marți, 29 martie 2011

Sucker Punch {2011}

Sucker Punch e exact ce vrea sa fie. Sunt multe in genul lui si nu o sa incheie crearea lor aici, cu acesta. Spre deosebire de celelalte filme pline de actiune si poveste care nu se compara cu cea din Wild Strawberries sau 2001...acesta are un alt element care e cautat de public, vizionabilitate. Da, nu iti trebuie multa minte sa te uiti pur si simplu la ecran, dar e sarcina regizorului sa iti ofere imagini cat mai interesante si frumoase atunci cand are sansa. Povestea e usor de inteles...o fata de 20 de ani, jucata de Emily Browning, Baby Doll, este trimisa la casa de nebuni dupa ce isi omoara din greseala sora...asta e din inceput asa ca nu e un spolier sau ceva.
Acolo, pentru a face fata traiului se retrage intr-o lume imaginara ce se compara cu viata de showbiz. Putin glam si putin dans. La dansuri vine partea interesanta...fiecare dans pe care il face Baby Doll noi il vedem ca inca o batalie pentru libertate, in cautarea a 4 obiecte ce o ajuta sa indeplineasca ceea ce vrea. In aceasta parte a filmului, care de fapt e 80% din tot filmul, a contat vizualul si bataile...gloante, explozii si fete imbracate sumar, aratand HOT de tot. E un film pentru publicul masculin dar nici cel feminin nu se da in laturi atunci cand se uita la cu ce sunt imbracate tipele, cum sunt machiate si asa mai departe...
E in fond un film pur comercial, strict pentru cinema, cu o poveste decenta dar care se vede ca nu e lucrata prea intens...cu un punct special in plus pentru vizualuri si efecte...sunetul nu e mai prejos, foarte antrenant. Ca sa nu mai zic de coloana sonora care a acompaniat filmul la fel de bine ca celelalte filme ale lui Zach Snyder...300 si Watchmen. Tyler Bates e de "vina" la capitolul asta. Asadar, un film misto, cu gagici "goale" si pistoale care o sa ramana din cauza celorlalte filme ale lui Snyder.
8/10

Harry Potter and the Deathly Hallows: Part 1 {2010}

Din nou, la fel ca la Harry Potter 6, nu o sa vorbesc despre filmul in sine ci despre intreaga saga. Harry Potter e una din acele serii de film care o sa ramana intotdeauna magice si deosebite. Sa luam de exemplu un copil din viitor...a carui parinte ar dori sa-i arate filme pentru copii de calitate. Inevitabil o sa se ajunga si la seria asta care a inceput exact pentru copii...spre deosebire de alte serii care raman la fel de puerile, poate chiar si mai si, ajungand penibile...aceasta serie se maturizeaza o data cu personajele. Astfel, copilul ala o sa se distreze la primele parti dar celelalte, daca le vede tot la o varsta frageda, nu o sa scoata acelasi amuzament.
Harry Potter e o poveste extrem de complexa ce dezbate fiecare aspect al vietii...lasam la o parte magia si partea fantezista. Scriitoarea J. K. Rowling a creat un univers complet si magic...dar in special uman. Pana la urma e vorba despre niste copii fiind viteji in fata unor evenimente din viata lor. Normal, asa ceva nu se intampla in viata reala dar dupa vizionare poti sa ramai cu ceva...cu simboluri de prietenie, intelepciune si curaj.
Prima parte din final se focalizeaza pe prietenia dintre cele 3 persoanje si hopurile peste care trebuie sa treaca impreuna. Exista drama, exista spirit adolescentin dar asta e...asa e varsta, trebuie aratata si chestia asta. In general, nu e un film foarte spectaculos, e de fapt chiar foarte intunecat si plat dar este si mister, este si aventura, este si actiune. Cam asta-i despre prima parte. Nu e cea mai buna parte din serie insa e facut sa continue seria pana la finalul de anul acesta...De vazut daca e cineva interesat de Harry Potter...si ca semi-fan, de mic, am sa ma uit si la ultima parte.
7.9/10

