sâmbătă, 31 decembrie 2011

We Need to Talk About Kevin {2011}

Cred ca niciodata nu m-am gandit ce simt familiile psihopatilor...nu credeam ca e important din moment ce psihopatii sunt persoanele interesante si principal vizate. Da, nu poti sa spui ca nu sunt interesante...nu sunt de urmat, nu sunt exemple, dar sunt cazuri demne de studiat pentru a intelege pana unde se ajunge cu capacitatile mintale ale unora...prin ce trec, daca ni se permite asta, daca ni se arata asta, si de ce fac ce aleg sa faca...
Filmul mi-a adus bineinteles aminte de filmul lui Gus van Sant, Elephant...filmul care urmareste tragedia din liceul Columbia unde elevii au fost ucisi pe capete. Si in acelasi timp mi-a adus aminte si de crima in masa din Norvegia a carui faptas a fost un criminal inteligent, deosebit de rece si evident psihopat. Trebuie ca acestia sa vada cu adevarat in exteriorul lor in cel mai obiectiv mod posibil...ei vad dincolo de emotie si rationamentul lor e ca toti sunt animale si bucati de carne fara sa aduca ceva nou umanitatii...da, ceva tampit, dar probabil adevarat. Multe din motivele lor sunt fondate la momentul infaptuirii, dar cum s-a intamplat si acum a fost doar ceva psihologic grav...
Oricum, niciodata nu auzim de povestea parintilor, sau parerea lor, sau cum i-au crescut de au ajuns asa...Tilda Swinton a jucat rolul mamei ce a dat nastere acestei creaturi care arata semne de psihoza deosebit de grava de mic. Motivul pentru care se comporta asa e unul fara motiv adevarat...tocmai asta-i. Haosul adevarat nu are niciodata motiv...e doar haos. Tilda a jucat excelent rolul mamei ce poarta in fiecare zi sangele nevinovat curs de fiul ei intr-o sala de sport cu o mana zdravana de sageti si un arc mai serios adus de "Mos Craciun". In fiecare zi se intalneste cu respingere de parca ea e vinovata de faptele fiului ei...mda, ea l-a nascut si intotdeauna omul incearca sa ajunga la radacina problemelor...mai ales cand vinovatul era deja in inchisoare si deci nu se mai poate lega de el. Filmul e filmat foarte misto, cu cadre fotografice, stil independent...e un film ok, de vazut. Probabil ultimul pe 2011.
Ne citim in 2012...La multi ani!
8/10

luni, 26 decembrie 2011

High Anxiety {1977}

Omagii si iar omagii...Brooks a fost tata lor. Adica na, intr-un fel a fost creativ pe partea de comedie dar cam niciodata creativ pe partea de subiect pentru ca de fiecare data, la fiecare film, le lua din alta parte...din alte filme...filme pe care le parodia in filmul sau.
Acesta a fost clar inca de la inceput...dedicat chiar maestrului suspansului, Alfred Hitchcock. Referinte la filmele sale cele mai importante printre care se numara Vertigo (in mod special, din cauza bolii personajului principal si din cauza posterului), "Birds", "North by Northwest", "Psycho", printre cele mai evident si restu filmelor mai importante ale lui Hitchcock si chiar unele ce nu ii apartin lui cum ar fi "Blowup" sau "One Flew Over the Cuckoo's Nest"...scene destul de mari si evidente ca referinta catre aceste filme...destul de usor de observat.
Mel Brooks nu a fost niciodata genul ce ar ascunde o referinta, a fost destul de evident de fiecare data si totusi mi-ar fi placut sa fie mai subtil in general la acest capitol...nu e chiar amuzant sa oferi totul mura-n gura. Poantele amuzante merg la o masura dar putina inteligenta in crearea scenelor de spoof care vizeaza clar anumite filme puteau fi mai subtile.
Oricum, avantajul e ca acest gen de comedie poate fi gustat chiar si daca nu ati vazut filmele la care face referinta...desi daca le stiti sunteti cu atat mai imersati in atmosfera adevarata a filmului si intelegeti directia acestuia.
8/10

