miercuri, 30 septembrie 2009

Moon {2009}

Filmul asta m-a dat pe spate...asta pentru ca am vazut o viziune asupra unui viitor indepartat extrem de plauzibila si deranjant in acelasi timp. Filmul e fantastic.

Povestea nu as dori sa o povestesc pentru ca ar contine multe spoilere...dar am s-o fac oricum. Asa ca atentie mare in continuare. Povestea e despre un astronaut insarcinat cu o treaba pe Luna. Trebuie sa aiba grija si sa continue buna intretinere a unor masini ce aduca He3 (heliu 3), material abundent pe Luna. E la sfarsitul sarcinii, dupa 3 ani de munca pe Luna. Acasa il asteapta, asa cum stie el, o sotie frumoasa si o fetita de 3 ani. Afla insa repede, dupa un accident, ca este salvat de o clona...a sa. Chestia e ca dupa 3 ani, alta clona ia locul precedentei...

Ideea filmului este extrem de originala si indrazneata. Filmul are 97 de minute dar desi il vedem numai pe Sam Rockwell vorbind cu el tot timpul si cu vocea lui Kevin Spacey ce joaca computerul de pe bord care prin emoticoanele de messenger si vocea calma vorbeste cu personajul principal. Intreg filmul e un omagiu pentru 2001: A Space Odysee de la inceput pana la sfarsit. Singuratatea omului de pe vas/statie, computerul de bord care gandeste uman si are compasiune sau nu, discutia la distanta foarte mare cu fiica ce se repeta in ambele filme, o liniste confortabila si deloc plictisitoare, o vedere asupra unui viitor posibil, plauzibil.

Acesta este, si el, unul din preferatii mei la acest festival la care sunt voluntar, dar avand in vedere ca e un film englez, adica nu e roman, nu cred ca o sa castige. Dar acum, e preferatul meu la capitolul de film strain. Sam Rockwell joaca excelent, asa cum stim ca o face, iar aici are un rol dublu. Unul in care e calm si calculat, parca tanar si neexperimentat si altul pe moarte, in durere fizica si psihica care isi simte sfarsitul. Efectele speciale sunt colosale de o frumusete rece si inumana (avand in vedere ca Luna) cu putine pete de culoare (Pamantul). Un film calm, inteligent, regizat perfect si jucat exemplar care ofera lectii de cinematografie in continua expansiune si infinit potential. Filmul nu moare...

9/10

Dupa o a doua vizionare simt ca merita 10 si ii dau 10.

Cea mai fericita fata din lume {2009}

Acest film e unul din filmele din festival pe care de abia asteptam sa le vad...Momentan e unul din preferatii mei din competitie si cred ca are foarte mari sanse sa castige din mai multe motive.

Unul din ele e evident...e romanesc. Cam toate competitiile romanesti de film dau premiul unui alt film romanesc, ca sa ramana premiul aici, sa nu plece prin alte tari si sa fie uitat. Trebuie, prin competitiile de genu asta, sa fie promovat cinemaul romanesc si prin aceste evinemente, asta se reuseste.

"Cea mai fericita fata din lume" poate fi povestit foarte succint. O adolescenta de vreo 14-16 ani castiga o masina la un concurs organizat de o companie ce face suc. Si merge in Bucuresti sa-si ridice premiul dar si sa faca un spot publicitar cum stiti ca se face prin care anunta milioanele de telespectatori ca a castigat...cocalarism total, il stiti. Dar nu e despre asta...e vorba despre drama ce o traieste fetita chiar daca ar trebui sa fie cea mai fericita fata din lume...

Din cauza nivelului de trai pe care il suportam ajungem sa facem orice pentru a scoate un ban rapid netinand cont de fericirea altora. Parintii ei au gasit imediat solutia dupa ce ea a castigat premiul...sa vanda masina pentru a investi in pensiunea lor. In tara in care traim asta ar fi solutia rezonabila...ea doar insa sa fie fericita stiind ca a castigat o masina, sa o conduca, sa se simta libera asa cum vrea sa fie fiecare adolescent. Si din punctul asta de vedere orice adolescent, orice om se poate regasi in poveste.

Replicile sunt rupte din realitate...la modul cel mai serios. Discutia cu fata asta a fost ca si cum o vedeam pe sora mea vorbind cu mama sau tata. Si nu e vorba numai de context...nu e vorba ca trebuie ca cineva sa castige ceva si apoi sa ii fie luat inapoi ca sa simti ce a simtit fata asta. Nu...e vorba ca parintii intotdeauna pun in carca noastra supravietuirea lor...si tot pe noi, copiii lor, dau vina pe faptul ca au facut sacrificii, nu au trait viata lor cum au vrut, din cauza noastra. Absolut oricine se poate regasi in povestea filmului. Si de asta il face unul foarte bun...si mai bun ca film romanesc.

Regia e in mod special interesanta...regizorul a ales sa nu introduca spectatorul in interiorul dramei ci a ales sa tina camera departe, ca un privitor ca cei care erau pe margine si se uitau cum se face reclama. Alteori, camera era in mijlocul publiclui principal si desi se focaliza pe un plan indepartat, camera prindea detalii interesante si in plan apropiat, ce nu era focalizat. Filmul m-a facut sa rad constant fie de comicul de situatie, fie ma facea sa rad vazand cat de real este...m-a uimit in aproape fiecare moment. La final m-a lasat cu o senzatie placut ca nu am vazut inca un film despre comunism ci un film de actualitate, real, depsre relatia dintre parinti si copiii lor. A fost foarte bun si sper sa castige...

9/10

marți, 29 septembrie 2009

Rudo y Cursi {2008}

Povestea a doi frati care doresc sa evadeze din saracia unui sat indepartat ne povesteste despre viata folosind metafora fotbalului...

Filmul este narat de personajul care ii arunca pe cei doi, Rudo (Diego Luna) si Cursi (Gael Garcia Bernal) spre faima si bani. In timp ce nareaza face intotdeauna conexiuni cu insasi viata in contextul fotbalului. Cei doi actori din rolurile principale intotdeauna au facut o treaba buna si acum nu e o exceptie. Gael e primul care pleaca spre faima...el e atacant, golgheter extraordinar.

Din pacate, meciurile de fotbal sunt cam false si nu ii vedem pe actori jucand fotbal cu adevarat. Mingea e introdusa digital...la final ce mai este un penalty colosal ce copie perfect tensiunea si suspansul dintrun meci de fotbal adevarat. Aspectul asta e facut foarte bine. Dar nu despre fotbal e filmul asta ci despre rivalitatea dintre frati si despre cum banii si faima ajung la capul unei persoane si il dezumanizeaza, il fac sa piarda controlul.

Pana la urma niciunul nu e castigat cu ceva...vedem ca la fel de repede cum vine faima si banii, la fel de repede pleaca. Iubirea dintre frati ramane intotdeauna, chiar daca rivalitatea dintre acestea e de cand...se stie foarte bine de cand...de la Cain si Abel. Care nu neaparat e un eveniment istoric ci o poveste ce simbolizeaza iubirea si ura dintre frati. La fel si filmul asta...nu e despre fotbal, e vorba despre rivalitatea din viata, fie ca e intre frati sau prieteni.

Filmul e regizat de fratele lui Alfonso Cuaron, Carlos Cuaron care promite multe filme bune, acesta fiind primul sau lung metraj. E de vazut pentru regie, jocul actorilor si poveste...

8/10

Kurz und schmerzlos {1998}

Tare mult m-a mai plictisit filmul asta. Mie mi-a adus aminte din primele momente de filmele lui Guy Ritchie, Lock, Stock and Two Smoking Barrels si Snatch...dar aparent seamana cu Mean Streets, intr-adevar, care oricum nu mi-a placut nici ala :))

Filmul e despre o adunatura de ratati, cel mai putin ratat dintre ei fiind un taximeTrist. Bineinteles tot filmul e despre cum ei sunt ratati si de ce sunt ratati...cum incearca ei sa faca smecherii ca sa faca bani repede...cum rateaza afacerile...cum mor si chestii plictisitoare ca astea. Pe bune.

Imi place ca filmul e german dar vorbeste despre o cultura turceasca...care ne este prezentata prin multe, mult prea multe, pupaturi pe obraz intre barbati. Si noi mai facem chestia asta la nunti si botezuri dar la astia era ridicol. Asta mi-a atras atentia pentru ca nu era nimic altceva ce s-o faca.

