Your Highness {2011}

Plictiseala mare pe aici dupa licenta...ma asteptam sa toarne cu filme dupa pauza lunga dar chestia e ca nici inainte nu prea aveam ce sa vad. Trebuie sa ma reorientez spre vechii mei regizori ale caror titluri nu au fost vizionate consecutiv...trebuie sa il iau pe Tarkovsky sau pe Hitchcock chiar...sa le iau filmele pe care nu le-am vazut inca si care sunt mai slabute decat cele pe care le-am vazut deja pentru ca na, prioritatea mea a fost sa le vad pe cele consacrate ca mai apoi sa gasesc surprize si prin cele mai putin cunoscute.

Dar sa revin totusi la film. Mi-a adus aminte de Men in Tights...aceasta fiind o versiune mai vulgara si mai up-to-date cand vine vorba de capitolul glume si/sau referinte, daca poti sa faci asa ceva intr-un film despre cavaleri si evul mediu. In fond cred ca l-am vazut pentru Natalie Portman care e HOOOOOOT!! de tot in cateva scene...cum ar fi scena gratuita de la lac cand se dezbraca pentru a releva acel mini bikini a la dark ages...dat ass. Excelenta actrita, evident ca nu s-a strofocat pentru rolul asta dar nici nu m-a interesat asta. Aa, plus ca pe langa ea am vazut-o si pe Zooey Deschanel, o alta feblete de-a mea.

In rest Danny McBride e amuzant dar nu prea am ras in general...James Franco are talent atat in comedie cat si in drame, e un actor f bun. Scenariul a fost scris de Danny, care de abia acum incepe sa-si arate adevarata fata desi la americani a facut-o deja de mult timp. E un actor de comedie care fie iti place, fie nu. Tind spre "imi place" ca nu are cu ce sa ma deranjeze...amuza si el cum poate...stilul arogant.

6.5/10

Hanna {2011}

In filmuletul asta care ar dezbate ideea din "Kick-Ass" sau din mai stiu eu ce film cu si despre un copil antrenat de mic pentru a deveni asasin, misto-ul sta in detalii. La ce ma refer:

Ideea e ca oricum ai privi-o, nu e un film original. Inlocuiesti faptul ca e o adolescenta ce face toate distrugerile si ai un soi de Bourne sau un soi de Bond (fara gadgeturi). Fugit si batai...batai si fugit. Bine ca am lamurit asta. Dar de cele mai multe ori, la filmele care ne dau impresia ca sunt facute bine, si nu stim unde sa ne uitam, uitam ca sunt acele mici cadre pe care aproape ca nici nu le bagam de seama cat merge filmul. Acele cadre care alcatuiesc atmosfera filmului, tempoul sau si chiar frumusetea lui. Cadrele bine facute cu mici detalii din timpul luptei sau oricand in rest. Ele sunt acelea care pot sta de sine statatoare ca fotografii bine gandite si cu o oarecare frumusete si atentie la detalii.

Pentru mine acestea au facut filmul. Nu actorii...desi Saoirse Ronan a jucat excelent rolul plin de actiune, desi Cate Blanchett se comporta bine in rolul de bad-guy. Nu povestea...desi pare mai complicata decat la prima vedere. Nu scenariul...desi e decent si e si in mai multe limbi :)). Pentru mine acele mici detalii m-au facut sa-mi placa cat de cat filmul si acompaniate cu muzica misto si ritmul antrenant, m-a tinut interesat si si-a atins scopul.

Am vazut ceva actiune, am vazut o actrita tanara ce promite multe in viitor...am vazut un film decent ce il recomand pentru ca nu are aerul ala american de film de actiune.

7.8/10

Super {2010}

Kick-Ass a aparut in acelasi an dar Super a aparut oricum dupa. Dezbat amandoua aceeasi idee si aceeasi gandire. Ce ar fi daca ne luam noi puterea de decizie in mainile noastre si facem asa cum vrem cand vine vorba de rau si bine?

Super nu e ceva extraordinar si nu e mai bun decat Kick-Ass si desi amandoua mi se par la fel de "serioase", cel de acum are mai mult sange si putin mai multa nebunie. In plus, cred ca l-ai lua mai in serios pe asta pentru ca e totusi povestea unui tip de 30 si ceva de ani, nu povestea unui pusti de liceu care s-a gandit sa se imbrace intr-o zi si sa nu fie o amenintare din nici un punct de vedere. Nicidecum cum e Crimson Bold, din Super...un tip care umbla cu cheia franceza prin oras si distruge capetele dealarilor de droguri, celor ce molesteaza copii sau in general incalca legile bunului simt si a moralei. Exagereaza pentru ca e un film si vrea sa sublinieze o chestie morala filmului...

In fond e vorba despre a nu sta ca besnitele sa ne uitam atunci cand cineva face ceva gresit, indiferent despre ce e vorba. Ne indeamna sa avem curaj si sa actionam, e vorba despre morala si bun-simt si bine, in general. E gratuit prin violenta aratata, e socant si poate fara sa fie necesar...dar merge vazut o data, rapid. Macar pentru Rainn Wilson, care nu e comic deloc aici...dar macar pentru el sa vedeti filmul asta, ca e un comic misto in rest.

6.7/10

Game of Thrones {2011}

Primul sezon din serialul HBO cel mai vizionat al momentului. Un serial care imbina excelent spiritul evului mediu, cu regi, lorzi, printese si regine, cu putin fantastic pe care l-am gasit in vreo 2-3 doze...din ce imi aduc eu aminte a fost cand printesa Daenerys Targaryen a pus mana pe un ou de dragon incins si nu s-a ars dar probabil si mai important a fost cand a intrat in foc si la final a iesit cu trei pui de dragon, proaspat iesiti din ou. O a treia doza a fost cand un mort l-a atacat pe un tip si dupa mai multe lovituri de sabie tot nu s-a culcat in somnu-i cel de moarte.

In rest e despre jocurile din culise ale puterii, cele dincolo de vazul lumii si cele neinteresante pentru lume...ei ducandu-si vietile in continuare decat daca se prevede un razboi si pe vremea aia un razboi era la fel de obisnuit ca un meci de fotbal. Nu exista diplomatie, decat prin aliante si disputele se rezolvau rapid prin violenta. Vremurile erau intunecate pe atunci dar frumusetea isi face aparatia in cam fiecare scena cu un aer vesel, insa intreg sezonul e filmat excelent, la rangul de film de Hollywood cu buget serios. Decorurile sunt extraordinare si aceasta evolutie a televiziunii s-a vazut posibila din momentul in care publicul a devenit mai sofisticat din cauza ca are din ce sa aleaga acum...iar intotdeauna cinemaul o sa aduca ceva in plus fata de televiziune. E scris excelent, desi inevitabil mai apar si scene in plus sau mai ciudate...

Per total, acest prim sezon m-a tinut cu ochii pe el de la inceput pana la sfarsit, m-a purtat prin emotii si am fost de partea personajelor bune si rele...iar partea interesanta e ca aceasta granita intre bine si rau e foarte greu definita...pentru ca si cei buni fac greseli iar cei rai isi mai arata rar partea umana.

Un serial despre loialitate, mis-masuri ale puterii, prietenie, dorinta si toate celelalte caracteristici ale filmelor despre evul-mediu. De obicei nu vorbesc despre seriale dar cand intalnesc ceva de calitate nu ma sfiesc sa vb despre el.

9/10

Le premier jour du reste de ta vie {2006}

O poza simbolica pentru acest film nu am gasit asa ca am pus una in care este reprezentata soarta...daca o sa vedeti filmul asta, si chiar va rog, o sa intelegeti. Nu e o parte foarte importanta a filmului dar pana la urma filmul nu are un anume plot ce trebuie urmarit cu atentie...e doar reprezentarea vietii.

O familie, doi parinti si trei copii, si diferitele sarcini ce ies in cale din partea vietii...trepte, pentru a deveni oameni mai buni, mai intelegatori, unul fata de altul, acolo unde conteaza...in familie. Pana la urma acestia sunt oamenii cu care trebuie sa ne intelegem pentru tot restul vietii. Cateodata alegem sa nu facem asta, sa ii ignoram total...dar de cele mai multe ori asta e spiritul adolescentin sau poate doar pedeapsa atribuita de copil parintelui...

E un film ce iti merge la suflet pentru ca ajungi sa te regasesti in el, inevitabil. Poate nu as putea spune in ce personaj ma regasesc dar ca o unitate, sunt ceva familiar pentru mine pentru ca am trait sau am recunoscut capitole din viata lor in viata mea. Vorba din titlu este desfiintata cu acest film si cred ca niciodata nu a avut sens cu adevarat. Prima zi din restul vietii tale se petrece in urma fiecarui eveniment major din viata ta...o nastere, o casatorie, terminarea facultatii :D .

Si chiar ca a fost un film bun cu care sa incep restul vietii mele...sper ca v-ati prins acum motivul pauzei mele din "review"at filme pe aici. 22 de zile de concentratie in alta parte, cu gandul ca la final am sa ma reintalnesc cu filmul. Si ma bucur ca am reinceput cu acesta. Un film plin de suflet, pasiune, scris frumos si regizat frumos cu numeroase update-uri pentru ca pana la urma nu e un film deosebit de original dar se comporta foarte bine de la inceput pana la sfarsit.

8.4/10

Arthur {2011}

Mai stiti filmul ala din 1981? Ei bine, dupa fix 30 de ani s-a mai facut unu cu un actor manusa pentru rol...mie, cel putin, asa mi s-a parut. Russell Brand e un actor non-conformist, care zici ca isi joaca propriul rol in fiecare film...are o non-salanta si o naturalete incat nu stii cand e el si cand "joaca"...imi place ca actor.

