vineri, 26 februarie 2010

Fitzcarraldo {1982}

Un cuvant imi umbla prin minte cand vedeam scena de mai sus...EPIC. Exact ce inseamna cinemaul...neobisnuitul capturat superb cu muzica de opera. Ce poate fi mai superb de atat? Nimic din realitate, asta cu siguranta...chiar si frumusetea unei femei frumoase sau a unui bebelus nou-nascut paleste sub grandoarea si puterea imaginilor de mai sus. Asa ceva nu se face in orice film, in orice productie...nu e ceva de care te poti plictisi (si da, aici ma refer la frumusetea si bebelul de mai sus).

Nu in orice film vezi un vapor de 350 de tone sa fie ridicat EFECTIV peste un munte, sau peste un deal foarte abrupt...logistica acelei scene a fost, imi imaginez, un cosmar de conceput si finalizat. Dar a meritat fiecare minut pus in crearea acestei scene, fiecare om care a transpirat pentru ducerea minunatiei pana la capat. A fost colosal si incredibil. Nu iti vine sa crezi ca intr-o era in care nu se folosea CGI se putea face asa ceva. Si nu, nu s-au folosit nici machete. Au ridicat un vapor de abur peste un munte doar pentru un film...ah, cinema.

Povestea filmului il prezinta pe Klaus Kinsky care interpreteaza un om cu o ambitie nobila si frumoasa. Vrea sa construiasca o opera intr-un oras sarac din Peru. Desi scopul e nobil, dorinta e impractica si ridicola, oraselul fiind prea sarac pentru o asemenea extravaganta. Desi e clar ca e nevoie de un anume grad de nebunie pentru a indeplini ce se indeplineste in filmul asta. Trebuie sa-l vedem pe Fitzcarraldo o extensie a nebuniei lui Herzog, a megalomaniei sale. Cu toate astea isi urmareste visul si il duce pana la capat indiferent ce este nevoie. Acum ar trebui sa vad filmul despre productia acestui film, un documentar intitual "Burden of Dreams"..."Povara visurilor"...ce titlu inspirat care rezuma in 2 cuvinte exact despre ce este vorba.

Finalul a fost tragi-comic...dar pana la urma destinul a fost depasirea valului de pamant si nu imbogatirea. De asta Fitz a fost fericit cand a ajuns acasa...a indeplinit ce a vrut si astfel usi ii sunt deschise si o sa fie si in viitor. O poveste despre ambitie si vise care pot fi indeplinite. Klaus a jucat perfect, Claudia Cardinale a fost frumoasa care s-a maritat cu bestia, lucru intalnit si in realitate...si in rest, filmul a fost EPIC.

9.3/10

+

Candy
{2006} - 7/10. Heath Ledger si Abbie Cornish intr-o drama despre drogati si cat de greu e sa traiesti cu dependenta asta, de parca nu stim din atatea filme. Nu prea aduce nimic nou pe masa...insa actorii joaca bine.

Ninja Assassin {2009}

De ce am vazut film asta. Deja din acest ton iti dai seama ca nu e de bine...lol. Nu, nu e chiar atat de grav dar depinde de ce asteptari ai. Depinde in totalitate de chestia asta. Acum...

Eu am vazut filmul asta din cauza ca e regizat de un tip relativ necunoscut care a mai regizat un film genial...si anume V for Vendetta. Din aceasta cauza asteptarile mele au fost un pic cam marisoare. Greseala! Apoi in lista de producatori erau trecuti asa: Joel Silver si fratii Wachowski (sau fratele si sora Wachowski...depinde cum vor ei din cauza lui Larry care mai nou, pe imdb, e numit Lana...oook.) deci de aici iti dai seama ce fel de film poate sa fie. Actiune 100% spectaculoasa, bestiala, antrenanta...dar fiindca nu a fost scris de Andy si Larry atunci nu are aceeasi poveste puternica si memorabila. Aici a fost diferenta.

Filmul asta e actiune non-stop...un adevarat slasher, in adevaratul sens al cuvantului...figuri de arte martiale, sabii de samurai, filosofie ninja...filosofie ieftina dar na, pentru filmul asta e buna...unele scene au fost chiar foarte bine facute. Un minus imens insa pentru sangele fals, computerizat...nu numai ca mi-a adus aminte de 300 dar era prea deschis la culoare, mult prea deschis. Era rosu aprins in loc de rosu inchis, scarlatiu. Apoi cam toate scenele de actiunea mi-au adus aminte de 300 intr-un fel sau altul. Faza din baie cu grasu ala cand isi scoate lama din brat e aceeasi cu faza din 300 cand uber-immortalul isi scoate sabia din brat...pregatirea pustanilor de mici aceeasi cu pregatirea pustanilor de mici in 300, chiar si close-up-ul ala in slow-motion cand un pusti bate cu pumnul inspre camera...si din nou, acelasi sange fals care sare peste tot si e folosit mai nou si in seriale ca "Spartacus: Blood and Sand".

Deci asta e...depinde de asteptarile tale. Daca te astepti sa vezi ceva mai inteligent, nu e bine. Daca te astepti sa vezi un film de actiune cu ninjalai asa cum ai vrea sa vezi, atunci ai gasit exact ce trebuie. Si multe filme cu ninjalai care sunt bune nu prea exista..."Crouching Tiger..." ar fi cel mai bun dar acolo sunt mai multe elemente. Aici vorbesc de ninja pur, imbracat in negru, se plimba ca vantul, iese din intuneric...all classic stuff. Sunt folosite bine dar asta nu inseamna ca tot un film slab e cu o poveste slaba, scris prost si jucat sub standard.

6.75/10

joi, 25 februarie 2010

Carandiru {2003}

Povestea reala a uneia din cele mai aglomerate inchisori din lume din unul din cele mai mari orase ale lumii, Sao Paulo din Brazilia. Povestea reala a catorva din cei 7500 de detinuti...spusa din punctul de vedere al naratorului, doctorul Drauzio Varella. Acesta a fost doctorul inchisorii timp de mai multe luni si intre timp a ajuns sa cunoasca cativa detinuti, mai comunicativi, mai deschisi si a "furat" povestea lor pentru a scrie o carte...iar asta e filmul care s-a inspirat din acea carte.

Tot ce trebuie sa spun e ca nu trebuie sa te astepti ca acest film sa aiba o intriga sau un plot bine definit...o directie in care s-ar indrepta. Cel mai bine e sa asculti cu atentie fiecare poveste diversa si interesanta, sa studiezi comportamentul detinutilor, sa te minunezi la conditiile asemanatoare cu cele dintr-o inchisoare romaneasca (in sensul ca stau inghesuiti din cauza ca sunt inchisori supra-aglomerate), sa vezi ca nu fiecare este un criminal in adevaratul sens al cuvantului insa au intrat aici pe buna dreptate...asa cum s-a spus si in Shawshank...toata lumea e nevinovata aici, toata lumea a intrat pe nedrept.

Finalul, asa cum am zis mai sus nu putea fi anticipat din cauza ca a venit relativ rapid, pe neasteptate...dar privind calmul de inainte trebuia sa ma gandesc ca ce a urmat era firesc. Dar mai bine asa...a fost un film total deosebit, unul dupa care am ramas placut uimit din cauza ca totul a fost atat de autentic, filmul fiind si ultimul scop pentru care a fost folosita inchisoarea inainte de a fi demolata. Toti actorii au jucat in celulele in care personajele lor au stat, transpiratia si mizeria inca se simtea pe pereti (nu pot decat sa-mi imaginez). Cu toate astea scena de final m-a pacalit...din cauza unei revolte a detinutilor a trebuit sa intervina o forta speciala a politiei. O data intrati acestia si-au facut treaba violent, nemilos...dar finalul nu a fost atat de dur pe cat ma asteptam dupa imagini...proportia de morti fata de totalul detinutilor fiind minuscul...

Cu toate astea a fost un film puternic despre umanitate si dragoste in locurile pe care nu le astepti, despre prietenie si violenta in proportii diferite, toate la fel de puternice pentru spectator. Il recomand.

8.75/10

miercuri, 24 februarie 2010

Linha de Passe {2008}

Vazut aseara mi-am dat seama ca nu e foarte memorabil. Cate o drama pe frate dintr-o familie saraca din acelasi oras ca mai sus, Sao Paulo. O drama care se termina diferit pentru fiecare...bine sau rau sau suspendat.

Cei patru frati, fiind atat de diferiti, s-au ales fiecare cu o poveste diferita si filmata in stilul filmelor lui Inarritu, desi e evident ca o sa se incruciseze una cu alta avand in vedere ca toti sunt frati care traiesc sub acelasi acoperit impreuna cu mama lor insarcinata care e si o microbista adevarata. Tatal lor, probabil diferit de la unul la altul, a disparut din peisaj insa cel mic si negru isi face din descoperirea tatalui sau un nou scop de a trai. Tot ce stie de la mama lui e ca este sau a fost sofer de autobuz in oras si ca e mai negru decat el. Astfel merge in fiecare zi cu autobuzul si se urca in special in cele in care soferul e negru.

Altul vrea sa ajunga un fotbalist pentru a multumi dorinta mamei lui care iubeste fotbalul dar si din dorinta de a scapa de saracia groaznica in care se afla...din pacate ca el sunt alti mii de pustani si vremea lui se duce. Preselectii face, iese in evidenta dar ori ghinionul e de partea lui ori e prea tarziu ori e vorba de bani pe care nu ii are oricum.

Urmatorul frate ca varsta e obsedat de d-zeu insa e in acelasi timp in cautarea lui. Trece teste dificile care ii verifica credinta insa e prea slab si saracia si fanatismul pe care il vede il fac sa se indoiasca de existenta unui d-zeu sau de ajutorul pe care il roaga de la el. In fiecare zi vede lipsa de credinta, lipsa miracolelor (chiar si cele foarte mici), lipsa bunatatii in oameni si lipsa oricarei miscari din partea divinitatii.

