Chakushin ari {2003}

One Missed Call

Desi e un horror destul de bun, doar e japonez, nu are o nota prea mare pe imdb. De ce? Ca asta oarecum ma intereseaza mai mult decat filmul in sine care am zis, e mai mult decat decent. Pai eu cred ca e din cauza ca s-au mai facut povesti de genul asta...cineva sau ceva (o casa, obiect) e de obicei bantuit de un suflet chinuit cat a fost in viata si astfel ramane sa se razbune pe altii care ori i-au facut raul ori au avut ghinionul sa fie in zona...cum ar fi sa se mute in casa bantuita.

Ceva de genul asta se intampla si in One Missed Call dar nu ne dam seama cine e de fapt "fantoma" reala decat la final, ca un fel de final surpriza, ca un twist modern, nu ca pana acum cand twistul era legatura dintre fantoma si victima sau povestea fantomei. Aici se prezinta si asta, dar cu un twist ca sa nu zica ca au furat povestea in totalitate. Ce-i drept, astfel de povesti fac parte din folclorul fiecarei culturi din moment ce inmormantarea este un obicei atat de important.

Ca efect filmul produce unul dorit, te sperie, te tine in suspans, te terifiaza, te termina. E un film horror reusit din punctul asta de vedere pentru ca face ce nu pot horror-urile americane de azi...alea o dau in penibil pe cand astea te imerseaza intr-o lume intunecata plina de pacate si consecinte drastice.

7.7/10

Tell-Tale {2009}

Dupa bine-cunoscuta povestire a lui Edgar Allen Poe insa nici de departe la fel de captivanta si terifianta.

In film e vorba despre acest tip care a primit o noua inima dupa un transplant. Daca apoi facem legatura cu povestirea ne prindem repede ca inima noua ii dicteaza ce sa faca din cauza ca precedentul proprietar a fost omorat si astfel inima, fara legatura cu creierul what-so-ever, are o dorinta de razbunare ce o paseaza noului proprietar. Daca totusi sapam mai adanc in metaforele din povestirea lui Poe si cu gandul ca regizorul ar fi vrut sa transmita acest lucru si in film atunci totul e in capul noului purtator al inimii, stiind ce a patit victima de la care a primit inima.

Inima nu poate sa sara din piept singura fara semnale de la creier sau influentata de medicamente. Aici filmul e si S.F. si fantezie si asa se si termina. Cu un super-erou cu o super-inima care renaste chiar si dupa ce a fost distrusa cu o doza fatala. In fine, nu e un film care merita sa fie vazut iar comparativ cu povestirea e o bataie de joc pentru ca in fond n-au nicio legatura. S-au gandit totusi sa-l treaca pe Poe la credits ca sa nu se trezeasca unii ca e luat dupa povestirea renumitului poet.

Nu, ca horror nu functioneaza deloc, ca film e echivalent cu zero, ca acting...Josh Lucas a fost ok pentru genul asta de filme desi el joaca mai binisor in alte filme. Brian Cox as fi vrut sa apara mai mult desi nici un actor de aici nu a intentionat vreo secunda sa joace nemaipomenit. E un film sub-sub mediocru.

5/10

Water for Elephants {2011}

O poveste draguta, creata special sa mai scoata o lacrima, sa mai faca omul sa rada, sa se mai simte induiosat de povestea de dragoste...sa il faca sa se simta ca la filme. Intr-un fel Francis Lawrence (I Am Legend, Constantine) a reusit...a reusit ca a avut elementele necesare. O poveste simpla si frumusica, mai putin partile care te faceau sa apuci manerul scaunului si sa-l strangi pana nu mai are rasuflare personajul negativ al povestii. Care orice poveste simpla exista cineva bun si rau. Acel bun vine de la personajul spectator si povestitor dar care este si catalistul acestei povesti, jucat de Robert Pattinson, tanarul care a vrut sa devina medic veterinar dar necazul l-a fortat sa-si schimbe drumul cu unul facut din metal, lemn si pietre...

Circul a fost viata lui apoi si toti oamenii ce intra si ies din ea. Dragostea lui tot aici a gasit-o...bineinteles, pentru a crea un plot, a fost mai intai dragostea altcuiva, chiar daca a luat-o numai ca a vazut potential artistic in ea...deci pentru a o folosi. Christoph Waltz joaca un personaj negativ convingator, numai asta a jucat de la Oscarul castigat cu Inglourious Basterd deci s-a descurcat ok aici dar pare-mi-se ca s-a fortat prea mult sau a fost impins cateodata in directii nu tocmai convingatoare pentru ca putea sa iasa ceva mai bun...

Reese Witherspoon a jucat si ea bine si arata bineee. Bine, are 35 de ani si ala e noul 25 sau cum dracu zic aia. Nu conteaza, chestia e ca e convingatore povestea ei, viata ei si dragostea dintre tipul nou. Filmul merita vazut o data ca are momente magice si e filmat misto, cu o cinematografie curata, de efect ajutata de hainele si decorurile din deceniul respectiv. A iesit ceva dragut, ce merita vazut o data.

7.5/10

Top Gun {1986}

Da, eu de abia acum l-am vazut. A fost la TV de nenumarate ori dar niciodata nu am stat sa-l vad cap-coada, nu existat momentul in care sa-l vad de la inceput si de asta nu m-am obosit sa-l vad nici pe bucati. Dar nu conteaza asta, conteaza filmul asta...slab rau de to.

Pe langa faptul ca e americanizat de imi vina sa vars pe nas intr-un jet continuu tot laptele pe care tocmai l-am baut, scenariul e de o copilarie crunta. Stau si ma gandesc care e publicul tinta pentru asemenea film...sa fie oare asta un simplu blockbuster de vara? Vara din '86? Da, se poate...prima lui zi in cinema a fost 16 mai. Actiune are, desi daca esti obosit nici aceea nu reuseste sa te tina treaz. Daca nu esti obosit, asa cum nu am fost eu cand am vazut filmul asta tarziu in noapt, poate nu iti cad ochii in gura. Nu e vina filmului...e vina anului ca atunci, in '86 a fost film smecher. Hell, inca se vorbeste despre Top Gun si in ziua de azi. E rapid si a avut cateva replici care insa rasuna si azi...I feel the need, the need for speed si multe altele.

E un scenariu umplut de aroganta americana, de tupeu/curaj, dar e si un film memorabil, trebuie sa recunoastem. Din cauza lui Tom Cruise, din cauza lui Goose, din cauza actritei fierbinti pe atunci care i-a luat ochii lui Cruise. Se vedea ca e mai batrana decat el si asta s-a si vrut. Din cauza zborurilor rapide...desi repetitive la un moment dat ca se ajungea sa se foloseasca acelasi cadru de avion in zbor de mai multe ori...

6.3/10

You've Got Mail {1998}

Parca totusi mai rasarit decat precedentul Nora Ephron, dar in aceeasi barca ce se scufunda cu siroposenie si dragalosenie feminina si romantism excesiv...dar au fost filmele romantice ale anilor '90 si o sa ne aducem aminte de asta si peste 20-30 de ani. Nora Ephron a influentat enorm genul cu stilul ei realist-basmatic si inca o face. Julie & Julia nu mi s-a parut, de exemplu, atat de siropos...probabil ajustandu-se cu vremurile si mai mult cu nevoia spectatorului de a viziona ceva de calitate, nu neaparat numai jucaus.

Tom Hanks a fost o alegere foarte buna pentru film, Meg Ryan la fel dar s-a vazut de la o posta ca a jucat de parca era intr-un film de categoria B, schimonoselile ei faciale m-au facut sa ma uit mai atent la cum joaca si a fost ca si cum se vedeau firele din spatele, mainile, picioarele ei...dar nu vedeam talentul actoricesc si improvizatia. Nu e genul acela de actrita. Acum stau si ma gandesc la motivele Norei sa ii readuca pe aceeasi protagonisti in urmatorul film romantic pe care l-a facut...da, sunt actori placuti si cred ca acesta e singurul motiv pentru care i-a adus. E filmul romantic comercial, trebuie sa aduca oameni in cinema si acesti doi actori sunt cheia.

A scos un produs mediocru cu gust prea dulce dar si-a facut renumele si influenta ei se vede in continuare. Nu scoate nimeni un film romantic fara iz de Nora Ephron....ew.

6.8/10

Pratiwandi {1971}

 The Adversary

Un tip,o zi si o dupa-amiaza. Un tanar oarecare, cu o inteligenta oricum peste medie, care a avut sansa sa devina un medic dar s-a lasat dupa ce a murit tatal sau. Moartea tatalui sau poate nu avea acelasi impact daca avea familia si slujba lui...daca era stabilit la propria lui casa. Dar cand esti pe propriile tale picioare...cand te trezesti singur intr-o lume ostila, in care traiul este dificil si slujbele cer multe pentru cat de putin ofera...atunci lupta e si mai crancena.

Asistam la un interviu in care e intrebat chestiuni prea generale sa conteze cu adevarat pentru slujba la care vrea sa ajunga. Ce eveniment in ultimul deceniu ti s-a parut cel mai important...a fost intrebat la un interviu pentru un job ca botanist, sau ceva ce implica plantele. Acestea fiind primele intrebari si niciodata nu s-a spus pentru ce slujba e. Plus ca la un moment dat se imagineaza inconjurat de plante...In rest il privim pierdut, inconjurat numai de nesiguranta dar si el la randul sau priveste aceasta lumea a interviurilor ca o jungla ce o sa-l termine. El e animalul prin felul cum e tratat de interviatori, stand ore in sir in caldura, fara conditii din cauza ca sunt o sumedenie care au aplicat si o sumedenie au fost chemati la interviu.