duminică, 27 martie 2011

Tropa de Elite 2 - O Inimigo Agora É Outro {2010}

O continuare demna de luat in seama dupa spectacolul vizual si dramatic despre o trupa de elita care actioneaza din start pentru protectia nevinovatilor, fara sa puna intrebari, fara procese lungi si inutile...pui in pericol o viata, poc, un glont in cap. E atat de simplu si atat de drept.
Aceasta continuare urca mai sus de luptele de strada. Aflam cauza lor, aflam sursa lor, de unde vin, de ce, pentru cine...intrebari esentiale pentru a deconspira intreaga afacere. Dar ceea ce ne arata filmul a trecut deja prin capul nostru de mai multe ori. Mica masa de oameni politici conduce aceasta tara, sau oras, distrugand competitia. Adica, efectiv, fac acelasi lucru ca ticalosii orasului, the bad guys, si scot din drum omul de mijloc. Profitul mai mare, bataie de cap mai mare...si in acest fel se inlatura si o scursoare a societatii din...societate. Insa ni se mai arata ca lucrurile sunt putin mai complicat decat se prezinta initial. Aflam ca lucrurile se complica din pura rautate si din comoditate pentru unii. E o lupta din spatele biroului si nu devine eficienta decat atunci cand ajunge in strada. Dar finalul e cel ce prezinta adevarul. Pentru a dobora pe cineva important trebuie sa te arati lumii si sa vb direct cu ea, nu se rezolva cu pistolul ceva la acel nivel.
Asadar, un film inteligent, complex, cu jocuri pe sub masa...dar la fel de mult un film brutal, violent si sangeros. Le recomand pe amandoua. Actorul Wagner Moura isi face foarte bine jocul de politist cu simtul dreptatii, blocat intre ciocan si nicovala. Trebuie sa se lupte inteligent pentru a invinge sistemul din care face parte...de fapt nu e vorba de invins ci de curatat, mai mult. In fine, un film bun, de recomandat.
8.9/10

sâmbătă, 26 martie 2011

The Chronicles of Narnia: The Voyage of the Dawn Treader {2010}

Spre deosebire de primele 2 parti din aceast serie, filmul asta mi-a placut cel mai mult. Are de toate in cantitatile optime, cu cliseele de rigoare, cu siroposenia din final, cu finalul previzibil. Nu a fost ceva naspa. 2 ore au trecut zburand si am apreciat asta...apreciez atunci cand un film comercial ca asta reuseste totusi sa faca ceea ce isi propune, teoretic, fiecare film comercial. A avut efecte bestiale, suspans in fiecare scena ce avea nevoie de asta, mister cat incape si spiritul de aventura e rar atat de puternic ca in filmul asta...
Ramane totusi o serie in general mediocra, desi are efecte de ultima generatie in ea. Nu poate sa ramana memorabila doar cu asta, desi in ultimul film sunt cateva scene magice care se intiparesc puternic pe retina, personaje mai interesante si aditia noua, varul Eustace, e cateodata chiar foarte hazlie. De data asta chiar a meritat sa-mi consum timpul. Asadar se zice ca asta ar fi ultimul film din serie...asadar s-a terminat si cu Narnia. O serie mediocra ce e buna totusi de aratat copiilor deorece prezinta valori clasice si incurajeaza ceea ce e frumos, curajul si nu numai. Au terminat totusi pe o nota pozitiva, cu ceva mai de calitate, cel putin asa am simtit eu...si asa am vazut.
7.4/10

