joi, 30 iunie 2011

Arthur {2011}

Mai stiti filmul ala din 1981? Ei bine, dupa fix 30 de ani s-a mai facut unu cu un actor manusa pentru rol...mie, cel putin, asa mi s-a parut. Russell Brand e un actor non-conformist, care zici ca isi joaca propriul rol in fiecare film...are o non-salanta si o naturalete incat nu stii cand e el si cand "joaca"...imi place ca actor.
Bun, acum trecem la film...daca l-ati vazut pe ala din 1981 ei bine, e cam acelasi lucru numai ca updatat...adica, Arthur are un pat magnetic in locul unui pat normal. Si bine, pe langa pat mai are o dadaca, o logodnica pe care nu o iubeste si o tipa pe care o iubeste dar cu care nu se poate casatori din cauza plotului uber-avansat si original...not. Nu prea a contat asta...a avut cateva momente dragute, mai ales pe la inceput ca dupa aia a dat-o in mai serios dar si-a pastrat oarecum atmosfera. Pacat totusi ca nu a avut un scenariu mai puternic si niste glume mai permanente...le-a stors Russell cat a putut dar nu a mers...de fiecare data.
6.5/10

miercuri, 29 iunie 2011

Transformers: Dark of the Moon {2011}

Brain-washing...stiti expresia si mai stiti ca merge de minune in filmele americane. Pentru 2 ore si 40 de minute am fost o persoana ce a fost incapabila sa-si aduca aminte de filmele geniale pe care le-a vazut in trecut...2001: A Space Odysee, City Lights, Rear Window, Stalker, Otto e Mezzo, Persona, A Clockwork Orange...si cate si mai cate, lista e lunga. Din cauza ca am fost incapabil si din cauza ca acum am iesit din transa sunt constient ca am vazut un film de vara, de cinema, comercial, ridicol de patriotic pentru americani insa a NAIBII de distractiv.
Vreau sa spun ca da, e unul din acele filme facute cu un scop pe care il accepti sau nu. Te duci sa te distrezi pentru 2 ore 40 la cinema sau nu. Eu am ales sa ma distrez, mai ales ca era in 3D, intr-un 3D atat de palpabil incat mi-a adus aminte de Avatar. Acolo si aici am simtit calitatea iar efectele au fost...WOW...sa traiasca computerele, sa traiasca i7 ca probabil pe un astfel de procesor faci asa ceva sau traiasca iMac-urile ca asta e o alta posibilitate.
Ce m-a enervat...m-a enervat faptul ca au incercat sa finalizeze povestea de dragoste in graba si cu niste replici de rahat, puteau la fel de bine sa o lase fara ca sentimentele intre personaje ramanea aceleasi...dar fiindca e un film atat de american, nu se putea fara. M-a enervat patriotismul din final insa cam atat...pentru ca finalul, grabit in deznodamantul "pamantesc" mi-a lasat un gust amar, a fost sters repede apoi de amintirea efectelor si a actiunii cum nu am mai vazut de mult...nici macar Fast Five nu a fost asemanator. Ideea e ca oricum seria Transformers e in alta liga...o liga in care bugetul e de ordinul a 200 de milioane de dolari. Aa...si Shia LeBeouf m-a enervant din cand in cand pentru ca avea mai multe tipete prin scenariu decat replici spuse...tipete care trigau fie "Bee!/Bumblebee!", fie "Carly!"...panzy-ass pussy. Mnah...
In rest a fost filmul perfect de vara, actiune la 150%, comedie chiar foarte misto atunci cand o cerea scena...si functiona de fiecare data, bunaciunea de Rosie Huntington-Whiteley umplea ecranul cu senzualitatea si accentul ei britanic cum ii dorea inimioara...plus ca Bay are stilul asta de a filma femeile de parca vorbesc cu fundul sau cu sanii...sau de parca ar fi modele...oh stai, Rosie e model. Ideea e ca nu trebuie sa fii snob la un film de genul asta...nu se compara cu cele enumerate in primul paragraf...trebuie sa mergi si sa-l vezi si sa te distrezi pentru ca indeplineste toate conditiile necesare...pana la urma, pentru asta a fost inventat cinematograful...dar aparent criticii uita asta.
8.4/10

Yoidore tenshi {1948}

Drunken Angel
Asta e cam primul film important al lui Akira Kurosawa, nici nu mai stiu cum am dat de el si ce m-a facut original sa-l caut. Asta e mai putin important. Important e ca acest regizor, impreuna cu marele actor Toshiro Mifune, unde isi face prima aparitie sub mana regizorului...iar relatia lor o sa devina lunga si fructoasa...au facut cateva din cele mai importante filme facute vreodata. Aici de exemplu e interesant de urmarit carisma actorului si cum iti atrage atentia de fiecare data cand e in cadru...ceva magnetic a avut dintotdeauna. Aici era tinerel si parca nici nu iti venea sa-l bagi in seama...ca sa nu mai zic ca felul cum arata mai tarziu (mai barbat, mai rugged) l-a facut simbolul din ziua de azi.