Dar si asa, ca orice film al lui Satyajit Ray are si momente de tergiversare, plictisitoare...ce nu fac filmul asta tocmai unul foarte bun. Dar ca poveste a unei generatii, dintr-un anumit punct din trecut, sa fie atat de universal valabila mai rar de la un film indian...rar de la orice film, tocmai de asta il recomand. Desi regizorul imi displace complet.

8/10

The Adventures of Priscilla, Queen of the Desert {1994}

In mod normal le urasc felul flamboiant si felul cum trebuie sa se etaleze in public...dar fiindca erau pe un ecran, intr-un film artistic ce are loc undeva in partea opusa a planetei...acum 17 ani, e ok din partea mea :))

Dar nu, serios...e o comedie foarte faina, un road movie reusit despre un grup de travestiti voiosi (cautati traducerea in engleza a acestui cuvant...intelesul mai vechi) care merg la un show undeva prin mijlocul Australiei. Ce e amuzant in acest film sunt cele trei tipuri de travestiti si cine ii joaca...tipul aproape normal din grup si probabil cel mai urat ca travestit, Mitzi, jucata de Hugo Weaving, travestitul extrem de gay si feminin, Felicia, jucata de Guy Pearce si cel care trece cel mai usor ca femeie, desi una batrana, Bernadette, jucat sau jucata de Terence Stamp (il stiti dupa mutra, va garantez).

Ei bine, diferitele personalitati, poantele, au format zeci de ocazii de glume amuzante de efect care te faceau sa indragesti (pana la o limita) personajele. Fiecare cu povestea lui si aceasta calatorie releva altele si mai socante pentru ei...e un film usor, amuzant, pentru cei cu mintea deschisa deoarece cei care au ceva impotriva travestitilor din start nu o sa se distreze cu filmul asta, indiferent cat de bine sunt facute personajele.

Nu e un film gay, desi asta ar fi primul comentariu din partea oricarui spectator, eu inclusiv...e doar o comedie cu niste tipi care se imbraca ca clovnii, apoi canta si danseaza...cateodata. Dar ca sa nu ii jignesc, este un film anti-discriminare. Clut poate...? Poate numai pentru travestiti.

7.5/10

Sleepers {1996}

O poveste dureroasa dar nu dureros de vizionat datorita deznodamantului evident. Patru prieteni din cartierul New Yorkez Hell's Kitchen au avut o copilarie zbuciumata ce nu seamana in nici un fel cu copilaria lui Ion Creanga...ci e chiar opusul acestia.

Singura parte proasta la filmul asta e ca nu reusesti sa te conectezi cu personajele in cauza. Doi dintre ei sunt criminali, chiar daca au avut un motiv la un moment dat, unul din ei joaca prost si ti-e "meh..." iar celalat e Brad Pitt, singuru de care iti pasa cat de cat dar fiindca se asociaza cu ceilalti, moare interesul. Bine ca joaca Robert De Niro si Dustin Hoffman, ca de nu, consideram asta un film de cat. B despre patru traumatizat ce cauta razbunarea. De cei doi, care au jucat doua personaje secundare mi-a pasat mai mult decat cei 4 laolalta. Aa...si de muzica lui John Williams care iese in evidenta de fiecare data...puternica.

Interesant a fost ca avand 2 ore si 20 ma asteptam sa ma plictiseasca dar fiindca actiunea se intinde pe mai multi ani, o perioada din pre-adolescenta si o perioada a vietii lor ca adulti, filmul are astfel multe detalii de prezentat si nu plictiseste. Atat doar ca nu iti pasa. Subiectul e ceea ce iti pastreaza interesul pentru a te tine 2 ore si 20. Ciudat insa ca s-au simtit obligati la final sa spuna ca asa evenimente nu s-au petrecut intr-o institutie de genu desi mi se pare foarte probabil. Probabil au fost avizati si s-au gandit ca nu vor sa faca scandal cu filmul asta...

7/10

Sleepless in Seattle {1993}

Nora Ephron...esti un bastion al vanzarii de gogosi calde pentru femei umede, esti un reper cand vine vorba de ipocrizie in propriile tale filme. Vinzi faptul ca iubirea nu e ca in filme in timp ce faci un film despre cum iubirea e ca in filme. Zici ca dragostea siropoasa nu exita in realitate dar o prezinti cu si mai multa siroposenie si improbabilitate. Destinul nu ia parte in dragoste dar fix asta ne arati...vinzi gogosi si din cauza ta mii de femei au impresia ca asa trebuie sa arate dragostea...dar tu nu realizezi ca fiecare dragoste e unica, ca o floare. Da, tulpina poate sa fie comuna la toata lumea...unele chestii, cum ar fi culoarea petalei, pot fi accidental la fel...dar nectarul are de fiecare data alt gust, polenul alta mireasma, forma petalei e intotdeauna diferita.

Ce ai incercat tu sa faci e un blockbuster pentru femei. La fel de superficial ca filmele de vara, la fel de entertaining dar din punctul de vedere al femeii. Nu-i bai, e ok...dar nu mai predica atat ca dragostea nu e ca in filme cand tu arati opusul. Si mai si impachetezi fiecare replica si gest intr-o magie falsa a la Hollywood de ii faci pe spectatori sa creada ca asa trebuie sa se simta dragostea de nu o sa-si dea seama de ea cand o sa vina cu adevarat. O sa faca lumea legatura cu filmele tale, cu ideile tale, si o sa-si zica ca nu e la fel de magic...cand probabil o sa fie, dar nu o sa realizeze.

Asadar, oricat de romantice ar fi filmele Norei Ephron, oricat de amuzante ar fi unele faze...e doar un film. Nu e un reper, nu e o referinta la cum trebuie sa arate dragostea sau inceputul ei. Aici totul e americanizat deci simplificat pentru a extrage tot ce e mai emotional si superficial. Lumea a jucat decent dar oricum pareau ca se distreaza mai mult...decat sa joace mai serios.

6.2/10

The Innocents {1961}

Placut tare mult. La nceput am crezut ca dupa asta s-a facut "The Others" dar apoi atmosfera m-a acaparat total si terifiat fiind am deschis mai bine ochii sa vad ce se intampla si piesele au cazut frumos intr-o concluzie frumoasa insa nu afirmata de film...asta ca sa lase finalul la latitudinea fiecaruia, cum e mai sanatos.

Totul a functionat perfect in filmul asta...de la copiii care au jucat genial, care au avut momente terifiante prin felul cum au jucat, prin expresiile lor faciale...au fost alesi perfect si totul a fost top notch din partea lor. Un film cu putini actori si cu un cadru numai bun de facut un film...nu stiu daca a fost filmat numai in locatie sau si in studio dar lumina si imaginea (in general) a fost de o calitate excelenta si astfel a intarit parerea mea despre atmosfera si efectul acesteia. Multe nu sunt de spus decat ca e un horror psihologic de calitate si nu strica sa-l vizionati. Mai ales daca sunteti in cautarea unui horror, mai ales ca in ziua de azi, si o zic a mia data, nu exista nimic bun...da nimic. Cel mai sanatos e sa ne uitam la ceva din trecut si sa ne simtim mai terifiati decat de la ceva din prezent, care vorba aia, are la dispozitie efecte si echipamente ce nu existau pe atunci nici in gandul cuiva.

Brrr...numai gandindu-ma la unele scene din film. Da, e de pastrat.

9/10

Hamsun {1996}

A fost filmul asta acum cateva saptamani la dragul meu club al cinefililor dar nu am putut sa ajung la el pentru ca am avut o angajare nitel mai importanta. Am zis ca nu o sa uit filmul ci am sa incerc sa-l vad acasa cand am ocazia. Ocazia a fost acum insa sunt sigur ca daca il vedeam la club aveam mai multa rabdare decat acum...nu ca ar fi un film greu dar odata ce ai intrat in atmosfera lui, odata ce intelegi incotro o duce vrei sa se intample ceva...iar acel ceva se lasa bun asteptat pentru ca nu se intampla.

Un batran poet, Knut Hamsun, protagonistul filmului jucat de marele actor, fenomenal aici, Max von Sydow a devenit mai renumit decat vroia in timpul celui de-al doilea razboi mondial din cauza literaturii sale anti-britanice. Acest lucru a sarit in atentia oamenilor lui Hitler din Norvegia, gandindu-se ca poate fi folosit ca un instrument de propaganda. Hamsun insa era un om normal, cu ganduri pasnice ce doreste sa-si apare tara si cetatenii ei. Dupa razboi, fiindca a fost asociat cu Hitler pe o scurta perioada de timp a fost luat si trimis intr-un azil pentru a fi judecat mai apoi. Statul nu vroia sa il scoata la un proces pentru ca vorbele fiind arma lui cea mai de pret stia ca se poate "scoate" din situatie ca un erou ce a lucrat pentru tara lui, chiar daca impreuna cu un maniac.

E mai complicat filmul, asa, de felul sau si de multe ori iti da impresia ca nu se duce nicaieri. Tot filmul urmarim transformarea acestui om, reprezentarea Norvegiei, dintr-o versiune mai tanara (dar tot batrana) spre una mult mai batrana. Prin ochii lui observam directia tarii dar si valorile dintr-o familie, dragoste si rolul sotiei sale in viata lui. E un film reusit, nu pot sa zic nu, un film epic prin lungimea lui si atentia la detalii...dar solicita prea mult din atentia ta pentru mai nimic...nu simtim o legatura deosebita pentru personaj si nici pentru sotia lui, un alt personaj principal. E de vazut, totusi, pentru Max von Sydow, pentru atmosfera insa nu e de vazut pentru lungimea lui si pentru fuga in jurul cozii.