vineri, 25 martie 2011

Kokuhaku {2010}

Confessions
Filmul asta e un mind-fuck complet. La ce s-a ajuns...bine, totul in cel mai rafinat bun simt. Nu e ceva grotesc ci doar perspectiva unor personaje e destula sa te faca sa iti incordezi pumnul fara sa vrei. Cum s-a ajuns la o asemenea chestie mi-a fost usor de inteles, mai ales atunci cand a inceput filmul cu adevarat, atunci cand elevii s-au cumintit si erau ochi si urechi...povestea e de o complexitate non-lineara superba si totusi, atata timp cat ii oferi un dram de atentie si nu esti bulversat de cele 4 puncte de vedere povestite nu intotdeauna inlantuit, atunci poti sa simtit din plin tensiunea si numeroasele socuri ce au sa vina...
Pe langa poveste un mare atu al filmului a fost imaginea perfecta ce a avut-o. Cadre in care lumina exact cat trebuie, chiar si atunci cand ai impresia ca e insuficienta, cadre pozitionate intotdeauna interesant si cat mai divers posibil, nemonoton. Regizorul Nakashima e nou in treaba asta dar a fost invatat destul de bine din cinemaul japonez cum se construiesc scenele tensionate, cele care seamana cu cele de horror pur, no american bullshit. Pe langa toata chestia asta vedem ca varsta e tot mai mica cand vine vorba de psihopati in filme, in general. Asta si pentru a ridica elementul de soc dar si pentru a aduce povesti noi in ecuatie. Cu cat sunt mai mici, cu atat problemele lor sunt mai umane, nefiind alterati de vederi ale maturitatii, sunt mai aproape de naivitatea cu care se naste orice om.
Chiar si asa, filmul merita vazut. Nu atat pentru soc cat si pentru imagine, poveste si chiar actingul pustilor care s-au descurcat exemplar.
8.7/10

joi, 24 martie 2011

Cat on a Hot Tin Roof {1958}

Atat de multe teme esentiale ale conditiei umane moderne dezbatute in filmul asta...si atat de bine, atat de profund si atat de "in esenta lor" incat este fermecat de la inceput de certuri si drama care mai-mai ca zici ca e exagerata. Dar nu poti sa negi faptul ca e intr-adevar, cateodata, o cearta de genul asta aplaneaza toate tensiunile ce se afla intr-o familie si in acelasi timp poate rezolva probleme. Da, certurile sunt sanatoase, da, ridicarea tonului e sanatoasa atata timp cat e din dragoste si atata timp cat e din cauza persoanelor de care iti pasa si de care nu poti scapa.
Avem 5 personaje caracterizare la sange...cele principale mai mult decat cele secundare dar impreuna conduc acest spectacol, fiecare e indispensabil si esential pentru poveste si pentru conturarea personajelor cu care intra in contact. Il avem pe tatal familie, Big Daddy, padre familias, un om puternic condus de cele mai multe ori in trecut de dorinta de a dori ce doresc oamenii cu putere...mai multa putere. Acesta isi ignora sotia din cauza ca a ales-o intr-un moment de imaturitate si cu ea a ramas pana la batranete, nu o iubeste dar nu mai conteaza asta in marea schema a lumii unde conteaza cel mai mult sa te reproduci si cam atat. A avut doi fii, i-a iubit asa cum ii iubeste un om de afaceri indragostit de afacerea lui...si, asa cum vedem si in prezent...generatia ce il urmeaza il uraste pentru asta si nu doreste sa devina ca el. Bunicul a fost opusul si asa mai departe...o generatie munceste de rupe, urmatoarea sta si freaca menta.
Dar nu, generatia de acum vroia sa devina un star in fotbalul american, prin personajul jucat incredibil de Paul Newman, acum insa e frustrat ca a ratat sansa aia si se ineaca in bautura desi femeia care il iubeste, da, iubeste, simte ca il pierde. Maggie e un personaj care nu esti sigur cum il poti citi dar mi-a placut asta...mi-a placut ca prin asta se captureaza intregul spirit al unei femei adevarate...intotdeauna misterioasa si schimbatoare ca vremea. Toti actorii au jucat exemplar iar povestea e intotdeauna tanara. Un film clasic in adevaratul sens al cuvantului si din orice sens.
10/10

