Four Lions {2010}

De mult nu am mai vazut o comedie care e atat de creativa si de originala in glume incat nu am putut sa rad...ma gandeam incontinuu de unde vin glumele astea care spart barierele culturale si sunt capabile de o asemenea critica asupra unei culturi fara ca apoi sa fie boicotat sau ceva...inca a castigat premiul pentru cel mai bun regizor tanar la Bafta...bravo tie Christopher Morris! Atat de inteligent a fost facut, fazele sunt atent scrise iar prostia sau naivitatea personajelor functioneaza atat de bine incat e un motiv in plus pentru a te uimi :))

E cu siguranta un film pe care il pastrez si il mai vizionez pentru a reanaliza cateva din scene si poante. Am avut ocazia, intamplator, sa vad inceputul de vreo 3 ori din cauza intreruperilor, etc...era la fel de placut de fiecare data si personajele au fost un deliciu. In special super-natangul Waj care e ca o marioneta ce trebuie mutata pas cu pas ca sa inteleaga ce trebuie facut. Pe langa poante si situatii in care pana si personajele se distreaza impreuna cu publicul sunt vizionate si elemente culturale si de familia musulmanilor...si sincer, m-a uimit putin intelegerea sotiei lui Omar cu care avea un baiat. Ma gandeam totusi ca nu se poate termina tragic insa a fost mai putin tragic decat ma asteptam...dar finalul m-a surprins si m-a intristat. Asta e...

E o comedie cum rar mi-a fost sa vad si ma bucura chestia asta. E moderna si auto-ironica dintr-un punct de vedere desi scenariul e scris, cred, de crestin-catolici sau protestanti...ce-o fi prin Anglia. Mi-a placut si nu mi s-a parut rasist in nici un fel...au fost pur si simplu cativa tonti cu un ideal comun, condusi de unul cu cap, dar care nu era ascultat :))

8/10

Shine {1996}

Un film destul de complet, frumos si muzical...dar tot stau si ma uit la titlul lui Geoffrey Rush de la Oscaruri si ma gandesc. A aparut in mai putin de jumatate din film prin cadre si totusi a luat statuia...sa fi fost rolul sau atat de puternic incat a batut competitia care a rulat pe intreaga durata a filmului? Il avem pe Tom Cruise in "Jerry Maquire" care nu ar fi meritat sa castige...Ralph Fiennes in "The English Patient", un film care nu m-a facut sa-l urmaresc deloc pe Ralph...si Billy Bob Thornton in Sling Blade, un rol care ar fi meritat premiul mai mult decat Geoff...eu asa cred.

Si ca totusi sa compar in acelasi film, rolul tatalui, puternic si intunecat, jucat de Armin Mueller-Stahl a fost putin mai solicitant, mai emotional chiar. Geoff e inca un rol pe care il punem la categoria "Oscar pt. handicapati"...pentru ca desi era un geniu, era de asemenea un savant. O persoana incapababila de comunicare fluenta, comportament normal (in sensul clasic al cuvantului) si capacitatea de a trai singur. Asta atrage atentia la academie dar pana si adolescentul David, jucat de Noah Taylor, a aparut mai mult pe ecran si a jucat decent (in nici un caz foarte bine pentru ca regizorul a vazut asta si nu i-a solicitat sarcini pe care nu le poate duce).

Insa e o poveste frumoasa cu final simtit de la inceput. Nu-i o problema pentru ca oricum Shine nu a primit prea mult atentie desi a primit cateva nominalizari. E un film de vazut oricum, cred ca tot pentru Rush...sau poate si muzica, dar na...

8.1/10

Kimssi pyorygi {2009}

Castaway on the Moon

Ti-e mai mare dragu cand apuci sa vezi un film de genul asta. Iti trezeste din nou interesul pentru film in general si chiar pentru cinemaul coreean, in particular. E un film atat de simplu, jucat in doi oameni (mostly), fiecare in lumea lui...unul pe o insula parasita iar alta in fata computerului. Intre ei, asa cum te astepti de la inceput se infiripa ceva in momentul in care tipa raspunde la mesajul sau de pe insula...facut in adevarat stil naufragier...cu batul in nisip, un prietenos HELLO, sa il vada toti cei care se uita.

Fiind un film coreean e impanzit de imagini superbe, spilcuite si magice. Avem momente in care radem cu pofta, asa cum trebuie la o comedie ca aceasta, avem momente triste la care ne intristam exact cat trebuie, scurte momente de suspans si stare buna in general. Pe langa toate astea ne aduce aminte de ce e important in viata si chiar ne indeamna sa mai iesim afara din casa...chestie pe care am facut-o dupa ce am vazut filmul. E important sa aiba si un mesaj ca astfel nu e un film la fel de superficial pe cat putea fi.

E heart-worming si e facut cu cap. Mi-a placut foarte mult si il recomand...

8.7/10

Unknown {2011}

Cred ca daca scot toata actiunea, putin improbabila la prima vedere, as ramane cu un mister destul de bun, daca l-as face putin mai "psihologic", mai serios. Ce se intampla: Liam Neeson e un tip, un doctor in nu stiu ce care vine cu sotia lui in Berlin, are un accident si de aici totul devine ciudat pentru el...sotia lui nu stie cine e - pare a fi si ea spalata pe creier - nimeni nu il recunoaste si culmea, toate dovezile ca el a venit impreuna cu ea la hotel sunt convenabil insuficiente. Convenabil pentru altii, nu pentru el.

Incet, ajunge sa creada ca s-ar putea sa nu fie cine credea ca e pana cand incearca cineva sa-l omoare. Atunci realizeaza ca povestea lui e reala si incearca sa caute adevarul. Avem apoi sa vedem o scena "mare", ca sa zic asa, in care Liam Neeson vorbeste cu cel mai bun "Hitler"ever, actorul Bruno Ganz...si daca mai avem rabdare, Hitler vs. Nixon...Ganz intr-o scena cu Frank Langella. Din aceste doua puncte de vedere eu zic ca filmul asta merita vazut, chiar daca scenele in sine sunt cam zero din punct de vedere a dramatismului sau a capacitatii de a scoate ceva din actori.

Ajungi sa suspectezi cat de mult stie tipul nostru sa iasa din incurcaturi ce implica gloante cand el e un amarat de om de stiinta, sau asa pretinde sa fie. Cand colo, la deznodamant realizam o chestie la care nu ma asteptam. Nu zic care e dar ceea ce a fost nu mi-a fost evident din prima. Asa cum am zis, suspectam ceva, mi se parea ciudat dar la ce s-a ajuns a fost prea mult. Deci, un film decent din cam orice punct de vedere, dar nu unu care sa aiba un impact destul de puternic desi avea ingredientele necesare (actorii) care nu au fost folosite cum trebuie.

7.3/10

Chi bi xia: Jue zhan tian xia {2009}

 Red Cliff Part II

A doua parte, cea promisa, din Red Cliff.

Si din start se vede ca e mult mai inchegata, mai bine scrisa si mai coerenta decat prima parte. Aici stim o chestie...prima jumatate e pregatirea pentru lupta, punerea la punct a strategiei, a micilor trucuri de razboi care nu stiu cat de corecte sunt din punct de vedere istoric (dar putin ma intereseaza asta), a spionatului din partea unui personaj feminin extrem de curajoasa si inteligenta, si asa mai departe...iar a doua e evident lupta, una epica si de proportii jacksoniene sau Nicolesciene, daca e sa ne raportam la ceva mioritic. E o batalie ce dureaza vreo juma de ora pe ceas, poate mai bine...unde vedem explozii colosale, sageti la greu si cate si mai cate...

E clasicul film de razboi in stil chinezesc, impanzit cu filosofii si lectii de razboi si umanitate si cum toate sunt in legatura stransa una cu cealalta. Iar acum mi-a pierit cheful sa mai scriu ceva despre filmul asta asa ca am sa intind alvita pana la finalul comentariului.

S-au vaazut mai bine scenele de actiune specifice lui Woo in acest filmulet, mai bine filmate si mai linistit, mai cu rabdare. Per total o parte mai buna...un sequal mai bun decat "originalul" chiar daca au fost filmate consecutiv, fara pauza.

7.5/10

Chi bi {2008}

Red Cliff

Luat dupa un roman care aparent povesteste lucruri istorice acest film a lui John Woo este o realizare destul de mareata exact in stilul regizorului. S-a intors acasa la el si a fost primit cu numerosi figuranti sa-mi umple filmul...si stim doar ca acea tara mareata are destui. Sincer, din cele 2 ore ale filmului, mai bine de o ora si 10-20 de minute sunt umplute cu lupte sau pregatiri ale soldatilor...in rest, avem strategii de lupta si ceva drame personale ale bravilor conducatori din tabara celor buni. Cei rai au fost portretizati imediat insa tot mi-a fost greu sa-i deosebesc...si nu din motive rasiste :)) ...cum ca toti chinezii arata la fel.

Partea proasta la numeroasele batalii a fost ca Woo nu a reusit sa-si scoata in evidenta talentul in ale actiunii pentru ca nu a comprimat sa scoata ce e mai bun asa ca de multe ori vedem sabii zburand la viteza unghiulara, sulite aruncate si sagezi tzushind peste tot intr-un haos total. Desi pare coerent nu e...cateodata parca sunt rupte din alte batalii si gafele din camera de editare sunt obisnuite.

Povestea nu iese in evidenta cu mare chestie decat ca e plina de discursuri de imbarbatare si mici linii de filosofie care acompaniaza fiecare scena. Un filosof expert in arta razboiului si tactica e intotdeauna langa liderul regatului si isi spune parerea cand e intrebat. Asta e unul din personajele care au puterea de a iesi in evidenta, spre deosebire de celelalte. Oricum si oarecum...merita vazut. Urmeaza si partea a doua intr-un viitor apropiat.