Filmul ne spune o poveste frumoasa, tragica, dar care nu e tocmai ceva nemaipomenit pe pelicula. Da, e spusa frumos, jucata frumos atat de Toshiro cat si de Takashi Shimura (un alt mare actor japonez, recognoscibil)...insa (si aici poate sa fie de vina si ora tarzie) m-a scapat cateva momente si nu mi-a atras atentia...cu alte cuvinte, m-a plictisit. Dar in stilul filmelor lente carora trebuie sa le acorzi timp si atentie si din pacate nu am avut chef...oricum. Filmul mi-a lasat o impresie clara si de durata. E ceva de calitate si ceva ce trebuie vazut.
E despre lupta cu demonii interiori, despre lumea mizerabila in care traim si acum, si atunci...despre aparente si reputatie, despre mafia japoneza (yakuza) si alte cateva teme dezbatute bine.
8.5/10

sâmbătă, 25 iunie 2011

The Loved Ones {2009}

Ah! Cata ura a putut sa-mi creeze filmul asta pentru personajele diabolice care aveau si norocul pe partea lor. Bine, acest noroc a venit din ocaziile oferite de scenariul enervant...enervant pentru ca oferea ocazii "gratuite" si prostesti pentru a duce mai departea dracia personajelor extraordinar de negative...
O asemenea faza a fost cand victima a reusit sa scape la inceput, s-a urcat intr-un copac, un copac destul de des, insa a fost doborit de o piatra. De ce? Ca sa mearga filmul mai departe...in realitate probabil se intampla altfel (daca exista cu adevarat sansa ca un tip sa fie rapit de o nebuna si tatal acesteia)...puneai mana in dreptul capului si chiar mi se pare imposibil sa fi doborat dintr-un copac. Na, parerea mea...m-a enervant la culme chestia asta plus urmatoarea chestie, dar nu o mai povestesc.
Ideea e ca filmul a reusit sa-mi rascoleasca emotii profunde, emotii care ma faceau sa devin mai violent si mai puternic, ca sa zic asa, fata de rautate...imparteam vointa victimei si dorinta lui de supravietuire si razbunare. A fost ceva ce nu mi se intampla des la filme...dar fiindca e atat de simplu si clar, emotiile sunt transmise direct.
A fost un film bolnav, da...violent, dar nu goreish, ceea ce e bine. Si e australian dar se vad multe referinte americane...era de asteptat. Plus ca imaginile sunt creative si bine alese...inca un plus. De vazut.
7.6/10

luni, 20 iunie 2011

Suddenly, Last Summer {1959}

Ca in orice film dupa un scenariu/script/piesa de teatru ce ii apartine lui Tennessee Williams, dramatismul atinge cote alarmante...dramatism care spune o poveste atat de tabu la acea vreme incat nici nu a fost mentionata direct ci doar mentionata superficial folosind indicii si presupuneri venite din partea spectatorului...
Vedem ce se intampla cu o mama prea dragastoasa si protectoare atunci cand fiul ei este cea mai de pret comoara din lume. Felul asta de a-l creste nu e sanatos niciodata iar lipsa tatalui din imagine nu l-a ajutat deloc...cert e ca astfel de viata i-a adus sfarsitul. Insa caracterizarea personajului ce nu apare decat in cateva scene din amintirile Catherinei (jucata la perfectiune, poate cu cateva momente de over-acting, de Elizabeth Taylor) e mult mai detaliata formata din "imagini" atat din partea verisoarei cat si a mamei lui.
Mama lui, jucata de Katharine Hepburn, e imaginea exacta a unei mame mai sus descrise care e pe pasul de a innebuni si datorita conceptiilor gresite si a mamoseniei exagerate a fost poate cauza mortii fiului ei...de unde si caderea nervoasa ce se intampla cand o sa va uitati la film. Nu e decat un tratat psihologic a personajelor in timp ce vorbesc despre altul ce le-a influentat viata.
Montgomery Clift nu mi-a placut in filmul asta, cum de altfel nu imi place in nici unul din filmele lui. Nu stiu, mi se pare intotdeauna speriat si ii este greu sa interpreteze ceva mai tensionant...si daca o face, nu e convingator. El e aici cel care porneste dramele pentru ca adevarul sa iasa la suprafata. Pentru el este o ocazie de a linisti doua suflete si de a impiedica pe cineva sa fie lobomotizat. Procedura este distrugerea creierului incat omul sa devina o leguma asa ca atunci cand vede adevarul intr-o persoana aparent lucida, incearca sa afle adevarul. E un film bun, dramatic, in care sunt multe scene lungi in acelasi decor...ca la teatru, specific Williams.
8.5/10

