luni, 31 mai 2010

Warui yatsu hodo yoku nemuru {1960}

The Bad Sleep Well

Da, sesiune in care pot sa ma uit la filme pā naiba. Dar nu e pentru ca nu am timp ci pentru ca nu gasesc filme care imi atrag atentia, chiar si din cele vechi...nu e pentru ca m-am saturat de ele dar multe sunt exagerat de intelectuale, pompoase chiar...dar oricum am sa ajung si la alea cand gasesc un pic de chef si timp fara stres...

Acum, filmul lui Akira Kurosawa l-am vazut in paișpe reprize pentru ca tot intrerupt am fost...or maybe not. De aceasta data, Kurosawa nu ne mai introduce intr-o lume straveche a jocurilor politice si sociale ale samurailor. De data asta vedem jocul pe viata si moarte a corporatiilor gigant din Japonia care conduc vieti umane obisnuite dupa bunul plac sau profit. Dar si mai usor e sa indeparteze din drumul lor egoist spre succes orice buba care ii poate aduce in pragul unui faliment sau chiar pierderi financiare de oroce fel. Ultima ipostaza e ceea ce intalnim si in acest film iar totul e condus de planul complex de razbumnare a uneia dintre victimele acestui gen de nedreptate. Povestea desi este bine construita si detaliata...aceasta nu se straduie sa atraga atentia spectatorului decat prin mult prea rarele rabufniri dramatice care sunt slabute.

Scenariul este greoi si este plin de nume proprii care sunt greu de retinut si greu de atribuit fetei unuia din personaje. Din nou, poate fi vina si faptului ca am vazut filmul in enspe reprize. Trecand mai departe, jocul actorilor este bun dar liniar in functie de personaj...adica se comporta la fel de la inceputul pana la sfarsitul filmului. Poate numai personajul lui Toshiro Mifune este ceva mai complex dar nu mi-a lasat impresia asta prea puternic. Personajul lui cauta razbunarea mentionata mai sus, ceea ce atribuie filmului un element de nemurire pe plan uman, iar impreuna cu coruptia din birocratie urmarim desfasurarea raului creat de ban si setea de putere.

Este un film bun, matur, complex...cu rarele rabufniri de acting exagerat...dar merge bine.

8/10

vineri, 28 mai 2010

The Rock {1996}

Ce bine imi pare ca a inceput sesiunea! In sfarsit mai pot sa vad si eu niste filme si filmulete ca si asa pana acum nu prea am avut sansa. Da, sesiunea e o perioada mult mai lejera decat cea care o precede, perioada de facut/terminat proiecte imbecile peste care nu se uita nimeni...

Asadar, revenim la film. The Rock este o aventura plina de suspans si actiune construita bine de guru-ul filmelor de actiune din Hollywood, Michael Bay. Acesta a fost al doilea sau lung-metraj si la 2 ore s'un sfert chiar e lung. Dar asta nu e rau deloc pentru ca fiecare minut e o lingurita de adrenalina care te satura pana la urmatorul minut. Si uite asa se scurt unul dupa altul intr-o poveste care nu necesita multa concentrare si atentie pentru ca e un film facut de Michael Bay. Personaje conturate caricatural, unele comic, versiuni exagerate sau combinari ale mai multor persoane sau personaje din realitate...Sean Connory, de ex., joaca o versiune mai batrana a vechiului 00şepte pe care a avut norocul sa-l interpreteze cand era tinerel.

Asa ca da, filmul nu e deosebit de inteligent sau poate chiar precis in datele tehnice ce se intampla in film...dar e a dracului de distractiv mai ales pentru masa noastra, a barbatilor carora le mai place, din cand in cand, sa mai frece menta in fata unui film cu explozii si impuscaturi pe care americanii stiu sa le faca atat de bine. Eu il recomand...dar nu pentru valoarea artistica pe care o are. Plus ca multe cadre/scene mi-au adus aminte de celelalte filme ale lui Bay ca doar idei noi nu e in stare sa creeze.

7.75/10

duminică, 23 mai 2010

Kumonosu-jô {1957}

Throne of Blood

Am vazut filmul asta in doua reprize la o distanta de vreo 2 zile...urasc cand fac asa. De priceput am priceput ceva dupa ce am vazut partea a doua care m-a facut sa-mi amintesc cate ceva din prima parte...dar nu recomand o asemenea vizionare. Eh...

Faptul ca il fac shakesperean e deja un cliseu...o zice fiecare, oriunde...e o caracteristica a filmelor lui Kurosawa, pline de lovituri de teatru, injunghieri pe la spate, lovituri de stat, omor in interes propriu...asa cum se intampla si in filmul asta...doi conducatori a doua forturi importante ale unui lord/shogun, cum ii zice...interpretati de Toshiro Mifune (care e din nou actorul din rolul principal intr-un film de-al lui Akira) si unul Akira Kubo (Miki) se indreapta spre castelul Cobweb aflat in mijlocul padurii Cobweb. In padure se intalnesc cu un spirit care le prezice viitorul...