7.4/10

Mildred Pierce {1945}

Cam asta e figura femeii americane din 1945...sau a actritei Joan Crawford pe parcursul intregului film in timp ce interpreta femeia americana ce trece de la saracie la bogatie urmand cativa pasi simpli. 1. Trebuie neaparat sa divorteze ca altfel nu reuseste in viata. Barbatul o tine in frau punandu-o sa stea la cratita sau numai in casa, avand grija de copiii ei. 2. Trebuie neaparat sa moara unul din copiii ei ca altfel nu o impulsioneaza nimic sa riste in afacerea ei si sa creasca. Oricum, a trecut mult prea usor peste moartea propriului copil...copil care era mai dragalas si mai inteligent decat plodul rasfatat ce are cu cativa ani mai mult...Veda.

O scorpie de adolescent mi-a fost rar sa vad...toate chestiile rautacioase si nelalocul lor ce puteau fi spuse de ea au fost spuse. Si au fost spuse cu un asemenea sictir si dispret incat palmele ce le-a primit ocazional au fost insasi mana spectatorului, mana imaginara ce s-a intins atat prin ecran cat si in trecut iar regizorul a indeplinit dorinta. Ce a vrut sa ne arate filmul asta? O sa ajungem sa muncim doar pentru copiii nostrii si doar pentru aprobarea lor...mare grija cand o sa devina adolescenti ca atunci prind gura si atunci actioneaza cel mai taios. Stau si ma gandesc daca am fost si eu asa...trebuie sa fi fost la un moment dat, e inevitabil. Poate daca mi-as reaminti o scena anume as regreta-o dar nu am acces acum la amintirea aia...daca exista.

Mildred a fost jucata cum am zis mai sus de Joan Crawford...o actrita de care nu prea am auzit nici noi, cinefilii. A avut roluri bune si f bune, cu acesta primind si un Oscar, dar privind acum mi se pare o actrita supra-evaluata. A avut o expresie tot filmul si a purtat-o cu hotarare si incapatanare...adaugand mici inflexiuni ici si colo, unde era cazul. Probabil a primit statuia pentru complexitatea rolului, dar nu si a felului cum l-a jucat. A fost un rol ce a aratat o persoana puternica, hotarata, care joaca dupa reguli, curat, altruist. Pacat inca ca a fost o actrita ca aceasta. Nu mi-a placut.

Fiindca e atat de mult vorba de actrita din rolul principal, inevitabil nota o sa fie influentata de ea...mare lucru nu e in rest. E o poveste captivanta si destul de dificila dar cam atat.

8.4/10

Thor {2011}

Marvel trebuie sa faca acum filme cu toti eroii din cartile cu benzi desenate. Acum a fost vremea lui Thor cu un film in care poti spune linistit ca a fost folosita tehnologie din anul 2011. Efecte demne de cinema...si chiar demne de 3D, dar nu am de unde sa stiu cat de mare efect au avut din moment ce nu l-am vazut la cinema.

Starul filmului a fost chiar personajul principal, si nu altcineva, cum ma asteptam din moment ce Chris Hemsworth nu e tocmai un super-star ci doar un tip care a jucat ca tatal lui Kirk in Star Trek-ul din 2009. Si-a indeplinit rolul cum trebuie, a fost si amuzant si arogant (dar in modul la care te astepti de la un zeu), a avut acel ceva ce ii trebuie unui actor intr-un astfel de film sau unui super-star in devenire. Natalie Portman a fost si ea pe acolo iar relatia dintre cei doi mi s-a parut oarecum superficiala dar previzibila...asa cum a fost de altfel tot filmul. Dar ce se sa ma astept la altceva? Da, au fost blockbustere mai bune in anii trecuti, au avut unele care au avut tot ce a avut acesta si inca mai mult dar de acum nu trebuie sa ma astept sa aiba fiecare acel efect ce ii da o calitate deosebita. Ar fi egoist din partea mea...e suficient ca distreaza si e suficient ca arata ce mai poate Hollywoodul in ziua de azi. Oricum...mi-a aratat mult mai bine ce poate cu Transformers: Dark of the Moon, dar na...

Mai e ceva de zis? Zic ca merita vazut o data...pentru efecte, pentru Anthony Hopkins care e batran si apare rar in filmul asta, pentru Natalie Portman care nu e ceea ce vrei in filmul asta ci doar o tipa care se uda rapid la chiloti si chicoteste prea mult. Am vazut insa o varianta care se vedea la o rezolutie nebuneasca asa ca s-a vazut excelent, poate chiar si mai bine ca la cinema...desi nu am avut aceeasi diagonala ca acolo.

7.1/10

Pirates of the Caribbean: On Stranger Tides {2011}

Right...inca o pauza ridicol de lunga. De aceasta data nemotivata de vreo licenta ori examen...ci de o vacanta prelungita si placuta. Prea lunga de fapt. Am uitat cum se comenteaza un film si am uitat dupa ce trebuie sa ma uit cand il vad... :))) Aaaaahahaha. Mda. Hai totusi sa incepem.

Partea a patra din cea mai buna trilogie cu pirati a aparut pe ecranele noastre din simplul motiv de a ne distra, de a ne face sa uitam de necazuri (pentru cei care au si care cred ca un film amarat ii fac sa uite de acestea), de ai revedea pe actorii nostrii favoriti...gen Johnny Depp si Penelope Cruz...si de ce nu Geoffrey Rush si Ian McShane. Povestea se invarte in jurul cursei spre fantana mult dorita, in jurul aventurii pana acolo pentru ca pana si Jack o zice...nu conteaza destinatia ci calatoria pana acolo. Si noi tot la asta ne uitam si tot asta savuram...daca aventurile cu piratii sunt pe gustul nostru.

Na, fiindca e un film atat de comercial, un film care trebuie sa mai aduca ceva banuti in buzunarele producatorilor sau a casei de productie, nu e unul care s-a straduit prea mult sa fie mai multe decat un film banal, care poate fi uitat dupa o perioada, nu imediat dupa. Dar o sa fie amintit atata timp cat exista prima trilogie...ca da, poate o sa se mai faca o trilogie, nu e interzis. O sa fie amintita prima pentru ca a fost una chiar foarte reusita, a reinviat interesul mort de mult pentru pirati si aventurile lor. Chiar si asa, aceasta ultima parte a avut cateva momente foarte amuzante...de cele mai multe ori duse la bun sfarsit de personajul excelent si de acum nemuritor al lui Johnny Depp, Cap'n Jack F-ing Sparrow :)). E de vazut, chiar daca nu e extraordinar si e destul de previzibil...asa cum te astepti sa fie.

7.3/10

The Unknown {1927}

Asa era pe atunci, in anii '20...se faceau filme (cand vroia sa se faca ceva serios, cu un subiect timeless) simple si eficiente. La drept vorbind numai simplu nu a fost filmul asta de facut la vremea lui...sunt cateva scene care te surprind si acum, in retrospectiva...cum ar fi scena din final cu caii.

La nivel de subiect, acesta dezbate unui nemuritor si tragic...acestea nemuritoare sunt intotdeauna primul strat al trairilor umane, al conditiei umane. "Un barbat iubeste o femeie", incep de obicei aceste povesti clasice. Acel barbat, in acest caz, ii spala creierul fetei naive si frumoase cum ca bratele barbatilor sunt raul intruchipat...insa barbatul e siret si are doua fete. Se prezinta de obicei ca Alonzo, cel fara maini...are un numar la circ aruncand cutite cu picioarele. In timpul sau isi face aratate bratele de parca ar fi doua aripi de monstru care tocmai se pregateste sa-si ia zborul, aratand si deformatia ce ii subliniaza si caracterul dual. Desi el o iubeste pe fata, in felul sau bolnav, ea nu il vede decat ca pe un tata, un prieten cu care vorbeste si cu care se consulta.

Nebunia barbatului e insa adanca si inradacinata. S-a acomodat atat de mult cu stilul sau din vazul lumii incat pentru a-si convinge iubirea e capabil sa-si taie mainile...the crazy things we do for love. Oricum, te captiveaza intreg filmul, toate cele 50 de minute pe care le-am vazut eu. Te captiveaza figurile de razboi interior pe care le traieste personajul jucat excelent de Lon Chaney, oricum, actiunea se misca rapid si nu ai de ce sa iti pierzi concentrarea. E un film foarte bun insa nu perfect.

9.2/10

Night of the Living Dead {1968}

Horror is just not my scene, man. Atmosfera ioc, frica poate cauza pe atunci, acum neam...

Eu credeam ca un horror adevarat e acela care pastreaza vie macar o panica, o frica minuscula, inradacinata in interiorul fiecarui om...sau poate mie pur si simplu nu mi-e frica de zombie ci chiar ii invit cu bratele deschise sa primeasca cate un ciocan din partea mea...nu stiu. Probabil asta e.

Si ca o poveste despre supravietuire e slabut pentru ca e plin de prosti, prosti care fac o sumedenie de greseli, greseli pe care numai americanii sunt in stare sa le bage in filme si cum numai Romero le gandeste. Imi bag picioru in gandirea lui de doi bani. Zici ca e un film facut de un student cu echipament profesionist...iar zombie aia prea erau inteligenti stiind sa puna mana pe manerele portierei de la masina, incercand sa le deschida the old fashion way. Sa laud filmul asta ca a fost ceva nou la vremea aia? Chiar nu s-au mai facut chestii cu zombie? Hmm...chiar nu stiu. Dar nici nu am de gand sa caut acum sa aflu...pare destul de plauzibil ca asta sa fi fost primul film de genul asta, din moment ce i-a facut renumele lui Romero si are o nota atat de mare pe imdb.

Acum sa-mi fie prezentat asa ceva in fata ochilor, as rade de nu mai pot. Acum, snobismul extrem si adoratia oarba asupra horrorului face lumea sa zica ca e un clasic al genului. Parti bune...trebuie sa existe parti bune in panarama asta...aw wait...am zis panarama, deci nu sunt chestii bune. Too late. Poate daca actorii jucau mai bine. Poate daca scriptul nu era asa de naiv si...american. Romero tre sa fi fost redneck ca de acolo isi trage inspiratia si personajele. Till next time...enjoy movies. Hmm...this might be my line :-?