Bun, acum trecem la film...daca l-ati vazut pe ala din 1981 ei bine, e cam acelasi lucru numai ca updatat...adica, Arthur are un pat magnetic in locul unui pat normal. Si bine, pe langa pat mai are o dadaca, o logodnica pe care nu o iubeste si o tipa pe care o iubeste dar cu care nu se poate casatori din cauza plotului uber-avansat si original...not. Nu prea a contat asta...a avut cateva momente dragute, mai ales pe la inceput ca dupa aia a dat-o in mai serios dar si-a pastrat oarecum atmosfera. Pacat totusi ca nu a avut un scenariu mai puternic si niste glume mai permanente...le-a stors Russell cat a putut dar nu a mers...de fiecare data.

6.5/10

Transformers: Dark of the Moon {2011}

Brain-washing...stiti expresia si mai stiti ca merge de minune in filmele americane. Pentru 2 ore si 40 de minute am fost o persoana ce a fost incapabila sa-si aduca aminte de filmele geniale pe care le-a vazut in trecut...2001: A Space Odysee, City Lights, Rear Window, Stalker, Otto e Mezzo, Persona, A Clockwork Orange...si cate si mai cate, lista e lunga. Din cauza ca am fost incapabil si din cauza ca acum am iesit din transa sunt constient ca am vazut un film de vara, de cinema, comercial, ridicol de patriotic pentru americani insa a NAIBII de distractiv.

Vreau sa spun ca da, e unul din acele filme facute cu un scop pe care il accepti sau nu. Te duci sa te distrezi pentru 2 ore 40 la cinema sau nu. Eu am ales sa ma distrez, mai ales ca era in 3D, intr-un 3D atat de palpabil incat mi-a adus aminte de Avatar. Acolo si aici am simtit calitatea iar efectele au fost...WOW...sa traiasca computerele, sa traiasca i7 ca probabil pe un astfel de procesor faci asa ceva sau traiasca iMac-urile ca asta e o alta posibilitate.

Ce m-a enervat...m-a enervat faptul ca au incercat sa finalizeze povestea de dragoste in graba si cu niste replici de rahat, puteau la fel de bine sa o lase fara ca sentimentele intre personaje ramanea aceleasi...dar fiindca e un film atat de american, nu se putea fara. M-a enervat patriotismul din final insa cam atat...pentru ca finalul, grabit in deznodamantul "pamantesc" mi-a lasat un gust amar, a fost sters repede apoi de amintirea efectelor si a actiunii cum nu am mai vazut de mult...nici macar Fast Five nu a fost asemanator. Ideea e ca oricum seria Transformers e in alta liga...o liga in care bugetul e de ordinul a 200 de milioane de dolari. Aa...si Shia LeBeouf m-a enervant din cand in cand pentru ca avea mai multe tipete prin scenariu decat replici spuse...tipete care trigau fie "Bee!/Bumblebee!", fie "Carly!"...panzy-ass pussy. Mnah...

In rest a fost filmul perfect de vara, actiune la 150%, comedie chiar foarte misto atunci cand o cerea scena...si functiona de fiecare data, bunaciunea de Rosie Huntington-Whiteley umplea ecranul cu senzualitatea si accentul ei britanic cum ii dorea inimioara...plus ca Bay are stilul asta de a filma femeile de parca vorbesc cu fundul sau cu sanii...sau de parca ar fi modele...oh stai, Rosie e model. Ideea e ca nu trebuie sa fii snob la un film de genul asta...nu se compara cu cele enumerate in primul paragraf...trebuie sa mergi si sa-l vezi si sa te distrezi pentru ca indeplineste toate conditiile necesare...pana la urma, pentru asta a fost inventat cinematograful...dar aparent criticii uita asta.

8.4/10

Yoidore tenshi {1948}

Drunken Angel

Asta e cam primul film important al lui Akira Kurosawa, nici nu mai stiu cum am dat de el si ce m-a facut original sa-l caut. Asta e mai putin important. Important e ca acest regizor, impreuna cu marele actor Toshiro Mifune, unde isi face prima aparitie sub mana regizorului...iar relatia lor o sa devina lunga si fructoasa...au facut cateva din cele mai importante filme facute vreodata. Aici de exemplu e interesant de urmarit carisma actorului si cum iti atrage atentia de fiecare data cand e in cadru...ceva magnetic a avut dintotdeauna. Aici era tinerel si parca nici nu iti venea sa-l bagi in seama...ca sa nu mai zic ca felul cum arata mai tarziu (mai barbat, mai rugged) l-a facut simbolul din ziua de azi.

Filmul ne spune o poveste frumoasa, tragica, dar care nu e tocmai ceva nemaipomenit pe pelicula. Da, e spusa frumos, jucata frumos atat de Toshiro cat si de Takashi Shimura (un alt mare actor japonez, recognoscibil)...insa (si aici poate sa fie de vina si ora tarzie) m-a scapat cateva momente si nu mi-a atras atentia...cu alte cuvinte, m-a plictisit. Dar in stilul filmelor lente carora trebuie sa le acorzi timp si atentie si din pacate nu am avut chef...oricum. Filmul mi-a lasat o impresie clara si de durata. E ceva de calitate si ceva ce trebuie vazut.

E despre lupta cu demonii interiori, despre lumea mizerabila in care traim si acum, si atunci...despre aparente si reputatie, despre mafia japoneza (yakuza) si alte cateva teme dezbatute bine.

8.5/10

The Loved Ones {2009}

Ah! Cata ura a putut sa-mi creeze filmul asta pentru personajele diabolice care aveau si norocul pe partea lor. Bine, acest noroc a venit din ocaziile oferite de scenariul enervant...enervant pentru ca oferea ocazii "gratuite" si prostesti pentru a duce mai departea dracia personajelor extraordinar de negative...

O asemenea faza a fost cand victima a reusit sa scape la inceput, s-a urcat intr-un copac, un copac destul de des, insa a fost doborit de o piatra. De ce? Ca sa mearga filmul mai departe...in realitate probabil se intampla altfel (daca exista cu adevarat sansa ca un tip sa fie rapit de o nebuna si tatal acesteia)...puneai mana in dreptul capului si chiar mi se pare imposibil sa fi doborat dintr-un copac. Na, parerea mea...m-a enervant la culme chestia asta plus urmatoarea chestie, dar nu o mai povestesc.

Ideea e ca filmul a reusit sa-mi rascoleasca emotii profunde, emotii care ma faceau sa devin mai violent si mai puternic, ca sa zic asa, fata de rautate...imparteam vointa victimei si dorinta lui de supravietuire si razbunare. A fost ceva ce nu mi se intampla des la filme...dar fiindca e atat de simplu si clar, emotiile sunt transmise direct.

A fost un film bolnav, da...violent, dar nu goreish, ceea ce e bine. Si e australian dar se vad multe referinte americane...era de asteptat. Plus ca imaginile sunt creative si bine alese...inca un plus. De vazut.

7.6/10

Suddenly, Last Summer {1959}

Ca in orice film dupa un scenariu/script/piesa de teatru ce ii apartine lui Tennessee Williams, dramatismul atinge cote alarmante...dramatism care spune o poveste atat de tabu la acea vreme incat nici nu a fost mentionata direct ci doar mentionata superficial folosind indicii si presupuneri venite din partea spectatorului...

Vedem ce se intampla cu o mama prea dragastoasa si protectoare atunci cand fiul ei este cea mai de pret comoara din lume. Felul asta de a-l creste nu e sanatos niciodata iar lipsa tatalui din imagine nu l-a ajutat deloc...cert e ca astfel de viata i-a adus sfarsitul. Insa caracterizarea personajului ce nu apare decat in cateva scene din amintirile Catherinei (jucata la perfectiune, poate cu cateva momente de over-acting, de Elizabeth Taylor) e mult mai detaliata formata din "imagini" atat din partea verisoarei cat si a mamei lui.

Mama lui, jucata de Katharine Hepburn, e imaginea exacta a unei mame mai sus descrise care e pe pasul de a innebuni si datorita conceptiilor gresite si a mamoseniei exagerate a fost poate cauza mortii fiului ei...de unde si caderea nervoasa ce se intampla cand o sa va uitati la film. Nu e decat un tratat psihologic a personajelor in timp ce vorbesc despre altul ce le-a influentat viata.

Montgomery Clift nu mi-a placut in filmul asta, cum de altfel nu imi place in nici unul din filmele lui. Nu stiu, mi se pare intotdeauna speriat si ii este greu sa interpreteze ceva mai tensionant...si daca o face, nu e convingator. El e aici cel care porneste dramele pentru ca adevarul sa iasa la suprafata. Pentru el este o ocazie de a linisti doua suflete si de a impiedica pe cineva sa fie lobomotizat. Procedura este distrugerea creierului incat omul sa devina o leguma asa ca atunci cand vede adevarul intr-o persoana aparent lucida, incearca sa afle adevarul. E un film bun, dramatic, in care sunt multe scene lungi in acelasi decor...ca la teatru, specific Williams.

8.5/10

Wild Target {2010}

Feel good movie. Am ras pe rupte, dar e si comedie specific englezeasca...de aia usor ironica, usor absurda si acompaniata cu stil (cel putin in acest caz). Nu e ceva deosebit de nou dar situatiile sunt oricum updatate frumos si comedia vine de la sine. Personajele sunt bestial facute si din cauza ca sunt jucate de actori calumea ca Bill Nighy, Emily Blunt si Rupert Grint (da, stiu, e tanar...dar a jucat bine) fac si treaba sa mearga mai bine.

Nu e o comedie exagerat de bine scrisa insa e calda si te face sa te simti bine cand o vezi. Are un ritm al comicului decent si asta e. Degeaba tot imi bat degetele aici...e un film mistocuţ care merita vazut. Nu e o pierdere de timp si Bill Nighy e cool ca de obicei...si parca totusi simt ca nu ar fi un actor care poate sa duca in spate un film, fiind personajul principal.