Ceea ce se intampla in continuare este fie evident, fie soarta, fie (si asta e mai probabil) ei joaca destinul respectand scenariul spiritului. Dar vedem in special desfasurarea emotionala a lui Washizu si influenta imensa care a avut-o sotia sa asupra lui. Dictand ce trebuie sa faca, bagand spaima in el, paranoia crescand de fiecare data cand sotia spunea ceva legat de ce a spus spiritul si despre desfasurarea faptelor. Normal, ceea ce spune spiritul se adevereste...dar nu pentru ca e ceva natural si nu pentru ca a spus cand se intampla...

Filmul ne poveste despre puterea care a avut-o superstitiile, acum ridicole, asupra unor oameni aparent puternici fizici si psihic...puterea lor de a corupe si de a fi corupti. Puterea pe care o are iubirea cand vine vorba de spusele sotiei...si puterea care o are aceasta fata de sotul ei. Intreg filmul este un studiu aprofundat asupra culturii de acum sute de ani...cultura care nu a schimbat caracterul uman nici pana acum. Ne putem regasi in povestile lor aparent simple...cunoastem invidia, egoismul si cursa pentru putere. Prin imaginile poetice ale lui Kurosawa o astfel de poveste este spusa cum mai bine nu se poate pune pe film...

8.75/10

joi, 20 mai 2010

La teta asustada {2009}

Album fotografic al Perului...vazut de mine in cadrul Festivalului European de Film 2010, acesta fiind si singurul film care din pacate am putut sa il vad din cadrul acestui festival, e un film care se lasa interpretat, fiind ticsit de simboluri si minuscule detalii. Acum, eu l-am vazut joi, iar acum cand scriu acest review e duminica filmul asta imi lasa alta impresie...

Desi imaginile sunt memorabile si inca se formeaza lin, ca in film, si in memoria mea, subiectul este greoi si neinteresant, decat daca esti curios in mod deosebit cand vine vorba despre alte culturi si superstitii tinand de acea cultura. Filmul incepe cu o femeie batrana cantandu-si viata, moare iar fiica ei trebuie acum sa-si vada de viata indoctrinata cu naivitatea, superstitiile si conceptiile pe care le-a invatat de la mama ei. Ii e greu sa se desparta de mama ei asa ca nici nu o ingroapa imediat...lucru ce arata frica de despartire de cineva aproape, dar care se dovedeste de fapt a fi un capriciu de-al ei, acela de a o "inmormanta" in mare.

In rest, isi ia o slujba ca menajera in casa unei canterete de pian care e in lipsa de inspiratie, frustrare care o face sa-si arunce pianul pe geam...pana cand o asculta cantand pe personajul nostru principal. Canta atat de frumos incat ii fura melodia. Un alt simbol care ne urmareste tot filmul e cartoful din interiorul Faustei...da, a ascultat-o pe mama ei cand a indemnat-o ca pentru a nu fi violata trebuie sa-si introduca un cartof in partile private, asa ca, din cand in cand, mai vedem cum cade o coada de cartof dupa ce aceasta il taie cu foarfeca de unghii...imagini nu grafice dar care provoaca o curiozitate si un sentiment bizar...sau poate e un pleonasm. Oricum, simbolic poate arata ceva...inlaturarea psihologica de a creste vreun copil, inlocuirea acestuia cu un cartof...cresterea unui monstru care o ucide din interiori...nu stiu, dar cu siguranta violatorii se gandesc de doua ori cand incearca sa ii faca ceva din moment ce ii intampina cozi de cartofi si eventual acesta din urma.

Oricum, filmul e interesant si mi-a placut finalul cand gradinarul o ajuta sa-i scoata cartoful...simbolic. Adica, nu de fiecare data e nevoie de un fat-frumos. Aaa...si cand am ajuns acasa am observat ca a fost unul din cele cinci filme nominalizate anul asta la Oscar pentru cel mai bun film strain. Evident, nu a castigat.

8/10

Youth in Revolt {2009}

Asteptam filmul asta de mult timp, probabil de cand am vazut trailerul...si nu am fost dezamagit. Desi e o comedie romantica cu adolescenti, scenariul inteligent si amuzant mi-a trezit interesul in continuare pentru a-l viziona pana la final.

Michael Cera interpreteaza adolescentul normal, nepopular, putin ciudat, inca virgin care e invizibil pentru fete. In spatele acestor superficialitati se afla un personaj cult, original, interesat sa fie autor si asa cum o arata stilul de a vorbi si vocabularul, e un personaj care are puterea de a deveni asta. E insa un las, un tip prea cuminte pentru binele sau si o data ce o intalneste pe ea, doar pe ea...Sheeni, aceasta il indeamna ca nu pot fi impreuna decat daca el e extra-rau. De aici incepe cealalta parte interesanta si amuzanta a filmului...crearea unui personaj-dublu, fiecare constient de celalalt, un fel de personaj imaginar care duce spre latura intunecata a sa.