7/10

Vedreba {1967}

The Plea

Eu nu am inteles filmul asta. Pur si simplu...nici dupa discutiile de dupa nu l-am inteles dintr-un motiv foarte simplu, din punctul meu de vedere...e o chestie culturala filmul asta, tine de poporul georgian, tine de cultura lor si traditiile lor. Pe de alta parte nu l-am inteles pentru ca imi falfaia in fata cu un snobism incredibil de impertintent toata religia lu bunica si a stramosilor neamului...toata ascunsa sub un val metaforic incrustat cu simbolisme de imi vajaia capul...de fapt, l-am inchis (da, capul) la un moment dat si nici nu mai incercam sa pun cap la cap datele problemei (ca da, totul parea o problema complicata de matematica) si m-am intors la imagini...imagini care nu au fost favorizate de calitatea proasta a filmului...ca daca sunt asa cum le-am vazut eu si intr-un dvd atunci e slab si aspectul asta.

Asadar ce sa zic...arta ca arta cinematografica am vazut-o in locuri mult mai rasarite...si m-as intoarce la Bergman sau Tarkovsky care erau mult mai cu picioarele pe pamant decat alambicajul asta cu pretentii mult prea mari. Problema cea mai mare e ca si dupa ce ai "descifrat" ce e in film nu ramai cu nimic, si asta e si mai grav.

6/10

The Hangover Part II {2011}

Deja stii ca atunci cand se repeta intriga din primul film si in al doilea film...astfel formandu-se doua filme cu aceeasi formula dar cu background diferit...stii ca nu o sa mai fie la fel de distractiv sau amuzant. Pur si simplu nu e posibil sa te mai intereseze inca o data prin ce tampenie au trecut cei 3 de data asta...si totusi (si aici imi vine sa plang) lumea merge la cinema sa vada un film care nu e pentru cinema. La primul film am ras sporadic, avea o atmosfera misto care a mai fost si in alte filme cu baieti imbatandu-se si nemaistiind de ei...dar cred ca ajungea. Si asa nota de pe imdb mi se pare colosala pentru un film de genu ala...dar au ridicat-o actorii si "chimia" dintre ei, nu numai scenariul si povestea.

Aici, in al doilea, au incercat sa aduca o poveste interesanta care m-a tinut captivat dar atat. Nu am ras, nu a avut momente amuzante prea bune si in total mi s-a parut un film in plus. The End. E oricum destul de enervant ca ii vezi ca patesc aceeasi chestie...e practic acelasi film si de abia astepti sa vezi pozele din final...da, si acum e la fel, au poze facute de telefonul unuia dintre ei, poze ce par a fi facute cu un blitz puternic rau de tot...mda.

L-am vazut acum ca nu aveam ce sa vad si nu mai aveam rabdare sa astept o calitate mai buna de la ceva care oricum aveam presimtirea ca nu o sa straluceasca.

6.5/10

Hall Pass {2011}

Aveam juma de gand sa nu zic nimic despre filmul asta nu pentru ca nu mi-a placut, nu pentru ca nu am ras la el ci pentru ca nu prea am ce sa zic despre el. Ganditi-va ca e un film la care razi, care iti place la prima vedere dar pe care nu l-ai recomanda la nimeni pentru ca are momentele in care depaseste limita, cum e momentul de la sala de sport...

Fratii Farrelly au facut in trecut unele din comediile mele preferate...Dumb & Dumber e deja un clasic, There's Something About Mary cred ca ramane in amintirea oricui datorita lui Cameron Diaz si renumita scena cu "gelul" de par...Me, Myself & Irene, inca o comedie reusita cu Jim Carrey unde a fost folosit la maxim...pana si Fever Pitch are momentele lui dragute si/sau amuzante. La ei razi ca te fac sa te simti ca acasa, printre oamenii de pe ecran...simti ca sunt reali, ca iti sunt prieten si ca ai ras impreuna cu ei de multe ori. Reusesc, partial, si cu filmul asta sa faca la fel dar parca nu simti la fel. Personajele intr-adevar incearca sa para naturale, in majoritatea timpului chiar reusesc dar lipseste umorul dar cred ca mai mult lipsesc actorii care duc filmul...nu ca in filmele de mai sus.

Hall Pass ne vorbeste despre relatiile moderne si cum iubirea e nemuritoare, atata timp cat a existat initial. E o chestie siropoasa dar e mai mult un film pentru barbati la care se pot uita si femeile.

7/10

Rango {2011}

Cu siguranta cea mai buna animatie pe care am vazut anul asta si scrie 2011 pe ea. Conteaza si cine le face si cand un regizor si asa bun la filme, cum e Gore Verbinski (seria Pirates of the Caribbean) se da pe animatie treaba e garantata...distractie, amuzament si actiune cat incape...toate asezonate cu personaje delicioase si bine facute cum sunt toate cele din acest film. Bineinteles, cel care iese in evidenta cel mai mult este Rango, personajul jucat de Johnny Depp...zic jucat pentru ca am vazut cateva secvente cum a fost facut filmul...si desi nu s-a folosit motion capture-ul deloc, actorii tot au fost nevoiti sa interactioneze unul cu altfel astfel facand actiunea mai credibila si de calitate.

Un alt mare plus la acest film a fost scenariul. Replici taioase, bine punctate, care duc povestea intr-o directie previzibila dar oricum distractiva. Finalul a fost evident pentru ca e un film optimist unde conteaza calitatea animatiei si talentul fiecarui artist in parte. Scenariul a fost intotdeauna amuzant si surprinzator prin cateva momente.

E cu siguranta si un film bun, nu numai animatie, aducand ceva nou...ca doar na, nu s-a mai facut vreun western animatie pana acum. Acesta e, la fel ca multe animatii finalizat cu un mesaj ecologic, insa mai bland...acuzand omenirea de crearea deserturilor din zonele si asa secetoase ale americii vestice. Pe langa asta s-a mai scos in evidenta ca apa este cea dintai resursa, fara ea nefiind posibil, practic, nimic. Asadar, un film foarte misto, pe care o sa-l mai vizionez si pe care o sa-l pastrez.

8/10

Restrepo {2010}

Evolueaza cum se "joaca" razboiul insa instinctul din om ramane acelasi. Filmul urmareste un an din razboiul din Afganistan...Tim Hetherington, Sebastian Junger au urmarit un batalion in zona cea mai periculoasa din tot razboiul. E ceva interesant si fascinant sa urmaresti o mana de oameni (vreo 20-30) cum isi pierd viata si prietenii pentru un razboi atat de inutil. Dar americanii observ ca au o traditie...fiecare generatie trebuie sa aiba un razboi, altfel tara aia moare de foame...dar nu, stai, ca ar fi exact invers. Sutele de miliarde bagate in razboi ar fi directionate iar in ceea ce trebuie...si nici macar Obama nu a putut opri in totalitate razboiul. Se chinuie de 4 ani, de cand a inceput mandatul sau...asta pentru ca nu sta in mainile lui puterea ci in a marilor corporatii care fac miliarde vanzand arme ambelor tabere. Ce am vazut noi in filmul asta? Tineri intre 20 si 30 de ani luptand in pustiu pentru ce...? Eradicarea terorismului de la sursa? Pentru libertate? Iar ailalti pentru ce lupta? Religie? Nu apara ca sa se apere...daca erau nevinovati nu aveau de ce sa lupte. Dar poti sa le zici asta? Nuu...Te iau imediat cu tara, cu traditiile lor ce trebuie aparate, pentru adevar si libertate...da, si ei tot pentru asta se lupta.

Razboiul se repeta dintr-un singur motiv...nimeni nu invata nimic din precedentele. Si mi se pare corect ca o tara atat de bogata cum e America sa atace un tantar amarat cum e Afganistan...are logica. Aici isi aruncau gloante unu altuia cu gandul ca poate-poate nimeresc ceva.

Poate isi merita soarta, poate o fac pentru bani, dar e un pret destul de mare de platit cand ai in fata ta moartea si apoi trauma pentru tot restul vietii.

7.5/10

Monanieba {1984}

 Repentance

Interesanta treaba.

Incepuse in forta cu o doza de mister si/sau comedie absurda cand cadavrul proaspatului decedat aparea in fiecare dimineata sprijinit de copacul din curtea fiului sau...de ce? Cum? Cine? sunt intrebari...

Apoi, incet-incet, cand incepe povestea din tribunal a faptasei, a inceput sa se lumineze misterul si sa intelegem motivul. Filmul e cu tema religioasa dusa la extrem. Personajul principal, Varlam Aravizde (jucat de Avtandil Makharadze), a fost un conducator totalitar care a interzis ideea de biserica si arta (nu ca ar exista o legatura intre ele...hmm) in orasul sau. A avut un regim foarte stalinist si astfel aflam unde vrea sa bata filmul lui Tengiz Abuladze. Incepuse atat de bine si a sfarsit asa de prost prin ducerea la extrem a faptelor unor necredinciosi...e ca si cum regizorul a vrut sa arate cat de prost gandesc ateii din cauza ca ajung sa nu mai diferentieze binele de rau, chiar daca o perioada stau in limitele moralului. Exagerea faptelor personajelor din tabara negativa, ateii, au fost pusi intr-o lumina voit ridicola de autodistrugere pentru ca regizorul nu e de acord cu punctul lor de vedere...

Aparent omul are nevoie de biserici si nu de scoli sau spitale (cum e exemplu orasul in care locuiesc eu, Iasi, si sunt sigur ca in orice oras din tara). Biserica e o institutie all-profit care vinde false sperante si linisteste suflete simple...n-am nimic cu credinta intr-o zeitate inchipuita atata timp cat o face in liniste, smerit, asa cum trebuie. S-a auzit, Becali? (si nu numai).

Divaghez. Filmul are calitatile lui, cinematografic vorbind, simbolic vorbind, dar fiindca a fost dus la extrem si a ajuns exagerat nu pot sa-i acord nici obiectiv o nota mai mare decat cea de jos.

7/10

Manusi rosii {2010}

Actiunea acestui film se plaseaza in deceniul '50 din tariosoara noastra, cand tocmai eram asaltati de guvernul comunist rusesc ce s-a instalat imediat dupa al doilea razboi mondial.