7.5/10

Frozen {2010}

A fost mai bun decat ma asteptam. Cum o zice si posteru...(ca sa se laude si ei putin)...filmul asta face pentru schi ce a facut Jaws pentru inotat. Dar totusi sa nu exageram. Unul e un clasic, de asta nu o sa mai auzi dupa vreo 2-3 ani decat daca il cauti anume...singur nu iti iese in cale pentru ca nu e atat de bun.

Da, au fost folosite toate chestiile potential infricosatoare ce se pot intalni intr-un caz ca acesta, da...dozele de groaza au fost sustinute bine de sunete si de mister (cum a fost scena cu cel de jos inconjurat de lupi). Din cauza ca e simplu mi-a placut dar regizorul sau d.o.p.-ul nu prea s-au folosit in intregime de ce le-a oferit natura si imprejurimi. Se puteau gasi cadre frumoase sau interesante, in functie de caz. Asa, e filmat semi-banal si scenariul poate sa fie si inexistent desi e plauzibil, mai ales cand se ajunge sus. In rest are un ritm bun, nu alert, nu lent...actorii joaca decent rolurile si cateodata o dau intr-un bocit convingator. E un horror nou mai calumea decat majoritatea pe care oricum le ignor ca stiu cat de proaste pot fi...ma mai insel cateodata. Acesta e un exemplu. Repet, nu e o capodopera, dar daca vorbim de horror care nu e foarte horror ci mai mult thriller...nou asta e decent.

6.7/10

Source Code {2011}

YES! Asta da thriller. Am sa ma prefac ca sunt Mafalda si am sa zic ca vad un viitor stralucit pentru Duncan Jones, acest tanar regizor (care nu mai e tanar deloc...are 40 de ani) care a facut numai 2 filme pana acum dar ambele aratand un talent deosebit in regie. Celalalt film a fost Moon. Asa cum deja e normal la filmele noi, fiecare iti aduce aminte de altul...in acest caz mi-a adus aminte de Groundhog Day si (iar) Matrix.

What's it all about: un soldat este introdus intr-un program, numit Source Code care ii permite sa retraiasca ultimele 8 minute din viata unui tip dintr-un tren ce avea sa explodeze din cauza unui atentat terorist. Oamenii care l-au angajat pe soldat stiu ca e doar primul act dintr-o opera a mortii asadar au nevoie sa afle cine e teroristul. Bineinteles, din cauza ca am fost hraniti 10 ani la rand imagini cu teroristi afgani, atentia noastra se opreste pe acele persoane care arata cat de cat cu ei...asa face si soldatul nostru jucat de Jake Gyllenhaal. Se uita la oameni care se comporta ciudat, oameni care vorbesc la telefoane, pentru ca dupa ce a descoperit bomba si a vazut cu ce se detoneaza s-a micsorat campul lui de cautare.

E interesanta aceasta cautare din interiorul "Source Code"-ului dar la fel de interesanta e discutia ce o are in realitate cu oamenii din conducere, jucati de Vera Farmiga si Jeffrey Wright, actori de calibru. Tot filmul e o cursa in cautarea adevarului si aceasta atrage intotdeauna atentia spectatorului. In fine, e un film facut calumea cu un scenariu bun dar nu neaparat original...ci construit din elementele filmelor mentionate mai sus si poate altele pe langa. Cu toate astea, e un film de sine statator, de inalta calitate, il recomand pentru ca are cate putin pentru fiecare...

8.5/10

What Ever Happened to Baby Jane? {1962}

Asta e un film bun de refacut azi...cu Meryl in rolul Baby Jane si o alta actrita respectata dar nu la fel de mare ca prima in rolul sorei ei. De ce trebuie refacut? Pentru ca devenise enervant...oarecum. Atatea ocazii in care putea sa tipe dupa ajutor...atatea greseli ce facea Baby Jane, atat de proasta ce parea si cat de inteligenta era sora ei, Blanche...inca nu imi venea sa imi cred ochilor la unele faze...incepeam sa vorbesc singur "Hai, frate!!!". Dar e totusi horror...

Intr-adevar, publicul din ziua de azi e mult mai sofisticat pentru ca desi filmul e excelent, are aceste mici detalii care de unii pot fi trecute cu vederea pentru ca asa e filmul si pentru ca e vechi simt ca trebuie sa-l respecte. Dar na, daca e facut in ziua de azi filmul s-ar fi terminat mult mai repede...nu e posibil ca o persoana in conditia ce era Baby Jane sa fie mai capabila decat o persoana matura si sanatoasa mintal. Pe de o parte am inteles o parte din actiunile surorii mature care incerca sa-si apere sora desi dadea semne de nebunie...

Baby Jane a cazut apoi rapid intr-o spirala ce a fost declansata de frustrari de grandoare hranite din copilarie, unde a fost un copil ridicol de rasfatat, crezandu-se buricul pamantului pentru ca ea era in centrul atentiei si ea aduce bani in familie. Apoi sora ei a fost mai talentata decat ea in actorie la o varsta care conteaza, nu in copilarie, unde toti copii sunt in stare sa cante si sa arate dragut. Bette Davis a jucat un rol mare si si-a meritat nominalizarea, poate isi merita chiar statuia dar a fost in anul unde Anne Bancroft spulbera pe oricine cu al ei rol din "The Miracle Worker".

Asadar, un film calumea, usor psihologic insa care nu cred ca mai sperie pe cineva...decat daca vedem nebunia terifianta a personajului Baby Jane...

8.2/10

Paul {2011}

Pe tot parcursul filmului ma gandeam ca putea sa fie si mai amuzant...ca Simon si Nick nu au scos tot ce e mai bun din ei. Serios...nu am ras atat de mult pe cat am vrut si referintele si poantele au fost slabute. Din nou, mi-a dat o senzatie ca desi e un film la care te simti bine, putea totusi sa fie un nou cult-clasic pentru toti nerzii de S.F. din lumea intreaga.

Eh, m-am simtit bine vizionandu-l si o sa-l mai vad probabil o data sa vad daca are sansa de a-mi pastra interesul fata de el. Si din cauza ca am vrut sa-mi placa mai mult, nu mai am ce sa zic acum...damn it. Actorii...Seth Rogen ca extraterestrul ce a bombardat lumea cu viziunea lui si la randul lui a fost bombardat de cultura noastra...e un personaj de film perfect si felul cum arata si se misca (CGI, bineinteles) au iesit excelent. Probabil e chestia ce imi place cel mai mult. Apoi vine tipa jucata de Kirsten Wiig, o actrita de comedie excelenta ce o vad mai saptamana in Saturday Night Live...talent comic adevarat...tipa a fost amuzanta si parca scrisa pentru Wiig. Urmeaza apoi colegul de SNL Bill Hader, comic si serios (si atunci e si mai comic) si Jason Bateman (cu cativa colegi de la Arrested Development) care isi face excelent treaba. Toti o fac bine pana la urma ca au cu ce personaje sa se joace...sunt comice dar din nou, nu la potentialul lor maxim.

Paul a fost o comedie reusita care putea sa fie si mai buna...dar s-au zgarcit la ceva si nu stiu ce e aia.

7.5/10

The Adjustment Bureau {2011}

Smecheras asa...iti aduce aminte de Matrix si "The Dark City". Dar a fost scris dupa o poveste de Phillip K. Dick care a scris numeroase S.F.-uri inteligente care pun mintea la contributie. E oarecum unul din ele dar e mult mai simpla povestea...o daca ce iti sunt spuse unele chestii.

De fapt, din titlu iti dai seama despre ce e vorba. Personajele sunt neimportante, tot ce trebuie sa stim ca exista o echipa in lume care ajusteaza prezentul pentru a merge in concordanta cu planul. De ce exista ei din prima? De ce nu merg toate conform planului? Pentru ca mai exista cateodata o mica chestie numita "sansa" care mai deranjeaza planul cel mare facut de "Director" (Chairman). Si cateodata mai exista oameni incapatanati si determinati ca acest David (jucat de Matt Damon) care vor sa rupa destinul lor si sa faca unul nou...de la zero. Asadar nu ideea e ceea ce e mai varza in filmul asta ci probabil executia...de fapt, pana si scenariul functioneaza dar parca nu se stoarce destul ideea. Sau poate din start, aceasta poveste nu avea sa fie prea buna din cauza ca e pur si simplu prea siropoasa si improbabila.

Pana la urma de ce nu puteai sa fie si impreuna si sa-si indeplineasca si visele? De ce au fost tocmai ei "destulul" pentru celalalt? Aici scartaie...viata personala si profesionala sunt doua chestii diferite si nu trebuie sa se ciocneasca reciproc. Dar ipotetic, aceasta poveste are sens numai daca toate piesele sunt cum au fost in acest caz. Daca vine "ratiunea", cum se propovaduieste in acest film...aceasta se desfiinteaza rapid. Merge vazut o data...ca sa vedeti o versiunea mai romantica a unui film din seria "Bourne".

7.3/10

Magdanas lurja {1958} + Apartamentul {2004}

Măgarul Magdanei

Un film simplu despre o viata simpla...undeva prin desertul Georgian o vaduva sarmana isi creste copiii, trei la numar. Dupa o serie de evenimente care ne arata cat ghinion poate sa aiba desi e inconjurata de oameni care vor sa faca bine...ajunge in mainile ei un magarus lasat de mort pe marginea drumul. Formula filmului mi-a adus aminte de "Ladri de biciclette" - cum un coleg cinefil mi-a atras atentia - iar finalul e la fel de tragic si in acest caz. Desi dreptate se face, aceasta e oarba si nu tine cont de statut sau cat bun sau rau e omul...daca era sa fim obiectivi, stim la cine ramanea magarusul...

Actorii au jucat excelent...de la cei mici pana la cei batrani. Sincer, nu ma asteptam...au jucat atat de bine incat nici teatral nu a fost jocul lor...ci pur si simplu natural. E un film frumos, cu o morala, pacat insa ca s-a facut unul mai bun inaintea lui.