Lost Horizon {1937}

Filmul din aceasta saptamana de la Clubul Cinefililor. Inca un film facut de Frank Capra, un film excesiv de optimist, facut dupa stilul lui caracteristic. De ce? Pai in acest caz ni se vorbeste despre acel taram magic, un paradis pe pamant, o utopie in felul in care este condus si prin felul in care traiesc oamenii. Ca totusi sa-l compar cu ceva din ziua de azi...daca a vazut cineva Zeitgeist, proiectul Venus e exact descrierea Shangri-La-ului.
Bine, daca facem abstractie de puterile magice ale taramului, felul in care traiesc personajele si politica locului e identica cu cea ridicata in slavi in Zeitgeist...si cum sa nu-ti placa? Cum sa nu iti placa cand auzi ca din cauza ca toata lumea are deja tot ce ii trebuie nu mai exista crima...cum sa nu iti placa cand vezi ca lumea nu mai are nevoie de molima aia numita religie ci de niste reguli de bun simt legate de morala si etica pentru a convietui in armonie...cum sa nu iti placa daca nu ai altceva de facut decat sa te bucuri de viata si de lucrurile simple...
Lost Horizon a fost la vremea lui nominalizat la multe din premiile Academiei, a castigat insa numai 2...pentru decoratii si editare. Decorurile sunt colosale, mai ales cand se ajunge in Shangri-La, aproape ca nu iti vine sa crezi ca s-a construit ceva de genul ala numai pentru film. Dar pe langa asta, ca orice film mai vechi si oarecum mai comercial, a avut cateva momente mai jenante...joaca cu machetele de avion, actingul exagerat din partea unor actori putin prea entuziasmati, cum a fost fratele personajului principal...s.a.m.d. Una peste alta a fost un film care iti da o stare de bine, te face sa te gandesti la niste chestii importante, cum ar fi calitatea vietii, cum ar fi lipsa stresului...si ne atrage atentia ca trebuie sa ignoram unele probleme ce ne macina zilele. Un film de calitate.
9/10

marți, 22 martie 2011

Unthinkable {2010}

Hai sa dezbatem impreuna cu filmul asta ce e moral permis atunci cand ai de a face cu un atentat cu bomba nucleara si ai in mainile tale omul care a pregatit totul. Ce ii faci? Incerci sa-l torturezi pana spune adevarul, nu? Dar daca s-a pregatit pentru asta? Daca s-a lasat prins si se asteapta sa fie torturat timp de mai multe zile? Aici am intervenit eu si mi-am zis...de ce nu au folosit un ser al adevarului? Exista un drog care reproduce simptomele unei stari euforice, de bine, de siguranta care i-ar da "pacientului" o stare de siguranta...ar fi cedat, poate. Dar poate marturia lui nu era luata in considerare fix pentru ca era drogat, deci nu gandea clar...
Asa ca da, nu ramane decat sa-l torturezi timp de mai multe zile, sa-l depravezi de la somn, sa folosesti cele mai brutale metode de tortura, cele mai eficiente psihic in mod special, pentru a nu pune in pericol viata omului, ca doar na, vrei sa iti spuna ceva. In procesul asta intervine in cazul nostru cel mai smecher dintre smecheri...bad-ass-ul absolut al Hollywoodului, domnul Samuel L. Jackson. Se vede ca e un bun cunoscator al psihologiei umane dar bazata mai mult pe anii de experienta in arta torturii.
Filmul e clar condus de elementul soc al filmului si oricand te astepti la ceva socant, mai ales in partea a doua. Nu zic nu, m-a facut de vreo 2 ori sa ma aplec in fata in semn de interes din partea mea. Da...e socant pentru ca e exagerat, dar e mai exagerat ca Saw, de exemplu? Nu prea...macar asta are o poveste in spate, un motiv si poate o morala si un raspuns la unele intrebari mai extreme. Il lasai pe Samuel sa faca "inimaginabilul" daca stiai ca ii poate salva tara, familia si compatriotii? Poate, ca a treia persoana din ecuatie...ca spectator, as fi votat "da". Dar acesta e doar un caz de o extremitate rara...desi plauzibila :)). 18 livre de material nuclear furat dintr-o tara, pusa apoi in 3 bombe...sau o fi mai multe?
Unthinkable e un thriller care raspunde cererilor din ziua de azi. Cu un scenariu facut in graba dar cu o idee in spate care ar construi mai multe dezbateri decat filmul in sine, e ceva ce merita vazut o data...poate de 2 ori dupa mai multi ani. Dar cam atat.
7.3/10