luni, 19 decembrie 2011

Silent Movie {1976}

Destul de curajoasa treaba...sa faci un film mut intr-o perioada care nu se asteapta la asta deloc. Aici se arata povestea a trei amici, un sef si doi parteneri (sa-i numim asa) in aventura lor pentru a produce acest film...
Actiunea e plasata undeva prin anii '70, dar aerul anilor 20-30 e inca prezent pentru a sublinia era de aur a filmului mut. S-au folosit mai toate fazele comice din filmele mute din acei ani si s-au dus la un pas mai departe, poate doi. E foarte amuzant dar nu m-am crapat de ras de la un capat la altul, are faze amuzante, probabil vreo 10 la numar, nu le-am numarat (ha, ha). Mi-a placut interactiunea dintre cei trei, asemanandu-se cu cea a fratilor Marx sau chiar "The Three Stooges" (apropo de cel din urma, se face un remake acum, regizat de fratii Farrelly. Mi-a placut ca s-au introdus vedete smechere de pe vremea aia, cum e Burt Reynold, James Caan, Liza Minnelli, Anne Bancroft, Marcel Marceau si Paul Newman. Cautarea acestor vedete a fost separat comica si formata ca un mic capitol pentru fiecare in parte. Mi-a placut in mod special aparitia lui Marceau si desi e cunoscut ca "maestrul tacerii" a zis singurul cuvant din film...nu zic care.
E ok ca film, dar nu e o realizare nemaipomenita. E mai mult un film curajos, cum am zis, decat altceva...e si comic, da. Oricum, e de vazut.
7.1/10

duminică, 18 decembrie 2011

Salt {2010}

Inutila a mai fost Angelina Jolie in filmul asta...chiar credea cineva din producatori ca o fata draguta ajunge? In rest nici prea multe replici nu a avut iar cascadoriile nu au fost facute de ea, desi asa se zice...in fine.
A fost interesant de vazut, nu extraordinar dar a mers ca un film de actiune intr-o seara plicticoasa...a mers pentru ca desi si-a terminat misiunea initiala vroiai totusi sa crezi ca nu ea e tipul rau si fiindca nu trecuse nici jumatate de ora calumea iti dadeai seama ca filmul are suficient timp sa o scoata din rahat pe Salt, eroina noastra. Au fost dragute plot-twisturile dar nu stiu cum, am stiut-o tot timpul ca ala e tipu rau...dupa vizionare vad ca Liev Schreiber chiar a facut gafa asta in Daily Show, zicand punctul culminant si plot-twistul principal...saracu. Cine stie ce soc nu e oricum pentru un spectator ce nu stie nimic despre film. A contat prezenta Angelinei Jolie care a fost frumoasa dar faptul ca e asa slaba nu ii sta bine deloc...a fost inghesuit de actiune dar nu am vazut nimic nou sau spectaculos. A fost facut pentru poveste...pentru ca daca era facut pentru actrita nu ar fi modificat ei scenariul de la un erou masculin cum era initial la unul feminin...
Grija mare cu filmul asta...nu-mi spuneti ca nu v-am avertizat. E slabut...dar e cu Angelina Jolie. Fanii ei poate o sa fie multumiti...
6/10

sâmbătă, 17 decembrie 2011

Let Me In {2010}

Iata inca un exemplu cum Hollywoodul se pricepe sa strice un produs original, facut de european sau asiatici, in alte cazuri. Filmul asta a reusit sa fure tot din cel original...pana si folosirea unor cadre...dar si mai important, atmosfera. Au incercat sa il faca diferit, modificand unghiul de la cadrul original cu cateva grade dar asta nu facea decat sa strice complet intreaga scena...si s-a vazut asta in scena de la piscina, in scena de la spital cu tipa ce arde si asa mai departe...
Chloe Moretz nu a fost deosebita in rolul asta si fiindca stiam ce o sa se intample s-a dus dracului tot farmecul...dar intrebarea mea e...de ce l-ati facut? Produsul asta e clar inferior si apreciat poate doar de cei care nu au vazut originalul...in acest caz, rusine voua pentru ca a fost horror-ul anului (2008, in caz ca va intrebati ce an e). Un film tupeist care a aratat mai multe decat asta de acum care a scos sau scurtat unele scene  mai socante...caderea de la geam, partile private ale vampirului, esentiale pentru poveste...
O dezamagire si o pierdere de timp...dar e ok la o singura vizionare cu prietena.
4.7/10