In vizor a fost luata povestea unui tanar Brasovean de origini saşe care se trezeste arestat din senin. Bineinteles, la fel ca si el, noi nu stim de ce a fost arestat. Aceasta enigme se descopera treptat, in momentele in care se aduc noi date ale povestii. Treaba a fost ca acest tanar facea parte dintr-un grup de extremisti numiti "Manusile rosii"...acestia erau marxisti extremi asa ca "securistii" ii "vanau". Pentru a dobora intreagul grup a fost nevoie de verigha cea mai slaba ce facea parte din "manusi"...acesta era acest tanar, Felix Goldschmidt, personajul principal jucat de Alexandru Mihaescu...un actor tanar, usor maleabil sa faca ce ii spune regizorul insa insuficient de talentat sa dea crezare rolului sau. A avut momente de joc foarte slab dar poate asta a fost si rostul...imatur ca actor, imatur ca om/personaj. In rest, povestea este puternic psihologica iar rostul ei urmareste spalarea la creier prin tortura si repetitie a altuia. Tortura a fost lejera...dar anii de inchisoare au fost suficienti. 

Nu e cea mai tare poveste pusa pe film, nu e cea mai interesanta, e doar inca una despre "comunism"...dar pe de o parte ma bucur ca nu e comunismul lui Ceasca ci a lui Dej. Mare diferenta nu e, dar parca exista mai multa umanitate in cea din urma...era inca mic copil (comunismul in Romania) si nu isi stia inca puterile si terorile pe care din fericire nu le-am trait. In rest, Andi Vasluianu a jucat exemplar, ca de obicei, aparitia lui Marcel Iures a fost misto si scenariul decent. Nu e insa un film de recomandat si de pastrat.

7/10

Exam {2009}

Nu-i rau, nu e rau deloc. E scris destul de inteligent incat sa ma captiveze atata timp cat a durat si m-a facut, cum nici un film in ultima vreme nu a reusit (care are nota < decat asta sau = ) sa o faca. Mi-a adus insa aminte de multe filme...12 Angry Men, Das experiment, Saw, desi nu este nimic goreish sau sangeros in abundenta. Mi-a adus aminte chiar de jocul Mafia unde creezi ceva din nimic, la fel cum multi din film au facut...

S-au jucat cu optiunile si mai ca ziceai ca sunt infinite...apoi au inceput sa le desfiinteze. Una cate une, ba ca e lumina...un factor foarte interesant in filmul asta ca sa nu ramana monoton din punct de vedere vizual...diferitele culori, albul oferea camerei o tenta gri, metalica...violetul fluorescent, galbenul cald, toate au ajutat vizual. Scenaristul a reusit sa transforme camera aia simpla intr-o scena de teatru si s-a jucat cu unghiurile (pentru ca scenaristul a fost si regizorul), cu personajele si cu tensiunea asa cum a vrut. Aceasta din urma se simte destul de bine pentru ca, asa cum am spus, m-a facut sa stau nemiscat in fata ei. Actorii si-au indeplinit sarcina foarte bine as putea spune si fac jocul si mai interesant cand diferitele personalitati intra in conflict iar altele stau si observa. Ramane un joc pe ghicite pana la final...desi am simtit eu ca ar fi vorba de unul dintre ei.

Eu zic sa-l vizionati. E un filmulet inteligent, scris foarte bine...cel putin relativ si ne dezvaluie naturi umane, directii psihologice batute in caz de panica, frica, instinct si nevoia de a fi supravietuitor, daca putem sa zicem asa...chiar daca e contrar asteptarilor.

8/10

Limitless {2011}

Vreau si eu pastila aia. Sincer, asta e singurul gand cu care ramai dupa filmul asta...si apoi te gandesti la posibilitati. Scenariul e inteligent pentru ca ne duce exact acolo unde gandim ca ne poate duce...in varf unde puterea aproape e infinita. Asta e ce vrea omul cu putere pana la urma...mai multa putere. Te gandesti si la consecinte...si la cum o sa treci peste ele avand puterea pastilei. Ajungi insa sa fii o versiunea avansata a omului, care isi foloseste intreaga capacitate a creierului si nu 20% cat folosim acum. Si oricum, prin studii s-a folosit ca folosim intreaga capacitate insa nu pe toata o data...eh, cam asta face pastila respectiva, deschide toate caile spre toate solutiile din cap si le ordoneaza astfel incat personajul gandeste clar, instant.

Minusurile din film ar fi ca e S.F. si s-a luat prea in serios, fiindca daca era un film mai necomercial, mai artistic, ne gandeam la solutii globale, nu personale. Ne gandeam la ceva obiectiv, nu subiectiv. Ne gandeam la ceva general, nu egoist. Esential e un film cu un super-erou (care ajunge, poate, presedinte) cu un twist...medicamentele. Pe de o parte e bine ca iti da de gandit filmuletul...ce ai face tu in locul lui, ce alegeri ti-ar conveni tie, intr-un fel, cum ai face tu filmul asta altfel. Pana la urma e inspirat dintr-un roman si probabil romanul dezbate mai mult tema...filmul nu ofera decat o idee si pe asta e cladit filmul. Nu pe prestatia lui Bradley Cooper, nu pe aparitia lui Robert De Niro (prea putina de altfel), nu pe imagine, nu pe nimic in afara de afurisita de pastila.

Si chiar daca e folosita de mai multi...ajungem apoi la o plafonare intre genii si tot cel care ar fi mai destept fara pastila ar castiga. Pastila ofera aceeasi capacitate tuturor, insa ei trebuie sa stie cum sa o foloseasca. E interesant pana la urma si il recomand. Vizual e facut incat sa fie nitel mai interesant, dar sa nu va ia ochii...

7.6/10

Rio {2011}

Intins la maxim, exagerat si...stiti expresia aia cand cineva aude o bazaconie pe care altcineva o zice cu tarie si isi roteste ochii peste cap? Ei bine, eu am facut faza asta de vreo 5 ori tot filmul...si nu am vrut. Am vrut sa-mi placa, sa ma distreze dar e prea pentru copii...cei de la Blue Sky inca nu au inteles ca nu e de ajuns sa ai grafica excelenta ci iti mai trebuie si o poveste zdravana. Iar asta, inca de la inceput nu putea sa mearga decat intr-o directie...mai ales cand e vorba de un papagal, ultimul din specia lui ce trebuie sa mearga in Rio sa-si indeplineasca destinul.

Era mai dragut la final daca imi aratau puiut de Blu si Jewel. Aa, si acum vad si cine a regizat chestia asta...un tip care a regizat continuarile de la Ice Age, si anume 2 si 3. Tipul e din Rio de Janeiro deci a avut probabil si ceva personal in el. Grafica desi e misto si se vede mie nu mi-a placut...inca nu a ajuns la rangul filmelor de la Pixar care intotdeauna imping limitele cu fiecare film pe care il fac. Probabil Cars 2 o sa fie cea mai buna animatie a anului dar inca e mult prea devreme sa ma pronunt. Apare totusi si The Adventures of Tintin: The Secret of the Unicorn, animatie regizata de Spielberg...cine stie cum o sa fie aia?

In concluzie, Rio e mult prea copilaros si prea penibil cateodata. E ok ca o animatie sa fie copilaroasa dar aici s-a intrecut limita si adultul din cinema insotind copilasul nu o sa fie distrat prea mult...decat daca e in 3D si asta a o sa fie chestia ce ii ia ochii.

7/10

La 'Moara cu noroc' {1955}

Am comentat "filmul" asta atunci cand am citit cartea sau rezumatul cartii :D in liceu, candva...nici nu mai stiu cand. Am comentat exact ce am vazut in filmul asta pentru ca cinematografic nu iese in evidenta decat din cauza nuvelei lui Ioan Slavici, o poveste excelenta despre conflictul interior in cazul unui om ce se gandeste la viitor, la ce exact aduce fericirea si buna-starea din familia lui. Chestia aia de care toti avem nevoie dar pe care toti o uram din strafundul sufletului pentru ca de cele mai multe ori, aia ne conduce spre lucruri neplacute...cum a fost cazul lui Ghita din acest film.

Daca nu stiti povestea, imi pare rau, e lectura obligatorie. Inainte de film aveam impresia ca nu o stiu, dar rapid mi-am dat seama ca mi se pare cunoscuta asa ca am cautat in schimb elementele de psihologie fina taraneasca, acea psihologie ce defineste filmul acesta. Am vazut filmul asta la Clubul Cinefililor de la noi, din Iasi. Am vazut versiunea noua, remasterizata, de o calitate exceptionala a filmului din 1955. Nu mi-a venit sa cred cat de bine se vede si se aude acest film. Probabil am sa sar cu banii, indiferent cat o sa coste. Merita...e un film excelent, jucat impecabil, bineinteles mai teatral cu un subiect interesant si vesnic.

Singurul minus al filmului ar putea fi acela ca la un moment dat devine cam static...probabil dupa primele 40 de minute si tinzi sa te gandesti la altceva, astfel rupandu-se concentrarea pentru film. Asa am patit eu dar au fost cam multi factori perturbatori in sala aia, de data asta...se intra si se iesea prea des...nah. Cine nu l-a vazut, e un film de urmarit pentru conflictul interior, pentru personajele negative pentru ca mai toate sunt asa, exceptie facand Ana, sotia lui Ghita si mama ei...ambele voci ale ratiunii. Dar cateodata, din cauza obsesiei pentru bani ajungem sa facem ceva ce regretam si exact asta ne arata filmul intr-un mod atat de simplu si cu un impact imens.

9/10

Drive Angry 3D {2011}

E un film pe care l-am vazut 2D si e de categoria B. Atat trebuie sa stiti, acum mergeti sa-l vedeti pentru ca are faze misto...atat cat te poti astepta de la un film de genul asta la care se aboneaza Nicholas Cage de fiecare data. Daca vrea sa fie cunoscut ca regele filmelor de cat. B e ok cu mine, dar totusi nu a ajuns la rangul lui Steven Seagal, Chuck Norris sau Jean Claude Van Damme. El face tranzitia dintre filmele mai calumea, blockbusterele de vara in care se baga bani garla si se scot inca pe atat si filmele proaste pe care le vedem in televiziunea romana.