Ultimul frate are un fiu mic, mama acestuia asteptandu-l in fiecare zi cu bani...se incurca chiar si cu alte femei. probabil cu un scop. Conduce o motocicleta care inca trebuie sa o plateasca si o foloseste la slujba de curierat. Fiecare are probleme insa multe din scene sunt peste-dramatizate, telenovelistice dar cu picioarele pe pamant. Regia este buna si foarte buna in unele scene dar per total filmului ii lipseste ceva. S-a terminat si cu Walter Salles la Ursachi si cred ca a ajuns cat a fost. Central do Brasil e de departe cel mai bun film al sau si unul din cele mai bune filme din Brazilia.

7.75/10

marți, 23 februarie 2010

Svabda {2000}

Nunta

Nu stiu sau nu mai stiu de ce aveam filmul asta in computer. Habar n-am. Ideea e ca mi-a placut cat de cat. A fost interesanta cultura rusilor pe care deja multi o stim. Aici s-au bazat in mod special pe o nunta...si detaliile sunt picante si uneori foarte amuzante.

Tanya, frumusetea orasului minier, a plecat acum ceva timp in capitala sa devina fotomodel...fiind frumoasa a fost ajutata. Dupa vreo 5 ani s-a reintors, s-a reintors din cauza ca a fugit de cel care i-a asigurat slujba si traiul de acolo si bineinteles vroia ceva in schimb...si l-a primit pana cand ea a descoperit ca el este insurat de ceva timp. Inapoi in oras, ea il reintalneste pe Mishka, fostul ei iubit care il incolteste cu voia lui in casatorie. El a iubit-o de cand erau la gradinita cand a lesinat dupa ce a vazut-o pe ea alegandu-l pe el sa fie "printul" ei.

Dupa multe stereotipuri reale si adevarate...tatal "erou" al muncii exemplare a primit premiu ca fiind cap al muncii in orasul mic...premiu dat pe vremea comunismului, acum batjocorit...betivanul satului care nu isi respecta cuvantul nici in fata celui mai bun prieten si ii bea si ultimii bani cu care vroia sa-i cumpere sotiei un cadou de nunta...femeia batuta de acest betivan care accepta acest lucru ani de'a randul. Mishka, personajul principal, un om prea cuminte pentru lumea ce il inconjoara, meschina si diabolica cu preconceptii demult invechite...politistul tanar care are o farama de comunist in el chiar daca face parte din generatia tanara...si asa mai departe. Fiecare e comic si trist in felul sau. Dar asta e Rusia...NU EXISTA nunta fara vodka...mesenii fiind morti pana cand alcoolul nu a ajuns la ei, muzica face parte din inima rusului, fiecare cantand sau tipand versurile de jale preferate pe ritm de arcodeon...si nu e manea, e muzica foarte frumoasa, de suflet.

Dupa vizionare ai o senzatie ca ii cunosti foarte bine pe oamenii astia, pe cultura lor si asta se simte mai ales daca esti roman. Pentru ceilalti, mai straini decat noi, e un film frumos despre o cultura colorata si vesel-trista care isi afunda amarul si chiar fericirea in vodka. Si bineinteles, la o nunta nu poate lipsi o bataie...si asta se gaseste in final.

8/10

duminică, 21 februarie 2010

Asfalt tango {1996}

Halal fan Nae Caranfil mai sunt si eu sa vad filmul asta de abia acum. Ce-i drept, l-am cautat si cautat si cand l-am gasit era o versiune de o calitate deplorabila si m-am dat batut. La TV e posibil sa fi fost in trecut, mai ales pe ProTv dar nu cred...daca a mai fost pe alt post eu nu am stiut si nu l-am vazut. In fine...despre film:

O poveste de dragoste pur romaneasca asa ai vrea sa auzi dar stii ca nu s-a intamplat din cauza ca suna atat de americana sau frantuzeasca...desi mai mult frantuzeasca pentru ca e deosebit de romantica si pentru ca buna parte din film se vorbeste in frantuzeste, limba iubirii si a romantismului. Povestea se invarte in jurul unui autobuz romanesc care isi face drum spre Franta. Drum greu si anevois al carui sfarsit ne asteapta imediat ce autobuzul sare granita...chestie ce ne arata ca o astfel de poveste nu se poate intampla decat in tara noastra frumoasa atat de injurata pe drept in filmul asta.

Autobuzul asta e plin de femei care vor sa lucreze in strainatate, o poveste de o actualitate trista chiar si acum, dupa mai bine de 14 ani de cand s-a facut filmul...ele stiu, nu stiu, ca merg pentru prostitutie...nu e clarificata niciodata povestea asta. Soferul crede ca duce curve la produs, cea care le angajeaza incearca sa-l linisteasca pe sotul disperat ca o sa danseze intr-un cabaret...pentru propriul ei profit. Sotul disperat, innebunit dupa sotia lui fuge dupa ea sa o convinga sa se intoarca la el. Ea e hotarata sa nu mai traiasca in tara asta de rahat, care e in acelasi timp extraordinar de frumoasa...asa cum e clar prezentata, el o vrea inapoi pentru ca o iubeste de moare...Mircea Diaconu il joaca pe romanticul incurabil al carui singur motiv de a trai si de a fi fericit e sotia care l-a lasat pe neasteptate.

Pe de alta parte drumul e un fel de cearta si perioda de despartire de inainte divortului...e negarea sotului ca isi pierde inevitabil sotia, e incercarea lui fara rezultat de a aduce inapoi desi actiunile sale eroice de Fat-Frumos le fac pe celelalte fete sa viseze la un barbat ca el. Filmul e excelent si prinde bestial culturea noastra cu superbele noastre injuraturi, de o poezie asemanatoare cu aceea cand injuri in frantuzeste. Magnific. Comedie pura.

9.75/10

The Fugitive {1993}

Nu m-am asteptat la ce am vazut pe imdb dupa ce am vazut filmul...nominalizat la 7 premii Oscar, dintre care unul l-a luat Tommy Lee Jones pentru rolul secundar. Printre premii a mai intrat si ala de la cel mai bun film si cu asta am stat si m-am gandit ca e cel mai exagerat dintre toate...

Nu numai ca avem parte de o calatorie cu roller-coasterul cum rar vedem dar e cea mai implauzibila calatorie de acest fel. Adica sa fim seriosi...da, este un film, dar de cand si pana unde este un doctor atat de inventiv, creativ si stie toate mutarile politiei inainte de a o face ei. Filmul e foarte tare pentru ce vrea sa fie, un thriller cu urmariri, a chase movie, cum s-ar spune...dar sa il nominalizezi la cel mai bun film mi se pare o chestie extrem de exagerata...si avand in vedere concurenta e cat se poate de clar ca nu avea o sansa. Lista lui Schindler a castigat dar mai era si In The Name of the Father pe acolo. Some very powerful movies.

Evadatul in schimb pare a fi un film dat pe ProTv...dar stai, a fost dat pe ProTv dar si eu nu stiu de ce zic de parca ProTv e varza sau ceva de genu. E varza in mare majoritate a timpului dar a mai dat si filme bune si foarte bune. Evadatul e unul din cele bune dar in acelasi timp unul care nu rezista la testul timpului din punct de vedere a calitatii povestii sau a scenariului. Te tine in priza doua ore, simti simpatie pentru personajele nevinovate, vrei ca alea vinovate sa fie pedepsite. In final se face dreptate si chestia asta e previzibila de la o posta. Elementul surpriza e ceva ce vrei sa apara mai des si mai puternic, nu se intampla asta din pacate...

Cascadorii misto, cel putin aia cu trenul e una din cele mai bune. Sa deraiezi un tren, chiar si in mod controlat nu e usor...si aici e facut bine si intens. Cu toate astea, filmul nu da semne ca ar avea elemente de film clasic, memorabil este, cu toata smecheria asta cu fuga si cu Harrison Ford si Tommy Lee Jones. Memorabil, dar un clasic nu e...a dat nastere la randul lui multor alte filme de acelasi gen si a avut si el o groaza de replici cliseice care te faceau sa iti apuci ochii cu degetele :)) . Dar e bine ca nu s-a vorbit exagerat de mult la fiecare faza cu potential cliseict...s-a lasat sa se desfasoare actiunea, spre placerea publicului.

8/10

sâmbătă, 20 februarie 2010

The Boondock Saints II: All Saints Day {2009}

Dupa 10 ani s-au intors. Si raman "true" fanilor primului film...

Spre deosebire de alte sequaluri facute pentru bani acesta are un accent un picut mai mare pus pe poveste. Adica, e cam greu sa umpli doua ore fara un fir epic de orice fel...orice fel mai rasarit. Violenta nu as spune ca e gratuita pentru ca nu e exagerat de multa insa o astepti cu nerabdare sa rasara. As fi vrut totusi sa fie mai creativa si nu atat de repetitiva insa ca fan al primului film a fost destula. S-a vrut crearea unor faze sa fie mai interesante cum ar fi un preview al planului pe care il fac sfintii si apoi desfasurarea lui in realitate, nu la fel de perfecta si mult mai amuzanta...din cauza ca au dat-o putin bara.

Povestea se invarte mai mult in jurul trecutului tatalui lor. In flashbackuri vedem cum a inceput acesta sa devina un hitman si in cele din urma pentru cine lucra si de ce. Problema aici ar fi ca nu e de un interes major pentru fanii sfintilor sa vada trecutul tatalui lor. Adica na, pe mine nu m-a interesat prea mult dar pentru ca trecutul lui se intalnea cu prezentul lor a constituit astfel un fel de continuitate in relatia tata-fii, un fel de istoria se repeta si din nou o confirmare a zicalei...ce-i taica-tu, asta o sa fii si tu.