vineri, 17 iunie 2011

Wild Target {2010}

Feel good movie. Am ras pe rupte, dar e si comedie specific englezeasca...de aia usor ironica, usor absurda si acompaniata cu stil (cel putin in acest caz). Nu e ceva deosebit de nou dar situatiile sunt oricum updatate frumos si comedia vine de la sine. Personajele sunt bestial facute si din cauza ca sunt jucate de actori calumea ca Bill Nighy, Emily Blunt si Rupert Grint (da, stiu, e tanar...dar a jucat bine) fac si treaba sa mearga mai bine.
Nu e o comedie exagerat de bine scrisa insa e calda si te face sa te simti bine cand o vezi. Are un ritm al comicului decent si asta e. Degeaba tot imi bat degetele aici...e un film mistocuţ care merita vazut. Nu e o pierdere de timp si Bill Nighy e cool ca de obicei...si parca totusi simt ca nu ar fi un actor care poate sa duca in spate un film, fiind personajul principal.
7.5/10

miercuri, 15 iunie 2011

Frozen {2010}

A fost mai bun decat ma asteptam. Cum o zice si posteru...(ca sa se laude si ei putin)...filmul asta face pentru schi ce a facut Jaws pentru inotat. Dar totusi sa nu exageram. Unul e un clasic, de asta nu o sa mai auzi dupa vreo 2-3 ani decat daca il cauti anume...singur nu iti iese in cale pentru ca nu e atat de bun.
Da, au fost folosite toate chestiile potential infricosatoare ce se pot intalni intr-un caz ca acesta, da...dozele de groaza au fost sustinute bine de sunete si de mister (cum a fost scena cu cel de jos inconjurat de lupi). Din cauza ca e simplu mi-a placut dar regizorul sau d.o.p.-ul nu prea s-au folosit in intregime de ce le-a oferit natura si imprejurimi. Se puteau gasi cadre frumoase sau interesante, in functie de caz. Asa, e filmat semi-banal si scenariul poate sa fie si inexistent desi e plauzibil, mai ales cand se ajunge sus. In rest are un ritm bun, nu alert, nu lent...actorii joaca decent rolurile si cateodata o dau intr-un bocit convingator. E un horror nou mai calumea decat majoritatea pe care oricum le ignor ca stiu cat de proaste pot fi...ma mai insel cateodata. Acesta e un exemplu. Repet, nu e o capodopera, dar daca vorbim de horror care nu e foarte horror ci mai mult thriller...nou asta e decent.
6.7/10

duminică, 12 iunie 2011

Source Code {2011}

YES! Asta da thriller. Am sa ma prefac ca sunt Mafalda si am sa zic ca vad un viitor stralucit pentru Duncan Jones, acest tanar regizor (care nu mai e tanar deloc...are 40 de ani) care a facut numai 2 filme pana acum dar ambele aratand un talent deosebit in regie. Celalalt film a fost Moon. Asa cum deja e normal la filmele noi, fiecare iti aduce aminte de altul...in acest caz mi-a adus aminte de Groundhog Day si (iar) Matrix.
What's it all about: un soldat este introdus intr-un program, numit Source Code care ii permite sa retraiasca ultimele 8 minute din viata unui tip dintr-un tren ce avea sa explodeze din cauza unui atentat terorist. Oamenii care l-au angajat pe soldat stiu ca e doar primul act dintr-o opera a mortii asadar au nevoie sa afle cine e teroristul. Bineinteles, din cauza ca am fost hraniti 10 ani la rand imagini cu teroristi afgani, atentia noastra se opreste pe acele persoane care arata cat de cat cu ei...asa face si soldatul nostru jucat de Jake Gyllenhaal. Se uita la oameni care se comporta ciudat, oameni care vorbesc la telefoane, pentru ca dupa ce a descoperit bomba si a vazut cu ce se detoneaza s-a micsorat campul lui de cautare.
E interesanta aceasta cautare din interiorul "Source Code"-ului dar la fel de interesanta e discutia ce o are in realitate cu oamenii din conducere, jucati de Vera Farmiga si Jeffrey Wright, actori de calibru. Tot filmul e o cursa in cautarea adevarului si aceasta atrage intotdeauna atentia spectatorului. In fine, e un film facut calumea cu un scenariu bun dar nu neaparat original...ci construit din elementele filmelor mentionate mai sus si poate altele pe langa. Cu toate astea, e un film de sine statator, de inalta calitate, il recomand pentru ca are cate putin pentru fiecare...
8.5/10