Totul e vulgar si pervers insa amuzamentul e unul inteligent si nu umplut cu glume de buda. E chiar un scenariu lucrat si se vede prin multitudinea de evenimente deosebite si povestea adolescentina in care multi, daca nu toti, se pot regasi. Il recomand pentru poante, il recomand pentru personajele colorate si bine conturate, il recomand pentru mesaj...be yourself...si il recomand pentru stilul misto-inofensiv in care e facut.

M-am distrat serios vizionandu-l si poate ii mai acord o vizionare intr-un viitor mai indepartat.

8/10

The Book of Eli {2010}

M-am uitat la filmul asta cu gandul ca nu trebuie sa-i acord multa atentie...oricum aveam niste treburi facultative de facut asa ca l-am pus in background sa-l ascult in timp ce imi termin treaba.

Printre crapaturile de timp pe care le-am gasit am vazut ca stilul vizual e interesant...arid, scortos, sepiecesc, ireal si post-apocaliptic. Aparent noi, dupa razboaie indelungi si dupa ani intregi de nepasare fata de planeta am ars atmosfera atat de mult incat pentru o perioada soarele a ars prea tare, orbind si "arzand" tot ce era viu. Supravietuitori exista, aceasta luptandu-se pentru orice farama de veche umanitate pentru a gusta vechi amintiri sau un surplus de civilizatie.

Cu toate astea, filmul asta a fost facut numai din cauza lui Denzel. Povestea post-apocaliptica apeleaza iar la ecologie si asta devine invechita dupa ce vezi zeci de filme cu subiect asemanator, care au aceeasi idee insa alt ambalaj. Apoi, privind cealalta parte a povestii, aceea despre religie...mi s-a facut sila si nu i-am dat importanta. Da, religia e factorul ce porneste razboaie si faptul ca au fost arse si interzise toate bibliile in timpul razboiului a fost o chestie desteapta. Iar in legatura cu asta e si finalul...imprevizibil si ridicol. Adica cum sa fie personajul nostru asa cum s-a relevat in final si sa supravietuiasca pana atunci? Mai da-o-n mamica ei de treaba. E atat de bun incat si in conditia aia ii bate pe toti? Pff...mdea.

Detalii care mi-au placut? Scenele de actiune au fost decente...desi si alea exagerate ca doar sunt scene de actiune...Mila Kunis mi-a placut, dar de ea oricum imi place in orice film, she's just cute...Denzel a muncit mult pentru scenele de actiune, probabil desi sunt exact genul care explica conditia sa, minimaliste si puternice, folosing numai maseta aia a lui. Ramane totusi un film super comercial care si-a gasit loc sa faca reclama la o sumedenie de firme si obiecte...eh.

6.75/10

marți, 18 mai 2010

Das Experiment {2001}

Experimentul a fost un film surprinzator, din punctul meu de vedere. Daca zic de bine de la inceputul comentariului, o zic pana la final...m-am obisnuit sa o zic pe aia buna chiar daca filmul are si parti mai putin bune, parti facute mai slabut. N-am reusit sa le detectez asta pentru ca nu mi-au sarit in ochi, nu au vrut...s-au ascuns atat de bine dupa partile bune incat nu am putut sa le bag in seama.

Filmul prezinta un experiment sociologic real...un experiment care a avut cam aceleasi concluzii ca acesta, excepentand decesele. Pentru amatorii de psihologie, de comportament uman in diferite conditii, acest film este un festin total...este un experiment la care chiar spectatorul amator de psihologie poate sa analizeze si sa ajunga la concluzii personale. De ce se comporta asa...care este factorul care a declansat acest comportament...cat de adanc e in stare un om sa intre intr-un joc. Ca pana la urma asa s-a inceput...dar cu cat omul e mai matur, cu atat joaca jocul mai serios, intrand in pielea personajului mai adanc, uitand cine este si acel personaj, pe care il interpreteaza inghite personalitatea lui in totalitate...si cu cat persoana are o personalitate slaba, prost dezvoltata, cu atat transformarea este mai violenta.

Inspirat dupa un roman intitulat "Cutia neagra", probabil explicand in detaliu experimentul original, real...am gasit potrivit adaugarea unei poze numai cu "cutia neagra", acest dispozitiv folosit initial pentru control psihologic, un obiect de intimidare. Si asa mai departe...elementele psihologice, sociologice sunt numeroase si nu are rost sa intru in toate. Cinematografic, filmul este unul foarte memorabil, facut cu cap si talent. Actorii isi joaca excelent personajele, unii mai bine decat altii...dar in principal, cei din rolurile principale fac o treaba excelenta observand in ei primele schimbari majore ce sunt semnalul ca in fiecare dintre ei se produce o schimbare.