Sfintii Boondock au un fel de sentiment cult fata de ce fac ei, oameni ai dreptatii, oameni credinciosi...un soi de Bruce Wayne sau Tony Stark fara bani si atata putere. Au de partea lor doar talentul lor cu gloantele si credinta in ăl de sus. William Defoe din pacate nu s-a intors pentru acest film, unul din motivele pentru care primul a fost atat de bun, de fapt...insa s-a intors in locul lui Julie Benz si cu ea s-a incercat reconstituirea unor faze pe care le facea William dar pur si simplu nu aveau acelasi farmec si pareau pur si simplu fortate si gratuite. Julie Benz insa e hot si e pacat ca nu a fost decoperita mai devreme desi ea joaca in televiziunea americana din 1990. Mi-a placut cum a jucat aici, cu accentul ala dubios de sudista pura.

In final, e un film pentru fani si posibil, unor noi fani care daca vizioneaza acest film fara sa-l vada pe primul o sa fie placut surprinsi sa il descopere.

7.8/10

+ The Rebound - o comedie romantica care s-a mai facut dar in formula inversa cu bucatele de suflet imprastiate pe ici si colo, nu peste tot. Merge o singura data. 6.75/10

Oscar 2010 - Nominalizari si predictii

Desi s-au anuntat pe 2 Februrarie nu a avut sens sa le dau asa de devreme asa ca iata-le acum:

Cel mai bun film:
Inglourious Basterds
Avatar
Up
Precious: Based on the Novel Push by Sapphire
Up in the Air
An Education
A Serious Man
District 9
The Blind Side
The Hurt Locker
  • Sunt 10 anul asta...o chestie care a mai facut-o Academia acum multi zeci de ani. Daca e un lucru bun nu stiu dar tind sa cred ca da. Toate cele 10 primesc o publicitate pe care foarte putini sunt fericiti sa o primeasca. Si da, din cele 10 toate merita vizionate. Eu tin cu Inglourious Basterds...desi Avatarul are multe sanse de partea lui...
Cel mai bun regizor:
Quentin Tarantino pt. Inglourious Basterds
James Cameron pt. Avatar
Lee Daniels pt. Precious
Kathryn Bigelow pt. The Hurt Locker
Jason Reitman pt Up in the Air
  • F-ing Q.T. trebuie sa castige insa aici e o lupta mai stransa decat mai sus. James Cameron si fosta lui sotie Kathryn Bigelow sunt si ei foarte aproape, conform poll-ului facut de userii de pe imdb. Un poll foarte interesant care spune parerea consumatorului, nu a criticului...bine, mai sunt si critici printre useri dar nu ii depasesc numeric.
Cel mai bun actor in rol principal:
Jeff Bridges for Crazy Heart
George Clooney for Up in the Air
Colin Firth for A Single Man
Morgan Freeman for Invictus
Jeremy Renner for The Hurt Locker
  • Jeff Bridges e favorit si eu tin tot cu el. Nu cred ca o sa mai fie aici o surpriza ca anul trecut. Nu cred...
Cea mai buna actrita in rol principal:
Sandra Bullock for The Blind Side
Helen Mirren for The Last Station
Carey Mulligan for An Education
Gabourey Sidibe for Precious: Based on the Novel Push by Sapphire
Meryl Streep for Julie & Julia
  • Se baga multi bani pe Sandra Bullock dar e bullshit sa castige ea. Rolul ei pur si simplu nu a fost suficient de puternic pe cand al lui Meryl a fost perfect ca intotdeauna. Multi cred ca Sandra a avut sclipirea prin felul sec si silent, strong type pe care l-a jucat. Mie nu mi s-a parut un rol dificil si la asta ma uit cand caut cea mai buna actrita.
Cel mai bun actor in rol secundar:
Matt Damon for Invictus
Woody Harrelson for The Messenger
Christopher Plummer for The Last Station
Stanley Tucci for The Lovely Bones
Christoph Waltz for Inglourious Basterds
  • Aici clar castigatorul o sa fie Christoph Waltz asa cum e si normal. E la fel de evident ca Heath Ledger, anul trecut.
Cea mai buna actrita in rol secundar:
Penélope Cruz for Nine
Vera Farmiga for Up in the Air
Maggie Gyllenhaal for Crazy Heart
Anna Kendrick for Up in the Air
Mo'Nique for Precious: Based on the Novel Push by Sapphire
  • Mo'Nique merita si multe nu sunt de adaugat.
Cel mai bun scenariu original
The Hurt Locker: Mark Boal
Inglourious Basterds: Quentin Tarantino
The Messenger: Oren Moverman, Alessandro Camon
A Serious Man: Joel Coen, Ethan Coen
Up (2009): Bob Peterson, Pete Docter
  • Aici tot Q.T. merita sa castige si din multe puncte de vedere e singurul premiu sigur care o sa-l primeasca. Nu prea are concurenta la capitolul asta. Bine ca n-a fost nominalizat Avatarul.
Cel mai bun scenariu adaptat:
District 9: Neill Blomkamp, Terri Tatchell
An Education: Nick Hornby
In the Loop: Jesse Armstrong, Simon Blackwell, Armando Iannucci, Tony Roche
Precious: Based on the Novel Push by Sapphire: Geoffrey Fletcher
Up in the Air: Jason Reitman, Sheldon Turner
  • Aici ar merita Up in the Air, dar fiindca District 9 a avut si siroposenia aia data de Terri Tatchell, co-scenarista, a trezit interesul academiei si s-ar putea sa fure premiul. Desi nu ar trebui.
Cea mai buna imagine:
Avatar: Mauro Fiore
Das weisse Band - Eine deutsche Kindergeschichte: Christian Berger
Harry Potter and the Half-Blood Prince: Bruno Delbonnel
The Hurt Locker: Barry Ackroyd
Inglourious Basterds: Robert Richardson
  • Normal, as dori Inglourious sa le fure pe toate insa e si anul Avatarului...si la capitolul tehnica a excelat fara echivoc. INSA, multa imagine era generata pe computer...si comparativ I.B. are mult mai multa imagine foarte buna, reala...
Cea mai buna editare:
Avatar: Stephen E. Rivkin, John Refoua, James Cameron
District 9: Julian Clarke
The Hurt Locker: Bob Murawski, Chris Innis
Inglourious Basterds: Sally Menke
Precious: Based on the Novel Push by Sapphire: Joe Klotz
  • Sally Menke a fost editoarea filmelor lui Q.T. inca de la inceputuri si stilul ei e perfectionist...chiar si atunci cand trebuie sa fie o editare proasta (intentionata) cum a fost in Death Proof. O editoare excelenta si scena din taverna cu impuscaturile spune tot. La Avatar...iarasi...tehnica. Dar poate aici o sa fie o surpriza totala.
Cea mai buna scenografie:
Avatar: Rick Carter, Robert Stromberg
The Imaginarium of Doctor Parnassus: Anastasia Masaro
Nine: John Myhre
Sherlock Holmes: Sarah Greenwood
The Young Victoria: Patrice Vermette
  • Avatar trebuie sa castige aici.
Cele mai bune costume:
Bright Star: Janet Patterson
Coco avant Chanel: Catherine Leterrier
The Imaginarium of Doctor Parnassus: Monique Prudhomme
Nine: Colleen Atwood
The Young Victoria: Sandy Powell
  • The Imaginarium a avut cateva costume foarte interesanta dar cum departamentul asta ma lasa rece mi-e indiferent. Si la The Young Victoria au fost costume de epoca si astea mai tot timpul ridica interesul academiei, n-am sa inteleg de ce. Poate pentru ca sunt complexe si greu de facut. Da, o fi si asta o chestie...
Cel mai bun machiaj:
Il divo
Star Trek
The Young Victoria
  • De ce numar 3 ...si de unde filmul ala italian, nu stiu. S-a uitat de Watchmen, dar na, s-a uitat de asta la multe capitole.
Cea mai buna coloana sonora:
Avatar: James Horner
Fantastic Mr. Fox: Alexandre Desplat
The Hurt Locker: Marco Beltrami, Buck Sanders
Sherlock Holmes: Hans Zimmer
Up: Michael Giacchino
  • Ala din Avatar nu a fost atat de puternic pe cat trebuia, al lui Zimmer a fost interesant si oarecum memorabil insa cel din Up s-ar putea sa ia premiul.
Cea mai buna melodie originala:
Crazy Heart: T-Bone Burnett, Ryan Bingham("The Weary Kind")
Faubourg 36: Reinhardt Wagner, Frank Thomas("Loin de Paname")
Nine: Maury Yeston("Take It All")
The Princess and the Frog: Randy Newman("Down in New Orleans")
The Princess and the Frog: Randy Newman("Almost There")
  • Cea care a luat Globul a fost aia din Crazy Heart si am spus la reviewul filmului ca e naspa rau melodia...dar pe celelalte le-am uitat deja deci habar n-am.
Cel mai bun sunet:
Avatar
The Hurt Locker
Star Trek
Up
Inglourious Basterds
  • Iarasi, I.B. vs. Avatar...superbul vs. tehnica. Dar iarasi, poate sa existe o surpriza in The Hurt Locker
Cea mai buna editare sunet:
Avatar
The Hurt Locker
Inglourious Basterds
Star Trek
Up
  • Aceeasi chestie ca mai sus.
Cele mai bune efecte vizuale:
Avatar
District 9
Star Trek
  • Na, n-a avut loc Watchmen sau Moon aici? Avatar castiga premiul, dixit!
Cea mai buna animatie:
Coraline
Fantastic Mr. Fox
The Princess and the Frog
The Secret of Kells
Up
  • Aici e o chestie...traditia Pixar spune ca trebuie un film de-al lor sa primeasca premiul in fiecare an dar mie cel putin nu mi-a placut Up mai deloc incat sa-l merite in totalitate. As fi vrut Coraline sau chiar Fantastic...insa publicul vrea Up. Nu stiu ce o sa fie in final...Surpriza ca nu a fost Mary & Max si a intrat The Secret of Kells.
Cel mai bun film strain:
Ajami: Scandar Copti, Yaron Shani(Israel)
Das weisse Band - Eine deutsche Kindergeschichte: Michael Haneke(Germany)
El secreto de sus ojos: Juan José Campanella(Argentina)
Un prophete: Jacques Audiard(France)
La teta asustada: Claudia Llosa(Peru)
  • Das weisse Band castiga insa trebuia sa fiu sigur dupa ce am vazut cel putin 3 din ele. Si le-am vazut pe cele din mijloc. Cel din Argentina din greseala chiar...dar nu mi-a placut mai deloc. Un prophete ar fi pe locul doi.
Cel mai bun documentar de lung-metraj:
Burma VJ: Reporter i et lukket land: Anders ?stergaard
The Cove: Louie Psihoyos
Food, Inc.: Robert Kenner
The Most Dangerous Man in America: Daniel Ellsberg and the Pentagon Papers: Judith Ehrlich, Rick Goldsmith
Which Way Home: Rebecca Cammisa
  • The Cove merita. Superb documentar, puternic mesaj...
Cel mai bun documentar de scurt-metraj:
China's Unnatural Disaster: The Tears of Sichuan Province
The Last Campaign of Governor Booth Gardner
The Last Truck: Closing of a GM Plant
Królik po berlinsku
Music by Prudence
  • Nu le-am vazut dar rareori vad chestiile astea, mai ales la cat ma intereseaza. Probabil am sa ma uit la castigator cand o sa fie anuntat si cam atat.
Cea mai buna animatie - scurt-metraj:
French Roast
Granny O'Grimm's Sleeping Beauty
La dama y la muerte
Logorama
Wallace and Gromit in 'A Matter of Loaf and Death' (2008)
  • N-am vazut decat pe cel din mijloc. N-am vreo opinie.
Cel mai bun scurt-metraj:
The Door
Istället för abrakadabra
Kavi
Miracle Fish
The New Tenants
  • Ma uit numai la castigator.
Fie ca cele mai bune filme, actrite, actori, regizori, regizoare, scenaristi, etc. sa castige!