7.4/10

Apartamentul

Film romanesc cu o poanta bestiala la final. Dureaza 19 minute si in primele 17 nu stii ce vrea sa iti arate...un tip se trezeste dimineata devreme intr-o casnicie rece si monotona. Duce gunoiul si se intoarce in casa...totul e construit ca o reclama de la tv, de la cafea, la toasterul din bucatarie...pentru a arata ce viata "perfecta" e la suprafata. Se ingrijeste in baie si vedem ca se pregateste de plecare...sotia ii face bagajul cu cele necesare ca apoi sa vedem ca nu face nimic mai mult decat sa intre inapoi in scara sa, prin intrarea din spate, pentru a se intalni cu amanta lui. Mica e lumea asta...sa iti gasesti o amanta care tot in blocul tau sta. Nah, cine stie...poate i-a schimbat un bec intr-o zi si s-a hotarat sa ramana mai mult...

Asemanarea dintre cele doua relatii este izbitoare...aceeasi monotonie si in relatia cu amanta, aceeasi poveste. Pana duce gunoiul. Dar nu zic finalul...merita vazut cu ochii vostri. O poveste faina...cu un punch-line criminal.

8/10

Le procès {1962}

The Trial

Evident, prima chestie care imi iese in evidenta dupa ce am vazut filmul e ca de ce se cheama "Le proces" si nu "The Trial" pe imdb...probabil pentru ca e facut in Franta, cu bani frantuzesti. Ce-i drept, a ajutat decorul, fiind unul foarte Kafkaesc...sa filmezi prin Europa. Bun...am stabilit asta, trecem la film.

Aproape ca nici nu a trebuit sa ma uit la filmul asta...l-am lasat in background mergand in timp ce eu m-am uitat la ale mele. De ce? Pentru ca e Kafka...si Kafka nu are mai multe stiluri in operele sale. Toate vorbesc despre dezumanizarea omului, despre birocratie, despre robotizare si organizare excesiva...despre o distopie in care omul nu mai este o parte unica si o bucatica dintr-un intreg. O bucatica ce poate fi inlocuita oricand. "Procesul" ne vorbeste despre imoralitate si despre perspectiva umana asupra vinovatiei...cum aceasta se schimba o data cu vremurile, un subiect devine tabu o secunda si apoi normal a doua. Nimeni nu stie de ce acuzatul a fost acuzat...sau ce a facut. Nu conteaza asta. In el se vedea o aparenta rebeliune, razvratire impotriva sistemului. Sistem invechit si ignorant.

Anthony Perkins l-a jucat pe calmul, chiar "geekish-looking" Josef K. (nume, bineinteles ales pentru un motiv anume...e un simbol pentru omul obisnuit care isi traieste viata si vrea sa o traiasca in liniste si pace)...un om care a devenit stapan pe sine in timp ce secundele treceau dar era doborat iar de acel sistem corupt si mizer. Realiza ca orice ar face nu poate sa castige...oricat ar deschide ochii altora, acestia sunt inchisi la loc de judecatorii corupti si legea cu lacune. Omul din poveste...cel care astepta la poarta pentru a cunoaste legea ca mai apoi sa afle ca pentru el era destinata este destinul fiecaruia si in special al personajului nostru.

Atunci cand se satura sa caute raspunsuri, atunci cand vede ca nu mai este vreo sansa, atunci afla ca victoria era aproape doar pentru a-l dezamagi si mai mult, acum ca a fost invins. Regizat si scris de Orson Wells, e un film interesant de la un capat la altul...un film care nu necesita atentie in fiecare secunda dar care iti formeaza o idee destul de rapid...ca apoi sa o pastreze pana la capat fara multe surprize.

8.6/10

Four Lions {2010}

De mult nu am mai vazut o comedie care e atat de creativa si de originala in glume incat nu am putut sa rad...ma gandeam incontinuu de unde vin glumele astea care spart barierele culturale si sunt capabile de o asemenea critica asupra unei culturi fara ca apoi sa fie boicotat sau ceva...inca a castigat premiul pentru cel mai bun regizor tanar la Bafta...bravo tie Christopher Morris! Atat de inteligent a fost facut, fazele sunt atent scrise iar prostia sau naivitatea personajelor functioneaza atat de bine incat e un motiv in plus pentru a te uimi :))

E cu siguranta un film pe care il pastrez si il mai vizionez pentru a reanaliza cateva din scene si poante. Am avut ocazia, intamplator, sa vad inceputul de vreo 3 ori din cauza intreruperilor, etc...era la fel de placut de fiecare data si personajele au fost un deliciu. In special super-natangul Waj care e ca o marioneta ce trebuie mutata pas cu pas ca sa inteleaga ce trebuie facut. Pe langa poante si situatii in care pana si personajele se distreaza impreuna cu publicul sunt vizionate si elemente culturale si de familia musulmanilor...si sincer, m-a uimit putin intelegerea sotiei lui Omar cu care avea un baiat. Ma gandeam totusi ca nu se poate termina tragic insa a fost mai putin tragic decat ma asteptam...dar finalul m-a surprins si m-a intristat. Asta e...

E o comedie cum rar mi-a fost sa vad si ma bucura chestia asta. E moderna si auto-ironica dintr-un punct de vedere desi scenariul e scris, cred, de crestin-catolici sau protestanti...ce-o fi prin Anglia. Mi-a placut si nu mi s-a parut rasist in nici un fel...au fost pur si simplu cativa tonti cu un ideal comun, condusi de unul cu cap, dar care nu era ascultat :))

8/10

Shine {1996}

Un film destul de complet, frumos si muzical...dar tot stau si ma uit la titlul lui Geoffrey Rush de la Oscaruri si ma gandesc. A aparut in mai putin de jumatate din film prin cadre si totusi a luat statuia...sa fi fost rolul sau atat de puternic incat a batut competitia care a rulat pe intreaga durata a filmului? Il avem pe Tom Cruise in "Jerry Maquire" care nu ar fi meritat sa castige...Ralph Fiennes in "The English Patient", un film care nu m-a facut sa-l urmaresc deloc pe Ralph...si Billy Bob Thornton in Sling Blade, un rol care ar fi meritat premiul mai mult decat Geoff...eu asa cred.

Si ca totusi sa compar in acelasi film, rolul tatalui, puternic si intunecat, jucat de Armin Mueller-Stahl a fost putin mai solicitant, mai emotional chiar. Geoff e inca un rol pe care il punem la categoria "Oscar pt. handicapati"...pentru ca desi era un geniu, era de asemenea un savant. O persoana incapababila de comunicare fluenta, comportament normal (in sensul clasic al cuvantului) si capacitatea de a trai singur. Asta atrage atentia la academie dar pana si adolescentul David, jucat de Noah Taylor, a aparut mai mult pe ecran si a jucat decent (in nici un caz foarte bine pentru ca regizorul a vazut asta si nu i-a solicitat sarcini pe care nu le poate duce).

Insa e o poveste frumoasa cu final simtit de la inceput. Nu-i o problema pentru ca oricum Shine nu a primit prea mult atentie desi a primit cateva nominalizari. E un film de vazut oricum, cred ca tot pentru Rush...sau poate si muzica, dar na...

8.1/10

Kimssi pyorygi {2009}

Castaway on the Moon

Ti-e mai mare dragu cand apuci sa vezi un film de genul asta. Iti trezeste din nou interesul pentru film in general si chiar pentru cinemaul coreean, in particular. E un film atat de simplu, jucat in doi oameni (mostly), fiecare in lumea lui...unul pe o insula parasita iar alta in fata computerului. Intre ei, asa cum te astepti de la inceput se infiripa ceva in momentul in care tipa raspunde la mesajul sau de pe insula...facut in adevarat stil naufragier...cu batul in nisip, un prietenos HELLO, sa il vada toti cei care se uita.

Fiind un film coreean e impanzit de imagini superbe, spilcuite si magice. Avem momente in care radem cu pofta, asa cum trebuie la o comedie ca aceasta, avem momente triste la care ne intristam exact cat trebuie, scurte momente de suspans si stare buna in general. Pe langa toate astea ne aduce aminte de ce e important in viata si chiar ne indeamna sa mai iesim afara din casa...chestie pe care am facut-o dupa ce am vazut filmul. E important sa aiba si un mesaj ca astfel nu e un film la fel de superficial pe cat putea fi.

E heart-worming si e facut cu cap. Mi-a placut foarte mult si il recomand...

8.7/10

Unknown {2011}

Cred ca daca scot toata actiunea, putin improbabila la prima vedere, as ramane cu un mister destul de bun, daca l-as face putin mai "psihologic", mai serios. Ce se intampla: Liam Neeson e un tip, un doctor in nu stiu ce care vine cu sotia lui in Berlin, are un accident si de aici totul devine ciudat pentru el...sotia lui nu stie cine e - pare a fi si ea spalata pe creier - nimeni nu il recunoaste si culmea, toate dovezile ca el a venit impreuna cu ea la hotel sunt convenabil insuficiente. Convenabil pentru altii, nu pentru el.

Incet, ajunge sa creada ca s-ar putea sa nu fie cine credea ca e pana cand incearca cineva sa-l omoare. Atunci realizeaza ca povestea lui e reala si incearca sa caute adevarul. Avem apoi sa vedem o scena "mare", ca sa zic asa, in care Liam Neeson vorbeste cu cel mai bun "Hitler"ever, actorul Bruno Ganz...si daca mai avem rabdare, Hitler vs. Nixon...Ganz intr-o scena cu Frank Langella. Din aceste doua puncte de vedere eu zic ca filmul asta merita vazut, chiar daca scenele in sine sunt cam zero din punct de vedere a dramatismului sau a capacitatii de a scoate ceva din actori.