The Ides of March {2011}

De ce ar fi ales filmul asta pentru cursa la Oscar sau vreun premiu major? Eu nu pot sa inteleg...
Subiectele politice sunt atat de fumate incat Clooney (aici regizor si scenarist) a vazut asta asa ca nu s-a abtinut sa bage si putina telenovela. Chiar ma asteptam sa vad ceva de genu asta pentru ca parea foarte banal la inceput...
Clooney are un talent, cred, pentru filmele serioase cu subiecte politice...a facut-o si in "Good Night, and Good Luck". Aici e in schimb un subiect mai actual prin care pune intreaga scena politica...atat cea democrata cat si cea republica...intr-o lumina proasta. Aici s-a focalizat in special pe povestea unui tanar asistent manager, jucat de Ryan Gosling, care se transforma din ucenicul naiv, care inghite b.s.-ul politic la fel ca orice alt om de rand pe cand el trebuie sa vada prin aceasta fatada subtire si sa stie ca e o lume in care toata lumea se musca pentru un loc pe tabla de sah.In fine, ajunge sa se maturizeze in final si ajunge produsul rece si calculat cerut de piata...ajunge de asemenea si personajul negativ. De la bine, la rau. Vede coruptia si fiindca ii place meseria asta se adapteaza situatiei. Joaca bine dar a jucat mai bine in Drive.
Asadar, e un film bine facut dar nu vad de ce este luat in vizor atat de mult de Globurile de aur (acum) si probabil si de Oscar...probabil din cauza tonului politic si mesajul clar dar care desi constientizat de public, acesta nu poate sa faca nimic decat sa aleaga raul mai mic, la fel ca in orice alta tara.
Oricum, e misto sa vedem adunatura de actori de calitate: George Clooney, Philip Seymore Hoffman, Paul Giamatti, Marisa Tomei, Evan Rachel Wood, Jeffrey Wright...in incheiere filmul nu e destul de puternic sa ofere un impact, exceptie facand ocazionalele socuri, cum am zis mai sus, telenovelistice...
P.S. In caz ca se intreba cineva ce e cu titlul...Ides e un termen ce semnaleaza mijlocul lunii. Deci sa nu se gandeasca cineva ca era de fapt ideas si au gresit ei titlul :))... just sayin'.
7.2/10

Moneyball {2011}

Baseball-ul nu e sport european, nu e sport romanesc...cat de mult pot sa fiu subiectiv cand vine vorba de sportul asta cand nici nu am tangenta cu el? Ma jucam in fata blocului cu o placa de lemn ce o puteai tine in maini, putin lata in capatul opus si cu o minge de tenis...si incercam sa reproducem jocul asta...dar asta nu tinea mult. Fara un teren calumea si o echipa ce stie regulile jocului, nu faci nimic.
Ideea filmului e ca nu s-a mai facut inca un film despre sport...e un film despre economie, probabil un mesaj pentru criza ce ne bate la cap acum. Dar trag mata de coada degeaba. Incerc sa-mi dau seama de ce s-a facut filmul asta. Brad Pitt a fost o alegere atat de evidenta pentru asta incat nu imi vine in minte un alt actor mai bun pentru asta. Trebuia ales un actor care se regaseste cu personajul sau...un actor care atunci cand era tanar era considerat slab si over-rated din cauza ca arata mai bine decat juca. Aici a fost ceva asemanator cu personajul sau...juca slab in tinerete dar el acum, la cei 40 si ceva de ani ai sai si-a regasit cu adevarat locul in jocul asta. A fost un rol ca o manusa pentru Brad Pitt insa nu cred ca o sa ajunga departe cu el pentru ca desi ne arata momente de acting calumea, rolul nu a fost destul de solicitant. Daca in schimb o sa fie laudat cu premii, o sa fie pentru ca intreaga sa cariera a fost dedicata actingului si rolurile sale, indiferent daca au fost bune sau rele, o sa ramana pentru ca filmele au fost excelente.
Acum, americanul o sa iubesca filmul asta...e despre sportul cel mai apreciat la americani, e despre patriotism, e despre romantism fata de joc, e despre alegeri personale ce influenteaza atatia oameni, e ceva ce lumea vrea sa vada din cauza jocului. Insa nu e un film despre sport asa cum s-au mai facut in trecut, e numai despre jocul din culise...jocul pe care il face omul ce face echipa. E despre sportul din spatele sportului...unul care are in alcatuirea lui multa economie si statistica.
8.3/10