Filmul e slab, nu neaparat prost ci foarte slab. Prost ar fi atunci cand filmul te enerveaza la cat de cretin e, dar avand in vedere ca are fantezie la greu in el, sunt de inteles unele faze. Super-puteri, imortalitate, pistoale mai ceva ca lansatorul de grenade. Efectele au fost cam naspa facute, prea desene animate. Poate daca se lucra mai mult la ele ar fi primit un punct in plus...poate. In rest, mi-a placut personajul "contabilului", dracul in cautarea mortului evadat din Iad, jucat de William Fichtner, stilat, robotic si ciudat.

Aa, si un punct in plus pentru frumoasa bisexuala Amber Heard. Filmul asta a fost pe umerii ei asa ca a inceput cariera bine, comparativ cu multi altii. Film de vazut o singura data si apoi de aruncat si de nementionat niciodata. Daca apare singur pe undeva inseamna ca ti-e destinat sa-l vezi :))

6/10

Biutiful {2010}

Am crezut ca o sa ma uimeasca Inarritu anul asta cu al sau Biutiful asa cum filmele sale au de obicei efectul. Babel m-a uimit, Amores perros la fel, 21 Grams m-a lasat rece cam cum am patit de la acesta. Javier Bardem credeam ca ma lasa fara suflare cu rolul asta insa nu a fost asa. E un rol dificil, solicitant mai mult psihologic decat actoriceste. Tatal cu doi copii lupta sa le aduca mancare pe masa si un viitor cum se cade. Soarta e insa impotriva lui, fosta lui sotie devine violenta fata de copii (motiv pentru care au divortat), e de asemenea si o proasta ce nu stie ce vrea de la viata asa ca ajunge sa se culce cu fratele lui Uxbal. Pe deasupra el lupta acum si cu cancerul ce  il doboara pe zi ce trece, inevitabil.

Bineinteles, Inarritu nu s-a putut abtine sa nu aduca si alte povesti in discutie, insa mult mai cuminte decat in trecut, trecand trecator pe langa ele, fara prea multa zabovire. Asta i-a dat ocazia sa se focalizeze mai mult pe aceasta drama de familie pe care am mai vazut-o si in alte filme si probabil mult mai bine. In cele din urma, e o situatie trista, aceea in care se ajunge, chiar tragica dar nici un moment nu am zis ca "wow - ce sentimente puternice imi provoaca acest film". Nu prea are efect iar Uxbal este un personaj mult prea static si pasiv pentru gustul meu ca sa il pot considera acting adevarat ce a facut Bardem. Da, sunt momente, dar acelea au fost pur si simplu conduse de scenariu, nu de cum interpreteaza el scenariul. Intonatia si sufletul pus in replici au fost suficiente. Oricum nu putea castiga anul asta ca era Colin Firth acolo cu o treaba mult mai solicitanta.

In incheiere, Biutiful este un film care poate fi trecut cu vederea. Nu aduce nimic nou si spectatorul nu o sa primeasca prea multe daca il vede. Am ramas, cum am zis, cu un gust amar, m-a lasat rece...

7.2/10

Jûsan-nin no shikaku {2010}

13 Assassins

Prima chestie pe care vreau sa o evidentiez imediat e ca filmul asta TREBUIE adus la un cinema, trebuie adus la un cinema serios, de calitate. Inainte sa intru in detaliile cinematografice trebuie sa zic ca filmuletul asta, regizat de Takashi Miike (Ichi the Killer), are una din cele mai intense si mai interesante scene de actiune puse vreodata pe un film. A reinviat spiritul de samurai cu acest film si in acelasi timp spiritul lui Kurosawa, Seven Samurai fiind o evidenta sursa de inspiratie pentru Miike. Acesta a dorit sa reinvie era lui Kurosawa, era samuraiului, respectand imaginea unui samurai si ridicandu-l un rang.

Desi titlul filmului (in engleza) nu mi se pare tocmai inspirat, acesta subliniaza o idee superficiala a filmului. Pana la urma nu erau simpli asasini, erau super-eroii vremii, care invingeau raul cand acesta abuza de puterea sa. Atrocitatile facute de tinta samurailor au fost prezentate in prima jumatate de ora si au fost suficiente pentru a ne face o parere despre viitorul shogun care in mod evident, nu a mai ajuns asta. Acum, eu as putea sa raman la radacinile filmului original, Seven Samurai, sa zic ca e mai bun, ceea ce indubitabil este focusandu-se mai mult pe pregatirea din sat, pe cautarea samurailor...iar in cele 3 ore are timp sa faca asta. Dar la fel de bine (mai putin totusi, din respect) pot spune ca si acest film este un update care nu merita sa fie ignorat. Sunt mai multi samurai, si chiar si asa, unii dintre ei sunt conturati destul de bine...cativa sunt in plus dar rolul lor este sa faca sansele mai credibile cand vine vorba de inaimici. Imaginile sunt superbe, intotdeauna, actiune, cum am spus, este de rang inalt, regia este asa cum trebuie sa fie, nu mai mult, nu mai putin iar actorii au jucat excelent.

Asadar, remake dupa Seven Samurai care este primit cu bratele deschise chiar si de fanii originalului. Fiecare e in liga lui pana la urma, acesta este mai entertaining decat primul dar nu isi diminueaza seriozitatea. Cand vine vorba de macel isi pastreaza picioarele pe pamant...mai putin atunci cand bubuie ceva. De vazut, pentru orice aspect.

9/10

Senna {2010}

Ayrton Senna a fost un model de viata. Nu numai prin disciplina pe care o arata pe pista cat si prin pasiunea adevarata dedicata sportului care formeaza simbioza dintre om si masina. Este un film pentru fanii Formulei 1, un sport nobil si curat atunci cand se poate, nu politic, nu condus de echipele monopostului ci conduse de cel care conteaza, pilotul.

Cu totii stim moartea lui Ayrton Senna. Au trecut 17 ani de la moartea lui iar convingerea ca el a fost cel mai mare pilot de Formula 1 creste in gandul fiecarui pasionat pe zi ce trece. De exemplu, acum, in ziua de azi, printre cei care concureaza si castiga aproape saptamanal in marile premii din lume, nu exista unul care sa il egaleze...macar la spirit...pe Senna. Vetel e acum pe primul loc, cand tocmai astazi a castigat premiul din Turcia. El insa nu se bucura de simpatia publicului, nu are carisma si nu are un mesaj. El e doar o mica parte din masina, masina fiind cea care il conduce pe el, nu invers. Pe atunci, pe vremea lui Senna, in 1984-1994, masina era doar un motor cu o carcasa aerodinamica care nu a ajuns la rangul zilei de azi. Era brutala, era necizelata, era idioata si simpla, comparativ cu ce e acum. Am ajuns sa apreciez mai mult pilotajul de atunci fata de cel de acum.

Pot spune cu sinceritate ca Ayrton Senna a fost cel mai bun pilot de Formula 1 si regret ca nu i-am vazut cursele live, macar cele de dupa revolutie...care oricum erau cele mai bune pentru el. Din punct de vedere cinematografic, documentarul este de o calitate exceptionala, prezentand in detaliu, timp de 2 ore si 40 de minute, intreaga lui cariera de pilot extraordinar. Are un narativ fara cusur, fluent si usor de inteles. Oamenii care vorbesc despre Senna sunt inteligenti, cursivi si adevarati cunoscatori ai psihicului lui Senna. A fost un om complex, a carui personalitate se modifica dupa fiecare eveniment important din viata lui, fiecare cupa si fiecare esec. Era intotdeauna intr-o evolutie, atingerea perfectiunii in sport si datorita acestei sinceritati a fost atat de indragit. Un documentar excelent, de nota 10.

10/10

Natvris khe {1976}

The Tree of Wishes

Filmul din seara asta de la Clubul Cinefililor ne-a trimis intr-o zona familiara noua unde am avut sansa sa observam ceva si familiar dar si diferit noua. Traditiile si obiceiurile dintr-un mic sat din Georgia.

Oamenii sunt simpli, condusi de cele mai multe ori de un singur gand sau caracteristica a lor, caricaturali si de la tara. Acum, eu nu generalizez zicand ca si la noi e la fel, intr-un fel sau altul toti ne tragem de la tara dar aici personajele chiar asa au fost creionate de catre bagheta regizorala a lui Tengiz Abuladze. Filmul e format din mici episoade din acest sat, sat care e format din sateni condusi de traditii invechite, superstitii si mama tuturor constantelor...pro, asta...barfa. Vedem idealurile fiecaruia si cum impreuna creaza o comunitate in care isi duc viata.

Cei batrani sunt inteleptii, femeile stau la "sfat", femeile tinere sunt privite ca usuraticele satului, tinerii ca material de insurat si de mers la razboi si asa mai departe. Pe langa acestia, regizorul se focalizeaza si asupra celor care au gargauni in cap, prin care ies in evidenta si carora le ofera o personalitate numai a lor. Nu e un film umplut de simbolism...iar cand apare nu e foarte convingator. E un film dragut, in primele 3 sferturi chiar comic si placut...dar inca nu m-a conving Abuladze ca e cineva. Poate la "Cainta".

7.3/10

I Am Number Four {2011}

Ceva din Star Wars, ceva din X-Men, ceva din Superman, ceva din Matrix si gata filmu...ok, e plin de alte chestii dar nu stiu, intr-un fel, stupid cum e, mi-a placut. Nu e iremediabil de dumb, nu se ia prea in serios ca sa sa fie penibil tot timpul dar nici o capodopera e. E, pentru mine, un fel de guilty pleasure...asa ca as vrea sa vad si o continuare care probabil o sa se cheme "I Am Number Five"...si dupa asta un sequal cu "I Am Number One" si asa mai departe dar nu prea vad un viitor prea stralucit avand in vedere ca de abia si-au scos banii la box-office.