Regia, condusa de Oliver Hirschbiegel, cel care a facut dupa acest film o capodopera cinematografica despre al doilea razboi mondial...a creat, in acest film, o lume incredibila, in care fiecare doreste sa isi faca treaba, sa isi asume rolul cat mai bine. Camera nu ne plictiseste nici o clipa, ne suprinde si ne prezinta perspective noi si interesante. Un film ce te tine pe muchie de cutit, in suspans extrem...un film foarte bune.

9.2/10

luni, 17 mai 2010

Kagemusha {1980}

Multe de spus...sunt multe de spus din cauza ca filmul are 3 ore si l-am vazut in doua reprize, fiecare lunga cat un film obisnuit. Durata acestuia se atribuie in primul rand acuratetei istorice...Akira Kurosawa a dorit sa prezinte, in stilul caracteristic, o bucatica din istoria Japoniei ce se intinde pe aproape 3 ani de zile.

Ca sa rezum cantitatea imensa de informatii si detalii din filmul asta imi trebuie ceva timp dar am sa spun firul epic principal. Un conducator puternic, un strategist de lupta adevarat, Shingen. Acesta dupa ce a fost ranit mortal a trebuit sa fie inlocuit, macar fizic de o sosie...pentru ca generalii sa poata duce pana la capat planurile prestabilite. In locul lui gasesc un hot mizer caruia ii seamana perfect. Finalul este oarecum previzibil dar asta din cauza cresterii noastre, a tuturor, cu filme cu final previzibil.

Comportamentul lui Kagemusha evolueaza in timp si se vede...e construit excelent acest personaj. Devine din ce in ce mai posedat de ideea ca trebuie sa fie un model, ca trebuie sa devina o alta persoana...sa devina din umbra acea persoana, incat i se urca, inevitabil, la cap...dar nu in sensul spectaculos si ridicol de dramatic, nu...ci in sensul de surprinzator si total imprevizibil...a fost cam ca nuca in perete dar nu in sensul rau. Kagemusha a fost spectatorul pus intr-o situatie neobisnuita si prin intermediul sau vedem jocurile politice, comportamentul social de la vremea respectiva si tactici si strategii de razboi...fie pe fata sau in culise.

Anii 1572-1575 in detaliu...de la costumele superbe la cladiri imense si decoruri somptuoase, totul pentru a amplifica emotia si autenticitatea evenimentelor. Un minus considerabil vad in desfasurarea emotiilor de pe fata personajelor. Fie lipsesc, fie sunt neconvingatoare, fie la unii actori sunt bune dar prea repetitive pentru personajul lor. Sau de exemplu...cand radeau, imi dadeau impresia ca HA-ul pe care il tipau e o replica cu o intonatie liniara. Acum nu stiu daca actingul lor tinea sa fie reprezentativ perioadei, cert e ca nu parea normal. In rest, e un Kurosawa puternic, spectaculos si grandios, chiar daca putin lung.

8.5/10

sâmbătă, 15 mai 2010

Alice in Wonderland {2010}

Dezamagit crunt si stiu ca nu sunt singurul. Nu e ca si cum am intrebat in stanga si in dreapta dar, obiectiv, e un film slab. De ce? Simplu...povestea e varza iar scenariul e idiotic si pueril. Asta e minusul suprem al filmului. Tim Burton are un stil misto vizual...sau avea, dar deja e enervant.

Probabil filmul arata misto la cinema, in 3D, dar daca faceam greseala asta eram si mai dezamagit din cauza povestii super "bune". Oricum, comparativ cu Avatarul, 3D-ul de aici arata ostentativ si bagat de dragul de a fi bagat. E folosit in mod special atunci cand camera zboara prin Underland. Asa, ce altceva...Johnny Depp e un actor bun dar daca aici nu l-a ajutat scenariul deloc nu a putut sa faca un personaj prea interesant...desi e Mad Hatter.

Mia, actrita care o joaca pe Alice un vas ce trebuie plimbat prin lumea asta...putin imi pasa de ce face si de ce o face. Asta a fost greseala lor din cauza ca e visul ei si lumea ei, in care oricine este o interpretare hiperbolizata a unei cunostinte din realitate. Dar filmul nu a reusit sa ma faca sa-mi pese.

Este un film slab in care s-au bagat bani pentru efecte pentru a se scoate bani tot din cauza lor si atat. Sa mai fi bagat si Depp niste funduri in scaune dar si astea au venit mai mult pentru efecte decat pentru el. Atat. Slab.

6.7/10

Padre padrone {1977}

Vazut in cadrul cinemaratonului despre "Şcoala vieţii", articol scris acum, la 7:58 intr-o dimineata superba de mai, ca nu am somn. Am incercat sa adorm, poate, poate, prind 3-4 ore de somn...nici o sansa. Doua cafele m-au tinut treaz fara sa-mi inchida ochii fara probleme. Ce-i drept, nici filmele nu au fost plictisitoare...nici macar ultimul, desi ma asteptam la opusul. Ultimul a fost The Last Picture Show, un film pe care l-am vazut mai demult dar despre care am refuzat sa comentez cu gandul ca poate l-am judecat prost...dar nu, judecat prost nu, dar nici film bun nu e.