7/10

Proof {1991}

De multe ori cand ai in mana un scenariu ca acesta, focalizarea atentiei asupra a numai 3 personaje poate face diferenta intre un film bun si unul prost pentru ca exista un risc ca interactiunea dintre ei sa nu fie dusa la bun sfarsit...

Din fericire aici e un caz ce nu intalneste aceste criterii insa este un film care constant iti cauta atentia pentru ca mai apoi sa o ceara din nou pentru ca a pierdut-o. Filmul e interesant si nu e unul cu subiect superficial. In mare cautam sa analizam 2 din cele 3 personaje principale. Orbul si menajera. Orbul a fost jucat excelent de Hugo Weaving, un actor care primea rolurile principale la el in tara iar in Hollywood e un personaj intotdeauna secundar sau principal negativ. Are un potential enorm actorul asta care ma tem ca nu o il paleasca norocul pentru a iesi in evidenta pe la Oscaruri. Revenind la personajul sau...din cauza ca raceala ce o simtea de la mama sa cand era mic, temandu-se de atunci ca boala sa e cauza acestei raceli si cauza "plecarii" ei...a ramas ca mai tarziu, sa caute dovada ca mama sa l-a iubit cu adevarat folosindu-se de oameni in care poate sa aiba incredere sa-i descrie pozele pe care le face...astfel daca afla ca mama sa nu l-a mintit inseamna ca l-a iubit.

Pe de alta parte avem menajera...femeia care l-a ajutat pe acest orb ani intregi la curatenie (desi eu stiu orbi care fac o curatenie, singuri, de nu iti vine sa crezi) si i-a fost, practic, o sotie...simtitind acum pentru el o obsesie maniacala, profitand de dezabilitatile lui pentru a se face dependenta de ea, amandoi au o obsesie pentru a dovedi iubirea, unul pentru mama sa, alta pentru celalalt.

Al treilea personaj e doar catalistul ce intra in aceasta relatie, formand acest triunghi amoros, ce acum scoate scantei si ai carui brate sunt gata-gata sa se rupa. E un film ok...nu deosebit, care scoate in evidenta actorul din fiecare.

7.4/10

Super 8 {2011}

M-am simtit de parca m-am intors in timp...acum 60 de ani cand era moda filmelor horror cu monstrii in stop-motion sau oameni in costume cu orase facute din macheta...cu povesti la fel de subrede si siropoase, cu acting din partea unor actori necunoscuti sau de categoria B. Cred ca asta a dorit Spielberg si J.J. Abrams cu filmul asta. Reinvierea unei ere in cinema cand omul se ducea la cinema de dragul de a vedea spaima, actiune si un monstru...ceva simplu si eficient.

Fiind un produs J.J. Abrams am avut asteptari mari din cauza Star Trek-ului pe care l-a facut. Comparativ sunt clar dezamagit dar asta e daca vezi un film cu asteptari care nu il pun intr-o lumina favorabila. Chestia e ca nici nu s-a vrut ceva extraordinar de bun. Monstrul se vede rar, pastrand astfel misterul dar alimentand si frustrarea din spectator care e obisnuit sa vada monstrul in toata "frumusetea" sa inca din primele minute ale filmului. Asta mi-a placut la filmul asta...nu au fost nerabdatori sa il arate, pastrandu-mi astfel interesul pentru inca jumatate de ora...ceva eficient si simplu. Nu mai aratati tot din primele faze, dispare farmecul.

La fel de "anume" s-a vrut si actingul pustilor care a fost indubitabil mai bun decat al adultilor (Elle Fanning, cel putin...mai mai, ce actrita se face ea)...de asta ei sunt eroii pana la urma. Eroi care au reusit sa se apropie cel mai aproape de extraterestru (ca da, asta e) si sa nu fie omorati...nimeni nu a salvat ziua, nimeni nu a apasat pe un buton sa se termine totul cu bine, nimeni nu a trebuit sa viruseze nici un rahat de vas-mama cu un virus pamantesc sa distruga extraterestrii. Totul a fost un joc al sansei si din aceasta cauza a fost un film mai realist (figurativ vorbind).

E de asemenea si un film pentru pustani...de la 13 la 20 de ani, pentru ca se repeta de multe ori "Drogurile sunt rele!" de parca e un film cu mesaj bazat numai pe asta. Nu, e un film lejer ce il vezi impreuna cu prietena si bineinteles ei nu o sa-i placa fazele cu actiunea si tie (ca mascul feroce ce esti) nu o sa-ti placa fazele siropoase, mai girly. E foarte bun pentru ce vrea sa fie...

8.2/10

Peeping Tom {1960}

Un suflet chinuit de o boala mostenita de la tatal sau...ca tata, ca fiu. Un update la un film de genul asta nu ar face nimic mai mult decat ceva reclama la camerele ce o sa fie folosite...la cat de multe are asupra lui si la cat de variate o sa fie. O versiunea a unui update s-a regasit si in American Beauty, ce a fost doar o poveste secundara. De fapt, gandindu-ma, un remake la un astfel de subiect nu ar mai trezi interes din partea spectatorului in nici un fel...

Asa, aici ni se arata un tip care sufera de voyerism, de fapt nu sufera, e un maniac ce sufera pentru ca trebuie si sa ucida in acelasi timp. Captureaza cu ochiul sau mecanic fiecare aspect al vietii...e suficient sa credem ca daca prinde moartea si viata de zi cu zi, captureaza intr-un fel si nasterea. Nu pleaca nicaieri fara camera lui, si atunci cand o lasa in urma (ceea ce se intampla o singura data) e ca si cum si-a lasat povara, psihoza, boala acasa. E condus de camera, e condus de gandul ce i-a fost implantat in copilarie a ce poate sa faca o camera de filmat...cum captureaza pe langa imagini si emotii si le trimite mai departe spectatorului printr-o empatie naturala. Nu inteleg cum ajunge crima in ecuatie dar nu pot sa ma gandesc decat ca orice trauma dusa la extrem naste monstrii...si unul din ei e si in personajul asta aparent inocent jucat de Karlheinz Bohm.

E un film bun, cam tarait totusi pe alocuri si mi-a pierdut atentia de cateva ori...de asta l-am vazut in vreo 3 ore in loc de 1:41, cat dureaza. Il recomand totusi pentru ca are cateva faze memorabile si cateva faze ce pot fi folosite (si au fost) ca referinte...

8/10

49th Parallel {1941}

Sa faci un film despre un subiect actual in 1941 e destul de usor. Sa il faci si propagandistic e si mai usor, mai ales la americani. Eh...chiar si asa mi-a placut cum a fost facut, construit, etc. De putine ori vezi punctul de vedere al germanilor intr-un film american.

Dar ce a dovedit filmul asta e ca oricum priveai, soarta razboiului a fost clara de la inceput. Bine, aici era o viziune plina de optimism dar de cat ori o forta malefica a fost victorioasa in timpul istoriei? Da, depinde de ce parte a taberei esti dar chiar si asa, obiectiv privind, a fost ceva clar, raul e rau, mai ales cand era atat de sonat cum a fost Hitler si rasa lui "ariana", "perfecta". 6 nazisti au scapat de bombardare prin noroc chior. Le privim aventura si cum rand pe rand mai dispare cate unul dintre ei pana cand ramane unul singur din motive fie aleatorii, fie circumstantiale.

Cum am zis, totul e propagandistic chiar si pentru americani si strain fiind de cultura lor, insa impartindu-le simtul justitiar si ura comuna pentru nazisti si tot ce reprezinta ei, nu am putut sa nu fiu bucuros cand vedeam ca un nazist o ia pe cocoasa sau cand vedeam rautatea pura a nazistilor (asta confirmand bunatatea mea cat si a aliatilor :)) ). Mi-a parut rau cand un nazist cumsecade, cum a fost Vogel, a fost eradicat miseleste si superficial chiar de catre oamenii lui...ma asteptam la asta doar pentru ca filmul sa hiperbolizeze ceea ce trebuie sa simtim fata de nazisti in momente de razboi...cum a fost anul 1941...si inca 4 ani dupa.

Nu ma indoiesc ca filmul asta a mers in taberele americanilor, nu ma indoiesc ca filmul asta dadea putere si speranta, ridicand moralul oricui il vedea...chiar si asa, e un film care arata natura umana in timp de criza si cum aceasta e condusa si influentata de idei care mai de care...

8.5/10

Pather Panchali {1955}

Un film indian despre viata, traditii si obieciuri muribunde...care e mai neinteresant decat viata. Nu ma asteptam neaparat la o cine stie ce poveste deosebita plina de twisturi si turnuri, era practic imposibil sa se intample ceva deosebit in familia asta simpla si saraca. Viata pur si simplu trece pe langa ei la fel de greu cum barbatul casei aduce banii...un preot/poet/contabil care se strofoca si isi paraseste familia cu saptamanile pentru a incerca sa aduca paine pe masa.

Mama familiei e frustrata din aceasta cauza, ca nu si-a trait visurile, ca ai ei copii o bat la cap zilnic si ii aduc necazuri (Durga tot fura de la vecini iar Apu e neastamparat), matusa batrana e o sursa de refulare a stresului pentru ca saraca femeie nu a facut niciodata nimic impotriva ei...la urma urmei, ea ar ajuta sa mai scape de povara, dar cu o limita.