Desi mi-a semi-placut, nu e genu de film pe care l-as revedea de enspe ori ci poate inca o data. In fine, sa intram in poveste. Avem deci 9 extraterestrii...primii 3 sunt omorati de o rasa de extraterestrii naspeta rau...al patrulea, cel din stanga (in poza de mai sus) e urmatorul pe lista, ca aparent ii ia in ordinea de pe tricou asa ca el trebuie sa se apere pentru a salva chiar planeta asta...lucru care il afla mai tarziu, el crezand initial ca e vanat doar pentru ca asa e "legea" pe fosta lui planeta. Bineinteles, chiar si extraterestru, se comporta teribil de asemanator cu un cocalar (la inceputul filmului) si apoi ca adolescentul in cautarea iubirii tinere...adica se comporta ciudat de pamantean, dar asta probabil ca a trait toata viata aici. Arata la fel ca noi, singurele chestii cu care se diferentiaza sunt super-puterile si faptul ca se transforma in cenusa cand mor.

Normal, acum cand povestesc toate chestiile astea mi se pare foarte idiot filmuletul dar pe moment mi-a spalat creierul mai bine decat alte filme proaste deci a avut oarecum efect. Cum am zis, de vazut o data sau de doua ori.

6.7/10

Fast Five {2011}

In primul si in primul rand, e film de cinema...da, cam am zis asta de fiecare data cand vad un film la cinema dar asta pentru ca ma duc la cinema numai pentru filmele care stiu ca merita sa fie vazute acolo...cele cu efecte barosane si a caror poveste se chinuie sa iasa din comun.

Filmul de acum incearca la fel, asta pentru ca intr-un sfarsit, se maturizeaza. Bine, inca nu s-a terminat cu seria, cel putin nu arata asta...intotdeauna se pot trezi ca mai fac un film, probabil si cu personajele secundare din filmul asta. Nu se stie...Acum s-a facut ceva mai serios pentru ca s-au adus toti actorii din celelalte serie (aproape toti), s-a mai bagat si un bolovan care da bine pe marele ecran, si anume Dwayne "The Rock" Johnson si o poveste mai rasarita decat celelalte. Un plus e ca s-a vorbit mai putin si s-a actionat mai mult, la propriu...actiune de foarte buna calitate, de la scena cu trenul la caratul seifului de 10 tone prin strazile orasului Rio (bine, acolo m-a enervat faza ca firele alea doua se tot incolaceau dar imediat le vedeai in scena urmatoare paralele, ca si cum nu au patit nimic, trecem peste)...un oras superb si filmat frumos.

Povestea s-a tinut bine si nu e plina de penibil (cum a fost spre exemplu 2012). Are faze mai corny, are de fapt cam tot ce ii trebuie unui film de genu asta...actiune, comedie, romantism, putina tragedie si tristete si toata lumea e fericita in final. Evident ca finalul e previzibil, doar e film de Hollywood, dar importanta nu e destinatia ci calatoria pana acolo. Cum scapa ei ca prin urechile acului, ce masini se mai baga, ce intriga apare dupa colt, etc. Masinile au fost frumoase, dar nu s-a mai pus accent pe ele prea mult, unele au fost filmate in detaliu, dar in final parca vroiai sa vezi mai multe. Chiar si asa, filmul si-a atins scopul...m-a distrat timp de 2 ore si 10 minute, bani dati fara regrete si il recomand mai departe...cel mai bun film al seriei, cu siguranta.

8/10

Tucker & Dale vs Evil {2010}

Nu poate sa nege, cred, nimeni originalitatea acestui film prin faptul ca s-a inspirat din atatea filme horror din trecut care implica adolescenti si tarani de-ai lor. Da, se poate sa fii original si daca furi, conteaza doar cum formezi ambalajul pentru ca ai deja toata hartia de impachetat. Cliseele au fost desfiintate, una cate una, folosindu-se chiar alte clisee impotriva lor. Totul a fost de bun simt si intregul tandem mi-a adus aminte de perechea din Shaun of the Dead si nu au atins farmecul acelora dar au adus un american la toata povestea, asa cum ma asteptam.

Comparatia cu Shaun of the Dead nu e degeaba, filmele se vor a fi frati ai genului comedie-horror. As vrea sa spun ca se aseamana dar in afara de pereche (unu gras, unu slab, unu brunet, unu blond) nu am mai vazut nicio asemanare. E pur american si imi place ca isi bate joc, in sfarsit, de sursele de penibil adevarate ale filmelor horror americane, penibilii si caraghiosii adolescenti care se pierd prin padure si se tem apoi de propria lor umbra. Prostia, manata de frica lor, a prin cote maxime in a doua jumatate si momentele comice nu au intarziat sa apara din partea ambelor tabere. Ce-i drept, singura persoana cu adevarat inteligenta a aparut rar pentru ca daca era invers, se termina mult mai repede filmul. Aceasta a fost jucata de frumoasa Katrina Bowden (ce mai apare din cand in cand in 30 Rock, un serial preferat de-al meu), o blonda ce incearca sa-si iasa din tiparul cunoscut, si chiar reuseste...suficient incat sa nu fie luat filmul prea in serios.

Asadar a fost un film suprinzator de bun, chiar nu ma asteptam sa rad atat de des si nu ma asteptam ca actorii, cei care conteaza, oricum, sa joace atat de bine. Il recomand si merita chiar mai multe vizionari.

7.75/10

Hobo with a Shotgun {2011}

Stiau baietii din Grindhouse ca fac ceva ce o sa aiba un efect imens in viitor. Death Proof si Planet Terror au fost primii ce au pornit acest vad de filme a la '70, de categoria B, pline de sange, violenta si tzatze, toate imbibate intr-un mesaj pseudo-moralistic ce se invarte in jurul ideei ca binele invinge raul...desi binele nu e tocmai bun in adevaratul sens al cuvantului...ci doar un rau mai mic care e pe urmele raului mare.

A fost totusi placut sa-l vezi pe Rutger Hauer intr-un rol care ii vine ca o manusa din moment ce mai toata viata a jucat in astfel de roluri. A mai avut si filme mai rasarite dar in alea era in roluri secundare sau rolurile de bad-guy. De cand il stim, Rutger a jucat in filme de categoria B, filme pe care le vedeam la TV gandindu-ne ca wow, ce filme bune se dau la tv, ca doar de abia am iesit din perioada comunista.

In fond, e ok sa mai vezi un film de genu asta. Un film care e intentionat prost si corny ca astfel ies in evidentele cele cateva replici rasarite si exagerari dorite. E un film care trece rapid si luat mana in mana cu celalalte filme cu iz vechi, e chiar mai bun decat adevaratele filme de cat. B.

7.1/10

Room in Rome {2010}

Un filmulet mic care vorbeste capitole despre interactiunea dintre doua persoane si dorinta/cautarea dragostei. Nu e vorba de lesbianism, desi nu m-a convins in totalitate argumentele fiecareia cum ca s-a indragostit de cealalta persoana. Oricum, filmul e impanzit de replici duioase, bine alese, romantice. Acestea alcatuiesc, cu ajutorul interpretarilor actritelor, un tablou complet a doua persoane tinere si indragostite care intr-o seara isi cladesc si destrama visele ce le aveau impreuna. Scena din final, in care se simte dezamagirea pentru ziua de maine, cladeste in noi o empatie uriasa si simtim, efectiv, ce au simtit si ele. Probabil pentru ca am trait si noi aceleasi sentimente...la un moment dat. Cand ne vedem visul cu ochii si apoi gasim si obstacolele din drum.

Asadar actiunea se petrece numai in aceasta camera foarte faina de hotel, intr-o singura noapte. Ca in fiecare film (cu cap) a carui actiune se petrece intr-un timp scurt, baza ramane in scenariu si actingul actorilor. Dar si asa, a fost loc destul pentru imagini frumoase cu frumusetea feminina in ipostaze incendiare dar deloc grafice. A fost totul facut intr-un bun gust european care imbina incendiarul spaniol cu poeticul si frumosul rusesc...cele doua colturi opuse ale Europei. Eu unul il recomand ca sa fie criticat dur si sincer, eu am vazut ceva frumos si rar si o sa-l pastrez.

8/10

Zerkalo {1975}

Mirror

Ce am prins eu din filmul asta. Pentru ca totul se rezuma la ce prinde fiecare, nu o chestie comuna la toata lumea, nu e ceva evidenta cand totul e atat de abstract si artistic (in adevaratul sens al cuvantului) chiar si la nivel de naratiune, nu numai imagine.

"Oglinzi" e capodopera lui Tarkovsky care ne ajuta sa reflectam asupra vietii noastre. Atat de evident pe cat pare acest aspect, atat de complex este rezultatul acestui film si efectul sau asupra spectatorului. Andrei ne-a ajutat, prin aceasta calatorie "down memory lane" a unui muribund sa reflectam si asupra celor mai importante alegeri din viata noastra, cele mai frumoase momente dar si acelea care ne-au definit ca oameni. Vedem aici imagini din copilaria lui, reflexii ale propriei persoane in alte persoane, mama lui sau chiar marea lui iubire pentru ca ne definim prin persoanele pe care le cunoastem in timpul vietii, acelea importante. Bineinteles, oglinda este aproape omni-prezenta in cadre desi nu se exagereaza.

Se folosesc imaginile ca strofe dintr-o poezie. Poate nu intotdeauna cu o legatura logica intre ele dar in final formeaza un tablou ce este descris cu greu prin cuvintele proprii, insa atat de evident cand citesti poezia. Asta e una din poeziile pe care trebuie sa le recitesti. Zerkalo nu e un film usor de inteles iar aici mi-am zis numai prima parere despre el. Probabil, la vizionari multiple se destrama alte straturi si alte intelesuri, asa cum mi se pare normal. Una din exemplele evidente prin care se arata maestria lui Tarkovsky a fost folosirea aceleasi actrite atat in rolul mamei murbundului, cat si a sotiei lui...astfel reflectandu-se alegerile din viata noastra. Si asa mai departe...nu are sens sa intru in detalii pentru ca nu sunt importante. Importanta e impresia ce o are fiecare dupa vizionarea lui.