Imi mai plac filmele violente, intunecate, realiste, dar trebuie sa prezinte niste vieti interesante, vieti din care mai poti invata ceva folositor. Nu bullshituri despre ratati uitati si ignorati de lume...si lumea lor de rahat...sa ne arate cat de multi-culturala a ajuns Germania in orasele ei mari. Trebuia sa o arate alt fel...daca a aratat-o prin violenta nu ne arata decat diferentele de cultura si traditie duc la multa violenta...dar nu despre multi-culturalitate e vorba. E vorba despre oameni care gresesc pentru ca sunt prosti si nu isi folosesc creierul...si nu e decat vina lor.

Imi pare rau dar filmul e prost...

5.5/10

Franklyn {2008}

Alt film de la festival care se afla in competitia de lung metraj. Joaca Eva Green, Ryan Phillippe, Sam Riley si Bernard Hill.

O zic de la inceput. Filmul e slab...e slab pentru ca se incurca prea mult in partea de puzzle al filmului, in partea de mister. Spectatorului ii este prezentata lumea reala si o lume de basm intunecat fara absolut nicio legatura intre ele. Povestea din basm ne vorbeste despre o lume in care exista prea multe "credinte", de la cele serioase la cele imbecile si aparent pe asta se bazeaza toata viata in acest oras fantastic, numit Meanwhile...Cei care nu au o credinta, ateii, sunt cautati de Clerici si bagati in inchisoare.

Phillippe il joaca pe Jonathan Preest, un soi de ateu super-erou care e un detectiv ce poarta o masca interesanta. Bineinteles, chestia asta il defineste. Prezenta mastii arata dorinta lui de a nu fi vazut de ceilalti ca fiind ateu...si din punctul meu de vedere povestea asta mi se pare destul de interesanta incat sa o tina tot filmul. Dar nu...filmul pe langa aceasta poveste ireala are si una din prezent...pe care nu am inteles-o deloc.

Sam Riley joaca rolul unui tip parasit la altar...si nu am inteles ce s-a intamplat cu prietena lui. Ori a murit, ori a fugit pentru ca in final ne dam seama ca fugea dupa o fantoma...o dorinta interioara. Apoi este Eva Green, o studenta la film care face un proiect periculos pentru viata ei. Se sinucide, se filmeaza si suna ambulanta ca sa ii filmeze si pe paramedici sa vada mai tarziu ce fac cu ea pentru a o trezi. Atata am prins si din povestea ei...dar aparent are problema asta pentru ca are probleme cu moartea tatalui ei.

In final misterul se desluseste...intelegem ca lumea fantastica e creatia unui singur om cu probleme de personalitate, ala parasit gaseste sfarsitul problemei, Eva se trezeste din deprimarea ei si gaseste un necunoscut pe strada...ala parasit...prost film. Dar vizual este interesant si cred ca asta e punctul forte al filmului si atat.

6/10

luni, 28 septembrie 2009

Les grandes personnes {2008}

O mare prostie de film care m-a facut sa pierd 80 de minute din viata pe care nu o sa le mai primesc inapoi. Si a fost rulat la festivalul international de film din iasi...si face parte din competitia de lung-metraj. Au fost prezenti din juriu Anamaria Marinca si Ion Sapdaru...

Si sincer cred ca toata lumea din sala si-a pierdut vremea cu filmul asta. Nu are nimic deosebit, interesant sau dramatic. Sunt doar vieti banale si mai neinteresante decat, sa zicem, viata mea chiar...e absolut incredibil cum poate cineva sa faca un film atat de banal.

E vorba despre un tip caruia ii place istoria si a venit in Suedia impreuna cu fiica sa foarte ascultatoare de numai 17 ani. Ea nu prea a avut contact cu baietii asa ca in aceasta parte din viata lor vedem cum incearca sa iasa in evidenta in fata unui baiat. Absolut neinteresant si extrem de plictisitor. Ala nu gaseste nimic interesant...pentru ca el cauta lucruri de'ale vikingilor prin pamant, personajele secundare sunt in plus, la fel ca cele din rolurile principale. Nu mai continui de fapt sa mai spun cat de banal si inutil e filmul asta pentru ca am zis-o deja de vreo 10 ori. Ajunge. Sa nu faceti greseala sa dati peste el. Si mai e numit si comedie...asta chiar ca e comic.

5/10

The Messenger {2009}

Fiindca l-am vazut ieri (27.09) la ora 15 jumate la cinema, nu am de unde sa scot o poza, decat daca, poate, copii una de pe imdb, dar ce rost mai are cand puteti sa le vedeti singur pe alea...

Asadar...filmul se focalizeaza pe o anumita slujba si impactul acesteia asupra persoanelor ce o practica. Mesagerul este persoana din armata (americana in acest caz) care se duce la usa unui cetatean sa ii spun ca o ruda foarte apropiata a sa a decedat in actiune, in razboi. Numai aceasta scurta descriera iti transmite fiori reci pe sira spinarii dar iti mai spune si ca ne asteptam la niste scene de un dramatism real dureros si extrem de trist.

Ben Foster il joaca pe proaspatul recrutat in meseria asta ce iti sfasaie inima. A luptat in razboi si stie teroarea acesteia, la sfarsit ii auzim povestea incredibila pe care il face pe Woody Harelson, superiorul sau in acest caz, sa isi schimbe total parerea despre razboi si ce inseamna acesta. De fapt, acest impact il simte fiecare spectator in spate in timp ce vede fiecare veste proasta transmisa in mai multe feluri si in mai multe locatii (nu numai acasa la om) si cu un impact emotional diferit de fiecare data. La filmul asta am fost cu butonatul pe sageata "dreapta" dar ochii mei intotdeauna se indreptau spre ecran si atentia spre poveste.

E un film ce nu poate fi ignorat atunci cand e pornit si este o poveste buna si interesanta, pe care nu am mai vazut-o pana acum decat in personajele episodice din alte filme cu si despre razboi. Un film anti-razboi foarte bun, foarte eficient si foarte emotional. Chiar ma bucur ca am avut sansa sa-l vad si sa-l vad pe Woody Harleson intrunul din cele mai bune roluri ale sale. De fapt toti au jucat impecabil iar regia intregeste tabloul acestui film, facandu-l un film bun spre foarte bun.

8.5/10

duminică, 27 septembrie 2009

Amintiri din epoca de aur: Tovarasi, frumoasa e viata! {2009}

Amintiri din Epoca de Aur e alt film al domnului Mungiu care doreste sa ne aduca aminte de frumoasa epoca de Aur, epoca Ceausista. Dar nu va ganditi ca e "iar un film despre comunism"...de fapt, este intr-un fel, dar e unul care isi bate joc de sine insusi. De epoca. De omul ceasusist.

Avem vreo 4 povesti...nici eu nu mai stiu exact. Una cu cei care au ramas in lanturi, una cu un militian lacom, una cu un fotograf si alta cu un politruc zelos...parca numai 4 erau. Toate astea sunt povesti ba din urban, ba din rural. Povesti ce suna foarte mult ca niste bancuri...pentru ca nu sunt amuzante decat la deznodamant. La deznodamant cand toata lumea izbucneste in hohote isterice de ras.

Daca e sa comparam filmul asta cu filmul precedent al lui Mungiu, 4 Luni, 3 Saptamani si 2 Zile atunci asta e la polul opus fata de celalalt. Primul e intunecat, posomorat, deprimant...asta e vesel si in niciun moment nu te gandesti la o perioada in care lumea nu avea ce manca...cu exceptie o faza cand tatal unui baiat din film merge la magazin sa caute ceva carne...da de unde ca nu-i. Aceste povesti ne aduc aminte cat de ridicole erau unele faze si cat de mult ne schimba gandirea un singur om...si ce trebuia sa facem ca sa-i facem pe plac. Era ridicol atunci, e ridicol si acum. Dar acum e si amuzant. Si e bine ca e vazuta si din perspectiva asta...ne mai lumineaza ziua atunci cand il vedem.

Filmul sau filmele nu sunt regizate de Mungiu insa scenariul ii apartine in totalitate...regia apartine altui om la fiecare legenda si fiecare isi face treaba cum trebuie. Totul aici tine insa de poveste si cum e jucata ea. E exact ca si cum ai spune un banc si chiar modul cum spui acel banc il poate face mai amuzant.

Tocmai de asta, e un film foarte bun.

9/10 aici - 10/10 pe imdb.

IIFF 2009

De vreo cateva zile nu ma mai gasiti pe acasa...asta pentru ca de vreo cateva zile a inceput in Iasi un festivalul international de film...iar eu m-am oferit ca voluntar. Motivele pentru care m-am oferit ca voluntar cred ca sunt mai mult decat evidente, asa ca nu mai intru in ele, acum.