Ajungi sa suspectezi cat de mult stie tipul nostru sa iasa din incurcaturi ce implica gloante cand el e un amarat de om de stiinta, sau asa pretinde sa fie. Cand colo, la deznodamant realizam o chestie la care nu ma asteptam. Nu zic care e dar ceea ce a fost nu mi-a fost evident din prima. Asa cum am zis, suspectam ceva, mi se parea ciudat dar la ce s-a ajuns a fost prea mult. Deci, un film decent din cam orice punct de vedere, dar nu unu care sa aiba un impact destul de puternic desi avea ingredientele necesare (actorii) care nu au fost folosite cum trebuie.

7.3/10

Chi bi xia: Jue zhan tian xia {2009}

 Red Cliff Part II

A doua parte, cea promisa, din Red Cliff.

Si din start se vede ca e mult mai inchegata, mai bine scrisa si mai coerenta decat prima parte. Aici stim o chestie...prima jumatate e pregatirea pentru lupta, punerea la punct a strategiei, a micilor trucuri de razboi care nu stiu cat de corecte sunt din punct de vedere istoric (dar putin ma intereseaza asta), a spionatului din partea unui personaj feminin extrem de curajoasa si inteligenta, si asa mai departe...iar a doua e evident lupta, una epica si de proportii jacksoniene sau Nicolesciene, daca e sa ne raportam la ceva mioritic. E o batalie ce dureaza vreo juma de ora pe ceas, poate mai bine...unde vedem explozii colosale, sageti la greu si cate si mai cate...

E clasicul film de razboi in stil chinezesc, impanzit cu filosofii si lectii de razboi si umanitate si cum toate sunt in legatura stransa una cu cealalta. Iar acum mi-a pierit cheful sa mai scriu ceva despre filmul asta asa ca am sa intind alvita pana la finalul comentariului.

S-au vaazut mai bine scenele de actiune specifice lui Woo in acest filmulet, mai bine filmate si mai linistit, mai cu rabdare. Per total o parte mai buna...un sequal mai bun decat "originalul" chiar daca au fost filmate consecutiv, fara pauza.

7.5/10

Chi bi {2008}

Red Cliff

Luat dupa un roman care aparent povesteste lucruri istorice acest film a lui John Woo este o realizare destul de mareata exact in stilul regizorului. S-a intors acasa la el si a fost primit cu numerosi figuranti sa-mi umple filmul...si stim doar ca acea tara mareata are destui. Sincer, din cele 2 ore ale filmului, mai bine de o ora si 10-20 de minute sunt umplute cu lupte sau pregatiri ale soldatilor...in rest, avem strategii de lupta si ceva drame personale ale bravilor conducatori din tabara celor buni. Cei rai au fost portretizati imediat insa tot mi-a fost greu sa-i deosebesc...si nu din motive rasiste :)) ...cum ca toti chinezii arata la fel.

Partea proasta la numeroasele batalii a fost ca Woo nu a reusit sa-si scoata in evidenta talentul in ale actiunii pentru ca nu a comprimat sa scoata ce e mai bun asa ca de multe ori vedem sabii zburand la viteza unghiulara, sulite aruncate si sagezi tzushind peste tot intr-un haos total. Desi pare coerent nu e...cateodata parca sunt rupte din alte batalii si gafele din camera de editare sunt obisnuite.

Povestea nu iese in evidenta cu mare chestie decat ca e plina de discursuri de imbarbatare si mici linii de filosofie care acompaniaza fiecare scena. Un filosof expert in arta razboiului si tactica e intotdeauna langa liderul regatului si isi spune parerea cand e intrebat. Asta e unul din personajele care au puterea de a iesi in evidenta, spre deosebire de celelalte. Oricum si oarecum...merita vazut. Urmeaza si partea a doua intr-un viitor apropiat.

7/10

Vedreba {1967}

The Plea

Eu nu am inteles filmul asta. Pur si simplu...nici dupa discutiile de dupa nu l-am inteles dintr-un motiv foarte simplu, din punctul meu de vedere...e o chestie culturala filmul asta, tine de poporul georgian, tine de cultura lor si traditiile lor. Pe de alta parte nu l-am inteles pentru ca imi falfaia in fata cu un snobism incredibil de impertintent toata religia lu bunica si a stramosilor neamului...toata ascunsa sub un val metaforic incrustat cu simbolisme de imi vajaia capul...de fapt, l-am inchis (da, capul) la un moment dat si nici nu mai incercam sa pun cap la cap datele problemei (ca da, totul parea o problema complicata de matematica) si m-am intors la imagini...imagini care nu au fost favorizate de calitatea proasta a filmului...ca daca sunt asa cum le-am vazut eu si intr-un dvd atunci e slab si aspectul asta.

Asadar ce sa zic...arta ca arta cinematografica am vazut-o in locuri mult mai rasarite...si m-as intoarce la Bergman sau Tarkovsky care erau mult mai cu picioarele pe pamant decat alambicajul asta cu pretentii mult prea mari. Problema cea mai mare e ca si dupa ce ai "descifrat" ce e in film nu ramai cu nimic, si asta e si mai grav.

6/10

The Hangover Part II {2011}

Deja stii ca atunci cand se repeta intriga din primul film si in al doilea film...astfel formandu-se doua filme cu aceeasi formula dar cu background diferit...stii ca nu o sa mai fie la fel de distractiv sau amuzant. Pur si simplu nu e posibil sa te mai intereseze inca o data prin ce tampenie au trecut cei 3 de data asta...si totusi (si aici imi vine sa plang) lumea merge la cinema sa vada un film care nu e pentru cinema. La primul film am ras sporadic, avea o atmosfera misto care a mai fost si in alte filme cu baieti imbatandu-se si nemaistiind de ei...dar cred ca ajungea. Si asa nota de pe imdb mi se pare colosala pentru un film de genu ala...dar au ridicat-o actorii si "chimia" dintre ei, nu numai scenariul si povestea.

Aici, in al doilea, au incercat sa aduca o poveste interesanta care m-a tinut captivat dar atat. Nu am ras, nu a avut momente amuzante prea bune si in total mi s-a parut un film in plus. The End. E oricum destul de enervant ca ii vezi ca patesc aceeasi chestie...e practic acelasi film si de abia astepti sa vezi pozele din final...da, si acum e la fel, au poze facute de telefonul unuia dintre ei, poze ce par a fi facute cu un blitz puternic rau de tot...mda.

L-am vazut acum ca nu aveam ce sa vad si nu mai aveam rabdare sa astept o calitate mai buna de la ceva care oricum aveam presimtirea ca nu o sa straluceasca.

6.5/10

Hall Pass {2011}

Aveam juma de gand sa nu zic nimic despre filmul asta nu pentru ca nu mi-a placut, nu pentru ca nu am ras la el ci pentru ca nu prea am ce sa zic despre el. Ganditi-va ca e un film la care razi, care iti place la prima vedere dar pe care nu l-ai recomanda la nimeni pentru ca are momentele in care depaseste limita, cum e momentul de la sala de sport...

Fratii Farrelly au facut in trecut unele din comediile mele preferate...Dumb & Dumber e deja un clasic, There's Something About Mary cred ca ramane in amintirea oricui datorita lui Cameron Diaz si renumita scena cu "gelul" de par...Me, Myself & Irene, inca o comedie reusita cu Jim Carrey unde a fost folosit la maxim...pana si Fever Pitch are momentele lui dragute si/sau amuzante. La ei razi ca te fac sa te simti ca acasa, printre oamenii de pe ecran...simti ca sunt reali, ca iti sunt prieten si ca ai ras impreuna cu ei de multe ori. Reusesc, partial, si cu filmul asta sa faca la fel dar parca nu simti la fel. Personajele intr-adevar incearca sa para naturale, in majoritatea timpului chiar reusesc dar lipseste umorul dar cred ca mai mult lipsesc actorii care duc filmul...nu ca in filmele de mai sus.

Hall Pass ne vorbeste despre relatiile moderne si cum iubirea e nemuritoare, atata timp cat a existat initial. E o chestie siropoasa dar e mai mult un film pentru barbati la care se pot uita si femeile.

7/10

Rango {2011}

Cu siguranta cea mai buna animatie pe care am vazut anul asta si scrie 2011 pe ea. Conteaza si cine le face si cand un regizor si asa bun la filme, cum e Gore Verbinski (seria Pirates of the Caribbean) se da pe animatie treaba e garantata...distractie, amuzament si actiune cat incape...toate asezonate cu personaje delicioase si bine facute cum sunt toate cele din acest film. Bineinteles, cel care iese in evidenta cel mai mult este Rango, personajul jucat de Johnny Depp...zic jucat pentru ca am vazut cateva secvente cum a fost facut filmul...si desi nu s-a folosit motion capture-ul deloc, actorii tot au fost nevoiti sa interactioneze unul cu altfel astfel facand actiunea mai credibila si de calitate.

Un alt mare plus la acest film a fost scenariul. Replici taioase, bine punctate, care duc povestea intr-o directie previzibila dar oricum distractiva. Finalul a fost evident pentru ca e un film optimist unde conteaza calitatea animatiei si talentul fiecarui artist in parte. Scenariul a fost intotdeauna amuzant si surprinzator prin cateva momente.

E cu siguranta si un film bun, nu numai animatie, aducand ceva nou...ca doar na, nu s-a mai facut vreun western animatie pana acum. Acesta e, la fel ca multe animatii finalizat cu un mesaj ecologic, insa mai bland...acuzand omenirea de crearea deserturilor din zonele si asa secetoase ale americii vestice. Pe langa asta s-a mai scos in evidenta ca apa este cea dintai resursa, fara ea nefiind posibil, practic, nimic. Asadar, un film foarte misto, pe care o sa-l mai vizionez si pe care o sa-l pastrez.