Asadar, filmul m-a lasat rece. E despre un trai vechi, care poate e interesant pentru unii...dar pus intr-un astfel de cadru nu am simtit caldura pentru niciunul din personaje...iar tragedia din final m-a lasat rece si chiar a ajuns sa ma enerveze muzica "lacrimogena" din timpul scenei respective, avea un ţignal mult prea inalt...specific cand se doreste stoarcerea fortata a lacrimilor. Era o scena mult mai frumoasa daca era tacuta...Un film cu ritm lent care poate prezenta ceva frumos, daca era filmat mai frumos/bine...dar pentru '55, in India, la ce sa ma astept?

8/10

Nostalghia {1983}

Poate nu e un film la care e recomandat sa fii pe jumatate adormit si tot sa il intelegi, no way...dar cu siguranta e destul de eficient incat sa te faca pe jumatate adormit in timp ce te uiti la el. Acesta este cu siguranta cel mai labirintic film pe care l-am vazut de la Tarkovsky...e ca o poezie afurisita care e atat de artistic scrisa incat ti-e imposibil sa o intelegi de la prima "citire"- vedere in acest caz...

Pe tot parcursul filmului aveam in gand cuvantul "nostalgia" si incercam sa-l leg la frumusetea cadrului sau o parte a actiunii...cateodata iesea legatura, cum ar fi cele cu amintirile din copilarie...unde am incercat apoi sa vad ce treaba are scena din copilarie care nu spunea prea multe cu ce se intampla in "prezent". Grea treaba. Chiar si acum, in timp ce vad ultimele minute din film mi-e dificil sa leg toate chestiile. In acelasi timp, filmul mi-a reinviat interesul asupra filmului in general pentru ca in ultima vreme nimic nu mi-a atras atentia si nimic din trecutul cinematografic nu ma indeamna sa-l bag in seama. Acesta a fost pe lista de multa vreme si am ajuns intr-un final sa-l vad...desi la o ora prea inaintata incat sa-i acord 110% din atentia mea...cum o fac de obicei la filmele mai grelute.

Cum am zis, nu pot sa scot din aceasta vizionare ceva consistent ca idee si ca parere. Filmul a fost dedicat mamei lui Tarkovsky si din moment ce a filmat toata treaba in Italia nu cred ca se referea neaparat la mama lui naturala ci chiar la patria mama. Personajul pierdut printre ruine, cautand radacinile unui alt rus, devine nostalgic si singur. Iar aceasta este o latura a lui Tarkovsky care o sa tanjeasca intotdeauna pentru mother Russia. Bineinteles, Andrei nu a fost izgonit din tara lui ca o astfel de manifestare sa fie necesara sau sa fie convingatoare (daca a fost vreodata afectat) dar intotdeauna nostalgia ne trage la locurile unde am petrecut copilaria si este declansata chiar si atunci cand un miros e asemanator cu cel de cand eram mici.

In astfel de filme, doua ore sunt alocate unui singur sentiment...doua ore sunt suficiente pentru a spune putin intr-un ritm atat de lent precum acesta...folosind cadrele lungi si "in reluare" a la Antonioni...travelling inainte sau inapoi. Spre deosebire de filmele lui Antonioni, aici se petrece ceva in cadrul respectiv, lungit cu un scop. Cred ca merita o vizionare in plus, poate chiar doua...dar astfel de filme atrag intotdeauna snobul din noi, sau snobul ca personaj solitar, care simte ca vede mai multe decat arata filmul. Da, pentru unele filme e frumos sa intelegi ce a vrut sa zica regizorul dar cand, dupa vizionarea unui astfel de film, plec cu mana goala si cu sufletul indiferent mi-e greu, tare greu, sa-l mai bag in seama. Nu despre asta e cinematografia.

Cinematografia nu e intotdeauna minimalism fara sentiment direct...nu e o serie de imagini care spun mai putin decat ar putea una singura, comprimata. Cinemaul e emotie si trairi palpabile. Poezia pot sa o citesc si singur si pot sa o descifrez si singur...dar nu in felul asta.

8.1/10

Blitz {2011}

Iata si un update pentru Serpico. Cred ca era nevoie de un film de asta. Acumulezi ura pe masura ce criminalul psihopat ce iti vine sa-l strangi de gat cu propriile maini tot mai omoara pe cineva...dar imi place ca asta e ideea. Trebuie sa il urasti in asa masura incat sa spui la final ca da, politia are permisiunea mea sa fie cat de violenta vrea ea sa fie. Nu am inteles niciodata frustrarea cuiva cand politia acumuleaza putina violenta excesiva...nu ma deranjeaza deloc atata timp cat stiu ca e justa si persoana ce o primeste este vinovata de ceva, orice ar fi...

Cand ai de a face cu politia, o forta, esti mielusel. Nu ai gura mare, nu te repezi la ei...nu ai de ce. Acum la tv, cand ii vedem, ne rugam sa le mai traga cate una celor care comenteaza si mai sunt si filmati, dar nu...fiecare e cuminte ca asa dicteaza publicul imbecil. Violenta e necesara cateodata si in special in cazuri ce implica politia.

Asa e si cu filmul asta. Jason Statham e politistul cu simtul dreptatii si cu simtul violentei hranite de simtul dreptatii. Cele doua forte merg mana in mana si iti place cand sunt dezlantuite. Simtit ca asa trebuie sa fie un politist...ca un judecator cu pumnul greu ce aplica dreptatea la locul faptei. S-au mai facut filme de genu asta, Serpico, cum am mentionat mai sus, acela insa cu un sfarsit tragic.

Blitz e un film filmat frumos, antrenant si care te face sa te implici emotional, gadilandu-ti ura fata de nedreptate si rau in general. Iti place si parte cu detectivii, cand incearca ei sa puna cap la cap datele, iti plac si mini-povestile din rest dar iti place si cum joaca personajul negativ. Si din nou, mi se confirma ca a juca personajul negativ e a naibii de usor...ce spune asta despre noi, oamenii? E usor sa fim rai pentru ca putem pierde tot intr-o clipita pe cand sa fii bun inseamna sa tii cu putere de ceea ce ai...

7.3/10

Your Highness {2011}

Plictiseala mare pe aici dupa licenta...ma asteptam sa toarne cu filme dupa pauza lunga dar chestia e ca nici inainte nu prea aveam ce sa vad. Trebuie sa ma reorientez spre vechii mei regizori ale caror titluri nu au fost vizionate consecutiv...trebuie sa il iau pe Tarkovsky sau pe Hitchcock chiar...sa le iau filmele pe care nu le-am vazut inca si care sunt mai slabute decat cele pe care le-am vazut deja pentru ca na, prioritatea mea a fost sa le vad pe cele consacrate ca mai apoi sa gasesc surprize si prin cele mai putin cunoscute.

Dar sa revin totusi la film. Mi-a adus aminte de Men in Tights...aceasta fiind o versiune mai vulgara si mai up-to-date cand vine vorba de capitolul glume si/sau referinte, daca poti sa faci asa ceva intr-un film despre cavaleri si evul mediu. In fond cred ca l-am vazut pentru Natalie Portman care e HOOOOOOT!! de tot in cateva scene...cum ar fi scena gratuita de la lac cand se dezbraca pentru a releva acel mini bikini a la dark ages...dat ass. Excelenta actrita, evident ca nu s-a strofocat pentru rolul asta dar nici nu m-a interesat asta. Aa, plus ca pe langa ea am vazut-o si pe Zooey Deschanel, o alta feblete de-a mea.

In rest Danny McBride e amuzant dar nu prea am ras in general...James Franco are talent atat in comedie cat si in drame, e un actor f bun. Scenariul a fost scris de Danny, care de abia acum incepe sa-si arate adevarata fata desi la americani a facut-o deja de mult timp. E un actor de comedie care fie iti place, fie nu. Tind spre "imi place" ca nu are cu ce sa ma deranjeze...amuza si el cum poate...stilul arogant.

6.5/10

Hanna {2011}

In filmuletul asta care ar dezbate ideea din "Kick-Ass" sau din mai stiu eu ce film cu si despre un copil antrenat de mic pentru a deveni asasin, misto-ul sta in detalii. La ce ma refer:

Ideea e ca oricum ai privi-o, nu e un film original. Inlocuiesti faptul ca e o adolescenta ce face toate distrugerile si ai un soi de Bourne sau un soi de Bond (fara gadgeturi). Fugit si batai...batai si fugit. Bine ca am lamurit asta. Dar de cele mai multe ori, la filmele care ne dau impresia ca sunt facute bine, si nu stim unde sa ne uitam, uitam ca sunt acele mici cadre pe care aproape ca nici nu le bagam de seama cat merge filmul. Acele cadre care alcatuiesc atmosfera filmului, tempoul sau si chiar frumusetea lui. Cadrele bine facute cu mici detalii din timpul luptei sau oricand in rest. Ele sunt acelea care pot sta de sine statatoare ca fotografii bine gandite si cu o oarecare frumusete si atentie la detalii.

Pentru mine acestea au facut filmul. Nu actorii...desi Saoirse Ronan a jucat excelent rolul plin de actiune, desi Cate Blanchett se comporta bine in rolul de bad-guy. Nu povestea...desi pare mai complicata decat la prima vedere. Nu scenariul...desi e decent si e si in mai multe limbi :)). Pentru mine acele mici detalii m-au facut sa-mi placa cat de cat filmul si acompaniate cu muzica misto si ritmul antrenant, m-a tinut interesat si si-a atins scopul.

Am vazut ceva actiune, am vazut o actrita tanara ce promite multe in viitor...am vazut un film decent ce il recomand pentru ca nu are aerul ala american de film de actiune.

7.8/10

Super {2010}

Kick-Ass a aparut in acelasi an dar Super a aparut oricum dupa. Dezbat amandoua aceeasi idee si aceeasi gandire. Ce ar fi daca ne luam noi puterea de decizie in mainile noastre si facem asa cum vrem cand vine vorba de rau si bine?