Chiar aseara a fost un film premiera pe Romania si cei de la IIFF l-au primit chiar si inainte de a avea premiara la americani. Ceea ce e un lucru. Vorba lui Emanuel Lazarescu - seful IIFF-ului...au fost nevoiti sa traga de parame ca sa faca rost de filmul asta sa fie vazut intrun "sat" ca Iasi, asa cum e pe langa alte orase.

Ca voluntar am pus perdelele rosii de la intrarea cinemaului Victoria...am mancat pe gratis, am baut pe gratis Stella Artois si votca Absolut Scandia si ma uit la filme, la ce filme vreau eu, pe gratis...evident, filme ce fac parte din programul lor. Am facut rost de autograful lui Mungiu pe care il restecp si un poster de la Amintiri din Epoca de Aur. Am vazut-o pe Anamaria Marinca, Teodor Corban si pe inegalabilul si intotdeauna amuzantul Ion Sapdaru. Pe astia i-am vazut numai in prima zi la premiera de gala a filmului Amintiri din Epoca de Aur.

Din nou, ca voluntar, eu trebuie sa fac o sarcina...si aceasta sarcina e sa apas pe buton ca sa introduc traducerea la filme. Adica efectiv stau cu degetul pe butonul de la tastatura sa introduc urmatorul rand de replici. La The Boat That Rocked asta am facut si am s-o fac in continuare la filmele de la Victoria.

E frumos, lumea e buna, atmosfera e deosebita...e ceva un festival de film mai ales atunci cand iubesti filmele...

miercuri, 23 septembrie 2009

White Heat {1949}

Filmul acesta foarte bun l-am vazut intr-un loc deosebit in Iasi de care am auzit dar unde am fost pentru prima data. Asa ca atentie mare, cinefilii (care ma citesc si care sunt din Iasi) care doresc sa vada filme bune intr-o miercuri seara...la Casa de Cultura "Mihai Ursachi" din Parcul Copou - il stiti toti, cum intri pe intrarea principala pe partea dreapta...sunt filme vechi sau noi dar foarte bune...veniti sau nu, e alegerea voastra. Eu zic ca nu regretati nimic, mai ales ca intrarea e gratuita.

Revenind la film. White Heat e clasicul film cu gangsteri, cu clasica poveste dintre bine si rau. Avem un tip rau (bad guy) jucat de bine cunoscuta figura a anilor '30-'40-'50 ce intruchipa cel mai bine si cel mai des personajul negativ dintr-un film...James Cagney. Bineinteles, pe el il ajuta si figura...are nascuta pe fata, fata unui personaj negativ, la fel ca William Defoe in ziua de azi. James a jucat impecabil rolul sau de gangster care reuseste sa pacaleasca legea si sa duca planurile sale pana la inevitabilul declin unde raul este pedepsit si binele invinge.

Previzibilitatea asta nu trebuie sa descurajeze pe nimeni pentru ca filmul e o combinatie perfecta dintre crima si amuzament...momentele amuzante, care predomina filmul sunt in combinare perfecta cu cele tensionante care trebuiau sa predomine filmul. Fazele amuzante mi-au atras atentia in mod deosebit pentru in general, filmul, a avut un iz de naivitate specifica acelor ani si cateva gauri in intriga, toate pot fi iertate pentru ca in final e un film complex despre studiul naturii umane...despre incredere pana se obtine ce se vrea, studiul naturii unui gangster si cat de nemilosi si nonsalanti pot ajunge in situatii limita dar care tot au un punct slab...in acest caz iubirea neconditionata pentru mama sa.

A fost o placere sa-l vad pe un ecran mare, intro sala in care toti se uitau fara sa schiteze un gest, unde toti erau acaparati de atmosfera anilor' 40 si lipiti de scaun cu ajutorul tensiunii prezente constant, dar eliberati de amuzamentul de calitate care functiona si cand se intampla ceva mai serios (cand impusca cate un pumn la fiecare gardian atunci cand a aflat ca -SPOILER- a murit mama lui).

9/10

marți, 22 septembrie 2009

The Man Who Would Be King {1975}

Eu unu nu ma asteptam sa ma distrez atat de mult. Uitati si voi cum trebuie sa arate un film aventura.

Printro serie ciudata ce circumstante, personajul lui Sean Connery, pentru ca el ar fi presupusul personaj principal despre care se vorbeste in titlu, ajunge ca poporul din Kafiristan sa-l considere un zeu...fiul ultimului alb care a pasit aceste tinuturi, Alexandru cel Mare.

Cum s-a ajuns la aceasta concluzie. Pai am sa va povestesc dar credeti-ma ca merita sa vedeti cu ochii vostrii intamplarile prin care trec. Cei doi de mai sus, Sean Connery si Michael Caine sunt doi soldati in armata regala a maiestatii sale. Vazand ca slujba lor nu mai este de folos s-au gandit ca trebuie sa faca si altceva. Cunoscand tinuturile si civilizatiile ei stiu ca sunt foarte slab dezvoltate dar credule. Se gandesc ca ar fi bine ca sa convinga un sat sa se lupte pentru ei pentru a cuceri celelalte sate, astfel cucerind intreaga tara a Kafiristanului.

Povestea a fost scrisa original de Richard Kipling dar umorul ajuta in mod deosebit. Pare ceva intunecat (ideea ca doi oameni merg intro tara straina cu dorinta de a fi regi), pare de altfel si ceva imposibil de indeplinit dar cum am spus mai sus, printro serie ciudata de circumstante planurile lor merg perfect, poate prea perfect la un moment dat. In batalie personajul lui Sean Connery, Daniel Davot este lovit de o sageata. O sageata care se opreste in cureaua lui pusa pe diagonala pieptului. Satenii naivi vazand ca nu sange, nu cazut de pe cal, nu nimic...se apleaca la picioarele calului sau. De aici e numit zeu si deci si rege.

Pe langa faptul ca e o poveste nemaipomenita si bine spusa are si cateva sfaturi morale pe care le deprindem usor. Nu sunt ascunse in simboluri ci doar in comportamentul egoist, mandru si chiar ridicol al unul proaspat rege care acum se crede zeu. E un film intunecat pentru ca desi e foarte mult amuzant, se termina tragic pentru unul din personaje. Dar asta e spectacolul celor doi actori mari, formand o echipa de actori perfecta. Un film ce il recomand.

9/10

luni, 21 septembrie 2009

Bob Roberts {1992}

O satira scrisa, regizata si jucata de Tim Robbins despre ce se intampla intro campanie politica. Aici nu conteaza ce se alege...din cate am inteles se alege un presedinte pentru America dar am o vaga impresie ca de fapt se alege un guvenrator pentru un stat. Asta nu am inteles exact dar asta nu conteaza. Ceea ce conteaza este tiparul.

Sub tiparul acestei campanii suntem si noi si americanii pacaliti de ani intregi de cand democratia e in floare. De cand cu democratia cei pe care trebuie sa-i alegem aleg sa faca teatru in fata noastra si sa ne distreze cu personalitatea lor. Aici de exemplu, unul din candidati, cel jucat de Tim Robbins, Bob Roberts era si cantaret serios de muzica folk. O chestie extrem de amuzanta daca se intampla in realitate. Aici insa, din cauza versurilor ce indemnau oamenii sa-l voteze pe el, acest spectacol facea parte din campania lui pentru a fi ales.

Multe ar fi de povestit insa in esenta s-a prins foarte bine cum se decurge o campanie electorala corupta, condusa de oameni corupti dar si acestia "condusi" de o marioneta usor de controlat si extrem de carismatica, in persoana lui Robert Roberts. Multi actori cunoscuti fac roluri mici in filmul asta totusi...Alan Rickman, David Strahairn, James Spader, Helen Hunt, Jack Black (in primul sau rol intrun film important), Susan Sarandon, Fred Ward, John Cusack, Jemery Piven si alte cateva fete cunoscute, nu neaparat nume cunoscute.

Avem in film un exemplu perfect de cum se castiga o campanie intrun mod curat murdar.

7/10

Frequently Asked Questions About Time Travel {2009}

Filmul asta are caracteristicile unui film cult. Trei tipi obisnuiti, cu o inteligenta nu deosebita, vorbesc in timpul lor liber, adica acum mai tot timpul despre calatoriile in timp. Si astfel se ajung la numeroase concluzii, ipoteze, teorii, etc...paradoxuri, omori un fluture in trecut si in prezent universul pe care il cunoasteai e total schimbat...(recomand The Butterfly Effect) toate discutate la o bere imensa si o punga minuscula de chipsuri.

