Isch...ce dezamagire...si incerc sa-mi dau seama de ce. Pentru ca desi a avut acelasi stil vizual al lui Sin City din 2005, a avut aceeasi regizori (mai putin scena regizata de Tarantino) si practic aceeasi scenaristi. Ceva nu s-a legat si ceva a facut ca filmul asta sa nu aiba nici pe departe puterea de a ramane memorabil si clasic cum l-a avut primul Sin City, nu aceasta continuare cu povesti de inainte de ce s-a intamplat in Sin City si ce s-a intamplat si dupa...
Asta e singurul dans acceptat de barbati. Indiscutabil...daca sunt barbati care spun ca le place dansul din alt motiv decat pentru "pasarica", acei barbati mint...acest dans, care se gasesc numai in astfel de filme e singurul acceptat de purtatorii de coaie. Punct.
Atat de simplu si totusi atat de bun. Ce inseamna cand ai in fata un scenariu bun din care ai scos absolut orice ce nu era necesar...si ar fi putut sa fie multe. Sa ne arate prin flash-back-uri inutile toata povestea tatalui sau, sa ne arate copilaria personajului principal...sa ne introduca o droaie de personaje inutile care nu isi aveau locul in povestea din prezent...si asa mai departe. Ar fi fost, efectiv, o sumedenie de lucruri ce ar fi stricat din simpletea si frumusetea filmului...
M-am uitat la filmul asta pentru ca cineva, atunci cand l-a recomandat, l-a comparat cu Snatch. sau Lock, Stock and Two Smoking Barrels...filmele de la inceputul carierei lui Guy Ritchie.
Non-Stop stupid fun - relativ, ca doar filmul are o limita, si nici nu poti sa-l vezi de mai multe ori. Cam asta-i filmul asta si nu trebuie sa fie mai mult. Cine cere mai mult, cere plictisitor si neinteresant.
El e omul venit de la razboi...el e omul care isi risca viata sa aduca familiei cele de trebuinta pentru ziua de maine...el e eroul care se lupta pentru supravietuire, indiferent ce il poate costa.
Da, asta da. A mers ca uns cand e vazut la cinema, cu pop-corn si pizza si prieteni. Da. A fost tensionant, a fost interesant, a fost misterios si putin stupid. Acel stupid, insa, a functionat in favoarea filmului...
Ei, ganditi-va ca am pus filmul asta pe lista de vizionat inca din 2011 si nu stiu de ce am facut-o. O fi Willem Dafoe un motiv dar nu prea a fost unul serios pentru ca a jucat un personaj mai putin interesant decat trebuia sa fie. Serios, pe cat de interesant trebuia sa fie un vanator adevarat, pe cat de misterios...pe atat de plictisitor a fost in final.
Problema cu filmul asta nu e ca e un film prost, slab. Nu poti sa spui ca e, obiectiv vorbind. Insa iti arata ca regizorul Scott Cooper mai are de invatat. Cum a ajuns Scott Cooper sa lucreze cu actori de calibrul asta? (Christian Bale, Casey Affleck, Woody Harrelson, Willem Dafoe, Forest Whitaker si Zoe Saldana)
Interesant personajul Julian Assange, daca e sa-l privim ca om prin perspectiva acestui film. Un om cu suflet de copil, un copil care intelege ce e ala adevarul dar nu stie sa-l filtreze prin vreo farama de ghidaj moral. Stie doar ca trebuie ca adevarul sa iasa la suprafata dar nu conteaza cine pateste ce dupa ce adevarul e dezlantuit.
And this is what the fuck that was...niste discreierati pur americani. Nu mai gasesti asa ceva in alta parte. Are unu datorie si pune pe altu sa o omoare pe mama lui si sa il plateasca din banii pentru asigurarea de viata.
Poate ati uitat de Olver Stone. A scos filmul asta in 2012 care nu excela prin nimic si e o copie a unei copii care s-a luat dupa mai multe copii. Ne aducem aminte si de Natural Born Killers cu filmul asta...chiar si cateva vizualuri de-ale lui Quentin Tarantino...povestea fiind departe incat sa aiba macar un iz ca aduce a Tarantino.
Am primit cam la ce ma asteptam dar nu voiam neaparat. A fost ceva tembel pana la urma, prea in memoria filmelor toante de prin anii '90 cand cei doi erau eroii principali. Clisee peste clisee, one-linere penibile, imaginea aia de erou indiferent din ce unghi o filmezi, gloante, pistoale si bataie...la ce au fost buni in '90, la ce sunt oarecum buni si acum...dar partea proasta e ca nimeni nu mai vrea sa-i vada in mod special...
Nu prea te-ai astepta sa vezi un film prost cu actori de calibrul asta, cu regizor de calibru asta si cu un scenarist ca asta. Eu dau vina pe scenarist si pe regizor, in mare parte. Scenarsitul, chiar daca e Cormac McCarthy, nu inseamna ca si stie cum se construieste un scenariu. E plin de rahaturi, e scris prea ca o carte, cu multe discutii inutile si proaste...e aglomerat si enervant pana la urma.
M-a luat putin prin surprindere filmul asta pentru ca nu ma asteptam sa ma tina atat de mult in priza. Prima jumatate de ora a fost inutila si plictisitoare din orice punct de vedere. De asta, in ziua de azi, se incepe mai intai cu crima si apoi cu caracterizarea personajelor s.a.m.d..
Hehe, de fiecare data cand vezi un film de asta din trecut, din trecutul de aur, iti dai seama ca nimic din ziua de azi nu e original in adevaratul sens al cuvantului. Asta cu povestea politistului care cauta razbunare e acum cliseu, atunci era socant...
Actiunea din acest film o continua exact pe cea din primul film...nu cred ca este vreo mare pauza intre ele, doar ca se muta ei in alta casa, sau ceva de genul asta. Filmul isi face treaba si isi face treaba chiar admirabil. James Wan stie sa faca filme horror calumea de la un capat la altul...desi tind, intr-o oarecare masura, sa semene intre ele.
Panarama de film, distractiva, intr-adevar, de la un capat pana la altul. Dar am o idee aici...esti tu fan filme de categoria B, filme de Grindhouse...unde a aparut prima data un trailer pentru Machete...dar continui ideea mai jos. De atunci s-a mai facut un film cu el si nu stiu cat de necesar a fost. Daca primul nu a fost necesar, atunci despre asta ce pot sa mai zic?
Luc Besson a zis ca se lasa sa mai regizeze filme de actiune si nu a mai facut-o din 1997 cu memorabilul The Fifth Element. Pauza la scris filme de actiune nici nu se pune problema, le scoate pe banda rulanta dar iata ca a iesit din pauza regizorala pentru Robert De Niro si Michelle Pfeiffer.