marți, 13 decembrie 2011

Contagion {2011}

Da, bine, s-au mai facut filme de genu asta. Nu imi vin acum in minte deloc, mai ales cand e vorba de un virus ce se raspandeste asa de repede ca aici dar orice film care dezbate panica si frica in om au elemente evident comune cu celelalte...nu mi-a pasat ca subiectul e fumat. Nu ma intereseaza asta cateodata, si acest caz face parte din categoria "nu-mi pasa" din cauza ca nu e facut de un regizor mic...si nu mi se pare ca e un film comercial...deci e facut atat pentru regie cat si pentru acting si se vede...un cast deosebit de mare si generos in actori talentati. Merita vazut filmul doar pentru ei...
Partea psihologica a filmului e ceea ce il face vizionabil. Cum treptat frica invaluie pe toata lumea si panica se instaleaza. Dar nu e un film facut pentru panica si haos, de fapt acele scene sunt mici in scara si durata, nu au impact deosebit. Ce e de urmarit sunt lucrurile care creaza panica si observarea lor cum cresc si se fac mai periculoase...aici ma refer si la virus dar in mod special la oamenii care analizeaza virusul si efectele acestuia. Pana la urma despre ei e vorba. Desi e S.F. mi s-a parut ca s-a pus un ochi obiectiv si just in toata treaba asta, nu s-a exagerat prea mult ci totul a fost uman si credibil. S.F.-ul a fost probabil virusul al carui raspuns il gasim la finalul filmului...
De asemenea filmul are un potential mare sa ne faca sa ne creem fobii si sa fim hipocondriaci. Bineinteles, efectele acestui film in acest sens se gasesc la cei deja predispusi la asemenea comportament...pentru simplul spectator aceste "probleme" sunt numai pe parcursul vizionarii filmului...dupa aceea, nimic. Steven Soderbergh a fost regizorul acestui film aparent cu aer independent dar pana la urma asa a inceput si e foarte ok intoarcerea aceasta catre radacini...
7.75/10

