Warrior {2011}

Pentru doua ore am fost fratele celor doi frati. Am fost alaturi de ei la durere si suferinta emotionala...la reconciliere si victorie. E genul de film care te atinge la inima oricat de dura ar fi suprafata ta...adica pana si oamenii de fier din ring au avut lacrimi, fie ca erau de durere fizica, fie ca erau ca semn ca au scapat de dureri, de traume si totul e in ordine din nou...

Mie boxul mi se pare un sport de gladiator, barbaric chiar...nu ii mai vad rostul in ziua de azi nici ca sport, nici ca metoda de a rezolva problemele, cum se rezolvau in trecut...prin violenta. Dar e o parte din noi ca oameni...o sa mai dureze cateva trepte in evolutie pana scapam de aceasta forma de a ne exprima forta fizica si rezistenta. In acest film nu e vorba de box ci de o forma de arte martiale mixte, un soi de kickboxing dar care se petrece intr-o cusca. De fiecare data cand vedeam un video de genul asta pe youtube era exagerat de violent si necontrolat...ultimul gen de a lupta, la limita bunului simt. Aici a fost insa o poezie in miscari coordonate si coregrafiate. Anul trecut a fost vremea lui David O. Russell de a face un film despre sportul violent...acum e vremea lui Gavin O'Connor de a scoate filmul anului in privinta sportului.

Tom Hardy, Joel Edgerton si Nick Nolte au facut roluri incredibile...ma bucur ca scenaristul (trei la numar: regizorul, Tambakis, Dorfman) s-a chinuit sa faca povestea fiecaruia una profunda dar nu mura-n gura pentru spectator. S-au chinuit sa ofere suficiente informatii incat sa faca backgroundul fiecaruia unul credibil dar l-au pus si la imaginatia spectatorului pentru a completa datele lipsa. Interpretarea mesajelor ramane la spectator si fiecare se alege cu ce vrea, dar atat va spun...acesta e un film de calitate, un film despre sport asa cum trebuie facut, care se ridica la un rang ridicat si care sper sa supravietuiasca testul timpului...dar filmul e "razboinic/luptator" si e posibil sa reuseasca.

9/10