What Ever Happened to Baby Jane? {1962}

Asta e un film bun de refacut azi...cu Meryl in rolul Baby Jane si o alta actrita respectata dar nu la fel de mare ca prima in rolul sorei ei. De ce trebuie refacut? Pentru ca devenise enervant...oarecum. Atatea ocazii in care putea sa tipe dupa ajutor...atatea greseli ce facea Baby Jane, atat de proasta ce parea si cat de inteligenta era sora ei, Blanche...inca nu imi venea sa imi cred ochilor la unele faze...incepeam sa vorbesc singur "Hai, frate!!!". Dar e totusi horror...
Intr-adevar, publicul din ziua de azi e mult mai sofisticat pentru ca desi filmul e excelent, are aceste mici detalii care de unii pot fi trecute cu vederea pentru ca asa e filmul si pentru ca e vechi simt ca trebuie sa-l respecte. Dar na, daca e facut in ziua de azi filmul s-ar fi terminat mult mai repede...nu e posibil ca o persoana in conditia ce era Baby Jane sa fie mai capabila decat o persoana matura si sanatoasa mintal. Pe de o parte am inteles o parte din actiunile surorii mature care incerca sa-si apere sora desi dadea semne de nebunie...
Baby Jane a cazut apoi rapid intr-o spirala ce a fost declansata de frustrari de grandoare hranite din copilarie, unde a fost un copil ridicol de rasfatat, crezandu-se buricul pamantului pentru ca ea era in centrul atentiei si ea aduce bani in familie. Apoi sora ei a fost mai talentata decat ea in actorie la o varsta care conteaza, nu in copilarie, unde toti copii sunt in stare sa cante si sa arate dragut. Bette Davis a jucat un rol mare si si-a meritat nominalizarea, poate isi merita chiar statuia dar a fost in anul unde Anne Bancroft spulbera pe oricine cu al ei rol din "The Miracle Worker".
Asadar, un film calumea, usor psihologic insa care nu cred ca mai sperie pe cineva...decat daca vedem nebunia terifianta a personajului Baby Jane...
8.2/10

sâmbătă, 11 iunie 2011

Paul {2011}

Pe tot parcursul filmului ma gandeam ca putea sa fie si mai amuzant...ca Simon si Nick nu au scos tot ce e mai bun din ei. Serios...nu am ras atat de mult pe cat am vrut si referintele si poantele au fost slabute. Din nou, mi-a dat o senzatie ca desi e un film la care te simti bine, putea totusi sa fie un nou cult-clasic pentru toti nerzii de S.F. din lumea intreaga.
Eh, m-am simtit bine vizionandu-l si o sa-l mai vad probabil o data sa vad daca are sansa de a-mi pastra interesul fata de el. Si din cauza ca am vrut sa-mi placa mai mult, nu mai am ce sa zic acum...damn it. Actorii...Seth Rogen ca extraterestrul ce a bombardat lumea cu viziunea lui si la randul lui a fost bombardat de cultura noastra...e un personaj de film perfect si felul cum arata si se misca (CGI, bineinteles) au iesit excelent. Probabil e chestia ce imi place cel mai mult. Apoi vine tipa jucata de Kirsten Wiig, o actrita de comedie excelenta ce o vad mai saptamana in Saturday Night Live...talent comic adevarat...tipa a fost amuzanta si parca scrisa pentru Wiig. Urmeaza apoi colegul de SNL Bill Hader, comic si serios (si atunci e si mai comic) si Jason Bateman (cu cativa colegi de la Arrested Development) care isi face excelent treaba. Toti o fac bine pana la urma ca au cu ce personaje sa se joace...sunt comice dar din nou, nu la potentialul lor maxim.
Paul a fost o comedie reusita care putea sa fie si mai buna...dar s-au zgarcit la ceva si nu stiu ce e aia.
7.5/10