Asa, revenind la filmul italian "Padre padrone"...acesta se invarte in jurul criticii asupra puterii paternale. Stim cu totii ca parintii nostri, majoritatea, doresc sa aiba "ca copii" niste copii. Dar de cele mai multe ori incearca sa ne inroleze in ceva care le aduce lor un dram de profit in plus. Aici este o astfel de poveste. Iar povestea filmului poate fi gasita usor si la noi in tara in saturile mai sarace unde traiul se bazeaza pe pastorit si agricultura.

Un tanar copil, 7 ani sa zicem ca are, este rapit din scoala de propriul tata ca sa pasca oi. Tatal stie ca nu e un personaj inteligent insa stie ce vrea si ce ii trebuie. Ii trebuie un terchea-berchea de asta mic sa pazeasca o cireada de oi de hoti si animale salbatice. Intregul proces de spalare a creierului implica multa bataie fizica si batjocura. Vieti pierdute de genul asta s-au mai intalnit...pentru noi poate nu sunt ceva deosebit. E interesant insa intregul proces...din copilarie pana cand devine adult reusit. De la coada oii la universitate si apoi dupa.

Povestea este inspirata dintr-o carte scrisa de personajul principal. Gavino Ledda isi prezinta viata asa cum a fost, cu bune, cu rele, cu frumoase, cu ciudate. Zoofilia era ceva absolut normal pe la stana. Baieti in crestere cu libidoul pana in cer fara urma de fata in jur...le inlocuiau fara sa se gandeasca cu cel mai bun substitut care nu e de fapt mana personala. Ok, insa personajul nostru vroia sa fie mai mult decat un pastor banal. Vroia sa cunoasca lumea, vroia sa se maturizeze, neavand educatia necesara a ramas acelasi copil ca acum 13 ani...un copil in corpul unui adolescent de 20 de ani cu nevoile unui adolescent de 20 de ani.

Chestiile ce tin de tehnica filmului sunt foarte bune...actoria, regia, imaginea, muzica...atuuri cu care filmul iese in evidenta si mai mult atunci cand povestea nu ajuta. Un film bun, care m-a surprins.

8.65/10

joi, 13 mai 2010

Kvarteret Korpen {1963}

Un sfârşit

Vazut astazi la Clubul Cinefililor in timp ce afara tuna si fulgera...si probabil ploua cu galeata dar asta nici nu vedeam si nici nu auzeam. Nici fulgerele nu le-am vazut...dar tunet fara fulger nu exista...so, yeah.

Povestea unei familii acus disfunctionale care nu reuseste sa evadeze din situatia de cacat in care se afla. Tatal un alcoolic intelectual/filosofic...cu personalitate personaj, amuzant, ceva din sarea si piperul filmului...chiar si atunci cand da semne ca e treaz, dar atunci e treaz pentru ca de abia s-a trezit. Orice ban pe care il face il bea pentru ca banul cade mai intai in mana lui...un motiv pentru care familia asta merge "atat de bine". Fiul, ~20 de ani...doreste sa fie autor. Cauta aceasta poarta ca e o treaba pe care o respecta si care ii da sansa sa iasa din anonimat si din saracie. Mama, o femeie casnica cu un trecut rusinos dar justificat...toti au avut ghinionul sa se nasca si sa se cunoasca...

Singura scapare a fost adoptata de baiat si bine a facut...a mers spre necunoscut dar si spre, inevitabil, mai bine decat aici. Scenariul este unul inteligent, plin de poante bune, subtile a caror intentie nu e sa razi in hohote dar sa schitezi un zambet sincer pentru a observa si putinele parti bune din aceasta saracie. Saracia ca saracie ca nu e un lucru intotdeauna rau...dar daca si dragostea dispare din ecuatie, nu mai exista sanse de nimic bun. De asta si incepuse asa de bine si apoi, treptat, treaba se impute si cade intr-o tristete reala si tangibila.

Ca o concluzie...mesajul filmului e despre alegeri. Vedem mai multe, unele care se termina bine, altele care se termina prost. Fiecare alegere ne influenteaza viitorul si fiecare poate sa aiba efecte si pentru cei din jur.

8.3/10

marți, 11 mai 2010

Owl and the Sparrow {2007}

Am vazut filmul asta acum cateva zile si am ramas placut surprins...e un film frumos si dulce despre familie adevarata si iubire sincera.

O fetita mica fuge de la fabrica unchiului ei, unde muncea serios, pentru ca pur si simplu s-a saturat sa fie tratata ca un adult. Joaca ei cu papusile subliniaza acest fapt, un copil este un copil pana cand acesta doreste sa se maturizeze...el vrea sau circumstantele o comanda. Curiozitatea ei naturala este inca o caracteristica ce o fac pe fetita una ce iese in evidenta fata de cele din jurul ei care cunosc deja fiecare aspect la vanzarii trandafirilor in strada...orice strategie de marketing si orice mijloc de a atrage si mila viitorului sau potentialului cumparator.