sâmbătă, 10 decembrie 2011

La piel que habito {2011}

The Skin I Live In
Acum, in final...cand pe fundal inca se aud notele de pian din genericul de final al acestui film excelent nu imi vin in cap decat cuvinte de bine si admiratie pentru pelicul semnata de Pedro Almodovar. Si cam la fel ca orice film facut de el, acesta se desfasoara incet dar sigur spre un deznodamant usor socant si revelator asupra naturii umane pusa in chestiune.
Cu toate astea pare ca subiectul dezbatut ofera mai mult senzationalul pentru un spectator aflat la limita simtului emotional din precedentele filme ale regizorului spaniol. Nu zic ca acesta nu e la fel de sofisticat, la fel de frumos filmat, la fel de bine acompaniat de muzica (sau poate ca aici muzica chiar iese in evidenta si e sublima), la fel de bine jucat insa tema e una ce ofera şoc spectatorului si mai putin ocazia de a analiza personajele...desi putem face asta foarte bine la final. Pana la urma am inteles ce a facut doctorul Ledgard (jucat de Antonio Banderas...in sfarsit o ocazie adevarata sa ne arate ca stie sa joace, desi nu a fost o revelatie) si de ce a facut ce a facut. O alegere extrema care subliniaza nebunia sa geniala...e pana la urma un chirurg desavarsit ce aduce imbunatatiri extreme (transgeneza despre care se vorbeste...folosirea celulelor porcine pentru a fabrica o piele umana mai rezistenta) pentru orice om care este dispus sa se imbunatateasca.
Punctul culminant vine treptat si se ofera indicii pentru acesta inca de la inceput, daca privim totul cu atentie. O data ce incep amintirile, atunci incep piesele sa apara in locurile de langa cele deja prezentate pentru a forma un tablou complet despre intreaga poveste. Un tablou ciudat, ce-i drept...
Probabil lucrul cel mai evident pe care a vrut sa-l arate Almodovar e ca desi lumea se schimba la suprafata, haine, schimbari radicale cum sunt cele prezentate in film, etc....in interior ramanem aceeasi, undeva in interior avem ceva ce nimeni nu poate distruge, nimeni nu poate sterge sau inlocui cu o alta piele, alt nume sau alt stil de viata. Pe langa asta Almodovar ne arata cat de mult ne pot schimba traumele din viata noastra...ca si cum sunt prezentate cele doua evenimente in anti-teza. Ne schimbam numai daca permitem traumelor sa o faca... si Vincente a avut o trauma dar asta l-a facut doar sa se adapteze situatiei, sa isi inteleaga rapitorul...dar mai mult nu spun. Filmul e plin de surprize, e o surpriza ce arata ca cinemaul inca nu a murit si nu are moarte...asta e clar.
9/10

joi, 8 decembrie 2011

Fright Night {2011}

Nu pot sa vad filmul asta altfel decat o distractie frivola, un film care sa iti fure timpul dar totusi sa te distreze in schimb. La mine a mers asa, mi-a placut, m-a distrat, dar nu e un film extraordinar. E un soi de guilty-pleasure pentru mine...pentru altii poate sa fie si filmul anotimpului.
Mi-a placut cum a jucat Colin Farrell, un soi de jucat prost la prima vedere insa comportamentul ciudat si privirile bizare au facut parte din personaj, fara doar si poate. A demontat, ca de altfel scopul intregului film, mitul idiot creat de Twilight despre cum e un vampir, si asa mai departe. Nu ca era nevoie, Twilight e luat in serios numai de pubertane idioate care habar n-au ce-i cu ele. Un alt film calumea cu vampiri...Blade. Uh! Pe langa asta, Fright Night e si un remake dupa omonimul sau din 1985 dar care nu stiu / nu cred ca o sa primeasca o vizionare din partea mea. Apoi ce-ar mai fi...nu stiu, a fost destul de ok facut. Mi-a placut sa-l vad pe David Tennant, desi nu sunt fan Dr. Who deloc...aici a avut un personaj fain care seamana cu Russell Brand, compatrioti astia doi. Mi-a placut si de Chris Mintz-Plasse desi a avut un rol scurt dar specific lui in caracter...stiam inca de la Superbad ca tipu e sortit type-castului...nu cred ca il deranjeaza.
Asadar e ok ca horror, are momente facute bine, desi cu aspect de deja-vu cam toate...efecte misto, poveste ok, un film mediocru dar care merita vazut...
7.4/10