8/10

Restrepo {2010}

Evolueaza cum se "joaca" razboiul insa instinctul din om ramane acelasi. Filmul urmareste un an din razboiul din Afganistan...Tim Hetherington, Sebastian Junger au urmarit un batalion in zona cea mai periculoasa din tot razboiul. E ceva interesant si fascinant sa urmaresti o mana de oameni (vreo 20-30) cum isi pierd viata si prietenii pentru un razboi atat de inutil. Dar americanii observ ca au o traditie...fiecare generatie trebuie sa aiba un razboi, altfel tara aia moare de foame...dar nu, stai, ca ar fi exact invers. Sutele de miliarde bagate in razboi ar fi directionate iar in ceea ce trebuie...si nici macar Obama nu a putut opri in totalitate razboiul. Se chinuie de 4 ani, de cand a inceput mandatul sau...asta pentru ca nu sta in mainile lui puterea ci in a marilor corporatii care fac miliarde vanzand arme ambelor tabere. Ce am vazut noi in filmul asta? Tineri intre 20 si 30 de ani luptand in pustiu pentru ce...? Eradicarea terorismului de la sursa? Pentru libertate? Iar ailalti pentru ce lupta? Religie? Nu apara ca sa se apere...daca erau nevinovati nu aveau de ce sa lupte. Dar poti sa le zici asta? Nuu...Te iau imediat cu tara, cu traditiile lor ce trebuie aparate, pentru adevar si libertate...da, si ei tot pentru asta se lupta.

Razboiul se repeta dintr-un singur motiv...nimeni nu invata nimic din precedentele. Si mi se pare corect ca o tara atat de bogata cum e America sa atace un tantar amarat cum e Afganistan...are logica. Aici isi aruncau gloante unu altuia cu gandul ca poate-poate nimeresc ceva.

Poate isi merita soarta, poate o fac pentru bani, dar e un pret destul de mare de platit cand ai in fata ta moartea si apoi trauma pentru tot restul vietii.

7.5/10

Monanieba {1984}

 Repentance

Interesanta treaba.

Incepuse in forta cu o doza de mister si/sau comedie absurda cand cadavrul proaspatului decedat aparea in fiecare dimineata sprijinit de copacul din curtea fiului sau...de ce? Cum? Cine? sunt intrebari...

Apoi, incet-incet, cand incepe povestea din tribunal a faptasei, a inceput sa se lumineze misterul si sa intelegem motivul. Filmul e cu tema religioasa dusa la extrem. Personajul principal, Varlam Aravizde (jucat de Avtandil Makharadze), a fost un conducator totalitar care a interzis ideea de biserica si arta (nu ca ar exista o legatura intre ele...hmm) in orasul sau. A avut un regim foarte stalinist si astfel aflam unde vrea sa bata filmul lui Tengiz Abuladze. Incepuse atat de bine si a sfarsit asa de prost prin ducerea la extrem a faptelor unor necredinciosi...e ca si cum regizorul a vrut sa arate cat de prost gandesc ateii din cauza ca ajung sa nu mai diferentieze binele de rau, chiar daca o perioada stau in limitele moralului. Exagerea faptelor personajelor din tabara negativa, ateii, au fost pusi intr-o lumina voit ridicola de autodistrugere pentru ca regizorul nu e de acord cu punctul lor de vedere...

Aparent omul are nevoie de biserici si nu de scoli sau spitale (cum e exemplu orasul in care locuiesc eu, Iasi, si sunt sigur ca in orice oras din tara). Biserica e o institutie all-profit care vinde false sperante si linisteste suflete simple...n-am nimic cu credinta intr-o zeitate inchipuita atata timp cat o face in liniste, smerit, asa cum trebuie. S-a auzit, Becali? (si nu numai).

Divaghez. Filmul are calitatile lui, cinematografic vorbind, simbolic vorbind, dar fiindca a fost dus la extrem si a ajuns exagerat nu pot sa-i acord nici obiectiv o nota mai mare decat cea de jos.

7/10

Manusi rosii {2010}

Actiunea acestui film se plaseaza in deceniul '50 din tariosoara noastra, cand tocmai eram asaltati de guvernul comunist rusesc ce s-a instalat imediat dupa al doilea razboi mondial.

In vizor a fost luata povestea unui tanar Brasovean de origini saşe care se trezeste arestat din senin. Bineinteles, la fel ca si el, noi nu stim de ce a fost arestat. Aceasta enigme se descopera treptat, in momentele in care se aduc noi date ale povestii. Treaba a fost ca acest tanar facea parte dintr-un grup de extremisti numiti "Manusile rosii"...acestia erau marxisti extremi asa ca "securistii" ii "vanau". Pentru a dobora intreagul grup a fost nevoie de verigha cea mai slaba ce facea parte din "manusi"...acesta era acest tanar, Felix Goldschmidt, personajul principal jucat de Alexandru Mihaescu...un actor tanar, usor maleabil sa faca ce ii spune regizorul insa insuficient de talentat sa dea crezare rolului sau. A avut momente de joc foarte slab dar poate asta a fost si rostul...imatur ca actor, imatur ca om/personaj. In rest, povestea este puternic psihologica iar rostul ei urmareste spalarea la creier prin tortura si repetitie a altuia. Tortura a fost lejera...dar anii de inchisoare au fost suficienti. 

Nu e cea mai tare poveste pusa pe film, nu e cea mai interesanta, e doar inca una despre "comunism"...dar pe de o parte ma bucur ca nu e comunismul lui Ceasca ci a lui Dej. Mare diferenta nu e, dar parca exista mai multa umanitate in cea din urma...era inca mic copil (comunismul in Romania) si nu isi stia inca puterile si terorile pe care din fericire nu le-am trait. In rest, Andi Vasluianu a jucat exemplar, ca de obicei, aparitia lui Marcel Iures a fost misto si scenariul decent. Nu e insa un film de recomandat si de pastrat.

7/10

Exam {2009}

Nu-i rau, nu e rau deloc. E scris destul de inteligent incat sa ma captiveze atata timp cat a durat si m-a facut, cum nici un film in ultima vreme nu a reusit (care are nota < decat asta sau = ) sa o faca. Mi-a adus insa aminte de multe filme...12 Angry Men, Das experiment, Saw, desi nu este nimic goreish sau sangeros in abundenta. Mi-a adus aminte chiar de jocul Mafia unde creezi ceva din nimic, la fel cum multi din film au facut...

S-au jucat cu optiunile si mai ca ziceai ca sunt infinite...apoi au inceput sa le desfiinteze. Una cate une, ba ca e lumina...un factor foarte interesant in filmul asta ca sa nu ramana monoton din punct de vedere vizual...diferitele culori, albul oferea camerei o tenta gri, metalica...violetul fluorescent, galbenul cald, toate au ajutat vizual. Scenaristul a reusit sa transforme camera aia simpla intr-o scena de teatru si s-a jucat cu unghiurile (pentru ca scenaristul a fost si regizorul), cu personajele si cu tensiunea asa cum a vrut. Aceasta din urma se simte destul de bine pentru ca, asa cum am spus, m-a facut sa stau nemiscat in fata ei. Actorii si-au indeplinit sarcina foarte bine as putea spune si fac jocul si mai interesant cand diferitele personalitati intra in conflict iar altele stau si observa. Ramane un joc pe ghicite pana la final...desi am simtit eu ca ar fi vorba de unul dintre ei.

Eu zic sa-l vizionati. E un filmulet inteligent, scris foarte bine...cel putin relativ si ne dezvaluie naturi umane, directii psihologice batute in caz de panica, frica, instinct si nevoia de a fi supravietuitor, daca putem sa zicem asa...chiar daca e contrar asteptarilor.

8/10

Limitless {2011}

Vreau si eu pastila aia. Sincer, asta e singurul gand cu care ramai dupa filmul asta...si apoi te gandesti la posibilitati. Scenariul e inteligent pentru ca ne duce exact acolo unde gandim ca ne poate duce...in varf unde puterea aproape e infinita. Asta e ce vrea omul cu putere pana la urma...mai multa putere. Te gandesti si la consecinte...si la cum o sa treci peste ele avand puterea pastilei. Ajungi insa sa fii o versiunea avansata a omului, care isi foloseste intreaga capacitate a creierului si nu 20% cat folosim acum. Si oricum, prin studii s-a folosit ca folosim intreaga capacitate insa nu pe toata o data...eh, cam asta face pastila respectiva, deschide toate caile spre toate solutiile din cap si le ordoneaza astfel incat personajul gandeste clar, instant.

Minusurile din film ar fi ca e S.F. si s-a luat prea in serios, fiindca daca era un film mai necomercial, mai artistic, ne gandeam la solutii globale, nu personale. Ne gandeam la ceva obiectiv, nu subiectiv. Ne gandeam la ceva general, nu egoist. Esential e un film cu un super-erou (care ajunge, poate, presedinte) cu un twist...medicamentele. Pe de o parte e bine ca iti da de gandit filmuletul...ce ai face tu in locul lui, ce alegeri ti-ar conveni tie, intr-un fel, cum ai face tu filmul asta altfel. Pana la urma e inspirat dintr-un roman si probabil romanul dezbate mai mult tema...filmul nu ofera decat o idee si pe asta e cladit filmul. Nu pe prestatia lui Bradley Cooper, nu pe aparitia lui Robert De Niro (prea putina de altfel), nu pe imagine, nu pe nimic in afara de afurisita de pastila.

Si chiar daca e folosita de mai multi...ajungem apoi la o plafonare intre genii si tot cel care ar fi mai destept fara pastila ar castiga. Pastila ofera aceeasi capacitate tuturor, insa ei trebuie sa stie cum sa o foloseasca. E interesant pana la urma si il recomand. Vizual e facut incat sa fie nitel mai interesant, dar sa nu va ia ochii...