Tringhiul actoricesc e format din actori necunoscuti...chiar si pe la ei, dar cu toate astea au jucat foarte bine pentru nivelul lor. In Saigon se petrece actiunea si nici nu stiu daca am vazut 10 filme vietnameze. Ce e important de vizionat in acest film este sinceritatea si candoarea personajelor, toate. Chiar si stewerdeza care nu isi gaseste perechea din basme in imaginea unui fat-frumos...nici chiar ingrijitorul de la zoo, care tocmai a fost parasit probabil datorita situatiei sale desi e un om bun.

Datorita destinului se intalnesc si se infiripa o poveste de dragoste frumoasa care pune bazele unei relatii lungi, ca de familie. Asta si cautau, fiecare dintre ei.

8/10

duminică, 9 mai 2010

CineMaraton "Școala Vieţii"

14/15 mai 2010 (vineri spre sâmbătă) - de la ora 21.30 la 05.40
la casa de cultura "Mihai Ursachi"

INTRARE GRATUITA!!!

În luna mai Clubul Cinefililor realizează o colaborare cu Liga Studenților de la Geografie și găzduiește un maraton de filme pe tema inițierii în viața, a trecerii de la o etapă la alta, bifată prin diferite tipuri de probe inițiatice, exact ca în bildungsromane (scrieri literare ce se referă la etapele acestea). Programul este următorul:

1. de la ora 21.30:
François Truffaut: 400 de lovituri ("Les quatre cents coups", 1959, alb/negru, 100 min.; franceză/engleză, subtitrare în română);
2. de la ora 23.40:
Peter Bogdanovich: Ultimul spectacol cinematografic ("The Last Picture Show", 1971, alb/negru, 120 min.; engleză, subtitrare în română);
3. de la ora 02.00:
Paolo şi Vittorio Taviani: Padre padrone (1977, color, 114 min.; italiană/sardă, subtitrare în română);
4. de la ora 04.10:
Isao Takahata: Mormântul licuricilor ("Hotaru no haka", 1988, color, 90 min., japoneză, subtitrare în română).

Kick-Ass {2010}

Putin prea laudat. Ce putin, prea laudat. Nu e nicidecum atat de bun pe cat o ţipă cei de pe imdb. Imediat dupa ce l-am vazut am luat si comic-bookul. Am vazut primele doua numere si in mare se respecta ce e in ele...chiar si prin replici. Asta e bine ca atrage fanii...cu toate ca nu stiu cati fani poate sa aiba revista cand e si aceasta foarte noua. Primul numar a aparut in 2008 si s-a terminat anul asta in februarie...dar cica mai apar. Eu ce stiu, nu e ca si cum le caut.

Filmul e foarte antrenant, elementul de cool e masiv iar muzica ajuta la acest capitol fiind aleasa cu "delicatete" pentru cel mai mare continut de speed, dar fara metal. A fost foarte misto si misto au fost si unele scene de batai. Ce e un film cu eroi/kinda-super-eroi fara batai? Nu un film cu astia. Eu cred insa ca nota mare se datoreaza mesajului filmului, pe care pe multi i-a gadilat instant si i-a pacalit crezand ca vad un film deosebit. Da, trebuie sa fim mai curajosi in viata, trebuie sa sarim cand vedem ca se intampla ceva rau, in sensul general al cuvantului...ceea ce a facut pustiul asta e sa-si traiasca un vis, astfel devenind un om adevarat. Bun, ce a incercat l-a facut repede sa realizeze ca face ceva stupid dar a continuat oricum...

Cu toate na, pentru mine, personajul lui Kick-Ass nu mi-a starnit interesul pe cat de mult as fi vrut sau s-ar fi vrut, ca poate e o parere generala...e un personaj ce mai mult urmareste ce se intampla in jur in unele cazuri, intervine, dar este salvat de cei care sunt cu adevarat pregatiti pentru ce vrea el sa faca...cum e Hit-Girl si Big Daddy...personaje mult mai interesante decat protagonistul care au si un trecut ce starneste interesul si are sens in schema mare a filmului. Cage si micuta Chloe Moretz (care btw, are o gura foarte murdara in filmul asta :)) ) sunt cei mai buni actori din filmul asta.

Dar revenind la ce e important...bataile, acompaniate cu muzica misto, sunt un adevarat spectacol care probabil era si mai fain in cinema. Oarecum regret ca nu am fost sa-l vad la cinema...si desi inca mai este nu ma mai duc ca l-am vazut deja. Nota de pe imdb e insa mult prea mare desi filmul asta foarte bine facut si cu un scenariu nu tocmai totalmente tembel. Merita vazut si chiar de mai multe ori.