The Adjustment Bureau {2011}

Smecheras asa...iti aduce aminte de Matrix si "The Dark City". Dar a fost scris dupa o poveste de Phillip K. Dick care a scris numeroase S.F.-uri inteligente care pun mintea la contributie. E oarecum unul din ele dar e mult mai simpla povestea...o daca ce iti sunt spuse unele chestii.
De fapt, din titlu iti dai seama despre ce e vorba. Personajele sunt neimportante, tot ce trebuie sa stim ca exista o echipa in lume care ajusteaza prezentul pentru a merge in concordanta cu planul. De ce exista ei din prima? De ce nu merg toate conform planului? Pentru ca mai exista cateodata o mica chestie numita "sansa" care mai deranjeaza planul cel mare facut de "Director" (Chairman). Si cateodata mai exista oameni incapatanati si determinati ca acest David (jucat de Matt Damon) care vor sa rupa destinul lor si sa faca unul nou...de la zero. Asadar nu ideea e ceea ce e mai varza in filmul asta ci probabil executia...de fapt, pana si scenariul functioneaza dar parca nu se stoarce destul ideea. Sau poate din start, aceasta poveste nu avea sa fie prea buna din cauza ca e pur si simplu prea siropoasa si improbabila.
Pana la urma de ce nu puteai sa fie si impreuna si sa-si indeplineasca si visele? De ce au fost tocmai ei "destulul" pentru celalalt? Aici scartaie...viata personala si profesionala sunt doua chestii diferite si nu trebuie sa se ciocneasca reciproc. Dar ipotetic, aceasta poveste are sens numai daca toate piesele sunt cum au fost in acest caz. Daca vine "ratiunea", cum se propovaduieste in acest film...aceasta se desfiinteaza rapid. Merge vazut o data...ca sa vedeti o versiunea mai romantica a unui film din seria "Bourne".
7.3/10

joi, 9 iunie 2011

Magdanas lurja {1958} + Apartamentul {2004}

Măgarul Magdanei
Un film simplu despre o viata simpla...undeva prin desertul Georgian o vaduva sarmana isi creste copiii, trei la numar. Dupa o serie de evenimente care ne arata cat ghinion poate sa aiba desi e inconjurata de oameni care vor sa faca bine...ajunge in mainile ei un magarus lasat de mort pe marginea drumul. Formula filmului mi-a adus aminte de "Ladri de biciclette" - cum un coleg cinefil mi-a atras atentia - iar finalul e la fel de tragic si in acest caz. Desi dreptate se face, aceasta e oarba si nu tine cont de statut sau cat bun sau rau e omul...daca era sa fim obiectivi, stim la cine ramanea magarusul...
Actorii au jucat excelent...de la cei mici pana la cei batrani. Sincer, nu ma asteptam...au jucat atat de bine incat nici teatral nu a fost jocul lor...ci pur si simplu natural. E un film frumos, cu o morala, pacat insa ca s-a facut unul mai bun inaintea lui.
7.4/10

Apartamentul
Film romanesc cu o poanta bestiala la final. Dureaza 19 minute si in primele 17 nu stii ce vrea sa iti arate...un tip se trezeste dimineata devreme intr-o casnicie rece si monotona. Duce gunoiul si se intoarce in casa...totul e construit ca o reclama de la tv, de la cafea, la toasterul din bucatarie...pentru a arata ce viata "perfecta" e la suprafata. Se ingrijeste in baie si vedem ca se pregateste de plecare...sotia ii face bagajul cu cele necesare ca apoi sa vedem ca nu face nimic mai mult decat sa intre inapoi in scara sa, prin intrarea din spate, pentru a se intalni cu amanta lui. Mica e lumea asta...sa iti gasesti o amanta care tot in blocul tau sta. Nah, cine stie...poate i-a schimbat un bec intr-o zi si s-a hotarat sa ramana mai mult...
Asemanarea dintre cele doua relatii este izbitoare...aceeasi monotonie si in relatia cu amanta, aceeasi poveste. Pana duce gunoiul. Dar nu zic finalul...merita vazut cu ochii vostri. O poveste faina...cu un punch-line criminal.
8/10