7.6/10

Rio {2011}

Intins la maxim, exagerat si...stiti expresia aia cand cineva aude o bazaconie pe care altcineva o zice cu tarie si isi roteste ochii peste cap? Ei bine, eu am facut faza asta de vreo 5 ori tot filmul...si nu am vrut. Am vrut sa-mi placa, sa ma distreze dar e prea pentru copii...cei de la Blue Sky inca nu au inteles ca nu e de ajuns sa ai grafica excelenta ci iti mai trebuie si o poveste zdravana. Iar asta, inca de la inceput nu putea sa mearga decat intr-o directie...mai ales cand e vorba de un papagal, ultimul din specia lui ce trebuie sa mearga in Rio sa-si indeplineasca destinul.

Era mai dragut la final daca imi aratau puiut de Blu si Jewel. Aa, si acum vad si cine a regizat chestia asta...un tip care a regizat continuarile de la Ice Age, si anume 2 si 3. Tipul e din Rio de Janeiro deci a avut probabil si ceva personal in el. Grafica desi e misto si se vede mie nu mi-a placut...inca nu a ajuns la rangul filmelor de la Pixar care intotdeauna imping limitele cu fiecare film pe care il fac. Probabil Cars 2 o sa fie cea mai buna animatie a anului dar inca e mult prea devreme sa ma pronunt. Apare totusi si The Adventures of Tintin: The Secret of the Unicorn, animatie regizata de Spielberg...cine stie cum o sa fie aia?

In concluzie, Rio e mult prea copilaros si prea penibil cateodata. E ok ca o animatie sa fie copilaroasa dar aici s-a intrecut limita si adultul din cinema insotind copilasul nu o sa fie distrat prea mult...decat daca e in 3D si asta a o sa fie chestia ce ii ia ochii.

7/10

La 'Moara cu noroc' {1955}

Am comentat "filmul" asta atunci cand am citit cartea sau rezumatul cartii :D in liceu, candva...nici nu mai stiu cand. Am comentat exact ce am vazut in filmul asta pentru ca cinematografic nu iese in evidenta decat din cauza nuvelei lui Ioan Slavici, o poveste excelenta despre conflictul interior in cazul unui om ce se gandeste la viitor, la ce exact aduce fericirea si buna-starea din familia lui. Chestia aia de care toti avem nevoie dar pe care toti o uram din strafundul sufletului pentru ca de cele mai multe ori, aia ne conduce spre lucruri neplacute...cum a fost cazul lui Ghita din acest film.

Daca nu stiti povestea, imi pare rau, e lectura obligatorie. Inainte de film aveam impresia ca nu o stiu, dar rapid mi-am dat seama ca mi se pare cunoscuta asa ca am cautat in schimb elementele de psihologie fina taraneasca, acea psihologie ce defineste filmul acesta. Am vazut filmul asta la Clubul Cinefililor de la noi, din Iasi. Am vazut versiunea noua, remasterizata, de o calitate exceptionala a filmului din 1955. Nu mi-a venit sa cred cat de bine se vede si se aude acest film. Probabil am sa sar cu banii, indiferent cat o sa coste. Merita...e un film excelent, jucat impecabil, bineinteles mai teatral cu un subiect interesant si vesnic.

Singurul minus al filmului ar putea fi acela ca la un moment dat devine cam static...probabil dupa primele 40 de minute si tinzi sa te gandesti la altceva, astfel rupandu-se concentrarea pentru film. Asa am patit eu dar au fost cam multi factori perturbatori in sala aia, de data asta...se intra si se iesea prea des...nah. Cine nu l-a vazut, e un film de urmarit pentru conflictul interior, pentru personajele negative pentru ca mai toate sunt asa, exceptie facand Ana, sotia lui Ghita si mama ei...ambele voci ale ratiunii. Dar cateodata, din cauza obsesiei pentru bani ajungem sa facem ceva ce regretam si exact asta ne arata filmul intr-un mod atat de simplu si cu un impact imens.

9/10

Drive Angry 3D {2011}

E un film pe care l-am vazut 2D si e de categoria B. Atat trebuie sa stiti, acum mergeti sa-l vedeti pentru ca are faze misto...atat cat te poti astepta de la un film de genul asta la care se aboneaza Nicholas Cage de fiecare data. Daca vrea sa fie cunoscut ca regele filmelor de cat. B e ok cu mine, dar totusi nu a ajuns la rangul lui Steven Seagal, Chuck Norris sau Jean Claude Van Damme. El face tranzitia dintre filmele mai calumea, blockbusterele de vara in care se baga bani garla si se scot inca pe atat si filmele proaste pe care le vedem in televiziunea romana.

Filmul e slab, nu neaparat prost ci foarte slab. Prost ar fi atunci cand filmul te enerveaza la cat de cretin e, dar avand in vedere ca are fantezie la greu in el, sunt de inteles unele faze. Super-puteri, imortalitate, pistoale mai ceva ca lansatorul de grenade. Efectele au fost cam naspa facute, prea desene animate. Poate daca se lucra mai mult la ele ar fi primit un punct in plus...poate. In rest, mi-a placut personajul "contabilului", dracul in cautarea mortului evadat din Iad, jucat de William Fichtner, stilat, robotic si ciudat.

Aa, si un punct in plus pentru frumoasa bisexuala Amber Heard. Filmul asta a fost pe umerii ei asa ca a inceput cariera bine, comparativ cu multi altii. Film de vazut o singura data si apoi de aruncat si de nementionat niciodata. Daca apare singur pe undeva inseamna ca ti-e destinat sa-l vezi :))

6/10

Biutiful {2010}

Am crezut ca o sa ma uimeasca Inarritu anul asta cu al sau Biutiful asa cum filmele sale au de obicei efectul. Babel m-a uimit, Amores perros la fel, 21 Grams m-a lasat rece cam cum am patit de la acesta. Javier Bardem credeam ca ma lasa fara suflare cu rolul asta insa nu a fost asa. E un rol dificil, solicitant mai mult psihologic decat actoriceste. Tatal cu doi copii lupta sa le aduca mancare pe masa si un viitor cum se cade. Soarta e insa impotriva lui, fosta lui sotie devine violenta fata de copii (motiv pentru care au divortat), e de asemenea si o proasta ce nu stie ce vrea de la viata asa ca ajunge sa se culce cu fratele lui Uxbal. Pe deasupra el lupta acum si cu cancerul ce  il doboara pe zi ce trece, inevitabil.

Bineinteles, Inarritu nu s-a putut abtine sa nu aduca si alte povesti in discutie, insa mult mai cuminte decat in trecut, trecand trecator pe langa ele, fara prea multa zabovire. Asta i-a dat ocazia sa se focalizeze mai mult pe aceasta drama de familie pe care am mai vazut-o si in alte filme si probabil mult mai bine. In cele din urma, e o situatie trista, aceea in care se ajunge, chiar tragica dar nici un moment nu am zis ca "wow - ce sentimente puternice imi provoaca acest film". Nu prea are efect iar Uxbal este un personaj mult prea static si pasiv pentru gustul meu ca sa il pot considera acting adevarat ce a facut Bardem. Da, sunt momente, dar acelea au fost pur si simplu conduse de scenariu, nu de cum interpreteaza el scenariul. Intonatia si sufletul pus in replici au fost suficiente. Oricum nu putea castiga anul asta ca era Colin Firth acolo cu o treaba mult mai solicitanta.

In incheiere, Biutiful este un film care poate fi trecut cu vederea. Nu aduce nimic nou si spectatorul nu o sa primeasca prea multe daca il vede. Am ramas, cum am zis, cu un gust amar, m-a lasat rece...

7.2/10

Jûsan-nin no shikaku {2010}

13 Assassins

Prima chestie pe care vreau sa o evidentiez imediat e ca filmul asta TREBUIE adus la un cinema, trebuie adus la un cinema serios, de calitate. Inainte sa intru in detaliile cinematografice trebuie sa zic ca filmuletul asta, regizat de Takashi Miike (Ichi the Killer), are una din cele mai intense si mai interesante scene de actiune puse vreodata pe un film. A reinviat spiritul de samurai cu acest film si in acelasi timp spiritul lui Kurosawa, Seven Samurai fiind o evidenta sursa de inspiratie pentru Miike. Acesta a dorit sa reinvie era lui Kurosawa, era samuraiului, respectand imaginea unui samurai si ridicandu-l un rang.

Desi titlul filmului (in engleza) nu mi se pare tocmai inspirat, acesta subliniaza o idee superficiala a filmului. Pana la urma nu erau simpli asasini, erau super-eroii vremii, care invingeau raul cand acesta abuza de puterea sa. Atrocitatile facute de tinta samurailor au fost prezentate in prima jumatate de ora si au fost suficiente pentru a ne face o parere despre viitorul shogun care in mod evident, nu a mai ajuns asta. Acum, eu as putea sa raman la radacinile filmului original, Seven Samurai, sa zic ca e mai bun, ceea ce indubitabil este focusandu-se mai mult pe pregatirea din sat, pe cautarea samurailor...iar in cele 3 ore are timp sa faca asta. Dar la fel de bine (mai putin totusi, din respect) pot spune ca si acest film este un update care nu merita sa fie ignorat. Sunt mai multi samurai, si chiar si asa, unii dintre ei sunt conturati destul de bine...cativa sunt in plus dar rolul lor este sa faca sansele mai credibile cand vine vorba de inaimici. Imaginile sunt superbe, intotdeauna, actiune, cum am spus, este de rang inalt, regia este asa cum trebuie sa fie, nu mai mult, nu mai putin iar actorii au jucat excelent.

Asadar, remake dupa Seven Samurai care este primit cu bratele deschise chiar si de fanii originalului. Fiecare e in liga lui pana la urma, acesta este mai entertaining decat primul dar nu isi diminueaza seriozitatea. Cand vine vorba de macel isi pastreaza picioarele pe pamant...mai putin atunci cand bubuie ceva. De vazut, pentru orice aspect.