8.25/10

vineri, 7 mai 2010

Yip Man 2: Chung si chuen kei {2010}

Ip Man 2: Legend of the Grandmaster

De data asta se urmareste povestea profesorului de arte martiale al lui Bruce Lee prin Hong Kong, acolo unde, eventual, il intalneste pe super-star. Dar pana la povestea aia e un film intreg...asta de fata.

Merge greu treaba cu deschisul unei sali de arte martiale...clientii sunt putini si acestia platesc greu la randul lor. Se zaboveste ceva la capitolul asta, pentru a arata ca filmul are si o poveste, nu numai arte martiale fara intriga. Intriga vine din mai multe parti...de la ceilalti maestrii de arte martiale dar si dintr-o poveste a unuia dintre maestrii, cel mai barosan, la propriu si figurat...cel interpretat de Expertul, daca mai tine cineva minte serialul ala, Sammo Hung.

Pana la urma, povestea paleste sub spectacolul de arte martiale Wing Chun si nu numai. Wing Chun insa e un stil foarte puternic si aici, foarte "mediatizat"...l-a folosit si Bruce Lee si datorita acestui stil este cunoscut ca unul din cei mai buni artisti in arte martiale. Loviturile sunt precise, puternice si scurte...astfel lasand loc atacurilor multiple si surprinzatoare. Povestea paleste sub acestea si din cauza ca povestea nu e asa de grozava. Cine a scris partea pentru englezi/americani a facut-o prea mecanic si prost. Oricum, toti actorii straini au jucat prost...astfel diminuand calitatea scenariului. Povestea nu a fost grozava deloc dar amintesc si despre scenele cu batai...desi au fost spectaculoase puteau fi mai scurte. De ce? O scena in care ajungi sa bati pe cine trebuie, si stim cum se termina, nu are rost sa o lungesti. Cele mai misto scene de actiune sunt cele scurte si puternice.

Muzica a fost un plus iar regia si dansul camerei a fost misto. E pana la urma un film misto cu un mesaj decent la final, parca pus din burta, desi cred ca s-a intamplat si in realitate. Asadar, un film cu arte martiale din cele bune, dar nu deosebit.

8.4/10

joi, 6 mai 2010

Unser täglich Brot {2005}

Our Daily Bread

Un documentar mai altfel. Regizat artistic, interesant, acest documentar iti atrage atentia prin obiectivismul clar prezentat, apropierea de actiune si frumusetea cadrelor...chiar si in cele mai insangerate.

Despre ce e vorba. Regizorul a dorit sa ne arate ceea ce de obicei nu vedem...cum se face mancarea pe care o mancam in fiecare zi. De la 4 feluri de carne pana la legumele si fructele folosite in meniurile aproape zilnice. Insa pe langa acest obiectivism discutia sa cu publicul s-a axat pe o anumita latura a industriei alimentare...aceea ca e o industrie. E una mecanizata intens, din care omul insa nu lipseste niciodata, una in care se folosesc multe pesticide, sere imense, climatizare controlata...deci, mult artificial. Desi cu avansul tehnologic si ingeniozitatea de care da dovada omul cand vine vorba de usurarea slujbei sale in agricultura, te asteptai si la un avans in calitatea produselor acestea, de fapt, au scazut datorita cantitatii imense ce este produsa, datorita vitezei puse in proces si datorita cererii mari.

Gainile sunt grase si nu pot fugi, vacile nu pasc in verdeata, porcii sunt crescuti in conditii mizere, dar ma gandesc ca asa cresteau si la bunica asa ca pentru ei nu e mare diferenta. Pestii sunt si ei crescuti in aglomeratie si nu mai sunt pescuiti din balta ci pur si simplu aspirati. La fructe si legume mai tot e crescut in sera, in conditii speciale, nenaturale. Datorita vitezei procesului nutrientii necesari unei plante nu sunt depozitati cum trebuie in fruct, astfel ajunge rosia sa nu aiba gust, ci doar sa fie de forma.

Continuand ideea de la inceput, mi-a placut cum a fost filmat si editat. Scene lungi, line in care simetria era obiectivul principal...scene foarte kubrickciene, ceea ce mi-a placut foarte mult. La fel mi-a adus aminte si de stilul romanesc de a filma, cu cadre lungi, nemiscate, foarte Dogma 95 dar cu nu la fel de multa zbenguiala a camerei. Totul lin, fotografic. Mi-a placut ca documentar si mi-a placut ca mi-a aratat ceea ce nu vad de obicei...daca nu aveti stomac pentru scenele de taiere atunci carnea nu e pentru voi.

8.5/10

marți, 4 mai 2010

Valentine's Day {2010}

Si-au batut joc de ziua mea de nastere. Nu, nu sunt Cupidon si nici Valerică/Valentin...cand m-am nascut eu nici nu exista "sarbatoarea" asta...si parca fiecare film care vobeste despre Sf. Valentin, fiecare episod dintr-un serial care ajunge la sarbatoarea asta, fiecare trebuie sa spuna ca e o sarbatoare inventata de companiile ce fac Felicitari...companii gen Hallmark.