Super nu e ceva extraordinar si nu e mai bun decat Kick-Ass si desi amandoua mi se par la fel de "serioase", cel de acum are mai mult sange si putin mai multa nebunie. In plus, cred ca l-ai lua mai in serios pe asta pentru ca e totusi povestea unui tip de 30 si ceva de ani, nu povestea unui pusti de liceu care s-a gandit sa se imbrace intr-o zi si sa nu fie o amenintare din nici un punct de vedere. Nicidecum cum e Crimson Bold, din Super...un tip care umbla cu cheia franceza prin oras si distruge capetele dealarilor de droguri, celor ce molesteaza copii sau in general incalca legile bunului simt si a moralei. Exagereaza pentru ca e un film si vrea sa sublinieze o chestie morala filmului...

In fond e vorba despre a nu sta ca besnitele sa ne uitam atunci cand cineva face ceva gresit, indiferent despre ce e vorba. Ne indeamna sa avem curaj si sa actionam, e vorba despre morala si bun-simt si bine, in general. E gratuit prin violenta aratata, e socant si poate fara sa fie necesar...dar merge vazut o data, rapid. Macar pentru Rainn Wilson, care nu e comic deloc aici...dar macar pentru el sa vedeti filmul asta, ca e un comic misto in rest.

6.7/10

Game of Thrones {2011}

Primul sezon din serialul HBO cel mai vizionat al momentului. Un serial care imbina excelent spiritul evului mediu, cu regi, lorzi, printese si regine, cu putin fantastic pe care l-am gasit in vreo 2-3 doze...din ce imi aduc eu aminte a fost cand printesa Daenerys Targaryen a pus mana pe un ou de dragon incins si nu s-a ars dar probabil si mai important a fost cand a intrat in foc si la final a iesit cu trei pui de dragon, proaspat iesiti din ou. O a treia doza a fost cand un mort l-a atacat pe un tip si dupa mai multe lovituri de sabie tot nu s-a culcat in somnu-i cel de moarte.

In rest e despre jocurile din culise ale puterii, cele dincolo de vazul lumii si cele neinteresante pentru lume...ei ducandu-si vietile in continuare decat daca se prevede un razboi si pe vremea aia un razboi era la fel de obisnuit ca un meci de fotbal. Nu exista diplomatie, decat prin aliante si disputele se rezolvau rapid prin violenta. Vremurile erau intunecate pe atunci dar frumusetea isi face aparatia in cam fiecare scena cu un aer vesel, insa intreg sezonul e filmat excelent, la rangul de film de Hollywood cu buget serios. Decorurile sunt extraordinare si aceasta evolutie a televiziunii s-a vazut posibila din momentul in care publicul a devenit mai sofisticat din cauza ca are din ce sa aleaga acum...iar intotdeauna cinemaul o sa aduca ceva in plus fata de televiziune. E scris excelent, desi inevitabil mai apar si scene in plus sau mai ciudate...

Per total, acest prim sezon m-a tinut cu ochii pe el de la inceput pana la sfarsit, m-a purtat prin emotii si am fost de partea personajelor bune si rele...iar partea interesanta e ca aceasta granita intre bine si rau e foarte greu definita...pentru ca si cei buni fac greseli iar cei rai isi mai arata rar partea umana.

Un serial despre loialitate, mis-masuri ale puterii, prietenie, dorinta si toate celelalte caracteristici ale filmelor despre evul-mediu. De obicei nu vorbesc despre seriale dar cand intalnesc ceva de calitate nu ma sfiesc sa vb despre el.

9/10

Le premier jour du reste de ta vie {2006}

O poza simbolica pentru acest film nu am gasit asa ca am pus una in care este reprezentata soarta...daca o sa vedeti filmul asta, si chiar va rog, o sa intelegeti. Nu e o parte foarte importanta a filmului dar pana la urma filmul nu are un anume plot ce trebuie urmarit cu atentie...e doar reprezentarea vietii.

O familie, doi parinti si trei copii, si diferitele sarcini ce ies in cale din partea vietii...trepte, pentru a deveni oameni mai buni, mai intelegatori, unul fata de altul, acolo unde conteaza...in familie. Pana la urma acestia sunt oamenii cu care trebuie sa ne intelegem pentru tot restul vietii. Cateodata alegem sa nu facem asta, sa ii ignoram total...dar de cele mai multe ori asta e spiritul adolescentin sau poate doar pedeapsa atribuita de copil parintelui...

E un film ce iti merge la suflet pentru ca ajungi sa te regasesti in el, inevitabil. Poate nu as putea spune in ce personaj ma regasesc dar ca o unitate, sunt ceva familiar pentru mine pentru ca am trait sau am recunoscut capitole din viata lor in viata mea. Vorba din titlu este desfiintata cu acest film si cred ca niciodata nu a avut sens cu adevarat. Prima zi din restul vietii tale se petrece in urma fiecarui eveniment major din viata ta...o nastere, o casatorie, terminarea facultatii :D .

Si chiar ca a fost un film bun cu care sa incep restul vietii mele...sper ca v-ati prins acum motivul pauzei mele din "review"at filme pe aici. 22 de zile de concentratie in alta parte, cu gandul ca la final am sa ma reintalnesc cu filmul. Si ma bucur ca am reinceput cu acesta. Un film plin de suflet, pasiune, scris frumos si regizat frumos cu numeroase update-uri pentru ca pana la urma nu e un film deosebit de original dar se comporta foarte bine de la inceput pana la sfarsit.

8.4/10

Arthur {2011}

Mai stiti filmul ala din 1981? Ei bine, dupa fix 30 de ani s-a mai facut unu cu un actor manusa pentru rol...mie, cel putin, asa mi s-a parut. Russell Brand e un actor non-conformist, care zici ca isi joaca propriul rol in fiecare film...are o non-salanta si o naturalete incat nu stii cand e el si cand "joaca"...imi place ca actor.

Bun, acum trecem la film...daca l-ati vazut pe ala din 1981 ei bine, e cam acelasi lucru numai ca updatat...adica, Arthur are un pat magnetic in locul unui pat normal. Si bine, pe langa pat mai are o dadaca, o logodnica pe care nu o iubeste si o tipa pe care o iubeste dar cu care nu se poate casatori din cauza plotului uber-avansat si original...not. Nu prea a contat asta...a avut cateva momente dragute, mai ales pe la inceput ca dupa aia a dat-o in mai serios dar si-a pastrat oarecum atmosfera. Pacat totusi ca nu a avut un scenariu mai puternic si niste glume mai permanente...le-a stors Russell cat a putut dar nu a mers...de fiecare data.

6.5/10

Transformers: Dark of the Moon {2011}

Brain-washing...stiti expresia si mai stiti ca merge de minune in filmele americane. Pentru 2 ore si 40 de minute am fost o persoana ce a fost incapabila sa-si aduca aminte de filmele geniale pe care le-a vazut in trecut...2001: A Space Odysee, City Lights, Rear Window, Stalker, Otto e Mezzo, Persona, A Clockwork Orange...si cate si mai cate, lista e lunga. Din cauza ca am fost incapabil si din cauza ca acum am iesit din transa sunt constient ca am vazut un film de vara, de cinema, comercial, ridicol de patriotic pentru americani insa a NAIBII de distractiv.

Vreau sa spun ca da, e unul din acele filme facute cu un scop pe care il accepti sau nu. Te duci sa te distrezi pentru 2 ore 40 la cinema sau nu. Eu am ales sa ma distrez, mai ales ca era in 3D, intr-un 3D atat de palpabil incat mi-a adus aminte de Avatar. Acolo si aici am simtit calitatea iar efectele au fost...WOW...sa traiasca computerele, sa traiasca i7 ca probabil pe un astfel de procesor faci asa ceva sau traiasca iMac-urile ca asta e o alta posibilitate.

Ce m-a enervat...m-a enervat faptul ca au incercat sa finalizeze povestea de dragoste in graba si cu niste replici de rahat, puteau la fel de bine sa o lase fara ca sentimentele intre personaje ramanea aceleasi...dar fiindca e un film atat de american, nu se putea fara. M-a enervat patriotismul din final insa cam atat...pentru ca finalul, grabit in deznodamantul "pamantesc" mi-a lasat un gust amar, a fost sters repede apoi de amintirea efectelor si a actiunii cum nu am mai vazut de mult...nici macar Fast Five nu a fost asemanator. Ideea e ca oricum seria Transformers e in alta liga...o liga in care bugetul e de ordinul a 200 de milioane de dolari. Aa...si Shia LeBeouf m-a enervant din cand in cand pentru ca avea mai multe tipete prin scenariu decat replici spuse...tipete care trigau fie "Bee!/Bumblebee!", fie "Carly!"...panzy-ass pussy. Mnah...

In rest a fost filmul perfect de vara, actiune la 150%, comedie chiar foarte misto atunci cand o cerea scena...si functiona de fiecare data, bunaciunea de Rosie Huntington-Whiteley umplea ecranul cu senzualitatea si accentul ei britanic cum ii dorea inimioara...plus ca Bay are stilul asta de a filma femeile de parca vorbesc cu fundul sau cu sanii...sau de parca ar fi modele...oh stai, Rosie e model. Ideea e ca nu trebuie sa fii snob la un film de genul asta...nu se compara cu cele enumerate in primul paragraf...trebuie sa mergi si sa-l vezi si sa te distrezi pentru ca indeplineste toate conditiile necesare...pana la urma, pentru asta a fost inventat cinematograful...dar aparent criticii uita asta.