9/10

Senna {2010}

Ayrton Senna a fost un model de viata. Nu numai prin disciplina pe care o arata pe pista cat si prin pasiunea adevarata dedicata sportului care formeaza simbioza dintre om si masina. Este un film pentru fanii Formulei 1, un sport nobil si curat atunci cand se poate, nu politic, nu condus de echipele monopostului ci conduse de cel care conteaza, pilotul.

Cu totii stim moartea lui Ayrton Senna. Au trecut 17 ani de la moartea lui iar convingerea ca el a fost cel mai mare pilot de Formula 1 creste in gandul fiecarui pasionat pe zi ce trece. De exemplu, acum, in ziua de azi, printre cei care concureaza si castiga aproape saptamanal in marile premii din lume, nu exista unul care sa il egaleze...macar la spirit...pe Senna. Vetel e acum pe primul loc, cand tocmai astazi a castigat premiul din Turcia. El insa nu se bucura de simpatia publicului, nu are carisma si nu are un mesaj. El e doar o mica parte din masina, masina fiind cea care il conduce pe el, nu invers. Pe atunci, pe vremea lui Senna, in 1984-1994, masina era doar un motor cu o carcasa aerodinamica care nu a ajuns la rangul zilei de azi. Era brutala, era necizelata, era idioata si simpla, comparativ cu ce e acum. Am ajuns sa apreciez mai mult pilotajul de atunci fata de cel de acum.

Pot spune cu sinceritate ca Ayrton Senna a fost cel mai bun pilot de Formula 1 si regret ca nu i-am vazut cursele live, macar cele de dupa revolutie...care oricum erau cele mai bune pentru el. Din punct de vedere cinematografic, documentarul este de o calitate exceptionala, prezentand in detaliu, timp de 2 ore si 40 de minute, intreaga lui cariera de pilot extraordinar. Are un narativ fara cusur, fluent si usor de inteles. Oamenii care vorbesc despre Senna sunt inteligenti, cursivi si adevarati cunoscatori ai psihicului lui Senna. A fost un om complex, a carui personalitate se modifica dupa fiecare eveniment important din viata lui, fiecare cupa si fiecare esec. Era intotdeauna intr-o evolutie, atingerea perfectiunii in sport si datorita acestei sinceritati a fost atat de indragit. Un documentar excelent, de nota 10.

10/10

Natvris khe {1976}

The Tree of Wishes

Filmul din seara asta de la Clubul Cinefililor ne-a trimis intr-o zona familiara noua unde am avut sansa sa observam ceva si familiar dar si diferit noua. Traditiile si obiceiurile dintr-un mic sat din Georgia.

Oamenii sunt simpli, condusi de cele mai multe ori de un singur gand sau caracteristica a lor, caricaturali si de la tara. Acum, eu nu generalizez zicand ca si la noi e la fel, intr-un fel sau altul toti ne tragem de la tara dar aici personajele chiar asa au fost creionate de catre bagheta regizorala a lui Tengiz Abuladze. Filmul e format din mici episoade din acest sat, sat care e format din sateni condusi de traditii invechite, superstitii si mama tuturor constantelor...pro, asta...barfa. Vedem idealurile fiecaruia si cum impreuna creaza o comunitate in care isi duc viata.

Cei batrani sunt inteleptii, femeile stau la "sfat", femeile tinere sunt privite ca usuraticele satului, tinerii ca material de insurat si de mers la razboi si asa mai departe. Pe langa acestia, regizorul se focalizeaza si asupra celor care au gargauni in cap, prin care ies in evidenta si carora le ofera o personalitate numai a lor. Nu e un film umplut de simbolism...iar cand apare nu e foarte convingator. E un film dragut, in primele 3 sferturi chiar comic si placut...dar inca nu m-a conving Abuladze ca e cineva. Poate la "Cainta".

7.3/10

I Am Number Four {2011}

Ceva din Star Wars, ceva din X-Men, ceva din Superman, ceva din Matrix si gata filmu...ok, e plin de alte chestii dar nu stiu, intr-un fel, stupid cum e, mi-a placut. Nu e iremediabil de dumb, nu se ia prea in serios ca sa sa fie penibil tot timpul dar nici o capodopera e. E, pentru mine, un fel de guilty pleasure...asa ca as vrea sa vad si o continuare care probabil o sa se cheme "I Am Number Five"...si dupa asta un sequal cu "I Am Number One" si asa mai departe dar nu prea vad un viitor prea stralucit avand in vedere ca de abia si-au scos banii la box-office.

Desi mi-a semi-placut, nu e genu de film pe care l-as revedea de enspe ori ci poate inca o data. In fine, sa intram in poveste. Avem deci 9 extraterestrii...primii 3 sunt omorati de o rasa de extraterestrii naspeta rau...al patrulea, cel din stanga (in poza de mai sus) e urmatorul pe lista, ca aparent ii ia in ordinea de pe tricou asa ca el trebuie sa se apere pentru a salva chiar planeta asta...lucru care il afla mai tarziu, el crezand initial ca e vanat doar pentru ca asa e "legea" pe fosta lui planeta. Bineinteles, chiar si extraterestru, se comporta teribil de asemanator cu un cocalar (la inceputul filmului) si apoi ca adolescentul in cautarea iubirii tinere...adica se comporta ciudat de pamantean, dar asta probabil ca a trait toata viata aici. Arata la fel ca noi, singurele chestii cu care se diferentiaza sunt super-puterile si faptul ca se transforma in cenusa cand mor.

Normal, acum cand povestesc toate chestiile astea mi se pare foarte idiot filmuletul dar pe moment mi-a spalat creierul mai bine decat alte filme proaste deci a avut oarecum efect. Cum am zis, de vazut o data sau de doua ori.

6.7/10

Fast Five {2011}

In primul si in primul rand, e film de cinema...da, cam am zis asta de fiecare data cand vad un film la cinema dar asta pentru ca ma duc la cinema numai pentru filmele care stiu ca merita sa fie vazute acolo...cele cu efecte barosane si a caror poveste se chinuie sa iasa din comun.

Filmul de acum incearca la fel, asta pentru ca intr-un sfarsit, se maturizeaza. Bine, inca nu s-a terminat cu seria, cel putin nu arata asta...intotdeauna se pot trezi ca mai fac un film, probabil si cu personajele secundare din filmul asta. Nu se stie...Acum s-a facut ceva mai serios pentru ca s-au adus toti actorii din celelalte serie (aproape toti), s-a mai bagat si un bolovan care da bine pe marele ecran, si anume Dwayne "The Rock" Johnson si o poveste mai rasarita decat celelalte. Un plus e ca s-a vorbit mai putin si s-a actionat mai mult, la propriu...actiune de foarte buna calitate, de la scena cu trenul la caratul seifului de 10 tone prin strazile orasului Rio (bine, acolo m-a enervat faza ca firele alea doua se tot incolaceau dar imediat le vedeai in scena urmatoare paralele, ca si cum nu au patit nimic, trecem peste)...un oras superb si filmat frumos.

Povestea s-a tinut bine si nu e plina de penibil (cum a fost spre exemplu 2012). Are faze mai corny, are de fapt cam tot ce ii trebuie unui film de genu asta...actiune, comedie, romantism, putina tragedie si tristete si toata lumea e fericita in final. Evident ca finalul e previzibil, doar e film de Hollywood, dar importanta nu e destinatia ci calatoria pana acolo. Cum scapa ei ca prin urechile acului, ce masini se mai baga, ce intriga apare dupa colt, etc. Masinile au fost frumoase, dar nu s-a mai pus accent pe ele prea mult, unele au fost filmate in detaliu, dar in final parca vroiai sa vezi mai multe. Chiar si asa, filmul si-a atins scopul...m-a distrat timp de 2 ore si 10 minute, bani dati fara regrete si il recomand mai departe...cel mai bun film al seriei, cu siguranta.

8/10

Tucker & Dale vs Evil {2010}

Nu poate sa nege, cred, nimeni originalitatea acestui film prin faptul ca s-a inspirat din atatea filme horror din trecut care implica adolescenti si tarani de-ai lor. Da, se poate sa fii original si daca furi, conteaza doar cum formezi ambalajul pentru ca ai deja toata hartia de impachetat. Cliseele au fost desfiintate, una cate una, folosindu-se chiar alte clisee impotriva lor. Totul a fost de bun simt si intregul tandem mi-a adus aminte de perechea din Shaun of the Dead si nu au atins farmecul acelora dar au adus un american la toata povestea, asa cum ma asteptam.

Comparatia cu Shaun of the Dead nu e degeaba, filmele se vor a fi frati ai genului comedie-horror. As vrea sa spun ca se aseamana dar in afara de pereche (unu gras, unu slab, unu brunet, unu blond) nu am mai vazut nicio asemanare. E pur american si imi place ca isi bate joc, in sfarsit, de sursele de penibil adevarate ale filmelor horror americane, penibilii si caraghiosii adolescenti care se pierd prin padure si se tem apoi de propria lor umbra. Prostia, manata de frica lor, a prin cote maxime in a doua jumatate si momentele comice nu au intarziat sa apara din partea ambelor tabere. Ce-i drept, singura persoana cu adevarat inteligenta a aparut rar pentru ca daca era invers, se termina mult mai repede filmul. Aceasta a fost jucata de frumoasa Katrina Bowden (ce mai apare din cand in cand in 30 Rock, un serial preferat de-al meu), o blonda ce incearca sa-si iasa din tiparul cunoscut, si chiar reuseste...suficient incat sa nu fie luat filmul prea in serios.

Asadar a fost un film suprinzator de bun, chiar nu ma asteptam sa rad atat de des si nu ma asteptam ca actorii, cei care conteaza, oricum, sa joace atat de bine. Il recomand si merita chiar mai multe vizionari.

7.75/10