Acesti trei amici nu stiau niciun moment ce ii astepta. Unul dintre ei, cel din stanga imaginii intalneste in drum spre masa o tipa buna rau, americanca, jucata de Anna Faris care e visul umed a lu asta. O tipa buna rau care vorbeste despre calatoriile in timp. El ii pune cateva intrebari capcana la care ea raspunde cu brio. Ramane uimit si cand povesteste despre ea la amici, reactia lor e fireasca...rad de el. Celalalt, cel din drepta, chiar daca fara barba, are o calatorie la buda care il duce in viitor. Dar chestia e ca nu se deschide niciun vortex de lumina, nu se produce nimic sesizabil in aceasta calatorie in timp. Acesta ajunge in viitor si se vede mort...cand se intoarce ii convinge si pe amicii lui sa faca acelasi lucru pe care l-a facut el cand s-a dus la baie...si de aici incepe distractia.

Calatorii in viitor, apoi in trecut, aparitii intotdeauna schimbatoare ale Annei Faris, care aparent joaca rolul unui reparator al fluctuatiilor si anomaliilor de timp...situatii comice dar din pacate nu atat de comice pe cat le vroiam. Ca idee si ca senzatie mi-a adus aminte de Shaun of the Dead, o parodie dupa filmele horror cu zombie. Asta ar fi o parodie dupa filmele SF in care s-a folosit poate prea mult ideea de calatorie in timp. Insa nu e nici pe departe la fel de amuzant ca Shaun of the Dead. Dar avea un potential mare daca se punea mai mult accent pe elemtul comic si il faceau mai nou, mai interesant...dar comedia e slabuta iar actorii parca nu pun suflet, in special ala din mijloc si ala din stanga. Ala din dreapta mai are si momente autentice cand e speriat...si il crezi.

De ce am zis ca are elemente de cult...pentru ca tot se gasesc trei amici in realitate pasionati de filmele SF si implicit de calatoriile in timp care o sa vada filmul asta si o sa ajunga fani hardcore si o sa se imbrace ca astia trei (mai ales ca se intampla asta si in film la un moment dat cand li s-a facut acel tablou in onoarea lor) si o sa mearga la o bere stand in jurul unei mese discutand despre calatoriile in timp. Putea insa sa fie si mai bun...

7.25/10

The Patriot {2000}

Filmul asta e facut de unul din cei mai cunoscuti regizori de dezastre naturale sau nenaturale pe care l-a cunoscut vreodata Holywoodul. Roland Emmerich a mai facut, in ordine cronologica...Independence Day, Godzilla, The Day After Tomorrow, 10.000 BC si acus 2012. Numai blockbustere imense, cu incasari la cinema, cu pareri negative de la critici si cu o senzatie dupa vizionare ca mai vrei sa-l vezi o data si ca totusi are ceva filmul ala...senzatie intalnita in special la primele doua.

Dupa primele doua l-a facut pe asta. Un film despre razboiul de independenta din statele Americii, pe atunci neunite. Un film extrem de patriotic despre un patriot care initial nu isi iubea tara intr-atat incat sa se duca sa moara pentru ea intrun razboi. Dar din cauza ca s-a intamplat ceva prostesc din cauza ca pustiul sau era mai prost, actiunea respectiva l-a facut o masina de razbunare si s-a hotarat sa se alature tarii sale pentru a se lupta impotriva englezilor. Bun, pana aici e bine...dar nu chiar. Pentru ca povestea din spatele evenimentului istoric deteriorat de Holywood (normal) e foarte slaba si foarte siropoasa. Noroc ca mai sunt si cateva surprize placute si neplacute ca de nu, chiar ca era o plictiseala cu buget enorm si productie colosala.

Am vazut versiunea extended asa ca am stat 3 ore fara 5 minute...noroc ca mai faceam si altceva in timpul asta ca de nu, tare plictisitor ar mai fi fost. Mel Gibson joaca binisor in unele momente, la fel ca toti ceilalti actori care se pierd in peisaj unul dupa altul. Nu ma bag in detaliat care ar fi mesajul filmului pentru ca ar fi cateva dar sunt nesemnficative si neinteresante. Nu le-am apreciat. Nu recomand filmul asta...

7/10

sâmbătă, 19 septembrie 2009

Away We Go {2009}

Avem un cuplu. Acest cuplu trece printr-o etapa foarte importanta din viata lor. Sotia lui Burt (jucat de John Krasinski), Verona (jucata de Maya Rudolph) va avea peste 3 luni un copilas...acestia s-au mutat la parintii lui Burt pentru ca bebelusul sa aiba bunicii aproape de el atunci cand parintii sunt pe la munca. Acestia doi, Burt si Verona, vor cu disperare sa gaseasca un exemplu de parinte cum trebuie...pentru ca si ei doresc sa fie parinti buni pentru copilul lor. Sunt foarte realisti, cu picioarele pe pamant, fara aiureli, fara iluzii si comportament deviant.

Fiindca bunicii lui Burt pleaca in vacanta pentru doi ani si nu vor sa aiba de'a face cu bebelusul, cei doi din poza se hotarasc sa se plimbe din oras in oras, la diferite persoane pe care le cunosc pentru a stabili care e cel mai bun loc in care sa isi creasca copilul dar si un loc in care o sa-si cladeasca o familie. Prima oara merg in Phoenix unde intalnesc o familie de nebuni, femeia a luat locul barbatului in comportament, barbatul vazand ce se intampla s-a inchis in el si a devenit o femeie obedienta. Copii lor sunt grasi si neiubiti...a fost foarte amuzant dar si trist...de aici au plecat in Tucson, la sora Veronei. Aceasta nu are nici sot si nici copil asa ca au mers mai departe...in Madison la verisoara lui Burt, o nebuna, uber-hipioata care are niste conceptii cel putin nesanatoase pentru ea cat si pentru copii din jurul ei. Are doi. De aici au plecat enervati spre Montreal unde au gasit parintii perfecti...si aici au ajuns la o concluzie dureroasa. De ce unii parinti prosti au copii garla pe cand cei buni se straduesc sa aiba macar unul al lor dar infiaza. Au 4 copii pe care ii iubesc din rasputeri.

Astfel de povesti iti ridica spiritul, te inveselesc si iti arata ce e mai important in viata. Spre final Burt se duce la fratele sau in Miami unde sotia acestuia l-a parasit si pe el si pe fiica lor de vreo 10-12 ani. Filmul e combinatia perfecta dintre trist si amuzant si de asta il face un film la care te simti bine vizionandu-l dar in acelasi timp e un film care merita vazut si pastrat. E o comedie romantica foarte reusita si probabil cea mai buna de pe anul asta pana acum. A fost o placere, Sam Mendes a facut o treaba excelenta cu regia iar scenariul este original si foarte interesant. Mi-a placut foarte mult si il recomand.

9/10

miercuri, 16 septembrie 2009

Shrink {2009}

Nu stiam prea multe despre filmul asta inainte sa-l vizionez. Stiam doar ca joaca Kevin Spacey si pentru mine, asta e un motiv destul de bun de a viziona un film.

Kevin Spacey joaca rolul unui psihoterapeut, psiholog cum se gasesc in filmele si serialele americane...ala la care te duci sa-ti spui problemele asta pentru ca nu ai prieteni. Un psiholog de genu asta mi s-a parut intotdeauna o mare pierdere de timp si in special de bani...pentru ca cu cat e mai bun, cu atat cere mai mult, nu? Doar e un psiholog vedeta. Bine, la noi inca nu a ajuns moda asta si nu stiu daca o sa ajunga. Cu siguranta daca ai sa cauti un psiholog pentru o treaba de genu asta ai sa gasesti. De existat exista si la noi in tara, insa nu e la moda sa mearga oricine, ca la americani.

Asta are o problema...una cu drogurile. In special marijuana. Sotia sa s-a sinucis si pentru el e motiv destul de bun sa se apuce de fumat in mod abuziv. Pe langa povestea lui mai avem si povestile altor oameni din L.A., majoritatea lucrand in industria predominanta a acestui oras, si anume filmul. Avem un agent care are probleme ciudate pe care nici doctorul nostru nu le poate identifica si nu il poate ajuta...avem asistenta lui, mama surogata pentru sora ei, avem un scenarist care nu isi gaseste un producator, o fata de vreo 17-18 ani care vrea sa faca filme, are un tavan plin de bilete care ii sustin cultura cinematografica, o actrita care a imbatranit...si de la o vreme nici pentru astea nu mai exista roluri.