Un prophète {2009}

Selectia oficiala a Frantei sa-i reprezinte la Oscaruri...au ales foarte bine. E si unul din cele 5 filme nominalizate anul asta la cel mai bun film strain, tot la Oscaruri...am zis ca trebuie sa vad ce-i de capul lui.

E un pic prea stufos pentru gustul meu. E intr-adevar un film complet, deosebit, unic n-as spune, lung insa plin de detalii si simbolistica ce tin de regilia musulmana, de cultura franceza, de o inchisoare in care ciocnirile culturale sunt inevitabile si un film despre razboiul interior si planul unui profet. Actiunea se petrece in mare parte intr-o inchisoare unde taberele sunt majoritar doua...corsicani si musulmani. A doua categorie e infinit mai religioasa decat prima...insa prima este in fruntea inchisorii, ea controleaza gardienii, ea face tot dupa bunul plac. Cu toate astea nu inteleg cum de o inchisoare poate avea o camera pentru un detinut in care exista un televizor si un frigider. Ca sa nu mai zic de micile dorinte care sunt incluse. Traiul lor nu e rau acolo, cel putin nu la fel de rau ca in inchisorile romanesti.

Dar aici nu e vorba despre cum arata o inchisoare ci despre cum un singur baiat, 19 ani la varsta cand s-a inceput, 25 cand s-a terminat, a reusit sa se imparta in asa fel incat a ajuns sa conduca inchisoarea, sa conduca ce credea el ca este important si in afara zidurilor si asta in putinele zile cand a primit permisia. Zile de 12 ore, in care isi rezolva sarcina data de seful corsicanilor din inchisoare dar in care isi facea si proprii lui prieteni care realizau talentul si inteligenta acestui baiat. Talent la manipulat, la jucat cartile asa cum vrea el, gandindu-se doar la numarul 1.

Cu toate astea nu vad de ce ar avea prea multe sanse la a primi un Oscar. Simbolistica ar trebui sa excite creierul unui critic de film insa academia nu e formata din asa ceva. E formata din oameni ce lucreaza in industrie...de la regizori la actori, de la producatori la scenaristi...nu critici. Bine, acum fiecare are o alta cultura cinematografica si in cele din urma acesta este un film pur european care vorbeste despre diferentele culturale si cum un om chiar nu tine cont de ele cand lucreaza pentru el insa le foloseste atunci cand vede ca exista un castig. Le foloseste pentru cei care au nevoie sa stie in ce tabara se afla, pentru a-i afla intentiile...

Personajul principal insa este un actor excelent si reuseste sa-i pacaleasca pe toti fara a fi evident. E un profet din cauza ca a reusit sa-i bata la propriul lor joc si nici nu si-au dat seama ca au pierdut. A reusit sa le judece miscarile in avans, a reusit sa le prezica urmatoarea mutare, un om care nu vrea sa-si petreaca o viata intreaga in inchisoare dar care lucreaza tot in domenii murdare pentru ca altceva nu stie. Filmul parca mai are nevoie de o vizionare pentru a fi inteles mai bine si pentru a cuprinde toate simbolurile insa la o prima vizionare...si probabil si ultima din partea mea...primeste un:

8.5/10

+
Old Dogs - Oribil. Dureros de vizionat. 4.5/10

+ Gentleman Broncos - Inteleg comedie lui Jared Hess si aparent sunt unul din cei foarte putini. Cel putin asa vreau eu sa cred. A fost un film interesant. 6.8/10

+ Tom Jones - Cum a luat filmul asta 4 Oscaruri nu stiu. Cel mai bun film in 1964. Nu prea cred...foarte slab film. Pur si simplu pare exagerat si unele faze (cum ca actorii se uita in camera) mi se par inutile si exagerate. 7/10

marți, 16 februarie 2010

Lolita {1962}

De ce vad de abia acum filmul lui Stanley Kubrick, care intamplator este si regizorul meu preferat, veti intreba...ei bine. Iexistă o iexplicaţâe...De putine ori am dat peste filmul asta in cautarile mele. L-am gasit in calitate foarte slaba, l-am gasit cu dubbing italian si mi-am zis ca nu, mai bine astept pana gasesc ceva bun. Insa au trecut ani intregi de cand am vazut toate operele lui Kubrick mai putin acesta...aveam timp sa-l caut si sa-l gasesc de sute de ori pana acum. Ei, asta probabil din cauza parerilor pe care le-am auzit despre film. Desi chiar scriitorul care a scris cartea a scris scenariul la acest film...nu a primit decat reactii cum ca tot cartea este mai buna si tocmai cartea detine acea atmosfera tensionata pe care filmul nu o are...

Nici chiar cel din 1997 nu il are desi e de zeci de ori mai senzual si mai provocator. Filmul lui Kubrick e lung, e o analiza prea aprofundata care de cele mai multe ori ne arata acelasi lucru dar in alte ipostaze...ipostaze care ar fi putut lipsi. Insa care in acelasi timp dupa povestea mai departe...cu un pas mic mai departe. Un pas, care dupa mine, putea lipsi. Controversal a fost filmul asta la vremea lui...este si acum, este inca un subiect tabu si interzis prin lege. Poate insa fi numita pedofilie ce face personajul nostru principal care nareaza in stilul inconfundabil al lui Edgar Allan Poe (Divinul, il numeste el)? Este interzisa prin moravuri, nu prin lege, apropierea de o astfel de creatura aparent inocenta? Nu e...fata arata o maturitate mult inaintata fata de aparenta ei fizica - ce inocenta fizica ca are de toate. Maturitate care s-a nascut dupa libertatea care i-a dat-o mama ei, o femeie pe la sfarsitul varstei a doua care doreste sa fie iubita...

Filmul lui Kubrick si povestea lui Vladimir Nabokov (care a fost numai nominalizat pentru cel mai bun scenariu adaptat dupa propriul sau roman) ne vorbeste mult despre nesiguranta unui om matur in fata inocentei false a unui copil...ne arata joaca serioasa si puterea care stie ca o are fata si se foloseste de aceasta pentru a innebuni oameni maturi si pentru a-i aduce la pragul disperarii. E un adolescent care a batut un om matur la jocul mintii si la jocul iubirii. Ea a stiut sa-l joace, el a stiut sa-l traiasca. Lupta pierduta din start...fetita doar a pus piesele pe masa si el le-a mutat controlat de irezistibilul şarm al frumoasei nimfe.

Peter Sellers face un rol deosebit ca dereglatul scenarist care joaca mai multe roluri dar in cele din urma cel crucial...fiind cel care o ajuta pe Lolita sa-si duca planul pana la capat. Ma gandesc ca a fost planul ei pentru ca pare un plan pueril si conceput de o adolescenta care ii face pe barbatii din jurul ei sa se transforme in adolescenti gata sa se lupte pentru ea...si chiar asa se intampla.

Subiectul, fiind controversal va ramane in memorie...restul ma tem ca nu. Nu e stilul regizoral al lui Kubrick, nu l-am recunoscut decat in foarte putine scene si cadre...actorii au jucat excelent, da, dar deseori exagerat, ca e un film lung nu e un plus...dar faptul ca se simte ca e lung e un minus. Il recomand doar pentru ca e facut de Kubrick...insa il recomand si pe cel din 1997.

8.3/10

luni, 15 februarie 2010

Crazy Heart {2009}

Crazy Heart are anul asta 3 nominalizari la Oscar si l-am vazut ca sa vad daca le merita. Pentru unul din ele cu siguranta, pentru celelalte doua, se putea si mai bine.

Hai sa incep cu cele doua carora nu le dau multe sanse de a se intampla. Maggie Gyllenhaal joaca rolul unei mame parasite care are acum grija de fiul ei de 4 ani. E reporterita pentru o revista de muzica si bineinteles da peste starul acestui film, Bad Blake, jucat de Jeff Bridges, dar ajung mai tarziu la el...este impinsa de la spate daca a ajuns tocmai la Bad Blake. Joaca bine Maggie, nu exista plangeri dar jocul ei este uneori fortat si deloc memorabil. E o femeie ce vrea sa fie iubita si cauta dragostea in cineva care nu e in stare sa i-o ofere asa cum trebuie...bottom line, nu m-a incantat prea mult cum a jucat, dar nominalizarea e justificata din cauza ca a facut rol impreuna cu Jeff, asta evidentiind-o.