E cu siguranta un film greu dar atat de recompensator in final. Un adevarat deliciu cinematografic si un film de pus la naftalina.

9.3/10

Week End {1967}

Genul de film de arta care naste frustrari, cu adevarat. Asta e genul de film care primeste pareri contradictorii de la fiecare spectator al lui dar majoritatea se vor opri asupra unor elemente comune care ies in evidenta. E un film frustrant pentru ca asta intentioneaza sa fie, trebuie sa fie enervant pentru ca se leaga de ceva ce noi traim si cateodata trecem cu vederea...lumea politica. Filmul lui Goddard, ultimul sau film adevarat, pentru ca dupa asta a coborat radical calitatea lor, este un "fuck you" adus aproape oricarui aspect din cultura vestica moderna.

E experimental si in acest sens, nu e coerent. E haotic cu un scop, pentru ca prezinta haosul. Un cuplu vor sa petreaca un week-end in natura dar in jurul lor se destrama civilizatia. Nu pot sa spun ca l-am perceput cum trebuie, tocmai de asta o sa-l pastrez si mai primeste de la mine vizionari in viitor. Are oricum cam acelasi aer ca in Breathless si Pierrot le fou. Non-liniar, non-logic, non-povestire. Sunt imagini sau chiar franturi din imagine care comunica ceva prin cel mai subtil mod. Da, poate parea pompos si spectatorii pot fi snobi...pentru ca sunt atatea filme care si spuneau ceva dar erau pe intelesul majoritatii incat rostul unor astfel de filme nu este inteles.

Ok, sa fie inteles de majoritate nu e un lucru bun intotdeauna dar astfel de lucrari sunt acceptate cu greu pentru ca e un adevarat film de arta...unul pe care ori il accepti asa cum e, ori il urasti si nu il mai recomanzi la nimeni.

Scene lungi, care aparent n-au sens...cum ar fi scena de pe strada cand personajele principale trec incet-incet printre masinile oprite, ca si cum sfarsitul lumii s-a apropiat. O scena lunga si plina de sunetele claxoanelor care ating o coarda ce te face sa te intrebi, ce a vrut sa arate cu asta? Tot calvarul traficului dintr-un weekend sau chiar o saptamana comprimata intr-o scena de cateva minute? Poate. Din pacate are conotatii istorice importante pe care nu le-am localizat inca si nu cred ca am s-o fac. Simt totusi ca mesajul sau e nemuritor si cazul e omniprezent in istorie. E un film interesant dar daca il vizionati pregatiti-va sa fiti buimaciti (dar poate nu la fel de mult ca la Lynch).

8.5/10

Tomorrow Never Dies {1997}

Seria asta cu 007 e distractie. Nu vad de ce s-ar incheia vreodata...de fapt chiar si acum Sony a acceptat distributia filmului...deci e finantatorul principal. Daniel Craig e cel mai bun Bond din cati au fost, neincluzandul pe primul, Sean Connory. Pierce Brosnan are si el carisma lui de neclintit dar nu prea poti sa-l iei in serios. La fel ca filmele cu el. Daniel Craig are efectul opus in acest caz.

Dar revenind la film. Unele au o poveste buna dar in fond, fiecare e facut dupa o formula care se modifica de la personaj negativ la alt personaj negativ. Altele au o poveste si proasta dar si ridicola. Cum a fost asta. Prea multe exagerari si penibilitati care ii dau filmului un aer pe care nu poti sa-l iei in serios. Poate nici nu a fost intentionat asta dar te distrezi mai mult la un film care nu iti insulta inteligenta la fiecare faza. Scenele de actiune au efect dar si prin ele gasesti faze care nu isi au locul...nu exagerate, ca doar asta e sinonim cu scena de actiune din filme.

Cam asta-i de mentionat, e 007, e James Bond, e o franciza. Efectul apare si dispare cu fiecare film.
+ Aceeasi chestie si la "The World is Not Enough"

6/10

Fail-Safe {1964}

Of...in timpul filmului tot aveam cuvinte cu care sa incep descrierea acestui film dar acum s-au evaporat toate. Asta din cauza filmului, e genul de film pe parcursul caruia mintea iti explodeaza datorita incarcaturii electrice dar la final te lasa fara cuvinte...incepi sa baigui ceva, dai cu stangu in dreptu. Te uimeste filmul, te deruteaza complet tensiunea lui si cum iti acapareaza simturile.

Lumet este un geniu al dramei in spatii restranse. L-a folosit din nou pe Henry Fonda pentru a reproduce personajul rational si calculat din 12 Angry Men. Multi au auzit de 12 Angry Men insa de acesta nu stiu de ce nu au auzit. E mai complex, da, dar in fond pastreaza aceeasi formula...formula unui caz ipotetic, un scenariu S.F.-ist, exagerat si tu, ca spectator, stii asta. Dar te bucuri de el in sensul ca il accepti, pentru ca motiv de bucurie nu exista. Am ajuns chiar si sa imi curga lacrimile datorita umanitatii in fata inevitabilului. Iar finalul a fost perfect unde trebuie. Nu imi trebuia sa stiu nimic mai mult, orice informatie in plus ar fi distrus orice parerea aveam pana in momentul ala despre film. Un film extraordinar.

Un film care te poarta prin tensiuni intotdeauna in crestere. Inca de la inceput, cand se prezinta computerele, intregul mecanism electronic de aparare a tarii stii ca o sa se intample ceva deosebit. Chiar si atunci cand se descrie sunetul ce o sa fie auzit la telefon in cazul cel mai grav, stii ca o sa vina si acel moment...ma refer la sunetul ascutit, sunetul unui telefon topindu-se.

Poate ghinionul acestui film a fost ca a aparut in cinema dupa capodopera lui Kubrick, facuta de aceeasi casa de productie, Dr. Strangelove. Dupa asta, din cauza lui Dr. Strangelove, nimeni nu mai lua in serios filmul lui Sidney Lumet. Era luat ca la fel de amuzant desi finalul e tragic si tulburator. In fine, poate a reusit sa-mi spele creierul datorita acestui scenariu implauzibil dar m-a cucerit constructia si cresterea tensiunii. Un film colosal, uitat, ce trebuie recomandat mai departe.

9.6/10

The Car {1977}

Imi place filmuletul asta de categoria B, isi face treaba. Masina are personalitate...poate cateodata mai multa decat unele din personaje. E raul incarcant in masina si prin accidentele cauzate de el, nu atat de grafice pe cat ar fi in ziua de azi, induce o stare de panica chiar si acum, in ziua de azi, in spectatorul curios sa vada acest film simplu si eficient.

Cateodata genul asta functioneaza mai bine daca nu se intra prea mult in detalii ci se focalizeaza pe atmosfera si vizual. Vizualul anilor '70, bineinteles. Masina pe atat de evil, pe atat de frumoasa e...si prin frumoasa ma refer ca e o schita a raului si implicit a uratului incat nu poti sa vezi frumosul din curbele lui si din personalitatea botului masinii ce formeaza o fata hidoasa, intotdeauna incruntata, intotdeauna provocand haos si moarte. Ceea ce e bun la filmul asta e ca nu se dau multe detalii, cum am zis. Starea de mister se pastreaza pana la final...pe nimeni nu intereseaza cum de nu are sofer, pe nimeni nu intereseaza de unde a venit exact, ci doar ca trebuie distrusa, intr-un fel sau altul. Actorii au jucat in stilul specific filmelor de cateogoria B din anii '70, stil grindhouse...deci prost insa enjoyable, nu enervant.

E genul de film pe care il apreciezi doar vazandu-l, nu judecandu-l in prealabil. Mi-a placut. Nice guilty pleasure...

7/10

Le doulos {1962}

Jean-Pierre Melville a fost un regizor care m-a...nu pot sa spun marcat...dar care mi-a lasat o impresia placuta...mi-a lasat impresia ca nu am pierdut timpul uitandu-ma la filmele lui. Ca sa fiu mai exact, la "Le samourai", "L'armee des ombres" si "Le cercle rouge". Primul simt ca nu l-am inteles in totalitate si saptamana viitoare primeste o vizionare in plus, la Clubul Cinefililor, de la ora 6. Al doilea mi s-a parut ori prea matur pentru mine ori prea pompos, oricum un film care ar mai merita o vizionare insa ultimul l-am si inteles si mi s-a parut si cel mai bine pus la punct.

Cu asta, insa...mi-a intarit parerea cum ca Melville face filme sa ne frece la creier. OK, poate nu chiar in sensul asta dar filmele lui au o dificultate inutila lor. Sunt incurcate si unele scene sunt si exagerat de lungi. O alta caracteristica a filmelor vazute pana acum (nu si cele 3 de mai sus) e ca se accepta scenele proaste sau penibile doar pentru ca fac parte din filmele vechi americane cu gangsteri. Melville stie asta dar le accepta si le introduce in filmele lui pentru ca na...am zis de ce. Asa a fost cazul si aici. Povestea pe langa ca e alambicata, pe langa ca te pierzi in nume si situatii, explicatiile din final nu satisfac si te mai si enerveaza unele faze. Da, e in final un film ce are nevoie de atentia ta maxima si posibil, de o vizionare in plus. Dar prima impresie conteaza intotdeauna.asa ca daca nu ti-a placut la prima vizionare...ti s-a parut un film pompos si inutil de complicat care se infunda si in ridicol cateodata, atunci nu mai merita sa treci prin el. Daca a avut vreo 2 momente care ti-au placut si iti dai seama ca oricum nu prea ai fost atent atunci da...merita.

Aa, am sa dau vina si pe traducere care m-a derutat de cateva ori si m-a bagat si mai mult in ceata pentru ca o chestie auzeam si una citeam...la putina franceza pe care o stiu.