miercuri, 8 iunie 2011

Le procès {1962}

The Trial
Evident, prima chestie care imi iese in evidenta dupa ce am vazut filmul e ca de ce se cheama "Le proces" si nu "The Trial" pe imdb...probabil pentru ca e facut in Franta, cu bani frantuzesti. Ce-i drept, a ajutat decorul, fiind unul foarte Kafkaesc...sa filmezi prin Europa. Bun...am stabilit asta, trecem la film.
Aproape ca nici nu a trebuit sa ma uit la filmul asta...l-am lasat in background mergand in timp ce eu m-am uitat la ale mele. De ce? Pentru ca e Kafka...si Kafka nu are mai multe stiluri in operele sale. Toate vorbesc despre dezumanizarea omului, despre birocratie, despre robotizare si organizare excesiva...despre o distopie in care omul nu mai este o parte unica si o bucatica dintr-un intreg. O bucatica ce poate fi inlocuita oricand. "Procesul" ne vorbeste despre imoralitate si despre perspectiva umana asupra vinovatiei...cum aceasta se schimba o data cu vremurile, un subiect devine tabu o secunda si apoi normal a doua. Nimeni nu stie de ce acuzatul a fost acuzat...sau ce a facut. Nu conteaza asta. In el se vedea o aparenta rebeliune, razvratire impotriva sistemului. Sistem invechit si ignorant.
Anthony Perkins l-a jucat pe calmul, chiar "geekish-looking" Josef K. (nume, bineinteles ales pentru un motiv anume...e un simbol pentru omul obisnuit care isi traieste viata si vrea sa o traiasca in liniste si pace)...un om care a devenit stapan pe sine in timp ce secundele treceau dar era doborat iar de acel sistem corupt si mizer. Realiza ca orice ar face nu poate sa castige...oricat ar deschide ochii altora, acestia sunt inchisi la loc de judecatorii corupti si legea cu lacune. Omul din poveste...cel care astepta la poarta pentru a cunoaste legea ca mai apoi sa afle ca pentru el era destinata este destinul fiecaruia si in special al personajului nostru.
Atunci cand se satura sa caute raspunsuri, atunci cand vede ca nu mai este vreo sansa, atunci afla ca victoria era aproape doar pentru a-l dezamagi si mai mult, acum ca a fost invins. Regizat si scris de Orson Wells, e un film interesant de la un capat la altul...un film care nu necesita atentie in fiecare secunda dar care iti formeaza o idee destul de rapid...ca apoi sa o pastreze pana la capat fara multe surprize.
8.6/10

luni, 6 iunie 2011

Four Lions {2010}

De mult nu am mai vazut o comedie care e atat de creativa si de originala in glume incat nu am putut sa rad...ma gandeam incontinuu de unde vin glumele astea care spart barierele culturale si sunt capabile de o asemenea critica asupra unei culturi fara ca apoi sa fie boicotat sau ceva...inca a castigat premiul pentru cel mai bun regizor tanar la Bafta...bravo tie Christopher Morris! Atat de inteligent a fost facut, fazele sunt atent scrise iar prostia sau naivitatea personajelor functioneaza atat de bine incat e un motiv in plus pentru a te uimi :))
E cu siguranta un film pe care il pastrez si il mai vizionez pentru a reanaliza cateva din scene si poante. Am avut ocazia, intamplator, sa vad inceputul de vreo 3 ori din cauza intreruperilor, etc...era la fel de placut de fiecare data si personajele au fost un deliciu. In special super-natangul Waj care e ca o marioneta ce trebuie mutata pas cu pas ca sa inteleaga ce trebuie facut. Pe langa poante si situatii in care pana si personajele se distreaza impreuna cu publicul sunt vizionate si elemente culturale si de familia musulmanilor...si sincer, m-a uimit putin intelegerea sotiei lui Omar cu care avea un baiat. Ma gandeam totusi ca nu se poate termina tragic insa a fost mai putin tragic decat ma asteptam...dar finalul m-a surprins si m-a intristat. Asta e...
E o comedie cum rar mi-a fost sa vad si ma bucura chestia asta. E moderna si auto-ironica dintr-un punct de vedere desi scenariul e scris, cred, de crestin-catolici sau protestanti...ce-o fi prin Anglia. Mi-a placut si nu mi s-a parut rasist in nici un fel...au fost pur si simplu cativa tonti cu un ideal comun, condusi de unul cu cap, dar care nu era ascultat :))
8/10