miercuri, 7 decembrie 2011

The Producers {1968}

Funny stuff, nu pot sa neg asta...dar din nou, regret cateodata ca media imi baga pe gat postere, imagini si videouri din filme noi facute dupa cele vechi. Da, am vazut varianta noua, din 2005...si da, Mel Brooks a aparut in aia, culmea culmilor de ce a acceptat sa faca asta, remakeul propriului sau film. Erau banii asa putini?
In schimb filmul nou are, surprinzator, si parti bune. Cele bune sunt cele rele din primul film:
Am vrut sa il vad mai mult pe Gene Wilder. Desi aparea in scena era folosit doar ca un obiect de decor prin care personajele episodice sa "danseze" si sa "cante" in jurul lor. Sa il vad si pe el si pe Zero Mostel...au fost un duo excelent in scena de mai sus incat a fost aproape hipnotizant. Povestea o stim atat din noul film cat si din auzite...e una foarte memorabila si originala. Un producator muribund (ca producator, nu ca om) e in pana de idei cand vine vorba piese pentru Broadway noi asa ca o idee intamplatoare a noului sau contabil vine ca o palma peste fata. Ce ar fi sa faca ei un muzical care e sortit esecului...astfel incat banii primiti sa nu mai fie restituiti si astfel "pierduti". Zis si facut...insa urasc ca nu am fost surprins. Imi pare rau ca nu l-am vazut prima data pe asta...dar imi plang de mila prea mult.
Deci cum am zis, primul sfert din film e cu ei doi si e absolut perfect apoi vin 3 sferturi din film cu personaje foarte comice si interesante dar nici pe departe la fel de eficiente in a produce un hohot din partea mea. M-a amuzat oricum foarte mult si e memorabil in totalitate...marca unui film bun.
8.5/10

sâmbătă, 3 decembrie 2011

Warrior {2011}

Pentru doua ore am fost fratele celor doi frati. Am fost alaturi de ei la durere si suferinta emotionala...la reconciliere si victorie. E genul de film care te atinge la inima oricat de dura ar fi suprafata ta...adica pana si oamenii de fier din ring au avut lacrimi, fie ca erau de durere fizica, fie ca erau ca semn ca au scapat de dureri, de traume si totul e in ordine din nou...
Mie boxul mi se pare un sport de gladiator, barbaric chiar...nu ii mai vad rostul in ziua de azi nici ca sport, nici ca metoda de a rezolva problemele, cum se rezolvau in trecut...prin violenta. Dar e o parte din noi ca oameni...o sa mai dureze cateva trepte in evolutie pana scapam de aceasta forma de a ne exprima forta fizica si rezistenta. In acest film nu e vorba de box ci de o forma de arte martiale mixte, un soi de kickboxing dar care se petrece intr-o cusca. De fiecare data cand vedeam un video de genul asta pe youtube era exagerat de violent si necontrolat...ultimul gen de a lupta, la limita bunului simt. Aici a fost insa o poezie in miscari coordonate si coregrafiate. Anul trecut a fost vremea lui David O. Russell de a face un film despre sportul violent...acum e vremea lui Gavin O'Connor de a scoate filmul anului in privinta sportului.
Tom Hardy, Joel Edgerton si Nick Nolte au facut roluri incredibile...ma bucur ca scenaristul (trei la numar: regizorul, Tambakis, Dorfman) s-a chinuit sa faca povestea fiecaruia una profunda dar nu mura-n gura pentru spectator. S-au chinuit sa ofere suficiente informatii incat sa faca backgroundul fiecaruia unul credibil dar l-au pus si la imaginatia spectatorului pentru a completa datele lipsa. Interpretarea mesajelor ramane la spectator si fiecare se alege cu ce vrea, dar atat va spun...acesta e un film de calitate, un film despre sport asa cum trebuie facut, care se ridica la un rang ridicat si care sper sa supravietuiasca testul timpului...dar filmul e "razboinic/luptator" si e posibil sa reuseasca.
9/10