7/10

The Pawnbroker {1964}

Intr-o lume in care totul se destrama, umanul se uita, auto-distrugerea e peste tot in oameni, acest om, un evreu stereotipic care isi sparge tiparul, un batran morocanos pentru ca isi pierde credinta in om sau poate de abia acum realizeaza acest lucru...acest important om din comunitatea lui isi doreste sfarsitul mai mult decat orice.

Filmul e deprimant pentru ca e o viziune reala asupra unor tipuri de oameni. Oameni care traiesc de pe o zi pe alta, dar nu sa-si cumpere mancare, nuu...sa-si mai cumpere un gram, sa mai fumeze o tigara, sa se mai afunde in alcool...vindeau lucruri personale, pretioase pentru ei, pentru nimic. Sol, proprietarul amanetului, the pawnbroker, observa asta in fiecare zi...si daca ai mai trecut si printr-un razboi, cum a trecut el, prin lagarele de concentrare si a vazut inumanitatea aia...iar apoi ii vede pe acestia care nu apreciaza ce au, nu apreciaza libertatea, devine un personaj nihilistic total.

Vrea sa se distruga si el...dar nu singur. Vrea ca soarta sa-i ofere sansa asta pentru ca in dumnezeu nu mai crede, l-a parasit pe acesta de mult timp. Viziunea lui asupra lumii e mai gri decat filmul asta...e mai deprimanta decat starea care ti-o da. E un film dureros si Lumet, desi a murit recent, m-a facut sa-mi fac o parere si mai buna despre el datorita acestui film. Da...ultimele 3 filme ii apartin si sunt cele care nu le-am vazut de la el. Am zis ca e o ocazie la fel de buna ca oricare alta. Omul e mort, dar nu chiar. Poate nu o sa mai faca alte filme dar atata timp cat unii regizori de acum sunt influentati de el, e de ajuns.

Il recomand, desi e deprimant si tensionant...e un film de calitate, cu un actor in rolul principal cum rar se intalnesc pe ecran, orice marime ar avea.

8.5/10

Murder on the Orient Express {1974}

Ce spectacol...ce circ. Circ, dar nu in sensul rau al cuvantului. Un circ are pana la urma exact acelasi rol ca acest film...sa te distreze. Acesta e insa format ca un truc de magie...se prezinta datele, sumar, rapid. Mai intai se incepe cu elementul principal si anume rapirea si uciderea unui copil dintr-o familie importanta...un reportaj.

Apoi se cunosc personajele ce o sa participe la trucul magic privit de un personaj neutru comple...domnul Poirot, un detectiv cunoscut global din romanele Agathei Christie. Si apoi incepe numarul...sunete ciudate, momente tensionate si apoi...dimineata...un cadavru al unui om important din tren. Initial, asa cum e normal pentru un spectator, am depistat un suspect. A fost destul de evident personajul lui McQueen, intotdeauna agitat si cu un motiv (oarecum superficial, initial), sa iasa in evidenta pentru mine. A fost o alegere previzibila din moment ce a fost primul in sirul de interogatii. Da, fiecare personaj a fost supus unui asemenea tratament, nefiind alti suspecti decat unul dintre ei. Mi-a placut cum e construit, logic, jucaus chiar...te tine interesat iar personalitatea fiecarui personaj face experienta si mai fascinanta. Pana la urma...spoiler...pe orice alegeai, aveai dreptate.

Asta a fost partea care mi s-a parut si exagerata si de bun simt. Da, toti cei 12 au avut vreo legatura cu fetita rapita si ucisa, cu familia, sau cu persoane ce au lucrat cu familie...daunele colaterale au fost intr-un numar de 4, pe langa fetita. Asadar, fiecare ruda, catel sau purcel, si-a luat randul la cate o injungheala...am zis, spoilere.

Pana la urma, la asemenea actori si intr-un asemenea timp nu puteau fi scoase roluril incredibile ci povestea a fost in spotlight, cum mi se pare normal. M-a distrat, m-a captivat si la sfarsit multumesc...dar trec mai departe. Bun de o vizionare...dar calitatea lui scade apoi cu fiecare vizionare. Asa e cu filme de genul asta. Mai ales atunci cand nu am de ce sa ma "agat" decat de poveste...

7.8/10

Prince of the City {1981}

A murit Sidney Lumet. Un mare regizor care a adus pe lume opere cinematografice memorabile si din aceasta cauza am sa zic: "Traiasca Sidney Lumet!"...pentru ca desi a decedat la varsta de 82 de ani el intotdeauna o sa ramana nemuritor prin creatiile lui, la fel ca orice artist care este amintit prin ce a lasat pe lumea asta.

De data asta avem o epopee de 2 ore 40 de minute despre viata de politist in New York. Nu politistul de pe strada, plutonierul ci acela care are putina putere in maini, acela care chiar face ceva pe strada, nu numai cheama dupa intariri. Bine, asta e politia si New Yorkul din anii '70...probabil chiar spre sfarsitul lor pentru ca filmul sa aiba un aer de actualitate, de urgenta. Subiectul lui delicat este vast si complex...e despre acest tanar politist care incearca sa faca un bine. Ca sa faca acel bine trebuie sa atinga persoane pe care le iubeste, la care tine...partenerii lui din "forta" cu care traieste viata de zi cu zi (cu sotia doarme, numai)...asta e vorba pe la ei, pe la cei loiali.

El insa se afunda atat de tare in chestia asta, in chestia asta facuta chiar de el incat pierde controlul si pierde. Pierde batalia care o credea la inceput usoara, pierde prieteni, crezandu-l acum un turnator ordinar...pierde respectul de sine si nici macar finalul favorabil lui nu ii distruge stresul psihic si povara pe care a acumulat-o. E un film destul de complex si la 2 ore 40, fara sa devina neinteresant sau plictisitor, cred si eu ca e o sarcina grea, dar in final satisfacatoare, sa faci un film care sa spuna ceva. Scenaristii s-au folosit de cartea lui Robert Daley...care a format acest univers in care pana si polististii se pot diferentia cu greu de mafioti. Filmul a prezentat foarte multe elemente comune...coruperea, hainele scumpe, viata lejera si treburile murdare. Nu pot spune insa ca in final m-a impresionat teribil. E un film foarte bine facut, bine jucat, excelent scris...dar nu iti ofera o satisfactie decat in anumite scene. In rest privim anatomia detaliata a unei anchete, a unui proces, a unei vieti...cat de interesati suntem de ea, depinde numai de noi.

8.3/10

Gongdong gyeongbi guyeok JSA {2000}

Un film, regizat de marele, da, marele Chan-Wool Park, care ne face sa reflectam asupra noastra cat si ne distreaza la capitolul de actiune, gloante, explozii si sange. Partea a doua e mai putin importanta...

Important a fost mesajul trimis de catre regizor. Cateodata suntem mai apropiati de vecinul nostru decat vrem sa recunoastem. Cateodata o granita, o bariera este ceva fictiv fara semnficatie atunci cand suntem oameni si atat.  Asa au patit si acesti 4 oameni, cate 2 din fiecare parte a granitei ce desparte cele doua Coree. Prietenia dintre acestia a invins puterea oricarei ideologii, oricarei opinii politice sau geografice. In acea bucatica de Coree de Nord (ce-i drept foarte aproape de Coreea de Sud) acesti oameni au uitat ca au fost dusmani...desi tarile lor nu se aflau in razboi.

Intr-un moment de mister total, pana in finalul filmului, se petrece acea tragedie care da drumul la partea politista a filmului. Vine maiorul sexy si inteligent de la facultatea de Drept, probabil dupa ce a terminat pe primul loc, pentru a rezolva aceasta crima. Nu trebuie sa afle cine e criminalul, asta se stie deja, ci trebuie sa afle de ce s-a intamplat. Motivul il descoperim si noi pe parcursul filmului si misterul se dezvaluie incet-incet.

In rest e un film de calitatea intai. Filmat foarte bine, intotdeauna intersant...excelent jucat de catre actorii pe care i-a mai folosit Park si in viitor...cu un scenariu complex care comunica pe mai multe nivele. Si totusi poate sa ramana entertaining atata timp cat se ia in serios destul. Recomand.

9/10

Chaos Theory {2008}

Un filmulet mic care poate. E creativ atat in actiune cat si replici. E unul din filmuletele alea care nu te astepti sa te amuze sau la care crezi ca nu ar trebuii sa razi crezand ca e mai mult drama serios. Pana cand incepe cu adevarat filmul...

Fiind vorba despre un tip profesionist in organizare si planuirea vietii, un tip care tine cont de fiecare minut din viata, tine cont de fiecare alegere, ajutandu-se de foitele lui cand ajunge la o interesectie problematica. Dar cand viata lui e data peste cap cu numai 10 minute, totul se duce pe apa sambetei. Intarzie la o conferinta unde vorbeste fix despre eficientizarea timpului, comic...afla ceva personal ce ii da peste cap toata relatia si trecutul. Un haos total...de la acel mic eveniment porneste aceasta avalansa emotionala pe plan personal ce il face sa se intrebe de propriile sale metode. Decide astfel sa foloseasca sistemul sau pentru a perpetua acest haos. Ia in sfarsit decizia sa-si traiasca viata pentru ca oricum viata i-a tras-o pana acum, roial.

Ajunge sa iti placa situatiile, sa te amuze personajele...in special cel jucat de Ryan Reynolds. Un tip comun care o ia de la soarta cum numai in filme vezi si totusi se pastreaza pe o linie ce nu exagereaza cu exagerarile. Avem una doua dar parca ar fi povesti de alea de care auzi, dar nu cunosti pe nimeni sa fi patit. Oricum, replici bune, jucat decent si foarte decent. Mi-a placut de Sarah Chalke ca am mai apucat sa o vad undeva si in afara de Scrubs (care oricum s-a terminat anul trecut :( ). Viata e un haos pe care il strangem in brate de iubire...e mai frumos asa, si filmul asta ti-a aratat-o dragut. Merge.