Pe de o partea seamana cu un alt film de anul trecut tot despre industria asta, What Just Happened, numai ca e mai bunicel. Vroiam, insa, putin mai multe detalii despre tot, mai multa aprofundare in personaje, chiar daca asta insemna scoaterea catorva dintre ele si as fi preferat mai multa drama sau orice altceva. Asta pur si simplu te plimba prin cateva emotii, fara sa simti ceva, tu ca spectator, persoana ce trebuie sa simta prima ce simt si personajele. Avea potential filmul asta...dar actorii nu joaca prost. Scot cat pot din scenariul putin cu gauri.

7.10/10

+Battle for Terra {2007} - O poveste extrem de slaba, scrisa prost, animatie slaba dar cica mai misto in 3D, cu toate ca daca il vedeam 3D tot slaba o consideram, pur si simplu nu imi place cum arata. Se putea pune accent mai mult pe detalii, lumina, etc. Pare vechi. E din 2007 dar de abia acum e scos. Nu stiu de ce, nu ma intereseaza. Nu il recomand.

6/10

marți, 15 septembrie 2009

Død snø {2009}

Dead Snow

Nu ma asteptam sa fie asa de prost prima data cand am vazut imaginile si posterele. Serios. Filmul asta, desi e facut in Norvegia, e extrem de Hollywoodish. Si eu, cum cunosc horrorurile europene, astea nu arata deloc cu cele americane. Asta a fost o exceptie care bineinteles a iesit prost.

Clisee peste clisee, si chiar daca si-au dat seama ca filmul e plin de clisee, incercand astfel sa-l faca mai amuzant, au dat-o-n bara lamentabil si la capitolul asta. Adica in tot filmul e posibil sa fie 2-3 faze amuzante, dar si alea slabe.

Singurul punct forte al filmului ar fi departamentul de machiaje. Au facut nazisti morti destul de infricosatori, chiar daca nu e vai de mine. Au reusit insa sa scoata un cliseu afurisit. Ala cum ca virgina sau cel mai neajutorat supravietuieste la final. Aici i-a luat in ordinea fireasca, de la cel mai slab la cel mai puternic. Au murit mai intai fetele si apoi baietii, terminandu-se cu al mai mare dintre ei, care nu arata prea multa promisiune la inceput. Cel la care ma asteptam sa supravietuiasca a murit fix atunci cand ziceam ca asta o sa traiasca pana la final.

Finalul e previzibil...cu loc pentru mai mult. Mor toti. Exista chiar si cliseul mosului, tipului mai batran decat adolescentii astia care vine la inceputul filmului si ii spune ca exista ceva rau pe aceste meleaguri. Lasati-ma fratilor...nu-mi trebuie. Daca exista deja unu care a introdus poate pentru prima data elementele astea, ala sa ramana, restu pot muri in liniste. Iar asta nu e o exceptie.

5.5/10

sâmbătă, 12 septembrie 2009

Antichrist {2009}

Probabil cel mai misoginistic film facut vreodata, cu o poveste tulburatoare si dificil de inteles.

Sunt doar doua personaje in filmul asta, El si Ea. El e jucat de William Defoe si Ea de Charlotte Gainsbourg...atatea sunt pe credite, dar mai este si un copil mic, de la care porneste plotul acestui film. Acesta nu spune nimic deci nu mai este mentionat in credite. Povestea...in timpul prologului, in timp ce El si Ea fac dragoste nebuna, vizuala si foarte explicita, copilul se trezeste, coboara din patut, se urca pe un scaun, apoi pe un birou ce sta in dreptul unei ferestre deschise. Pe o muzica sublima, acompaniata de cadre in super-slow motion, alb-negru, perfecte...copilul cade de la un etaj semnificativ spre moartea sa.

Mama este distrusa, tatal este un psihoterapeut ce acum incearca sa o scoata pe mama din trauma incredibila pe care a trait-o. Incearca sa-i caute frica pentru a o vindeca. Atata timp cat se gaseste sursa durerii, aceasta poate fi remediata. Procesul de vindecare este complex si pare ineficient. Acesta are loc in mijlocul naturii, in mijlocul celui mai cumplic cosmar al ei, asa cum este aratat la inceput, prin sedinta de hipnoza din tren. Privim cum traieste tristetea de a pierde propriul copil. Privim chinurile amandurora. Privim imagini superbe si numeroase simboluri ce se lasa a fi interpretate.

De ce am spus mai sus ca e cel mai misoginistic film facut vreodata? Pentru ca ia ghiciti cine e Antichristul in povestea asta...nu e un spoiler. De fapt, la cat de vizual (vedem ambele organe, clar), pervers (vedem actul sexual in mod explicit, jucat cu duritate, nu e tocmai ceva frumos de data asta, exceptand in prolog, cand este un moment de dragoste, nu ca in rest), deranjant (o roata de ascutit, destul de mare si grea, ajunge in piciorul lui...ea, realizand greseala pe care a facut-o si de ce a facut-o isi taie cu foarfeca...sa o zic?...clitorisul ei. Si da...se vede.

Lars von Trier a dat o noua notiune unui film deranjant...insipirat din filmele lui Tarkovsky (cui ii dedica filmul la final), sunetele ce amplifica senzatia de groaza si teroare ce mi-au adus aminte si de Kubrick. Un film de arta adevarat dar care nu are o limita asupra gretoseniei sale. Totul e marcant pentru spectator, imaginile de o teroare crunta raman imprimate in memoria fiecaruia...impreuna cu jocul actorilor de o calitate foarte buna. Il recomand, dar vorbesc foarte serios, nu e pentru toata lumea.

8/10

Observe and Report {2009}

Toata lumea care stie comedia noua americana il stie pe Seth Rogen. A fost actorul in rol principal in filme ca Knocked Up, Pineapple Express, Zack and Miri Make a Porno si in Funny People, film pe care nu l-am vazut inca, dar intentionez. Apoi si-a imprumutat vocea pentru filme ca Monsters vs Aliens, Kung Fu Panda, Horton Hears a Who, The Spiderwick Chronicles...si altele. Putem spune cu siguranta ca e un actor destul de implinit in Hollywood, avand in vedere varsta lui.

Aici el joaca rolul unui agent de securitate intrun mall care se ia putin prea in serios. E bipolar si evident ii place violenta...si bineinteles, lui i se pare normala. Cu toate astea are un simt moral de neclintit si e foarte serios in treaba pe care o face. Atat de serios incat ai zice ca e retardat in unele faze. Vine detectivul pentru un caz ce se petrece in mall, un tip isi tot arata scula la femei (un asa zis flasher) si metodele detectivului i se par lui Ronnie (Seth Rogen) putin prea ineficiente pentru intelectul sau superior :)) . El simte ca spatiul lui e invadat si nu il ia nimeni in serios. E foarte amuzant de urmarit la faze de genu asta.

E un film per general amuzant chiar daca din cand in cand socheaza. Cred ca asta il face si mai eficient la capitolul comedie. Dar nu e acelasi nivel de socant ca in Bruno, acolo e prea exagerat. Aici isi are rostul in plot si intro oarecare masura a absurdului, isi face treaba cu gratie. O astfel de scena este aceea cand Anna Faris a meris la o intalnire cu Ronnie si aceasta s-a facut crita, manga, varza si ajunsa acasa s-a lasat violata, ca sa zicem asa, de Ronnie, pentru ca ea era clar inconstienta de ceea ce face, fiind mai-mai adormita, cu perna patata de voma :)) . Insa intrun moment de claritate cand Ronnie s-a oprit din cauza ca ea nu raspundea, ea il intreba cu o voce de betivanca autentica..."Why d'ju stop, motherfucker?". Amuzant, dar si putin socant :))

M-a distrat filmul asta mai mult decat ma asteptam, dar pana la urma nu e ceva deosebit sau memorabil. Merge la o vizionare, doua, cu prietenii.

7/10

vineri, 11 septembrie 2009

World's Greatest Dad {2009}

Nu se asteapta nimeni la ce se intampla dupa 37 de minute dupa ce incepe filmul...eu nu ma asteptam la chestia aia si in nici un caz la ce avea sa urmeze.

Incep prin a spune ca filmul a fost scris si regizat de tipul ala din Academia Politiei, Zed, cel care era intotdeauna in spasme si vorbea ba prea tare, ba prea incet, si niciodata intrun mod clar. Poate nu il stie toata lumea dupa nume dar dupa fata sigur...era mic, avea par valvoi, lung pana la gat si zambea tamp mai tot timpul. Il stiti.