The Guard {2011}

Valeu, pazea lume ca Serpico s-a reincarnat intr-un galez gras cu gura spurcata si cu un stil mult prea direct de a spune lucurile...ce mai, Brendan Gleeson a fost bestial in rolul asta iar personajul i-a permis sa se manifeste complet astfel incat Gleeson a facut si el la randul sau un personaj complet si interesant, cu un simt al dreptatii modelat dupa realitate, nu dupa stereotipul de politist dispus sa respecte fiecare aspect al legii in fiecare minut. A fost unul natural si realist.
El e politist intr-un sat mic din Irlanda, de aceea ii dispretuieste pe orasenii care vin in treburi politenesti tocmai din Dublin. Are si un stil diferit de a rezolva cazuri, un stil neconformist...mai ales pentru ca e un sat mic si alti politisti nu mai sunt, decat atunci cand vine un tanar incepator tocmai din Dublin. Apoi incep crimele si misterul. Dupa asta a aparut si un agent F.B.I. pentru a investiga, impreuna cu politistul nostru sus numit, aparitia a 3 traficanti de droguri din zona. Se lasa cu multe situatii comice dar treburile politienesti sunt si ele interesante de urmarit. Intreg filmul, datorita actorului din rolul principal, are un feel natural si credibil...exista putine exagerari dar per total e distractiv. Si cam asta a contat...de vazut o data, de doua ori, cu un amic sau amicii.
7.5/10

vineri, 2 decembrie 2011

In Time {2011}

Degeaba ar comenta cineva...ideea din filmuletul asta e valabila si te face sa gandesti putin si dupa ce il vezi. Daca te face sa gandesti e din cauza ta si numai a ta pentru ca filmul, desi pune toate datele pe masa, nu reuseste sa le aprofundeze asa cum ar fi fost mai bine. E un film de actiune, de suspans in care actorul principal e Justin Timberlake, pf...vroiam sa-i dau o sansa tipului, l-am vazut in S.N.L. si m-a facut sa rad mai mult decat oricare alta gazda din cate am vazut (cei din show nu se pun)...punea mult suflet si energie in rolurile de acolo. Aici insa nu s-a descurcat prea bine, a fost fad si neconvingator ca erou.
Amanda e ... hot e putin spus. Ea insa e actrita si joaca calumea rolul ei de Bonnie (din Bonnie & Clyde) ce se razbuna pe inima rece a tatalui ei. Ca sa nu mai zic ca ea traieste sindromul Stockholm unde se indragosteste de rapitorul ei. Clasic clisee. Filmul avea potential imens daca era scris de cineva mai inteligent si daca avea actori calumea, alesi pe spranceana...iar intreg filmul avea un ton mai matur. A fost mai mult romantic decat S.F....un Robin Hood venit din ghetou, spre deosebire de padure, care afla care e adevaratul secret al sistemului de parca ii era greu sa-l descopere singur in pauza de masa...dar da, nu avea timp de astea. Intelegem si comparatia "Time is money."...insa a durat prea mult pana s-a facut un film pe tema asta. Efecte speciale deosebite nu a avut asa ca nu stiu ce a fost pauza asta...aaa, da, stiu, pana acum multe filme au avut aceeasi tema insa nu era timpul in discutie ci banu. Asta e ca orice alt film, numai ca e cu timp in loc de bani. Si pregatiti-va sa auziti "time" de vreo 1000 de ori :))
Si ca tot venit vorba de timp...nu am avut impresia ca mi-am pierdut timpul. A fost ok. Nu prea deosebit dar ideea m-a facut sa-mi pastrez interesul si executia, desi mai slaba, nu a fost jalnica. De vazut o data.
7/10