Celalalt premiu pentru care e nominalizat e pentru cea mai buna melodie. Habar n-am de ce e nominalizat din cauza ca melodia e banal cantata dar care se vede de la o posta care versuri "puternice", care anume iti atrag atentia. Se vede ca sunt inspirationale, ca sunt despre cum te ridici dupa ce ai cazut, and all that bullshit. Dar parca prea e facut pentru a atrage atentia superficiala a Academiei care repede baga in seama o melodie optimista cantata intr-o melodie trista. Na, asta s-ar putea sa aibe sanse din cauza ca a luat deja un Glob de Aur.

Jeff Bridges...el insa e singurul motiv pentru care filmul este asa cum e si toata atentia cade asupra lui. Pentru el am cele mai mari asteptari, si pe buna dreptate. A avut un rol complex, dificil, despre un om, cantaret de muzica country, care cade in mediocritate, impreuna cu obiceiul de a bea foarte mult alcool, whiskey. Devine alcoolic si datorita intalnirii sale cu cea de mai sus, ajunge sa fie parasit eventual din cauza ca e un betivan si apoi se ridica din propria cenusa. Na, felul cum am spus-o si felul cum este, pana la urma, suna foarte a cliseu si este intr-un fel. E aceeasi poveste a omului ce a trait, ce a fost parasit si apoi cade intr-o dependenta nesanatoasa si iese victorios pe partea cealalta dupa lupta sa interioara. Banal chiar...si este. De asta nu e un film foarte bun...dar asta nu inseamna ca Jeff nu a jucat exceptional rolul batranului puternic trecut si lovit de viata ce invinge toate sansele.

Filmul e slab insa rolul lui Jeff face acest film vizionabil macar o data.

7/10

Black Dynamite {2009}

Un spoof legendar care il are in rolul principal pe ala din imagine, Michael Jai White, ala care l-a jucat pe Spawn in copilarie, daca mai tine minte cineva filmul ala si pe Gambol in The Dark Knight. Plus filmul asta care e extraordinar de memorabil si amuzant.

Nu numai ca e o comedie execelenta dar trebuie sa ai habar sa filmezi intentionat prost. Nu e ceva usor si iti trebuie mult talent si imaginatie sa stii unde vine fiecare zoom iregular, unde vine fiecare taiere proasta a cadrului, unde trebuie sa fie simtita editura proasta sau chiar jocul intentional prost care il face intr-un fel bun, nu? Totul e dus la extrem cand vine vorba de a scoate un hohot in plus iar unele faze sunt de un comic autentic...cum ar fi scena intreaga cand incearca ei sa descopera unde sau in ce sunt ascunse drogurile si se incumeta sa detalieze istoria zeilor antici ai Romei si ai Greciei, facand o poveste lunga si ce inconjoara evidentul.

A fost aproape insuportabil sa vezi scena aia...nu iti venea sa crezi...si mai si refuzai sa razi pentru a nu pierde o replica. A fost distractiv, extrem de inteligent de prost scris, excelent regizat in stilul filmelor de categoria B din anii '70, genul de film caruia ar trebui sa-i placa lui Tarantino foarte mult ca comedie. Multe nu sunt de spus pe seama acestui film din cauza ca nu incearca sa fie profund sau facut pentru analiza profunda. Trebuie cunoscuta putin cultura negrilor americani din anii '60-'70 si trebuie simtita comedia. Nimic mai mult.

A fost un spectacol pe cinste pe care il recomand.

8.25/10

vineri, 12 februarie 2010

The Straight Story {1999}

Povestea batranului care a traversat cateva state din America pentru a merge la fratele lui pe care nu l-a mai vazut de vreo 10 ani. O povestea care nu poate sa placa la toti dar obiectiv este una foarte frumoasa. O poveste despre incetinit in timp ce noi insine incetinim...

Mosul de mai sus e jucat de un actor care timp de 40 de ani a fost cascador in filmele americane. Il cheama Richard Farnsworth si a primit o nominalizare meritoasa pentru rolul din acest film. Anul urmator a murit atunci cand un glonte din propria sa arma pe care o tinea in propria sa mana l-a ranit mortal...aflase ca are cancer.

Rolul acesta insa l-a facut sa se intoarca din pensia sa. A fost un rol muribund, descriind nu numai personajul insa si actorul...cei doi au devenit una si aceeasi persoana. De asta si joaca atat de bine. Povestea este inspirata din realitate...un om chiar a strabatut sute de kilometrii pentru a-si revedea fratele si a facut aceasta calatorie cu o simpla masina de tuns iarba din cauza ca nu avea permis de conducere. Este si cel mai simplu film al lui Lynch si el o stie, numind acest film nu degeaba povestea "dreapta", "directa", "adevarata"...Straight este si numele personajului principal dar fiindca o zice o data sau de doua ori nu stiu cati au prins acest detaliu.

In plus, stiind istoricul lui Lynch, cand citim titlul ne gandim imediat la gandurile lui despre acest film. Nici nu iti dai seama ca e regizat de el...pur si simplu este exact stilul unui film dramatic din timpul saptamanii de pe ProTv sau Hallmark...dar acesta e exemplul cel mai pozitiv din cauza ca e pur si simplu un road movie cu suflet care te face sa reflectezi asupra propriei tale vieti. Niciodata sa nu subestimam intelepciunea unui batran care nu mai are nimic de castigat din viata decat cativa prieteni in plus. Cuvinte de aur auzim din propriul sau trecut, lectii pretioase pentru cei ce asculta.

In plus cu acest film vedem o bucatica din America exact asa cum e...agrara, calduroasa, buna si frumoasa. Nu e ca cea de la margini, rece si distanta. Aparent conteaza si unde se afla americanul...daca e in inima tarii sau la extremitatile reci ale ei.

9/10

Fa yeung nin wa {2000}

In the Mood for Love

Un film de arta. Are atat de multa arta incat ii iese pe urechi. Povestea a fost mai interesanta decat ma asteptam...nu a fost o poveste de dragoste obisnuita, nici nu stim daca a fost o poveste de dragoste din moment ce personajele principale nu si-au aratat sentimentele reciproc.

Nu si le-au aratat dintr-un sentiment puternic de fidelitate fata de persoana cealalta dar si de un gand de ignoranta completa combina cu frica de a fi singuri. Ei puteau sa se aiba unul pe celalalt, insa tot filmul nu au fost decat doi prieteni de la care te asteptai sa mearga la nivelul urmator insa acesta nu a ajuns niciodata. Viata lor este pusa in paralel...si de multe ori ni se arata cat de asemanatoare este viata unuia cu a celuilalt. E romantic, tensiunea dintre ei este insuportabila si te astepti sa sara unul in bratele celuilalt sa se sarute cu foc...si apoi sa se ajunga la o partida de old in-out, in-out chinezesc.

Nu, filmul dezbate un sentiment puternic, dar acela nu e dragostea...e doar puterea dragostei pentru cel ce nu e langa noi, desi o data l-am iubit mult. Ceea ce se intampla intre ei e normal, e intalnit la greu, lasati singuri acasa, sotia lui e plecata mult de acasa ca lucreaza in tura de noapte sau se cearta si pleaca la mama, sotul ei e plecat mult prea des si prea mult in Japonia, in delegatie. Cei doi, ramasi acasa, ajung sa ii suspecteze ca cei plecati sunt amanti...sotul ei cu sotia lui. Dar ce face filmul asta unul de arta, din punctul de vedere al criticilor este din cauza ca e lent si cu putine replici. Da, cam asta ar fi chintesenta filmelor de arta. Imaginile ar trebui sa comunice toate informatiile necesare. Apoi, la sfarsit e de preferat sa stai si sa il comentezi. Sa comentezi alegerile personajelor, retinerea amandurora, la unison.

Cu toate astea, nu mi-a placut. Dragostea e un subiect complicat, dar raspunsul final al filmului este nesatisfacator orice fel de explicatie ar fi. Era China anilor '60...un nivel marisor de libertate era permisa, da...nu era permisa inselarea pe fata a sotului sau sotiei dar le era frica si de ce zic vecinii. Apoi, e vorba despre atmosfera...aceasta este de nota 10. Costumele, decorurile, micile detalii ca fumul de tigara sau costumele ei, intotdeauna schimbatoare...toate construiesc o atmosfera unica. Cu toate astea, inca nu imi place filmul...am incercat.

8.25/10

Tokyo Godfathers {2003}

Mi-am dat seama ca eu nu pot sa ma uit la toate filmele unui regizor, toate una dupa alta...nu pot. Mi se pare monoton si nenatural. Nu e ca si cum aveam filmul asta pe lista de vizionat si refuzam sa-l vad...nu, pur si simplu dupa ce vad un film al regizorului prefer sa vad ceva ce nu ii apartine. (mai fac si exceptii cateodata)

De la Satoshi Kon, regizorul acestui film, am mai vazut Paprika si Sennen Joyu, doua animatii bestiale si frumoase in orice sens al cuvantului. Paprika a fost infinit mai ciudat decat Sennen dar asta oricum facea parte dintr-o poveste complexa si greu de inteles. M-a fascinat insa lumea lui Kon pentru ca el construieste o buna parte din animatie sa semene cat mai mult cu realitatea. Ma refer aici la textura obiectelor "moarte" care nu se misca sau sunt doar din background. Nivelul de detalii exceleaza din aceasta cauza in filmele lui.

Apoi povestea a fost una din cele mai frumoase povesti de Craciun din cate exista si pe deasupra este si extrem de originala. Trei vagabonzi, unul la vreo 40-45 de ani cu un trecut nu prea curat, altul la vreo 30-35, un travestit homosexual care si-ar dori sa fie mama si alta, la varsta adolescentei, care a fugit de acasa pentru ca a avut probleme cu tatal ei...nu s-au inteles. Toate aceste trei personaje sunt amuzante, complexe si originale. A fost o placere sa-i vezi cum interactioneaza ca o familie disfunctionala ce sunt.