8.4/10

Yoidore tenshi {1948}

Drunken Angel

Asta e cam primul film important al lui Akira Kurosawa, nici nu mai stiu cum am dat de el si ce m-a facut original sa-l caut. Asta e mai putin important. Important e ca acest regizor, impreuna cu marele actor Toshiro Mifune, unde isi face prima aparitie sub mana regizorului...iar relatia lor o sa devina lunga si fructoasa...au facut cateva din cele mai importante filme facute vreodata. Aici de exemplu e interesant de urmarit carisma actorului si cum iti atrage atentia de fiecare data cand e in cadru...ceva magnetic a avut dintotdeauna. Aici era tinerel si parca nici nu iti venea sa-l bagi in seama...ca sa nu mai zic ca felul cum arata mai tarziu (mai barbat, mai rugged) l-a facut simbolul din ziua de azi.

Filmul ne spune o poveste frumoasa, tragica, dar care nu e tocmai ceva nemaipomenit pe pelicula. Da, e spusa frumos, jucata frumos atat de Toshiro cat si de Takashi Shimura (un alt mare actor japonez, recognoscibil)...insa (si aici poate sa fie de vina si ora tarzie) m-a scapat cateva momente si nu mi-a atras atentia...cu alte cuvinte, m-a plictisit. Dar in stilul filmelor lente carora trebuie sa le acorzi timp si atentie si din pacate nu am avut chef...oricum. Filmul mi-a lasat o impresie clara si de durata. E ceva de calitate si ceva ce trebuie vazut.

E despre lupta cu demonii interiori, despre lumea mizerabila in care traim si acum, si atunci...despre aparente si reputatie, despre mafia japoneza (yakuza) si alte cateva teme dezbatute bine.

8.5/10

The Loved Ones {2009}

Ah! Cata ura a putut sa-mi creeze filmul asta pentru personajele diabolice care aveau si norocul pe partea lor. Bine, acest noroc a venit din ocaziile oferite de scenariul enervant...enervant pentru ca oferea ocazii "gratuite" si prostesti pentru a duce mai departea dracia personajelor extraordinar de negative...

O asemenea faza a fost cand victima a reusit sa scape la inceput, s-a urcat intr-un copac, un copac destul de des, insa a fost doborit de o piatra. De ce? Ca sa mearga filmul mai departe...in realitate probabil se intampla altfel (daca exista cu adevarat sansa ca un tip sa fie rapit de o nebuna si tatal acesteia)...puneai mana in dreptul capului si chiar mi se pare imposibil sa fi doborat dintr-un copac. Na, parerea mea...m-a enervant la culme chestia asta plus urmatoarea chestie, dar nu o mai povestesc.

Ideea e ca filmul a reusit sa-mi rascoleasca emotii profunde, emotii care ma faceau sa devin mai violent si mai puternic, ca sa zic asa, fata de rautate...imparteam vointa victimei si dorinta lui de supravietuire si razbunare. A fost ceva ce nu mi se intampla des la filme...dar fiindca e atat de simplu si clar, emotiile sunt transmise direct.

A fost un film bolnav, da...violent, dar nu goreish, ceea ce e bine. Si e australian dar se vad multe referinte americane...era de asteptat. Plus ca imaginile sunt creative si bine alese...inca un plus. De vazut.

7.6/10

Suddenly, Last Summer {1959}

Ca in orice film dupa un scenariu/script/piesa de teatru ce ii apartine lui Tennessee Williams, dramatismul atinge cote alarmante...dramatism care spune o poveste atat de tabu la acea vreme incat nici nu a fost mentionata direct ci doar mentionata superficial folosind indicii si presupuneri venite din partea spectatorului...

Vedem ce se intampla cu o mama prea dragastoasa si protectoare atunci cand fiul ei este cea mai de pret comoara din lume. Felul asta de a-l creste nu e sanatos niciodata iar lipsa tatalui din imagine nu l-a ajutat deloc...cert e ca astfel de viata i-a adus sfarsitul. Insa caracterizarea personajului ce nu apare decat in cateva scene din amintirile Catherinei (jucata la perfectiune, poate cu cateva momente de over-acting, de Elizabeth Taylor) e mult mai detaliata formata din "imagini" atat din partea verisoarei cat si a mamei lui.

Mama lui, jucata de Katharine Hepburn, e imaginea exacta a unei mame mai sus descrise care e pe pasul de a innebuni si datorita conceptiilor gresite si a mamoseniei exagerate a fost poate cauza mortii fiului ei...de unde si caderea nervoasa ce se intampla cand o sa va uitati la film. Nu e decat un tratat psihologic a personajelor in timp ce vorbesc despre altul ce le-a influentat viata.

Montgomery Clift nu mi-a placut in filmul asta, cum de altfel nu imi place in nici unul din filmele lui. Nu stiu, mi se pare intotdeauna speriat si ii este greu sa interpreteze ceva mai tensionant...si daca o face, nu e convingator. El e aici cel care porneste dramele pentru ca adevarul sa iasa la suprafata. Pentru el este o ocazie de a linisti doua suflete si de a impiedica pe cineva sa fie lobomotizat. Procedura este distrugerea creierului incat omul sa devina o leguma asa ca atunci cand vede adevarul intr-o persoana aparent lucida, incearca sa afle adevarul. E un film bun, dramatic, in care sunt multe scene lungi in acelasi decor...ca la teatru, specific Williams.

8.5/10

Wild Target {2010}

Feel good movie. Am ras pe rupte, dar e si comedie specific englezeasca...de aia usor ironica, usor absurda si acompaniata cu stil (cel putin in acest caz). Nu e ceva deosebit de nou dar situatiile sunt oricum updatate frumos si comedia vine de la sine. Personajele sunt bestial facute si din cauza ca sunt jucate de actori calumea ca Bill Nighy, Emily Blunt si Rupert Grint (da, stiu, e tanar...dar a jucat bine) fac si treaba sa mearga mai bine.

Nu e o comedie exagerat de bine scrisa insa e calda si te face sa te simti bine cand o vezi. Are un ritm al comicului decent si asta e. Degeaba tot imi bat degetele aici...e un film mistocuţ care merita vazut. Nu e o pierdere de timp si Bill Nighy e cool ca de obicei...si parca totusi simt ca nu ar fi un actor care poate sa duca in spate un film, fiind personajul principal.

7.5/10

Frozen {2010}

A fost mai bun decat ma asteptam. Cum o zice si posteru...(ca sa se laude si ei putin)...filmul asta face pentru schi ce a facut Jaws pentru inotat. Dar totusi sa nu exageram. Unul e un clasic, de asta nu o sa mai auzi dupa vreo 2-3 ani decat daca il cauti anume...singur nu iti iese in cale pentru ca nu e atat de bun.

Da, au fost folosite toate chestiile potential infricosatoare ce se pot intalni intr-un caz ca acesta, da...dozele de groaza au fost sustinute bine de sunete si de mister (cum a fost scena cu cel de jos inconjurat de lupi). Din cauza ca e simplu mi-a placut dar regizorul sau d.o.p.-ul nu prea s-au folosit in intregime de ce le-a oferit natura si imprejurimi. Se puteau gasi cadre frumoase sau interesante, in functie de caz. Asa, e filmat semi-banal si scenariul poate sa fie si inexistent desi e plauzibil, mai ales cand se ajunge sus. In rest are un ritm bun, nu alert, nu lent...actorii joaca decent rolurile si cateodata o dau intr-un bocit convingator. E un horror nou mai calumea decat majoritatea pe care oricum le ignor ca stiu cat de proaste pot fi...ma mai insel cateodata. Acesta e un exemplu. Repet, nu e o capodopera, dar daca vorbim de horror care nu e foarte horror ci mai mult thriller...nou asta e decent.

6.7/10

Source Code {2011}

YES! Asta da thriller. Am sa ma prefac ca sunt Mafalda si am sa zic ca vad un viitor stralucit pentru Duncan Jones, acest tanar regizor (care nu mai e tanar deloc...are 40 de ani) care a facut numai 2 filme pana acum dar ambele aratand un talent deosebit in regie. Celalalt film a fost Moon. Asa cum deja e normal la filmele noi, fiecare iti aduce aminte de altul...in acest caz mi-a adus aminte de Groundhog Day si (iar) Matrix.

What's it all about: un soldat este introdus intr-un program, numit Source Code care ii permite sa retraiasca ultimele 8 minute din viata unui tip dintr-un tren ce avea sa explodeze din cauza unui atentat terorist. Oamenii care l-au angajat pe soldat stiu ca e doar primul act dintr-o opera a mortii asadar au nevoie sa afle cine e teroristul. Bineinteles, din cauza ca am fost hraniti 10 ani la rand imagini cu teroristi afgani, atentia noastra se opreste pe acele persoane care arata cat de cat cu ei...asa face si soldatul nostru jucat de Jake Gyllenhaal. Se uita la oameni care se comporta ciudat, oameni care vorbesc la telefoane, pentru ca dupa ce a descoperit bomba si a vazut cu ce se detoneaza s-a micsorat campul lui de cautare.

E interesanta aceasta cautare din interiorul "Source Code"-ului dar la fel de interesanta e discutia ce o are in realitate cu oamenii din conducere, jucati de Vera Farmiga si Jeffrey Wright, actori de calibru. Tot filmul e o cursa in cautarea adevarului si aceasta atrage intotdeauna atentia spectatorului. In fine, e un film facut calumea cu un scenariu bun dar nu neaparat original...ci construit din elementele filmelor mentionate mai sus si poate altele pe langa. Cu toate astea, e un film de sine statator, de inalta calitate, il recomand pentru ca are cate putin pentru fiecare...

8.5/10

What Ever Happened to Baby Jane? {1962}

Asta e un film bun de refacut azi...cu Meryl in rolul Baby Jane si o alta actrita respectata dar nu la fel de mare ca prima in rolul sorei ei. De ce trebuie refacut? Pentru ca devenise enervant...oarecum. Atatea ocazii in care putea sa tipe dupa ajutor...atatea greseli ce facea Baby Jane, atat de proasta ce parea si cat de inteligenta era sora ei, Blanche...inca nu imi venea sa imi cred ochilor la unele faze...incepeam sa vorbesc singur "Hai, frate!!!". Dar e totusi horror...