Shine {1996}

Un film destul de complet, frumos si muzical...dar tot stau si ma uit la titlul lui Geoffrey Rush de la Oscaruri si ma gandesc. A aparut in mai putin de jumatate din film prin cadre si totusi a luat statuia...sa fi fost rolul sau atat de puternic incat a batut competitia care a rulat pe intreaga durata a filmului? Il avem pe Tom Cruise in "Jerry Maquire" care nu ar fi meritat sa castige...Ralph Fiennes in "The English Patient", un film care nu m-a facut sa-l urmaresc deloc pe Ralph...si Billy Bob Thornton in Sling Blade, un rol care ar fi meritat premiul mai mult decat Geoff...eu asa cred.
Si ca totusi sa compar in acelasi film, rolul tatalui, puternic si intunecat, jucat de Armin Mueller-Stahl a fost putin mai solicitant, mai emotional chiar. Geoff e inca un rol pe care il punem la categoria "Oscar pt. handicapati"...pentru ca desi era un geniu, era de asemenea un savant. O persoana incapababila de comunicare fluenta, comportament normal (in sensul clasic al cuvantului) si capacitatea de a trai singur. Asta atrage atentia la academie dar pana si adolescentul David, jucat de Noah Taylor, a aparut mai mult pe ecran si a jucat decent (in nici un caz foarte bine pentru ca regizorul a vazut asta si nu i-a solicitat sarcini pe care nu le poate duce).
Insa e o poveste frumoasa cu final simtit de la inceput. Nu-i o problema pentru ca oricum Shine nu a primit prea mult atentie desi a primit cateva nominalizari. E un film de vazut oricum, cred ca tot pentru Rush...sau poate si muzica, dar na...
8.1/10

sâmbătă, 4 iunie 2011

Kimssi pyorygi {2009}

Castaway on the Moon
Ti-e mai mare dragu cand apuci sa vezi un film de genul asta. Iti trezeste din nou interesul pentru film in general si chiar pentru cinemaul coreean, in particular. E un film atat de simplu, jucat in doi oameni (mostly), fiecare in lumea lui...unul pe o insula parasita iar alta in fata computerului. Intre ei, asa cum te astepti de la inceput se infiripa ceva in momentul in care tipa raspunde la mesajul sau de pe insula...facut in adevarat stil naufragier...cu batul in nisip, un prietenos HELLO, sa il vada toti cei care se uita.
Fiind un film coreean e impanzit de imagini superbe, spilcuite si magice. Avem momente in care radem cu pofta, asa cum trebuie la o comedie ca aceasta, avem momente triste la care ne intristam exact cat trebuie, scurte momente de suspans si stare buna in general. Pe langa toate astea ne aduce aminte de ce e important in viata si chiar ne indeamna sa mai iesim afara din casa...chestie pe care am facut-o dupa ce am vazut filmul. E important sa aiba si un mesaj ca astfel nu e un film la fel de superficial pe cat putea fi.
E heart-worming si e facut cu cap. Mi-a placut foarte mult si il recomand...
8.7/10

Unknown {2011}

Cred ca daca scot toata actiunea, putin improbabila la prima vedere, as ramane cu un mister destul de bun, daca l-as face putin mai "psihologic", mai serios. Ce se intampla: Liam Neeson e un tip, un doctor in nu stiu ce care vine cu sotia lui in Berlin, are un accident si de aici totul devine ciudat pentru el...sotia lui nu stie cine e - pare a fi si ea spalata pe creier - nimeni nu il recunoaste si culmea, toate dovezile ca el a venit impreuna cu ea la hotel sunt convenabil insuficiente. Convenabil pentru altii, nu pentru el.
Incet, ajunge sa creada ca s-ar putea sa nu fie cine credea ca e pana cand incearca cineva sa-l omoare. Atunci realizeaza ca povestea lui e reala si incearca sa caute adevarul. Avem apoi sa vedem o scena "mare", ca sa zic asa, in care Liam Neeson vorbeste cu cel mai bun "Hitler"ever, actorul Bruno Ganz...si daca mai avem rabdare, Hitler vs. Nixon...Ganz intr-o scena cu Frank Langella. Din aceste doua puncte de vedere eu zic ca filmul asta merita vazut, chiar daca scenele in sine sunt cam zero din punct de vedere a dramatismului sau a capacitatii de a scoate ceva din actori.
Ajungi sa suspectezi cat de mult stie tipul nostru sa iasa din incurcaturi ce implica gloante cand el e un amarat de om de stiinta, sau asa pretinde sa fie. Cand colo, la deznodamant realizam o chestie la care nu ma asteptam. Nu zic care e dar ceea ce a fost nu mi-a fost evident din prima. Asa cum am zis, suspectam ceva, mi se parea ciudat dar la ce s-a ajuns a fost prea mult. Deci, un film decent din cam orice punct de vedere, dar nu unu care sa aiba un impact destul de puternic desi avea ingredientele necesare (actorii) care nu au fost folosite cum trebuie.
7.3/10

