur "Hai, frate!!!". Dar e totusi horror...

Intr-adevar, publicul din ziua de azi e mult mai sofisticat pentru ca desi filmul e excelent, are aceste mici detalii care de unii pot fi trecute cu vederea pentru ca asa e filmul si pentru ca e vechi simt ca trebuie sa-l respecte. Dar na, daca e facut in ziua de azi filmul s-ar fi terminat mult mai repede...nu e posibil ca o persoana in conditia ce era Baby Jane sa fie mai capabila decat o persoana matura si sanatoasa mintal. Pe de o parte am inteles o parte din actiunile surorii mature care incerca sa-si apere sora desi dadea semne de nebunie...

Baby Jane a cazut apoi rapid intr-o spirala ce a fost declansata de frustrari de grandoare hranite din copilarie, unde a fost un copil ridicol de rasfatat, crezandu-se buricul pamantului pentru ca ea era in centrul atentiei si ea aduce bani in familie. Apoi sora ei a fost mai talentata decat ea in actorie la o varsta care conteaza, nu in copilarie, unde toti copii sunt in stare sa cante si sa arate dragut. Bette Davis a jucat un rol mare si si-a meritat nominalizarea, poate isi merita chiar statuia dar a fost in anul unde Anne Bancroft spulbera pe oricine cu al ei rol din "The Miracle Worker".

Asadar, un film calumea, usor psihologic insa care nu cred ca mai sperie pe cineva...decat daca vedem nebunia terifianta a personajului Baby Jane...

8.2/10