Intr-adevar, publicul din ziua de azi e mult mai sofisticat pentru ca desi filmul e excelent, are aceste mici detalii care de unii pot fi trecute cu vederea pentru ca asa e filmul si pentru ca e vechi simt ca trebuie sa-l respecte. Dar na, daca e facut in ziua de azi filmul s-ar fi terminat mult mai repede...nu e posibil ca o persoana in conditia ce era Baby Jane sa fie mai capabila decat o persoana matura si sanatoasa mintal. Pe de o parte am inteles o parte din actiunile surorii mature care incerca sa-si apere sora desi dadea semne de nebunie...

Baby Jane a cazut apoi rapid intr-o spirala ce a fost declansata de frustrari de grandoare hranite din copilarie, unde a fost un copil ridicol de rasfatat, crezandu-se buricul pamantului pentru ca ea era in centrul atentiei si ea aduce bani in familie. Apoi sora ei a fost mai talentata decat ea in actorie la o varsta care conteaza, nu in copilarie, unde toti copii sunt in stare sa cante si sa arate dragut. Bette Davis a jucat un rol mare si si-a meritat nominalizarea, poate isi merita chiar statuia dar a fost in anul unde Anne Bancroft spulbera pe oricine cu al ei rol din "The Miracle Worker".

Asadar, un film calumea, usor psihologic insa care nu cred ca mai sperie pe cineva...decat daca vedem nebunia terifianta a personajului Baby Jane...

8.2/10

Paul {2011}

Pe tot parcursul filmului ma gandeam ca putea sa fie si mai amuzant...ca Simon si Nick nu au scos tot ce e mai bun din ei. Serios...nu am ras atat de mult pe cat am vrut si referintele si poantele au fost slabute. Din nou, mi-a dat o senzatie ca desi e un film la care te simti bine, putea totusi sa fie un nou cult-clasic pentru toti nerzii de S.F. din lumea intreaga.

Eh, m-am simtit bine vizionandu-l si o sa-l mai vad probabil o data sa vad daca are sansa de a-mi pastra interesul fata de el. Si din cauza ca am vrut sa-mi placa mai mult, nu mai am ce sa zic acum...damn it. Actorii...Seth Rogen ca extraterestrul ce a bombardat lumea cu viziunea lui si la randul lui a fost bombardat de cultura noastra...e un personaj de film perfect si felul cum arata si se misca (CGI, bineinteles) au iesit excelent. Probabil e chestia ce imi place cel mai mult. Apoi vine tipa jucata de Kirsten Wiig, o actrita de comedie excelenta ce o vad mai saptamana in Saturday Night Live...talent comic adevarat...tipa a fost amuzanta si parca scrisa pentru Wiig. Urmeaza apoi colegul de SNL Bill Hader, comic si serios (si atunci e si mai comic) si Jason Bateman (cu cativa colegi de la Arrested Development) care isi face excelent treaba. Toti o fac bine pana la urma ca au cu ce personaje sa se joace...sunt comice dar din nou, nu la potentialul lor maxim.

Paul a fost o comedie reusita care putea sa fie si mai buna...dar s-au zgarcit la ceva si nu stiu ce e aia.

7.5/10

The Adjustment Bureau {2011}

Smecheras asa...iti aduce aminte de Matrix si "The Dark City". Dar a fost scris dupa o poveste de Phillip K. Dick care a scris numeroase S.F.-uri inteligente care pun mintea la contributie. E oarecum unul din ele dar e mult mai simpla povestea...o daca ce iti sunt spuse unele chestii.

De fapt, din titlu iti dai seama despre ce e vorba. Personajele sunt neimportante, tot ce trebuie sa stim ca exista o echipa in lume care ajusteaza prezentul pentru a merge in concordanta cu planul. De ce exista ei din prima? De ce nu merg toate conform planului? Pentru ca mai exista cateodata o mica chestie numita "sansa" care mai deranjeaza planul cel mare facut de "Director" (Chairman). Si cateodata mai exista oameni incapatanati si determinati ca acest David (jucat de Matt Damon) care vor sa rupa destinul lor si sa faca unul nou...de la zero. Asadar nu ideea e ceea ce e mai varza in filmul asta ci probabil executia...de fapt, pana si scenariul functioneaza dar parca nu se stoarce destul ideea. Sau poate din start, aceasta poveste nu avea sa fie prea buna din cauza ca e pur si simplu prea siropoasa si improbabila.

Pana la urma de ce nu puteai sa fie si impreuna si sa-si indeplineasca si visele? De ce au fost tocmai ei "destulul" pentru celalalt? Aici scartaie...viata personala si profesionala sunt doua chestii diferite si nu trebuie sa se ciocneasca reciproc. Dar ipotetic, aceasta poveste are sens numai daca toate piesele sunt cum au fost in acest caz. Daca vine "ratiunea", cum se propovaduieste in acest film...aceasta se desfiinteaza rapid. Merge vazut o data...ca sa vedeti o versiunea mai romantica a unui film din seria "Bourne".

7.3/10

Magdanas lurja {1958} + Apartamentul {2004}

Măgarul Magdanei

Un film simplu despre o viata simpla...undeva prin desertul Georgian o vaduva sarmana isi creste copiii, trei la numar. Dupa o serie de evenimente care ne arata cat ghinion poate sa aiba desi e inconjurata de oameni care vor sa faca bine...ajunge in mainile ei un magarus lasat de mort pe marginea drumul. Formula filmului mi-a adus aminte de "Ladri de biciclette" - cum un coleg cinefil mi-a atras atentia - iar finalul e la fel de tragic si in acest caz. Desi dreptate se face, aceasta e oarba si nu tine cont de statut sau cat bun sau rau e omul...daca era sa fim obiectivi, stim la cine ramanea magarusul...

Actorii au jucat excelent...de la cei mici pana la cei batrani. Sincer, nu ma asteptam...au jucat atat de bine incat nici teatral nu a fost jocul lor...ci pur si simplu natural. E un film frumos, cu o morala, pacat insa ca s-a facut unul mai bun inaintea lui.

7.4/10

Apartamentul

Film romanesc cu o poanta bestiala la final. Dureaza 19 minute si in primele 17 nu stii ce vrea sa iti arate...un tip se trezeste dimineata devreme intr-o casnicie rece si monotona. Duce gunoiul si se intoarce in casa...totul e construit ca o reclama de la tv, de la cafea, la toasterul din bucatarie...pentru a arata ce viata "perfecta" e la suprafata. Se ingrijeste in baie si vedem ca se pregateste de plecare...sotia ii face bagajul cu cele necesare ca apoi sa vedem ca nu face nimic mai mult decat sa intre inapoi in scara sa, prin intrarea din spate, pentru a se intalni cu amanta lui. Mica e lumea asta...sa iti gasesti o amanta care tot in blocul tau sta. Nah, cine stie...poate i-a schimbat un bec intr-o zi si s-a hotarat sa ramana mai mult...

Asemanarea dintre cele doua relatii este izbitoare...aceeasi monotonie si in relatia cu amanta, aceeasi poveste. Pana duce gunoiul. Dar nu zic finalul...merita vazut cu ochii vostri. O poveste faina...cu un punch-line criminal.

8/10

Le procès {1962}

The Trial

Evident, prima chestie care imi iese in evidenta dupa ce am vazut filmul e ca de ce se cheama "Le proces" si nu "The Trial" pe imdb...probabil pentru ca e facut in Franta, cu bani frantuzesti. Ce-i drept, a ajutat decorul, fiind unul foarte Kafkaesc...sa filmezi prin Europa. Bun...am stabilit asta, trecem la film.

Aproape ca nici nu a trebuit sa ma uit la filmul asta...l-am lasat in background mergand in timp ce eu m-am uitat la ale mele. De ce? Pentru ca e Kafka...si Kafka nu are mai multe stiluri in operele sale. Toate vorbesc despre dezumanizarea omului, despre birocratie, despre robotizare si organizare excesiva...despre o distopie in care omul nu mai este o parte unica si o bucatica dintr-un intreg. O bucatica ce poate fi inlocuita oricand. "Procesul" ne vorbeste despre imoralitate si despre perspectiva umana asupra vinovatiei...cum aceasta se schimba o data cu vremurile, un subiect devine tabu o secunda si apoi normal a doua. Nimeni nu stie de ce acuzatul a fost acuzat...sau ce a facut. Nu conteaza asta. In el se vedea o aparenta rebeliune, razvratire impotriva sistemului. Sistem invechit si ignorant.

Anthony Perkins l-a jucat pe calmul, chiar "geekish-looking" Josef K. (nume, bineinteles ales pentru un motiv anume...e un simbol pentru omul obisnuit care isi traieste viata si vrea sa o traiasca in liniste si pace)...un om care a devenit stapan pe sine in timp ce secundele treceau dar era doborat iar de acel sistem corupt si mizer. Realiza ca orice ar face nu poate sa castige...oricat ar deschide ochii altora, acestia sunt inchisi la loc de judecatorii corupti si legea cu lacune. Omul din poveste...cel care astepta la poarta pentru a cunoaste legea ca mai apoi sa afle ca pentru el era destinata este destinul fiecaruia si in special al personajului nostru.

Atunci cand se satura sa caute raspunsuri, atunci cand vede ca nu mai este vreo sansa, atunci afla ca victoria era aproape doar pentru a-l dezamagi si mai mult, acum ca a fost invins. Regizat si scris de Orson Wells, e un film interesant de la un capat la altul...un film care nu necesita atentie in fiecare secunda dar care iti formeaza o idee destul de rapid...ca apoi sa o pastreze pana la capat fara multe surprize.

8.6/10