Toata chestia e o capitalizare asupra unui sentiment puternic uman care seamana cel mai mult cu nebunia. Ok. Despre film...20 si nu stiu cati de actori cunoscuti, nici unul...dar repet, nici unul bun. Vai de capu' meu. A iesit un mare parţ si iar am sentimentul de mai devreme ca regret ca l-am vazut si ca regret ca il comentez acum. Nu mai am ce filme bune sa vad si cand dau de un film, asa zis, bun, e prost...eh. Asta e prost din nascare iar scenaristul s-a gandit ca face ceva nou spunand zeci de povesti intr-un singur ambalaj. E un soi de Babel/Amores perros/Crash cu o supradoza de romantism ieftin. Am ras insa la vreo 2-3 faze...putine oricum.

Zeci de persoane, o duzina de povesti si toate sunt nevoite sa se intersecteze la un moment dat sa arate lumii cat de mica e ea...si cum toata lumea, pe 14 feb. se gandeste numai la romantism. Bine, s-a aratat dragostea la toate varstele dar asta nu e ceva nou. Filmul asta parca e o felicitare de aia ieftina lunga de o ora si 40 de minute sau cat are...valeu, are 2 ore de fapt, acu vazui.

Nu tu personaj principal si nu tu romantism frumos. Doar o adunatura de oameni hranind aceasta sarbatoare care nu inseamna nimic decat in capul oamenilor care nu cred ca daca iubesti, fiecare zi e sarbatoare.

5/10

Black Narcissus {1947}

Iaca se mai scot si filme proaste si in trecut. Desi filmul asta are o nota decenta pe imdb (8.1) eu nu vad justificarea acestei note in nici o scena. Dau vina insa pentru parerea mea finala pe acting. Ok, in trecut era mai exagerat dar si asa, un astfe de film era o oportunitate buna sa se joace peste norma de atunci. Dar cine stie...poate mi-au iesit in evidenta unele jocuri ale actorilor secundari sau episodici si i-am ignorat total pe cei principali care poate au jucat decent.

Dar de ce nu am fost atent? Pai poate pentru ca filmul nu a facut absolut nimic sa-mi atraga atentia. Mesajul e invechit, demodat...scenariul e hiperbolizat pe alocuri ceea ce mi-a dat impresia ca ma uit la o telenovela, ceea ce nu imi place sa fac. Ce mi-a placut insa au fost decorurile si imaginea...adica, culmea, fix cele doua chestii care au castigat un Oscar atunci la vremea lui :)) . Acum o zic sincer...m-am uitat mai intai, pe la mijlocul filmului sa vad ce nota are...pentru ca mie mi se parea prost, asa, am ramas uimit la vederea notei si apoi am zarit in jos ca are si 2 Oscaruri...valeu, mi-am zis...de ce? Am rasuflat usurat cand am vazut pentru ce pentru ca astea nu au influentat mesajul/scenariu/actingul/regia...sunt chestii artistice facute de oameni total diferiti fata de cei care influenteaza cum se simte mesajul.

Asadar, slab film. Niste maicute pierdute trimise la dracu in praznic ca sa ce? Sa isi lase amprenta si in creierul muntilor. Inca o victorie pentru religie...yoohoo.

6.66/10 (muhahaha)

Percy Jackson & the Olympians: The Lightning Thief {2010}

Imi pare rau ca l-am vazut. Imi pare rau si ca il comentez aici pentru ca nu e genul de film care sa merite. Oricum, spun putin despre el...

Prostioara asta poate sa fie primul dintr-un lung lant (eh, poate nu prea lung, sper) de filme despre mitologia greaca transpusa americaneste pentru un public cat mai american...adica cat mai debil. Ceea ce nu realizeaza cei care fac filmele astea e ca desi ei spun ca fac un astfel de film doar pentru copii de sub 10 ani, acestia nu le pot aduce incasari suficiente incat sa justifice cati bani au bagat in filmul asta ca sa-l faca in primul rand. Ce sa mai zic ca e leit cu Harry Potter si primul film...leit, leit. Un tip obisnuit isi da seama tarziu ca are o putere speciala...desi sta sub apa si 7 minute...in fine. Ajunge la locul unde se antreneaza astia, cunoaste inca 2 prieteni, un baiat si o fata, exact ca in H.P.. Ceea ce e suficient de zis e ca filmu asta vrea sa fie ceva identic cu HP numai cu o alta mitologie in spate.

Regizorul e cel care a facut primul HP si se vede ca a ramas cu sechele...desi tot el a regizat primul Singur Acasa. Sunt scene parca luate cadru cu cadru din seria HP. In fine...e o tampenie de film. Totul e. Nimic bun, nici macar efectele. Jocul jalnic, scenariul jalnic si regia jalnica.

5/10