The Princess and the Cobbler {1993}

Nimeni nu a auzit de filmul asta, asa-i? Si are multe "fun fact-uri" legate de el care ar suci mintile unora...si incepem:
Desi a aparut in 1993 productia la acest film a durat...wait for it...28 de ani. Realizatorul acestui proiect, Richard Williams si-a dedicat intreaga viata pentru realizarea - in viziunea sa - a celui mai mare/bun film de animatie facut vreodata. Versiunea pe care am vazut-o eu a avut 90 de minute si fiindca filmul a intalnit multe probleme financiare si schimburi de case de productie nu a fost niciodata finalizat calumea. Asa ca in loc de o animatie la calitate exceptionala, cum e in cadrul de mai sus, am intalnit si scene formate din imagini de storyboard, de animatii care nu au fost colorate, de siluete miscatoare si in general de o animatie slaba si incompleta. Daca era terminat cum trebuia iesea o animatie mare dar nu cred ca iesea cea mai buna, oricum...
Povestea din ea ne aduce aminte teribil de faimosul Aladdin din 1992. Multi animatori de la acest film au plecat la Disney si s-au furat scene intregi, caracteristici ale personajelor si intregul ton al filmului e asemanator cu al acestuia.
O alta caracteristica deosebita a acestui film e ca Richard Williams a fost un perfectionist exagerat asa ca in locul celor 25 de cadre obisnuite intr-o animatie desenata la mana in aceasta avem de multe ori dublu. De asta cateodata ai impresia ca e facut pe computer la cat de complexe si elaborate sunt unele scene. A fost nevoie de o munca titanica si o suma imensa de bani sa il faca...24 milioane dolari pentru o animatie. Nu e mult daca iei in considerare faptul ca au fost intinsi pe 28 de ani. Ca poveste nu mi se pare extraordinar, chiar prea copilaros cateodata...cum hotul ala reusea sa fure ce doreste, cu oarece greutate si efect comic, dar niciodata nu a fost pedepsit sau a sa soarta sa fi fost impotriva lui. Nu mi-a placut asta, nu a avut morala la capitolul asta...
E de vazut dar e pacat ca nu e terminat. Si in plus, e interesant pentru ca insasi productia acestui film are o poveste.
7/10

joi, 1 decembrie 2011

The Color Purple {1985}

Un exemplu de film cat se poate de bun la cum poate un asemenea produs sa primeasca atat de multe nominalizari la Oscar (unsprezece la numar, 11) si sa nu primeaca nici unul din ele. Ii lipseste acel ceva care nu are nume si i-a lipsit si cat timp l-am vizionat eu...cele 2 ore si jumatate s-au transformat insa intr-o zi pentru ca pur si simplu nu avea magnetismul de a ma tine concentrat pe povestea lui...
Problema e ca povestea nu a fost una atat de interesanta. O viata ce se intinde pe o durata de 30 de ani intr-un film de 2 ore jumate nu poate fi o viata prea interesanta. De fapt, genul asta de filme in care actiunea se intinde pe mai multi ani nu arata decat realitatea in cazul oamenilor normali...daca s-ar face un film despre viata noastra de cele mai multe ori ar fi o ecranizare in care unele scene se repeta de mai multe ori, la fel cum s-a vazut si aici, in alte perioade si cu personajele usor imbatranite de fiecare data. Nu m-a uimit cam nimic din acest film...poate imaginea in unele scene si nu stiu de ce, dar i-am acordat putin mai multa atentie lui Oprah Winfrey ca na, a primit si ea o nominalizare si doar nu e actrita, e o prezentatoare de talk-show care a ajuns sa fie cea mai bogata femeie de culoare din S.U.A.. Eram curios si intr-adevar, a jucat calumea, foarte puternic si pentru asta si mai multe realizari in cinema (ca producatoare) a primit si un Oscar pentru intreaga cariera.
Steven Spielberg a fost regizorul si aici a exersat pentru Lista lui...a capturat multe din viata inceputului secolului 20 din America pentru oamenii de culoare si m-a uimit putin lipsa temei rasismului ci doar concentrarea pe viata lor si cum aceasta e la fel cu cea a oamenilor albi din america. Nu s-a vazut vreo diferenta in majoritatea timpului. Nu stiu daca asta s-a dorit sau nu s-a vrut atinsa tema rasismului.
Acest film a influentat intr-un fel sau altul si un film recent vizionat...The Help. S-a vazut insa ca The Help dezbate o tema mai sensibila decat cea din The Color Purple...asadar, nu e cine stie ce film, e cam subtiat si lung insa personajele sunt creionate suficient incat sa fie tridimensionale, insa se putea si mai bine...in special personajul lui Whoopi.
7.3/10