Pe langa asta avem si o poveste care nu te poate plictisi o secunda si la fel ca personajele e complexa si are multe aspecte, toate invartindu-se in jurul bebelusului pe care l-au gasit cei trei in mormanul de gunoaie. Ca sa nu povestesc mai multe, in fond si la urma urmei e vorba despre importanta unei familii, chiar daca e vorba si de una temporara si nu tocmai familie, despre magia Craciunul, despre dragoste neconditionata si pace interioara.

E un film foarte frumos, un anime de o calitate considerabil de mare, gandit si povestit foarte bine.

8.75/10

joi, 11 februarie 2010

Chugyeogja {2008}

The Chaser

Dese sunt ocaziile cand coreenii sau japonezii dau lectii Hollywoodului la felul cum se face un film. Acesta e un astfel de exemplu, facut de coreeni.

Aici e vorba despre poveste...de la ea aflam ce vor personajele, caracterizarea lor, rostul lor si semnificatia greselilor sau reusitelor. Aici, un fost detectiv, acum peste conduce mica lui afacere bazata pe incredere in client si incredere in angajata. Tine foarte mult la afacerea lui si de aceea cand afla ca una din fete a disparut a crezut imediat ca a fost vanduta altcuiva, nicidecum nu si-ar fi imaginat ce s-a intamplat cu adevarat. A fost gasita masina si ea nicaieri...de la aceasta intamplare, la toate angajatele care mai au de treaba prin cartierul respectiv (si asta s-a mai intamplat o singura data) le-a spus sa le trimita mesajul cu adresa, doar-doar o fi psihopatul.

De ce se comporta in acest mod tocmai pestele asta, pe cand ceilalti ii doare in paispe de angajatele lor. Probabil e spiritul sau de politist care ii dicteaza ce sa faca. Cu siguranta inca se comporta ca un politist, facand dreptate pe cont propriu. Filmul nu se numeste degeaba "Urmaritorul"...desi e peste, inca e detectiv deep-down, inca prefera sa protejeze lumea pe care o cunoaste si ii uraste pe cei ce aplica violenta...cu toate ca si el raspunde cu aceeasi nota. Violenta in filmul asta e perfecta...batai corp la corp exact ca in realitate, nu tu coreografie a luptei, nu tu miscari de kung-fu, nu...scene lungi, dureroase de bataie fizica, insenata (evident) dar care e mai reala decat oricare alta.

Finalul e complet diferit dogmelor din Hollywood. E anti-Hollywood. E un final trist, deprimant, la care s-a muncit mult, atat din partea fortelor de politie care lucreaza pur birocratic (un capitol foarte interesant in film, sa vedem cum se desfasoara munca de politist mai ales atunci cand aceasta elibereaza un criminal), atat din partea fostului detectiv care lucreaza pe cont propriu dar si pentru regizor si scenaristi. filmul e un labirint, o cursa intre un soarece si o pisica, intre un hot si un vardist, un labirint care e orasul cu strazile inguste si intortocheate, in sus si in jos, urmariri obositoare, oboseala care se transmite la spectator.

Un thriller adevarat, un film ce merita vazut, in care vedem alegeri proaste pe care le regretam chiar si noi, insa pe care le intelegem...pentru ca asa e viata.

8.5/10

Brutti, sporchi e cattivi {1975}

Ugly, Dirty and Bad

Patru generatii sub acelasi acoperit...acoperis care se intinde prin doua camera de marime medie. E cam de rasu-plansu...dar mult mai mult rasu.

Capul familiei, cel care sta in stanga femeii cu copil sau in dreapta femeii in roz cu tzatze mari, are un milion de lire, stranse probabil in timpul vietii, pe vremea cand nu statea degeaba. Acum probabil e pensionat pe caz de boala din cauza ochiului sau. Ei, acest milion e dorit de toata lumea din casa asta...ii vedeti si voi pe toti. Toti unu si unu. In fiecare zi trebuie sa gaseasca alt loc unde sa ascunda el banii. Treaba amuzanta rau in cam toate cazurile.

Apoi, cum toata lumea din familia asta are visurile si implicit frustrarile lor pentru visurile nu se indeplinesc, toata lumea se razbuna pe omul care are bani dar refuza sa-i cheltuiasca cu familia lui. Si chiar si asa..are bani si tot in saracie extrema vrea sa locuiasca. Probabil dintr-un sentiment bolnav ca nu poate sa plece si sa-i lase pe astia care ii fac zile fripte in urma. Sunt totusi familia lui, buna sau rea, nu poti sa-i alegi...ramai cu ei toata viata. Cei mai cu capul pe umeri sunt, uimitor, copii...inca naivi si nevinovati, sunt inchisi in fiecare dimineata intr-un tarc pentru a-i apara de ce se intampla in jurul lor. E locul lor de joaca special unde nu se pot lovi dar nici altii nu ii pot lovi pe ei.

Intr-o zi, capul familiei se plictiseste si se intalneste cu curva in roz din dreapta lui. Bat cum e se gandeste sa o aduca acasa si fiind casa lui, aduce pe cine vrea si nimeni nu are voie sa comenteze. Curva acum traieste in dreapta lu asta si sotia in stanga lui :)) . Degeaba incerc sa descriu fazele, ele trebuie vazute si traite. Dar cum am spus mai sus, sunt de rasu-plansu. E totusi vorba de o familie numeroasa, incredibil de saraca (seamana daca ii observati cu familiile de tigani de la noi), care traiesc intr-o casa subreda facuta rapid, fara slujbe, fara posibilitate de a invata pe copii ceva bun. Filmul e incredibil...dar pentru mine a fost o comedie copioasa.

9/10

Central do Brasil {1998}

Asta, cu siguranta, este cel mai bun film al lui Walter Salles. Am vazut deja doua din cele mai importante creatii ale sale si asta e in frunte cu un kilometru...(un kilometru e un kilometru...are 1000 de metri).

O poveste uimitoare care invinge toate sansele reale. Da, e din nou putin improbabila povestea, chiar si putin Hollywoodiana intr-un sens dar e magnifica indiferent. O femeie, fosta profesoara are acum o slujba mica, care plateste prost. Ea trebuie sa stea in "Central do Brasil"...gara centrala a capitalei Rio, la o masuta mica si trebuie sa scrie scrisori pentru cei care nu stiu sa scrie. O slujba care poate fi si emotionala si amuzanta...dar in cele din urma, nu e decat o sarlatana pentru ca acele scrisori nu sunt trimise vreodata...

Plot twistul tipic hollywoodian se petrece cand una din aceste persoane, care nu stie sa scrie este calcata de autobuz iar fiul ei ramane singur, fara tata, pentru ca tocmai acestuia vroiau ei sa-i scrie. De aici incepe aventura pentru acest road movie. Ei i se face mila de el dar nu inainte de a-l trimite la o tipa care cica i-ar vinde cuplurilor straine, bogate. Aici, ea face un pic pe Rambo si se duce sa-l salveze...cu tot cu scandalul aferent. Oricum, totul se leaga frumos, e putin exagerat pentru a se spune povestea si pentru a vedea, treptat, cum relatia dintre cei doi creste in timp. E cumplit de important acest aspect.

De fapt, cam tot filmul e numai despre asta. Despre relatia de prietenie dintre femeia necasatorita si singura si baiatul orfan de mama...o relatie care tinde a semanana cu una dintre o mama si copilul ei...si mai, mai ca se termina asa. Filmul mi-a adus aminte mult de Cidade de deus, un film brazilian foarte bun, mai bun decat acest, mai ales atunci cand s-a ajuns la final in acel orasel nou, format din case una la fel cu cealalta...dar a ajutat de asemenea si saracia lucie si analfabetismul in floare. Un film superb care prinde Brazilia asa cum este...ca doar in 10 ani nu cred ca s-au schimbat prea multe pe acolo...poate doar in orasele mari. Un film care merita vazut pentru asta dar de asemenea, spre deosebire de celelalte filme ale lui Salles, acesta are o poveste care merge pana la capat si e si povestita frumos.

9.5/10

miercuri, 10 februarie 2010

Abril Despedaçado {2001}

Behind the Sun

Nu poate sa nege cineva ca acesta nu e un film frumos, in adevaratul sens al cuvantului. Realist, cu decoruri simple care amplifica atmosfera, peisaje superbe in desertul Braziliei, detaliile care merita luate in considerare...munca laborioasa de a extrage zaharul din trestia de zahar, sfarsitul anilor 1800 care nu pot spune ca se recunosc pentru ca nu se vede vreun oras sau ceva...fiind filmat in mare parte in desert.

E frumos...dar povestea...povestea, o mare problema si la celalalt film al lui Walter Salles caruia nu i-am facut "review" saptamana trecuta din cauza ca nu stiam ce sa zic despre el, efectiv...Terra Estrangeira a fost o drama buna cu o povestea exagerata si implauzibila...povestea exista, insa exista o problema cu ea...si aceasta problema incurca la vizionare. Nu m-a facut sa simt ca are un cap si o coada, sau daca e o coada e inconcludenta. Da, a plecat (vorbesc acum de filmul de azi) ala in final...dar de ce a trebuit s-o faca dupa ce i-a murit fratele? E ca si cum a stat doar de dragul regizorului, pentru a arata ceva dramatic si dureros.

Si felul cum e construit punctul culminant e ridicol. Ochelaristul nu a auzit rasul unui copil? Ii trebuia ochelari sa vada ca e un copil si nu tinta care trebuia? Si apoi, scapa ochelarii pe jos si tot isi atinge tinta...bun baiat. Da, povestea e invechita si e oarecum o usurare ca nu mai exista asemenea metode de a rezolva o problema intre familii. O familie impusca membrul celelalte familii si tot asa, pana la nesfarsit. Merita vazut filmul, e frumos, si povestea ascunde multe pilde despre viata si prioritatile ei. Dar fiindca e invechita nu privim decat la o bucatica de istorie si la un production design frumos.

Walter Salles e un regizor talentat, se vede, insa povestile care le spune frumos lasa de dorit.