Filmul asta da o noua definitie cuvantului "dereglat". Nici nu pot sa povestesc prea multe despre el pentru ca as strica atat de mult din placerea vizionatului asa ca am sa incerc sa spun cate ceva despre natura umana din acest film. Personajul principal, interpretat de Robin Williams (nu cred ca mai are nevoie de prezentari omul asta), este un profesor de engleza si un scriitor ratat. A scris mai multe carti, toate respinse de editurile la care a trimis cartile. Pot spune cu siguranta ca ceva s-a intamplat in viata lui ce i-a dat posibilitatea sa-si publice romanele sub un pseudonim. Sunt atatea detalii la capitolul asta in care as putea intra dar nu ma duce inima...

Cu aceasta minciuna ajunge departe si el insusi rade de situatia in care se afla si de prostia omeneasca. Rade cum doar cateva cuvinte scrise bine, o scrisoare de adio, un jurnal scris de un adolescent tulburat, pot schimba totalmente parerea unei persoane apoi o pot sterge in secunda doi. Ne arata clar cat de usor poate fi pacalit un om si cat de repede inghite si crede in acelasi timp minciuna...si mai ales, cat de AMUZANTA este aceasta situatie pentru noi, chiar daca e umor negru la greu. E inntunecat, e bezna, e vid, dar e atat de plin si puternic. Am ras la fiecare faza de un absurd subtil, de un comic ascuns. Mi-a placut foarte mult. De asta e si un film pe care il recomand foarte mult.

E vorba despre ce e important in viata, prietenie si adevar. Trebuie vazut. Atata zic.

9/10

miercuri, 9 septembrie 2009

Drag Me to Hell {2009}

Dupa vizionarea acestui film am un singur regret...ca nu l-am vazut la cinema cand a rulat. Chiar era un film pe care vroiam sa-l vad din doua cauze...regizorul si actrita din rolul principal.

Regizorul e unicul Sam Raimi care cucereste pe oricine cu filmele sale care combina atat de bine horrorul cu comedia, probabil cel mai bine. Da, acest film se aseamana cu seria Evil Dead fiindca e serios de infricosatoare dar nu destul incat sa se ia prea in serios. Aici intervin momentele amuzante care difera de la persoana la alta, in functie de gusturile acestia. Aici aceste momente pot fi si cele mai gretoase...sange tasnind din nasul eroinei pe fata sefului ei, o pupatura de la o baba urata fara dinti fix pe barbia victimei...numai cand ma gandesc la faza ce urmeaza imi vine rau...cadavrul vomita (din cauza gravitatiei) lichid de conservare (am uitat cum ii zice) in gura eroinei...momente unice dar si teribile. Sam Raimi e maestru in filmul asta si e imposibil sa dezamageasca.

In mod normal, filmul asta nu poate sa faca apel la cei care nu cred in asa ceva, e putin probabil ca sa inghita acest film (iar ma gandesc la faza de mai sus...gulp) si eu ma numar printre acestia. Orice chestie ce implica spirite, blesteme, tiganarii, eu inchid ochii sau inchid programu. Dar nu si aici, Raimi are talentul sa-ti atraga atentia chiar si cand nu crezi in ceea ce iti arata. Si n-am inchis ochii si am ramas extrem de atent. Si nu am ramas dezamagit. Filmul nu se termina la fel ca celelalte filme horror, cu loc pentru continuare, ci se termina cu gandul ca acel spirit malefic a fost, este si o sa fie in continuare in jurul nostru, in continua cautare de suflete blestemate.

Al doilea motiv obiectiv pentru care am dorit vizionare acestui film a fost actrita din rolul principal, Alison Lohman pe care am indragit-o in Matchstick Men, Big Fish, Where the truth Lies, The Big White si Beowulf (chiar daca e o versiune computerizata in ultima). E frumoasa, e petite si e blonda, o placere. Plus ca are roluri in care joaca foarte bine, acesta numarandu-se printre ele, dar nicidecum isi face loc intro pozitie fruntasa.

Asadar, filmul trebuie vazut atat pentru impact cat si pentru poveste si mitologie. Vizual e o placere dar e si infricosator, auditiv ajuta la ultima chestie.

Si da, aia sunt doi ochi ce se indreapta spre fata fetei.

8.25/10

Cele 20 de simptome ale dependentului de filme

Ma regasesc in aceste cuvinte si desi le-am gasit in engleza, de la un blogger strain, le-am sorbit si pot spune cu sinceritate ca traiesc fiecare punct al sau. Lectura placuta.

1.      YOU LOVE MOVIE LISTS
For those truly stricken with the movie madness, you will certainly nod to 
the  ideal that there is no such thing as 'too much movies'.  To that, enter 
the somewhat obsessive, often compulsive pastime of many addicts; 
creating perfunctory lists of movies, actors, directors, quotes, goofs, 
trivia, all the movies you've ever seen, all the movies you want to see, 
movies by year, movies by genre, from lists sporting the highest ilk 
of cinema to lists smeared with the wretched tailings of Hollywood’s 
backside.  And all for and end that will never come; and you love it.

2.      YOU LET YOUR TRUE EMOTIONS OUT
Attempting to restrain your true feelings of a film is certainly a clear 
mark of someone not a movie addict.  If you feel sad, you cry even
 if your girlfriend gives you that disgusted cock-eyed grimace, you
 laugh even if you're the cricket in the field (of course this is certainly 
due to the fact that you are oh so cultured, unlike the ambient swine 
wolfing down their disaster movies and Freddy Got Fingered(s)), 
you cower despite the mocking of your buffoonish friends, and so 
forth.  By altering your natural responses based on the crowd, you 
cheat only yourself. 

3.      YOU HAVE MOVIES STILL IN THE WRAPPING
Another clear indication that you drink in too much of the filmohol i
s that you buy movies on a whim for no reason other then you could 
cover it with the change you had in your pocket.  And these films 
will never see the hypnotic laser of your blue-ray player, no; it will 
join its well-loved brothers on your sagging DVD rack forever 
sealed in its glossy plastic tomb.
 
4.      YOU CAN SPOUT OFF YOUR FAVORITE MOVIES 
ON A WHIM
If movies are the drug then talking about them is the high, for 
there is no question a movie addict drools more quickly to then 
“so, what your favourite movie?”  Like a drunken technician 
at the control panel of a dam your flood of movie-savvy bursts 
forth as you systematically spout off your 347 favourite flicks 
to a person you will never speak to again...likely due to the 
forthcoming retraining order...
 
5.      YOU HAVE SEEN AT LEAST ONE MOVIE 
NOBODY ELSE HAS HEARD OF
Ahhh yes...nothing is a bigger buzz kill then the enthusiastic...
"Oh my god, have you seen ____???!?!"  *Cue blank stares*
But fear not movie addicts as this can be your own little secret, 
your secret movie love child, who one day you can bring over 
to your friends house and proclaim..."Look what IIII gottttt!!" 
and burn the retinas and melt the brains of everyone there with 
the sheer awesomeness of your secret find.

6.      YOU BUY INSTEAD OF DOWNLOAD
Bonafide movie addicts know the merit of a solid DVD 
collection; I mean, how else will everyone know what a 
freak you are?  People who only download do so only to 
parade around their needlessly large hard-drive.  
But addicts need the tactile feeling of popping open 
that case, need to see their own delirious expression in 
the glare off the plastic coating and need to experience 
the cool, commanding feeling of a remote control in their hand.
 
7.      YOU ALWAYS FINISH A MOVIE YOU START; 
no matter how long, horrendous or boring
Nothing irks a cinema junkie more those who wont finish a 
movie.  To us, its like leaving during the appetizer of a 12 
course meal.  There are always chances for the next scene to 
be better then that which preceded it and the same goes 
vice versa.  There are more then enough movies that 
cataclysmically implode in their final act, so touting them as 
masterpieces half way through is foolish.  You HAVE to 
brave through and while you may never be able to get rid 
of the wretched aftertaste of tainted film from your 
mouth, at least you can warn others about it.
 
8.      YOUR LIFE IS A MOVIE
Even a blind deaf Amish person spouts the occasional 
movie quote.  It's unavoidable.  Film is so engrained into 
popular culture that even the deftest person can miss 
that a common phrase or quip originated in the movies.  
But it takes a true doped up addict to pull out the 
obscurely bizarre quotes and insert them into every 
day conversation...and you smirk as you think about 
how it went over everyone's heads and chuckle at your 
cleverness; you and all your movie loving brethren.
 
9.      YOU HAVE A WAD OF MOVIE STUBS AS 
THICK AS A PHONE BOOK
Prancing home, fresh from a Friday night screening you 
launch yourself down the stairs to your room.  The doorframe 
stresses as you launch yourself around the corner and slide 
to your knees at the side of your bed and delicately slide out 
'the shoebox'. Daintily, you lift the lid like it’s the Arc of the 
Covenant and you gaze upon, with glossy eyes, the faded 
reminders of the thousands of dollars you blew at the theatres.
 