joi, 2 iunie 2011

Chi bi xia: Jue zhan tian xia {2009}

 Red Cliff Part II
A doua parte, cea promisa, din Red Cliff.
Si din start se vede ca e mult mai inchegata, mai bine scrisa si mai coerenta decat prima parte. Aici stim o chestie...prima jumatate e pregatirea pentru lupta, punerea la punct a strategiei, a micilor trucuri de razboi care nu stiu cat de corecte sunt din punct de vedere istoric (dar putin ma intereseaza asta), a spionatului din partea unui personaj feminin extrem de curajoasa si inteligenta, si asa mai departe...iar a doua e evident lupta, una epica si de proportii jacksoniene sau Nicolesciene, daca e sa ne raportam la ceva mioritic. E o batalie ce dureaza vreo juma de ora pe ceas, poate mai bine...unde vedem explozii colosale, sageti la greu si cate si mai cate...
E clasicul film de razboi in stil chinezesc, impanzit cu filosofii si lectii de razboi si umanitate si cum toate sunt in legatura stransa una cu cealalta. Iar acum mi-a pierit cheful sa mai scriu ceva despre filmul asta asa ca am sa intind alvita pana la finalul comentariului.
S-au vaazut mai bine scenele de actiune specifice lui Woo in acest filmulet, mai bine filmate si mai linistit, mai cu rabdare. Per total o parte mai buna...un sequal mai bun decat "originalul" chiar daca au fost filmate consecutiv, fara pauza.
7.5/10

Chi bi {2008}

Red Cliff
Luat dupa un roman care aparent povesteste lucruri istorice acest film a lui John Woo este o realizare destul de mareata exact in stilul regizorului. S-a intors acasa la el si a fost primit cu numerosi figuranti sa-mi umple filmul...si stim doar ca acea tara mareata are destui. Sincer, din cele 2 ore ale filmului, mai bine de o ora si 10-20 de minute sunt umplute cu lupte sau pregatiri ale soldatilor...in rest, avem strategii de lupta si ceva drame personale ale bravilor conducatori din tabara celor buni. Cei rai au fost portretizati imediat insa tot mi-a fost greu sa-i deosebesc...si nu din motive rasiste :)) ...cum ca toti chinezii arata la fel.
Partea proasta la numeroasele batalii a fost ca Woo nu a reusit sa-si scoata in evidenta talentul in ale actiunii pentru ca nu a comprimat sa scoata ce e mai bun asa ca de multe ori vedem sabii zburand la viteza unghiulara, sulite aruncate si sagezi tzushind peste tot intr-un haos total. Desi pare coerent nu e...cateodata parca sunt rupte din alte batalii si gafele din camera de editare sunt obisnuite.
Povestea nu iese in evidenta cu mare chestie decat ca e plina de discursuri de imbarbatare si mici linii de filosofie care acompaniaza fiecare scena. Un filosof expert in arta razboiului si tactica e intotdeauna langa liderul regatului si isi spune parerea cand e intrebat. Asta e unul din personajele care au puterea de a iesi in evidenta, spre deosebire de celelalte. Oricum si oarecum...merita vazut. Urmeaza si partea a doua intr-un viitor apropiat.
7/10

Vedreba {1967}

The Plea
Eu nu am inteles filmul asta. Pur si simplu...nici dupa discutiile de dupa nu l-am inteles dintr-un motiv foarte simplu, din punctul meu de vedere...e o chestie culturala filmul asta, tine de poporul georgian, tine de cultura lor si traditiile lor. Pe de alta parte nu l-am inteles pentru ca imi falfaia in fata cu un snobism incredibil de impertintent toata religia lu bunica si a stramosilor neamului...toata ascunsa sub un val metaforic incrustat cu simbolisme de imi vajaia capul...de fapt, l-am inchis (da, capul) la un moment dat si nici nu mai incercam sa pun cap la cap datele problemei (ca da, totul parea o problema complicata de matematica) si m-am intors la imagini...imagini care nu au fost favorizate de calitatea proasta a filmului...ca daca sunt asa cum le-am vazut eu si intr-un dvd atunci e slab si aspectul asta.
Asadar ce sa zic...arta ca arta cinematografica am vazut-o in locuri mult mai rasarite...si m-as intoarce la Bergman sau Tarkovsky care erau mult mai cu picioarele pe pamant decat alambicajul asta cu pretentii mult prea mari. Problema cea mai mare e ca si dupa ce ai "descifrat" ce e in film nu ramai cu nimic, si asta e si mai grav.
6/10