7.75/10

7/10 la Terra Estrangeira

Onibaba {1964}

O poezie japoneza spectaculoasa care vorbeste in primul rand despre gelozie, dorinta trupeasca, tradare si undeva in background, despre razboi.

O familie formata dintr-o soacra si nora ei traiesc de pe o zi pe alta pentru ca tara e in razboi. Suntem tot in acea era a Samuraiului insa atunci cand sunt prezentati acestia sunt slabi si mor repede. Aici s-a subliniat instinctul de supravietuire atunci cand ai stomacul gol si cand esti stapan pe situatie...asa cum au fost aceste doua femei care omorau soldati deja raniti, le luau obiectele ce le aveau pe ei si le vindeau pentru mancare. O treaba ce era facuta cu sange rece.

Intriga a inceput cand a venit un vechi prieten de'al sotului norei. Un prieten care a reusit sa supravietuiasca dar nu a incerca sa-l salveze pe celalalt...din neputinta, nu ca nu a incercat. Acest prieten, fiind singur si barbat cu sange rosu...a inceput sa o curteze pe nora soacrei. Aici a venit gelozia, invidia si nebunia femeii batrane...a inceput sa o spele la creier pe fata cum ca exista Iad si ca o sa mearga acolo daca isi inseala barbatul. Barbatul ei fiind mort, insa asta nu se stie sigur. Intr-o zi, insa, batrana (care IMHO nu era batrana deloc...asta pentru ca era o actrita la vreo 39 de ani facuta sa para ca are vreo 50...she was actually hot) da peste generalul Samurai si acesta purta masca care a introdus atata spaima in specatorii acestui film, la vremea lui.

E o masca ce conduce filmul, si datorita atmosferei generale a filmului, aceasta spaima este amplificata pana la cote care ridica acest film la nivel inalt la capitolul horror. Un horror psihologic, vizual de vreo doua ori, unul care ne aminteste de puterea geloziei si nebunia persoanelor care sunt. In rest, regia e foarte bine facuta, imaginile sunt cele care creaza atmosfera tensionanta a filmului...fuga prin iarba, in mijlocul careia se afla o gaura intunecata si adanca, nestiind daca intra cineva in ea sau nu atunci cand fuge ca nebunu...din nou, masca infricosatoare care face filmul.

9/10

The Scarlet Letter {1926}

Cea mai veche si cea mai buna ecranizare a romanului lui Nathaniel Hawthorne pe care nu l-am citit si acum, nu am s-o fac. Si nu pentru ca nu mi-a placut filmul. Filmul a fost superb. Ci pentru ca mi-am facut o idee asupra ce e cartea si sincer nu vad folosul.

Filmul a fost indescriptibil de frumos. Imaginile de o poezie pura, sentimentele personajelor portretizate atat de bine, momente care nu au varsta si nu imbatranesc, ramanand la fel de actuale si dupa zeci de ani. O cultura nu moarta insa una care prefera sa nu mai iasa in evidenta. Ce-i drept puritanii prezentati in film tocmai de asta au plecat din Europa, sa scape de dezlantuirile si distrugerea moravurilor...iar aici, in America, in Noua Anglie, in Boston, ei au reusit sa isi creeze o comunitate proprie care aducea cu ea reguli ridicole asupra felului cum trebuie spalata lenjeria intima a unei femei sau cum trebuie sa se desfasoare o intalnire intre doi iubiti...

Nici aici, ca in multe alte exemple, nu scapam de femeia uber-fanatica si obtuza caruia ii place barfa precum ii place respiratul. Litera stacojie vorbeste despre moravuri, traditie, iubire neconditionata, sacrificii pentru iubire, civilizatii acum moarte datorita regulilor ridicole...a fost o bucatica de istorie, daca vreti sa o priviti si asa. Un film cu suflet, un clasic etern, o frumusete muta in alb si negru.

9.25/10

marți, 9 februarie 2010

Jin-Rô {1998}

The Wolf Brigade

Acest filmulet ce prezinta viata post-belica in Japonia ne arata un univers paralel in care s-a creat o "forta speciala" in cadrul apararii interne pentru a inhiba revoltele si protestele. Un fel de SWAT dar cu armuri de fier, impenetrabile care rezista si la bombe.

Punctul forte al filmului este bineinteles animatia...o animatie care incearca sa copie in mod fidel realitatea, in cel mai mic detaliu...si e intr-adevar superba. Nu e colorata, se folosesc mai mult culorile pal, maronii, inchise pentru a prinde atmosfera unei tari deprimate si nefericite, una care traieste in frica si nemultumire fata de nivelul de trai. Multi din cei saraci s-au alaturat acestor forte speciale pentru a scapa de saracie. Insa obiectivul principal al filmului este analiza psihologica asupra unui singur soldat din aceasta forta speciala care a fost traumatizat de un eveniment recent. O fata tanara a explodat in fata lui din dorinta ei...un eveniment dur si necrutator. Un strigat de protest si frica pentru "lupul" din fata ei...ea era imbracata intr-o geaca rosie si ducea bunatati care faceau bum.

Metaforele se invart in jurul povestii "Scufita rosie". Si se invart atat de mult in jurul acestei povesti incat devine enervant. Am inteles din a doua scena ca el e lupul si aia e scufita si de aici e evident unde se duce totul pentru ca stim povestea originala. Dar na, au mai complicat-o putin cu o poveste de dragoste intre acest lup nevorbaret si scufita rosie, momeala. S-au lungit mult cu aceste scene si a devenit neinteresant si neconclusiv in ce directie se indreapta povestea. S-a terminat sec si m-a dezamagit. Povestea trebuia lucrata in detaliu...dar daca e vorba numai despre efectele unui razboi asupra unui soldat atunci da...merge.

Un anime foarte misto, hyper-violent care are loc si de o poveste de dragoste.

7.25/10

Street Scene {1931}

Scena de strada...piesa de teatru care la vremea lui a castigat un Pulitzer. Elmer Rice e autorul si l-a meritat. A desprins o bucatica din America, una ce face parte dintr-un oras mare insa un cartier mic si sarac. Ciocniri intre culturi, intre opinii, toate natiile intr-un spatiu atat de restrans...nordici europeni, italieni, evrei, americani pur sange, irlandezi...si cum sunt vecinii ca atunci si acum...barfitori pana la exasperare.

Asa cum e normal intr-o astfel de piesa pusa pe ecran sunt introduse tot felul de faze care par trase de par, exagerate, dar ce s-a facut e chiar simplu. S-a comprimat intr-o zi, doua, cele mai des intalnite scene de pe trotuar. Nu, nu e vorba de curve, e vorba de viata si cum la unii, asta se petrece si pe scarile din fata intrarii in cladire. O cladire mica, cum sunt multe din New York, saraca, ocupata de oameni de tot felul. Aceasta diversitate face parte din natura orasului New York si acest lucru este capturat perfect atat in piesa cat si de regizor, King Vidor.

Pe de alta parte, asa cum se facea in vremea aceea, regia era teatrala si actingul, si mai si. Cadre prinse numai dintr-o anumita parte, aveam impresia la un moment dat ca e filmat pe un platou, nicidecum pe strazile orasului. Alegerea filmarii pe trotuarul adevarat al orasului a dat filmului o atmosfera deosebita si fina, insesizabila, care adauga mult la calitatea filmului.

E un clasic adevarat, simplu, care prinde oamenii asa cum sunt, buni, rai, gelosi, inimosi si mai ales, iubitori.

9/10

Night Moves {1975}

Un neo-noir clasic, din pacate uitat si nu foarte des amintit. Gene Hackman joaca rolul unui detectiv particular in cautarea unei fete ce a fugit de la mama ei...de la primul studiu asupra ei vedem ca nu e o mama prea stralucita. Se comporta ca o prostituata de 40-50 de ani. E patetic...si imediat intelegem de ce a plecat ea de langa mama asta, daca putem sa o numim asa.

In paralel cu acest caz, Harry isi urmareste de parca ar fi angajat de el insusi o drama personala. Sotia il inseala insa aceste scene sunt jucate cu un calm si un cool pe care multi nu il au si nu il stapanesc nici in viata reala. Mai intai nici nu vorbeste despre sotia lui despre asta ci se duce direct acasa la tipul cu care ea il inseala. Totul e jucat calm si calculat ca intr-un meci de sah. Iar Harry e "calul", knight la ei...de unde si titlul cu doua semnificatii.

Prima interpretare vine de la faptul ca Harry, desi a fost un atlet in tinerete, este un pasionat de sah...cunoscand miscari importante din istorie, dar care ne prezinta numai una, una in care bineinteles intra cei doi cai, o miscare superba, intr-adevar. Cealalta semnficatie a titlului tine de noapte, o mare parte a actiunii are loc in timpul noptii...de fapt, cam jumate dar se subliniaza cum aceasta "ne misca", ne indeamna la actiune si nebunii. Misterul face parte din noapte la fel de mult cum face parte din acest neo-noir.

Plus, filmul trebuie vazut si pentru Melanie Griffith care atunci cand s-a filmat filmul asta, in '73 era cat se poate de minora si a facut ceva fâţâială nuda in stilul specific Lolitei. Un suflet liber in anii '70, nimic mai frumos. Ca sa nu mai zic nimic de masini...Mustangul care imi place mie cel mai mult este condus de insusi Harry Moseby-Gene Hackman. Un film care trebuie vazut din atatea motive dar in primul rand din cauza atmosferei generale, privirile fara cuvinte dintre personaje care spun mai mult decat zeci de replici, misterul si povestea bine inchegate, detaliate si cu o satisfactie amaruie in final ca totul se termina...

9/10

luni, 8 februarie 2010

The Box {2009}

Deloc deosebit. E un S.F. ce ar incerca sa reproduca unele astfel de filme din anii '50-'70. Problema lui e ca se aventureaza in unele aspecte care da, sunt ca intr-un S.F., sunt exagerate si fara raspuns exact insa sunt si neinterpretabile. Tot ce poti sa cunosti este ca tot spectacolul e condus de extraterestrii care nu isi fac vazuta aparitia...nici macar sa iti formezi o idee.