10.  YOU CAN STAND IN A MOVIE STORE FOR HOURS
Of all windfalls of gathering with fellow film junkies, the hammer 
drops when you venture to the local video store to procure a 
Friday night flick.  Gazing at the kaleidoscope of colours peppering 
the lofty rack before you, your eyes drift from case to case, 
the memory of each flicking through your mind like a channel 
changer gone haywire.  *One hour later* Unfortunately
 nostalgia and lack of a proper social life hinder the quest, as 
despite the best efforts of all those present...you cannot pick 
a damn movie.  Then like a whisper at the end of a tunnel, 
a voice, slowly growing louder as the wisest of the group 
mumbles..."So, what, like you jus wanna get Bad Boys II?"
 
11.  YOU’RE A MOVIE FILTER
Part of your sworn duty as an addict is to serve as the human 
shield for the barrage of heinous movies that blitz society each 
year.  No more innocents need be harmed by the surge of 
spoofs, the ravages of rom-coms and the barrage of brainless 
and below-par blockbusters.  In an addicts’ never ending quest 
to get their next fix we are unfortunately subjected to the scum 
along with the gold.  And with that selfless act we both clear 
the record on those movies that got a bad rap, and stop others 
from taking the plunge.
 
12.  MOVIE POSTERS ARE YOUR WALLPAPER
This next symptom has various degrees of intensity.  Everyone 
who has been puffing the movijuana has at some point in 
their life had a movie poster.  That poster might as well be 
structurally integral to the wall, as it is never to be moved.  
Certain instances however, see a slow accumulation of movie 
posters until the room is just a glorious cave of tacky taglines 
and glowering Bruce Willis'. 
 
13.  YOU HAVE AN OVERFLOW DVD RACK
Nothing puts an incredulous stare on someone’s face more 
then after showing someone your movie collection to then 
skirt around the corner to show them your second collection. 
(Alphabetized of course)
 
14.  YOU NEVER FEEL LAME WATCHING MOVIES 
ALONE
The great thing about movies is they can be enjoyed en masse 
or sporadically, for thrills or for relaxation and with friends or my 
ones lonesome.  A true addict can appreciate the film as a film 
and not need validation from others to feel fulfilled.
 
15.  YOU HAVE SEEN A MOVIE AT LEAST 10 TIMES
(10 is a general rule) and everyone has that movie...the one 
with the dings and scratches, the one with the cracked case, the 
one that may still be lying on the table, the one that makes 
your DVD player moan in annoyance when you put it 
in...the one that essentially embodies everything you love about 
the movies.
 
16.  YOU NEVER BOYCOTT AN ENTIRE GENRE
Saying you don’t like an entire genre of movie is like saying 
you don’t like one of your fingers just because you poked 
yourself in the eye once.  A bad experience should never 
turn you off the whole, and this is something a true movie 
addict is never guilty of.  Now, this symptom does have a 
certain amount of give as some people cant handle gore, 
others hate being scared and others have nostalgia issues, and 
while that may limit a genre...there is always that exception, 
that one movie you will love, and you wont find it if you stop looking.
 
17.  YOU LOVE MOVIE TRAILERS
Nothing gets a movie addict pumped up like a rousing trailer; r
upturing your ear drums and squeezing into your temples...it’s 
like prepping the tunicate for the first inebriating injection.  
 
18.  YOU LOVE SILENT, FORIEGN AND BLACK 
AND WHITE FILMS JUST AS MUCH AS ANY OTHER
With the age of DVD's and the splurge of re-makes, re-inventions, 
re-boots, re-imaginings...a.k.a. re-pugnant, re-volting re-pellant 
and re-vulsive, people today either don’t get the chance to see 
the black and white, silent and timeless classics of Hollywood-old, 
or maybe they're just ignorant and have the attention span of 
Dennis the Menace huffing reefer.  We movie addicts both respect 
the new age of cinema but always leave a slice of time for the 
classics that made film what it is today.  Plus Chaplain is hilarious.
 
19.  YOU KNOW THE DIFFERENCE BETWEEN 
A BAD MOVIE AND A 'BAD' MOVIE AND A BAD 
MOVIE AND A MOVIE YOU DIDN’T LIKE
After a period of addiction, after the late nights, the 
Redbull’s, Friday the 13th marathons and extended versions 
of Lord of the Rings every addict reaches a period of clarity.  
A period...an epitome...of how everything works and why 
everything is what it is.  Suddenly you know why Rob Schneider 
movies are so awful and why Godzilla vs. Mecha-Godzilla is so 
bad its good, why everyone loves the Shawshank Redemption and 
when you learn to hate people who can’t distinguish between the 
fact they 'hate' Battlefield Earth but just didn’t 'get' The Godfather.  
 
Nails on a chalkboard = the following
"___*insert best picture winner here*____is the worst film I have ever seen."

20.  YOU WILL DEFEND A MOVIE YOU LOVE TO 
THE DEATH
Period.

Scrise de Simon Brookfield de pe acest blog.

New Day Air {2009} + Monsters vs Aliens {2009}

Next Day Air {2009} - O comedie cu negri, asa cum ii stim. In stereotipuri ale stereotipului. Drogati, astfel ajungand sa faca o boacana ce le pune in pericol viata. Un pachet plin cu droguri...trimis printro firma de curierat (ca un fel de Fan Curier) e trimis la usa gresita pentru ca tipul era nitel cam drogat. De la asta se incep dumele la care nu am reusit sa rad. M-am uitat la filmul asta pentru ca mi-a placut trailerul...dar am primit teapa. M-am mai uitat si pentru ca joaca Donald Faison, un personaj principal din serialul meu preferat, Scrubs. In final, e un film nereusit care se face foarte putin interesant prin lookul sau.

5/10

Monsters vs Aliens {2009} - Asta sunt sigur ca e mai misto la cinema in 3D, asa ca aici nu pot decat sa judec povestea care e un pretext pentru a baga un 3D misto si nimic mai mult. Povestea e slaba dar e interesant sa vezi cum se lupta 5 monstrii cu zeci de mii de extraterestrii care arata la fel. Chiar nu am nimic interesant de spus despre filmul asta...poate na, cateva personaje sunt foarte misto si amuzante ca BOB, presedintele, generalul si doctorul Gandac.

6.5/10

District 9 {2009}

Hai sa incep prin a fi sincer. M-am distrat. Si sincer, cred ca atat conteaza...hai totusi sa detaliez.

Filmul asta i-a facut pe multi, de ceva vreme, inainte de a aparea sa sara in sus de bucurie. E facut dupa un scurt metraj din 2005, regizat de acelasi regizor, care a ajuns si un viral la vremea lui si a fost folosit intens si pentru promovarea acestui film, mai mult indirect. Bun, asta nu e rau. Ce e rau la filmul asta e plotul, care daca incerci sa-l rezumi suna foarte copilaros, pueril si putin credibil. Hai sa incercam...

Incepem cu o nava spatiala imensa si cu o rasa de extraterestrii care seamana cu gandacii. Acestia au ramas fara combustibil in nava lor si au aterizat in orasul Johannesburg din Africa de Sud. Desi a ramas fara combustibil nava tot pluteste deasupra pamantului la o distanta considerabila, invingand astfel a treia lege a lui Newton. Extraterestrii care au venit cu nava s-au gasit in inferioritate numerica si un perimetru a fost desenat in jurul lor. Acesta s-a numit districtul 9, asemanator cu districtul 6 de pe vremea apartheidului (stiti voi...), astfel filmul face legatura si la acele evenimente. In acest "cartier" acesti extraterestrii sunt priviti ca negrii, asa cum erau priviti pana acum 40-50 de ani. Erau considerati periculosi, mizerabili, tot ce poate fi considerat urat.

Filmul are un aer indiscutabil de documentar, ceea ce il face in ochiul spectatorului poate si mai credibil. Bineinteles, totul este o iluzie, dar una bine facuta. Efectele speciale sunt incredibile, dar tot poti sa faci diferenta...semn ca inca nu s-a ajuns acolo unde s-ar dori. Miscarile oricarui obiect CGI sunt pur si simplu nefiresti insa calitatea lui, de ar sta pe loc, este fara cusur. Ca sa continui cu plotul. La o institutie...MNU (un apel la ONU) lucreaza un neica-nimeni care e insurat cu fiica directorului. Acesta il promoveaza si ii da sarcina sa instiinteze toti extraterestrii care vietuiesc in cocioabe ca trebuie sa se mute in afara orasului la 240 de kilometrii.