7.6/10

Snabba Cash {2010}

"Hai sa facem noi, suedezii, ceva ce numai americanii ar stii sa faca dar sa o luam in serios ca suntem europeni in toata regula"...vorbiti serios mai suedezilor? Eu nu stiu pe cine incercati voi sa convingeti cu vrajelile astea din ce in ce mai exagerate pe masura ce progreseaza filmul. Avem 3 povesti, fiecare intr-o alta limba si ce formeaza in sinea ei un alt punct de vedere.

Baiatul mai alb ca Vanilla Ice care totusi incearca sa faca bani rapizi...ca doar asta inseamna titlul ala..."Easy Money" dar fiind un tip incorigibil de prost si usor de impresionat s-a gandit ca poate sa simuleze viata luxurianta din care vrea sa faca parte si unde incearca sa-si construiasca o reputatie fara prea mari eforturi...desi el e un biet student la Facultatea de Economie care n-are bani si totusi are vise mai marete decat poate el sa le ajunga. In alt colt din acest triunghi in avem pe Jorge, un spaniol/mexican (ce-o fi) care, evadat din inchisoare, vrea sa se apuce iar de ce a facut inainte...crima in general, dealari de droguri in special. Sora lui e insarcinata, asta il face sa se gandeasca la viitor si la faptul ca o sa fie unchi...degeaba insa cand vrei sa faci un ban stand in cur. Naspa...In ultimul colt il avem pe sarbul care si-a luat in primire fiica mica de 8 ani (desi pare de 6) dupa ce mama ei a facut o supradoza de droguri si era sa moara...sau a murit deja, asta nu m-a interesant prea mult. Acum, sarbul asta rau si dur, care omora pana acum in sange rece, trebuie sa se gandeasca la viitorul fiicei lui micute si dragute.

Si stiti care e partea cea mai naspa? Nu ajunge sa-ti pese de nici unul din personajele astea...hai sa zicem ca poate sarbul dur iti atinge o coarda sensibila, dar asta numai din cauza fiicei lui. In rest, sunt toti o adunatura de prosti care isi rezolva treburile prin violenta si putin creier, prea putin. Suedezii astia incearca sa faca ce s-a mai facut in trecut...numai ca mult mai prost. Muzica imi aduce imediat aminte de Babel si Innaritu...deci neinspirata muzica. Stilul imi aduce aminte tot de acesta si nu mai stiu cine. Sunt sigur ca am mai vazut un film de genul asta dar pur si simplu nu imi aduc aminte de el. Sa fi fost ceva de Fatih Akim...cu aia 3 tonti...Kurz und schmerzlos. Da, si ceva din ala...alt film prost.

Inca incerc sa-mi dau seama daca a incercat filmul asta sa-mi spuna o poveste moralistica sau doar sa ma faca sa ma mir de prostia unora. In disperarea lor, o dau toti in bara si nimeni nu castiga. Poftim morala. Nu, nu se face asa...

6.4/10

Bob le flambeur {1956}

Incepe in stilul filmului noir insa termina in stilul filmului penibil. Multe scene nelalocul lor, exagerate, pline de replici penibile si persoanje facand chestii penibile. Trecem peste, sa zicem, dar nu se poate...nu se poate pentru ca aceste momente se aduna si cateodata conteaza la un film chestiile marunte. Conteaza atunci cand nu ai de ce sa te prinzi altceva...pentru ca filmul, efectiv, nu ofera nimic cinefilului...ca altcineva nu s-ar uita la filmul asta decat daca i se baga cu forta pe gat. E un film slab cu multe, poate prea multe, minusuri. Nota mare de pe imdb este formata numai de cei care cred ca orice e vechi e si clasic...de asemenea au fost condusi si de faptul ca regizorul a facut totusi cateva filme inteligent mai tarziu, dar cu siguranta acesta nu e unul din ele.

Am ascultat un interviu de-al lui Jean-Pierre Melville inainte sa inceapa filmul si mi-am dat seama din cuvintele lui ca numai de film nu il doare pe el. Pare atata de distant si de snob cand vorbeste despre film incat ai impresia ca a fost obligat sa intre in treaba asta. Sincer, pare genul de om care s-ar descurca mai bine in spatele unui birou decat in spatele unei camere de filmat. Chiar si asa, nu a adus ceva nou in cinema daca e sa ne uitam la alegerea cadrelor si la povestea in sine. Sunt filme-noir care cateodata au efect, cateodata nu. Aici e al doilea caz. Celelalte sunt mai breze, sau poate au fost prea inteligente pentru mine. Desi acum incep sa-mi schimb parerea despre asta. Nu stiu...

Bob Cartoforul e un film banal, lungit, penibil, jucat prost cu replici proaste. Nu duce nicaieri si unde "duce" termina prost.

6.8/10

Poltergeist {1982}

Vedeti...daca un film e sub mana colosala a lui Spielberg, si nu ma refer aici la regie, atunci stii ca iese ceva mare. E mare din mai multe puncte de vedere...din punctul de vedere al unui spectator care nu e fan horror, cum sunt eu, acesta balanseaza foarte bine ideea de fantastic, necunoscut cu scepticismul ce vine automat la evenimente de genul asta.

Din nefericire a trebuit sa aduca in discutii cimitiruri, sicrie si scheleti pentru a crea acest poltergeist care a bantuit familia all-americana din suburbie. Ce face filmul asta eficient este jocul actorilor, in special cel al copiilor...dar Craig T. Nelson si JoBeth Williams ies cu siguranta cel mai in evidenta pentru ca datorita lor simtim groaza prin empatie. Simtim si noi durerea si nelinistea lor parentala la lipsa unuia din copii lor. Alt factor ce ajuta la suspansul publicului sunt fara dubiu efectele speciale vizuale. Pentru 1982 mi s-au parut excelente si chiar comparabile cu cele din ziua de azi facute pe computer.

Inca atunci, acest fel de efecte erau mult mai greu de facut si de pus pe pelicula decat acum. Pe langa asta toata treaba asta cu paranormalul este dezbatuta ca si cum e ceva nou pentru toata lumea, chiar si pentru cei care cica o practica de multa vreme. Suspansul a fost imens si momentele cheie din film excelent facute. E un horror de calitate, chiar daca nu mai sperie cum speria. Cu toate astea te tine pe marginea scaunului si iti pasa de personaje, fiecare dintre ele.

8.25/10

GoldenEye {1995}

Probabil ce e enervant la majoritatea filmelor cu James Bond e ca sunt facute dupa o formula. Filmele lui se deschid de obicei cu el indeplinind o misiune cu succes, fara generic sau ceva, genericul vine abia dupa ce ultimul tip moare impuscat de maretia sa dublu zero septe. Apoi la generic vine melodia aleasa pentru filmul respectiv...aici a cantat Tina Turner cu deja clasicul slagar, Golden Eye.

Asa, apoi se intampla ceva teribil cu noul villain, Bond primeste misiunea sa-i impiedice...sa-l omoare...sa-l mutileze...pe el si pe toti acolitii lui. Pe "drum" intalneste fata "Bond" care intotdeauna arata superb si e un exemplu feminin de inalta calitate. Aceasta se afla in anti-teza cu fata anti-Bond din tabara adversa. Bine, aici ba a fost o fata, ba cateodata e un asiatic gras cu palarie periculoasa. Ideea e ca filmele cu Bond sunt repetitive si singurele chestii care se schimba sunt masinile, decorurile si fetele Bond...si din generatie in generatie actorul ce il joaca pe Bond. Efectele avanseaza cu timpul, la fel si tehnologiile futuristice. In schimb raman la parerea ca ultimele 2 007 sunt cele mai bune facute pana acum pentru ca nu se afunda atat de mult in clisee ci chiar incearca sa aduca ceva nou francizei. De altfel, astea meritau vazute la vremea lor...acum nu mai au farmec decat prin fazele care au fermecat atunci...plimbarea lui Bond prin Moscova cu tancul, trenul ala rusesc, personajul negativ feminin si na ca atat mi-a ramas...desi am vazut filmul acum 10 minute :)).

Cam asta-i efectul Bond din trecut, spectacol de moment, summer flick, blockbuster, dar deloc memorabil sau de luat in considerare din orice alt punct de vedere decat cel comercial.

7/10

The Way Back {2010}

Vazusem anul trecut ca exista un film american in care joaca cunoscutul nostru actor de film, tanar si talentat, Dragos Bucur. L-am pus pe lista de atunci si apoi a mai aparut un trailer. O echipa de evadati traverseaza spre sud Siberia, Mongolia, Tibet pana in India. O calatorie pe viata si pe moarte, cu povesti interesante, camaraderie, suspans si voie buna (atunci cand se putea).

Se porneste dintr-un lagar siberian si asa cum e normal, nu numai lagarul e inchisoarea ci insasi Siberia, cu temperaturile ei aspre, terenul neprimitor si animalele salbatice specifice zonei. Dorinta de libertate e insa puternica in grupul asta de oameni asa ca se coalizeaza si pornesc la drum. Drumul e plin de imagini frumoase si tot felul de peripetii in functie de terenul pe care se afla. Apar apoi cateva personaje noi, dispar altele din cauza epuizarii ori lipsei de apa sau hrana. In fine, partea asta e evidenta. Inca din titlu ni se povesteste o poveste cu final cunoscut. Dar nu-i bai, conteaza mai mult ce fac pe drum si ce surprize minore mai apar din cand in cand.

Eu ma bucur doar ca cei doi actori romani au jucat exemplar...Dragos Bucur si Alexandru Potoceanu, cel din urma l-am mai vazut in rolul principal in Nunta Muta sau 4 luni, 3 saptamani si 2 zile. Doi actori foarte buni pana la urma. Acum, daca filmul asta ii ajuta sa intre pe piata de film americana, si mai bine. Marcel Iures intrase de mult, Maia si ea, acum urmeaza astia ca doar na, sunt tineri si se poate.

Filmul nu te da pe spate, in nici un caz, insa are momente triste destul de eficiente, momente de suspans si per general, muzica buna si imagini foarte frumoase. Merita vazut pentru curajoul persoanelor interpretate in film si pentru povestea lor, in general.

8/10