Richard Kelly e regizorul foarte slab care a creat fenomenul Donnie Darko care e un film dobitoc, ridicat in slavi de oameni care cred ca e mai profund decat pare...a avut o singura chestie mai trezita si tocmai aia a reusit sa uimeasca pe toti si sa-i faca sa pupe-n fund filmul asta mai mult decat merita, rusine. Richard Kelly tot o da in bara de atunci...din pacate, filmul sau de succes capata momentum. Subiectul sau de baza in filmul nou, The Box, e lacomia si foamea de bani, un subiect rasuflat deci fara efect deosebit asupra spectatorului.

O femeie, Cameron Diaz, e vizitata de un tip fara jumatate de fata, misto efect totusi...s-a mai facut si in The Dark Knight ceva asemanator, pe aceeasi parte a fetei daca nu ma insel...cat de original :)) . Acest om ii face o oferta irezistibila pentru ca el vinde bani...un milion de dolari, mai exact. Pentru acest milion ea trebuie sa plateasca cu viata unui om pe care nu il/o cunoaste. Dar pretul e mult mai mare decat se asteptau...uuu, iarasi, previzibil...in final ajung in exact aceeasi situatia ca a celor pentru care au apasat butonul. Etc, etc, multe scene plictisitoare...efectele slabute...jocul actorilor slabut, pana si Langela a fost inexpresiv, chiar daca asa trebuia, putea sa scoata mai mult din personajul sau. Cameron si celelalt, James Marsden, la fel, degeaba.

Nu il recomand, in nici un caz. E slab all over.

6/10

duminică, 7 februarie 2010

The Secret of Kells {2009}

Aceasta animatie a fost surpriza de anul acesta la nominalizarile pentru animatie de la Oscar. A fost un film de care multi nu au auzit pana in acel moment si multi nu i-au dat sanse de nominalizare nici inainte desi ar fi sperat la asta.

Si lucrul care e cel mai important la filmul asta este insasi animatia, vie, colorata, cu detalii nenumarate care hranesc ochiul pana la satisfacere totala. E o frumusete vizuala de film...la fel ca Avatar. Si la fel ca Avatar povestea sovaie, aici, pentru ca e ceva condus mai mult de simbolistica si mai putin pe scenariu sau replici. Povestea prezinta cum a fost facuta "Cartea din Kells" si prin ce necazuri dramatice au trecut personajele care l-au facut. Bineinteles, asta poate fi totul exagerat pentru dramatism dar mai putin conteaza asta. Ceea ce conteaza insa pentru aceasta animatie e ca stilul folosit in film este acelasi ca in carte.

Plin de detalii care mai de care mai intortocheate, la fel ca in superba carte ce contine chiar si mai multe detalii complexe si deloc usor de facut...dar in mod deosebit sunt extraordinar de mari consumatoare de timp. Cine le-a facut a facut-o cu devotament deosebit si credinta neconditionata. Inapoi la animatie...inteleg de ce a fost nominalizat la Oscar insa sansele filmului de a castiga sunt 0 (zero). Ceea ce s-a facut insa cu aceasta nominalizare e ceva ce filmul o merita...si asta e atentie. Filmul merita vazut pentru frumusetea lui dar si pentru a ridica curiozitatea pentru aceasta carte reala, Cartea din Kells.

In rest nu prea am ce sa adaug...e un film bun, dar dezvoltat insuficient la scenariu.

7.8/10

L'avventura {1960}

Trebuie sa o spun drept...nu m-am chinuit la filmul asta la fel ca la celelalte doua filme ale lui Antonioni pe care am avut neinspiratia sa le vad...Blowup si Professione: reporter.

Nu zic ca face filme proaste...nu. Sunt doar nitel over-rated si inutil de lungite, nu lungi ca asta ar fi insemnat ca sunt pline de scene inutile. Nu, toate scenele sunt utile, folositoare pentru intriga si desfasurarea actiunii dar sunt filmate la un ritm dureros de lent si din punctul meu de vedere, inutil. Nu zic ca trebuie sa fuga, nu zic ca trebuie sa fie zeci de taieturi pentru a simti ca se misca mai repede. Pur si simplu, daca personajele isi mareau pasul, daca erau taiate cateva secunde din scena care oricum nu zic mai mult decat celelalte secunde de inainte. Un plus de secunde nu ne fac sa contemplam asupra mutrei personajului si la ce gandeste acesta mai mult decat e necesar.

In fine, filmul asta are doua ore si douazeci...si se simte. Si nu e ca si cum ar spune o poveste extraordinar de complexa. Lineara, cu putine personaje, insa cu multe dezabateri emotionale si psihologice la ce poate sa gandeasca personajul si la ce simte. Se numeste "Aventura" ca sa nu se numeasca "Viata". Pentru ca si aceasta aventura e formata ca si viata de mici aventuri puse cap la cap, evenimente din viata, mai banale sau nu, care tot aventuri se numesc. Scara lor depinde de perceptia fiecaruia si de opiniile proprii. Asa cum e si normal, cand ne gandim la o aventura si la italieni nu poti sa nu te gandesti la o dragoste interzisa. Desi femeia barbatului a iesit complet din tablou, fiind data disparuta, sau a vrut ea sa dispara sa scape de omul asta nesuferit, alta femeie nu indrazneste sa-si arate toata dragostea pentru acest om si inca mai este paranoica ca prima femeie se poate intoarce in orice moment...

Si asta e inca un exemplu de film care atunci cand nu place publicului cu atat mai mult place criticilor. Iar eu cred ca e o aberatie din partea criticilor. E ca si cum, ei, avand puterea, ne arata cat sunt de diferiti fata de public, iar publicul, prin definitie majoritatea, este mai putin inteligenta decat o masa de oameni care au muncit mult si au ajuns unde sunt cu inteligenta. Aici e un abuz de putere constant si o aroganta infinita din partea criticilor. Asa a fost si asa o sa fie. Un film trebuie sa fie cu picioarele pe pamant chiar si atunci cand zboara fantastic deasupra...cum e 2001, de exemplu. Asta e o lungeala inutila si asta nu e bine, in nici un caz.

8.3/10

HouseSitter {1992}

Distractiv sa vezi cata minciuna poate sa produca un om si sa manance altul...normal insa ca se ajunge la un nivel de absurditate simtitor dar ce mai conteaza cand razi?

Da, am ras...da, o sa spui...ai ras la un film atat de tont? Da...rusine sa-mi fie. Dar cui ii pasa? Nu m-a interesat ca e absurd, nu m-a interesat ca e tras de coada...am vrut sa rad si am reusit. Goldie Hawn e absolut adorabila si are un fund perfect in filmul asta...care iese in evidenta pe la inceputul filmului cand ajunge in micul orasel pentru a-i vraji (bullshit) pe toti pentru a trai in casa tipului care l-a intalnit intr-o seara jucat de Steve Martin.

E o escroaca care are suflet si se simte singura...asa ca e previzibil ce are sa se intample in final. Din cauza asta filmul nu e unul prea bun la prima vizionare, ca sa nu mai zic ca la restu chiar nu merita decat pentru comedie...au trecut 18 ani si inca se poate rade la filmul asta. Este posibil pentru ca nu e o comedie de moment, de actualitate, e una ce tine in timp, una teatrala, una de baza, simpla si eficienta. E de asemenea foarte amuzant sa vezi cum se mai gandesc astia doi la tot felul de minciuni care mai de care mai trase de par insa care raman cu picioarele pe pamant, plauzibile. Nu m-au interesant prea multe...lumea joaca foarte bine, scenariul e bine scris, amuzant si asta e important. E de vazut...o singura data si asta daca nu l-ati vazut vreodata.

7/10

Awakenings {1990}

M-a facut sa plang...si nu e nici o rusine sa zic asta. E o poveste extraordinar de trista la urma urmei...oameni prizonieri in propriul lor corp, in stare vegetativa, pierduti in timp, inconstienti de ceea ce se intampla in jurul lor...creier ce doarme vreme de 20 si ceva de ani, in functie de caz. Natural, ei respira si proceseaza mancarea la fel de bine ca un om sanatos insa sunt doar legume...sunt flori...iar acesti pacienti stau intr-o parte a spitalului care se cheama gradina pentru ca aici, cei ce au grija de ei, nu trebuie decat sa ii hraneasca si sa-i "ude"...

E o poveste puternica despre vointa umana de a razbi in ciuda tuturor sanselor dar in mod special ne trimite un mesaj puternic prin care ne spune ca trebuie sa ne traim viata, prin care ne spune sa ne trezim din aceasta coma in care suntem toata viata si sa riscam putin...sa ne distram, sa ne placa sa traim. Rad de noi cei care, fortati, au stat intr-o stare vegetativa vreme de 30 de ani iar cand s-au trezit ne acuzau ca noi, cei care nu dorm toata viata, nu traim asa cum trebuie...ne acuza ei ca desi nu suntem bolnavi ne comportam de parca am fi.

Un mesaj puternic, transmis bine catre spectator, folosind emotiile sale. Cel care le activeaza e Robert De Niro, personajul lui este unul deosebit, uman, un adolescent de 20 de ani in trupul unuia de 40. Si nu te astepti de la Robert, un actor ce a jucat in general roluri violente sau cu personaje in general care recurgeau la violenta fizica sau verbala. Aici e un personaj dulce, tanar in spirit, cu scene in care a reusit sa te convinga ca e inca un copil in interiorul sau...unul care nu si-a trait adolescenta insa incearca sa recupereze acum...cat mai are ocazia.

Boala reala e insa necrutatoare si corpul se obisnuieste cu medicamentele pe care le primeste...asa cum se intampla cu orice fel de medicament. Nici marirea dozajului nu functioneaza...si e dureros sa vezi cum omul se inchide din nou in interiorul sau. E dureros sa vezi ca oameni sunt captivi in ei insisi. Sunt intr-o inchisoare naturala din care nu exista scapare...si nu au gresit cu nimic...

8.25/10