Pentru o natie de extraterestrii TOTI, dar repet, TOTI se comporta ciudat de omeneste. Pornirile lor violente seamana cu ale noastre, vedem compasiune, iubire, intelegere, mai este si non-violenta, toate de la extraterestrii. Acum tu, film care vrei sa arati o varianta a unui viitor...de ce ai crede ca extraterestrii aia ar avea sentimente, trairi si emotii umane? Sunt emotiile umane UNIVERSALE? Pe de alta parte poate filmul a vrut sa arate natura umana in perspectiva unei invazii non-violente din partea unor extraterestrii...ne-am fi comportat ca in apartheid. SERIOS? In loc sa vorbeste despre film, eu povestesc plotul...

Efectele speciale sunt excelente, filmul e foarte sangeros si goreish pe alocuri, e mai bine zis, real...fara perdele hollywoodiene, desi filmul e produs de Peter Jackson, un alt motiv pentru care filmul asta are un asa de mare succes. Pana la urma, asa cum era previzibil, normal si evident din punctul de vedere al unui pacifist, filmul se termina intro amicitie...se termina cu District 10, unde traiesc 2.5 mil de extraterestrii...fata de 1.8 cat erau in 9. Continuare nu as dori, dar simt ca e inevitabila...trebuie sa-l vindece pe personajul principal, nu?

In concluzie...putin cam supra-apreciat...poate daca nu se punea atat de mult accent pe gloante si explozii ci mai mult pe latura umana. Relatia dintre sot si sotie e inexistenta in filmul asta, ca sa zic pe putin...dar e un film ce trebuie vazut.

8.25/10

miercuri, 2 septembrie 2009

Ondskan {2003}

Evil

Da, asta e titlul acestui film nominalizat la Oscar pentru cel mai bun film strain in anul 2004. Evil...rau, malefic. Titlul perfect de fapt.

In acest film e vorba despre viata unui pusti de 17 ani a carui viata e mai mult decat violenta. Acasa primeste batai frecvente de la tatal vitreg care il pedepseste pentru orice chestie care nu ii convine lui (de exemplu, pustiul a scapat furculita pe jos intrerupandu-l pe idiotul vitreg in timp ce radea la o poanta dintrun ziar, primind dupa masa o bataie zdravana cu cureaua pe spate)...aceasta violenta se duce mai departe cand pustiul bate un pusti (cred eu nevinovat si mai mic decat el) pe strada. Violenta duce la mai multa violenta...

Din aceasta cauza este exmatriculat de la scoala si trimis la o scoala privata. Aici, cu dorinta ca o sa se schimbe, intalneste imbecili si mai mari si mai malefici decat a vazut in viata lui. Cei mari isi bat joc de cei mai mici si profesorii nu se implica in disciplinarea elevilor. Deloc. Dupa cum am citit cartea dupa care s-a inspirat acest film este scrisa de un tip care la randul lui a fost bagat intro astfel de scoala si aparent, evenimentele descrise in carte si implicit in film sunt luate din viata reala. Mi-e greu sa-mi imaginez atata rautate, nici nu mai spun ca poti sa o traiesti.

Filmul asta aduce un omagiu pentru doua mari filme din istorie. Rebel Without a Cause si A Clockwork Orange. Personajul principal din acest film se aseamana foarte mult cu personajul lui James Dean din primul film si la un moment dat tot acesta are o discutie cu avocatul mamei sale foarte asemanatoare cu cea pe care o are Alex din A Clockwork Orange cu supraveghetorul sau. In fond, comportamentul pustiului e perfect normal si ajungem sa intelegem asta atunci cand vedem ca nu mai vrea violenta sa faca parte din viata lui. Pana la sfarsit e vindecat complet. Dar trebuie vazut prin ce chinuri trece, fizice cat si psihologice pentru a intelege starea lui. Filmul merita vazut, regia e perfecta, imaginea la fel, actingul e la standarde inalte. Unul din cele mai bune filme suedeze din cate am vazut (cam putine, cred).

8.5/10

marți, 1 septembrie 2009

The Talented Mr. Ripley {1999}

De ce am vazut filmul asta cu toate ca nu imi facea cu ochiul deloc. Zilele trecute am revazut Good Will Hunting, rol in care Matt Damon, personaj principal in filmul asta, era un geniu in orice, atata timp cat punea mana pe o carte si citea despre subiectul respectiv.

Aici e talentatul domn Ripley. Un personaj fara personalitate dar care repede o formeaza in asa fel incat sa placa la cei din jur si e in stare sa fure chiar identitatea unor oameni. Bun. Pe scurt e plictisit de el insusi si de viata pe care o poarta cu scarba si fara viitor. Asa ca ce se gandeste...hai sa ma dau drept altcineva ca sa vad unde ma duce. Si un singur teatralism l-a dus in Italia unde a fost trimis de cineva sa il convinga pe fiul sau infumurat, cu o carisma de invidiat, sa vina inapoi acasa in America.

Odata ajuns acolo Ripley indrageste pe loc locatia si oamenii ce il inconjoara. Pare ca isi traieste visul cu ochii. Dar el e un tip foarte ciudat. Are un secret doar al sau. Poate planul sau a fost de la inceput asta...sa ii studieze pe oamenii vizati de el, aici vorbim de acel fiu chemat acasa, pentru a-i fura identitatea. Poate asta a fost planul sau inca din start...dar acum am impresia ca avea puterea de a vedea si in viitor pentru ca mai totul a mers dupa planul sau, facand filmul asta unul si mai implauzibil. O mare buba a acestui film e ca e prea lung, la fel ca The English Patient, mai toate filmele lui Minghella sunt inutil de lungi, ajungand sa plictiseasca spectatorul, oricat de rabdator ar fi...asa ca mine.

Bine, lumea joaca foarte bine, filmul a fost nominalizat la 5 Oscaruri, din fericire niciuna castigata...una pentru Jude Law, ca personaj secundar, alta pentru scenografie, costume, muzica (intr-adevar se simte prezenta muzicii in filmul asta...si nu e din cauza ca am dat eu mai tare volumul) si cel mai bun scenariu. Da, merita, complex, alambicat, dar prea multe coincidente si cateva lipsuri in intriga. Am zis fie...ma uit pana la final.

La final avem concluzia unui caz de crima. Omul a reusit sa omoare doi oameni si a scapat cu basma curata asta din cauza ca a vazut in viitor si intotdeauna se gandea cu un pas inainte. Fie. Nu il recomand.

7/10

Dick Tracy {1990}

De ce m-am plictisit asa de tare la filmul asta asa de colorat si interesant din punct de vedere vizual? Probabil pentru ca povestea mi s-a parut cunoscuta...probabil pentru ca unii joaca foarte prost pe cand altii joaca foarte bine, cum e Al Pacino in rolul lui Big Boy, pentru care a si primit o nominalizare dar spre fericirea mea nu a castigat-o pentru ca rolul e penibil, chiar daca l-a facut la perfectia specifica lui Pacino.

Inca un actor mare face o aparitie comica...acela e Dustin Hoffman, in rolul lui Mumbels, un mafiot care vorbeste atat de repede incat nimeni nu intelege ce spune...dar in acelasi timp cuvintele lui seamana de parca ar fi balbaite, molfaite. Mai joaca si Madonna, inainte sa fi imbatranit si inainte sa ridice probleme de discriminare cand ea nici nu pricepe problema. E frumoasa si canta bine (insa nu excelent) si interpreteaza rolul frumusetii din acest film, care moare la final, dar nu zic cum, evident.

Mai sunt cativa actori pe care ii mai recunoastem dar cam la nivelul asta raman...ii vedem si atat, nu fac mare chestie. De exemplu Warren Beatty joaca penal rau dar sa zicem ca el a fost ocupat fiind si regizorul si producator. Dar cand colo in nici unul din aceste roluri nu exceleaza. Mare surpriza. Mi-a in evidenta muzica lui Danny Elfman, foarte frumoasa si defineste frumos atmosfera filmului, pe langa lookul pe care il are, colorat viu ca un desen animat...s-a pastrat foarte bine atmosfera de banda desenata pe care o are in original. Asta se vede si in infatisarea personajelor negative. Deformate, scortoase, putin infricosatoare.

Premiile Oscar pe care le-a primit nu ma mira dar nici nu ma bucura. A primit pentru scenografie, pentru machiaj si pentru cea mai buna melodie intrun film. Nominalizat a fost Pacino in rolul secundar, imaginea, costumele si sunetul. Sa zicem...desi nu aprob din cauza ca filmul per total nu e unul foarte bun...

6/10