luni, 21 martie 2011

The Village {2004}

Uuuu...scary. Not in the least. De fapt, cred ca asta a fost buba principala a filmului. Nu a reusit sa ma sperie si nu, nu aflasem finalul dar aveam incontinuu o banuiala ca totul e fake...ca ceva o sa se destrame si o sa arate intr-un final. Filmul nu a reusit, sa na, Shyamalan nu a reusit, sa construiasca destula tensiune pentru a face povestea cat de cat credibila. Probabil am avut impresia ca nu sunt monstrii, creaturile in rosu, ci doar o gasca de oameni care isi bat joc de cei din "sat" si acestia au fost destul de naivi incat sa creada toata povestea.
In rest, si fara sa ma uit pe imdb, mi-a placut foarte mult coloana sonora. Mi-a atras atentia si inca de la inceput, cand am vazut numele lui James Newton Howard in generic mi-am ascutit urechile pentru a observa cum muzica acompaniaza placut actiunea. Din pacate asta nu a avut un efect colosal asa ca imbunatateste cu putin filmul. Mi-a placut si joaca scenariului si inca de la filmul asta puteai sa vezi caderea lui M. Night la starea in care se afla acum cand face filme. Aici au fost replici bunicele combinate cu replici proaste. Mai tarziu...e all bad.
The Village se vrea asadar un experiment social care surprinde la final dar nu socheaza. Surprinderea a fost putin traita si previzibila din cauza atmosferei generale a filmului, nu ca i-ar fi dat cineva de gol. Cel putin pentru mine a fost un mister si am vrut sa ramana asa pana cand filmul imi prezinta dovezile...un film sub-mediocru.
6.2/10

Troy {2004}

L-am vazut doar ca sa zic ca l-am vazut. Avea cam multe voturi si am ignorat filmul asta de mai multe ori in trecut, chiar si cand a fost la TV...dar poate cineva sa ma invinovateasca pentru asta? Poate sa ma invinovateasca ca intr-un final am cedat si l-am vazut, pentru ca nu a fost o alegere inteleapta. A tinut 2 ore jumate si in afara de faptul ca tine legenda vie, filmul asta nu aduce nimic deosebit. Nici atunci si cu siguranta nu acum.
Asa, deci...il avem pe Brad Pitt aratand chipes and shit cu un accent de tot rahatu si un joc pe masura accentului. El e Ahile, semi-zeul ala care, asa cum stie toata lumea, a murit din cauza calcaiului sau de fetita mica. In fine, e o poveste foarte importanta si ma bucur ca filmul o readuce la viata. Astfel de povesti merita retinute si desi filmul e cam varza macar in suprafata se intelege povestea lui Iliade. Cu Elena din Troia, cu amantul ei, Paris care a furat-o de la Menelau. Cu razboiul provocat de cei doi. Cu Hector, conducatorul Troiei, si cu tatal sau regele, jucat de Peter O'Toole. Toate astea nu fac decat sa starneasca interesul generatiilor mici pentru a citi povestea reala. Sau...de a nu citi povestea reala ci doar sa vada filmul :)).
Oricum, filmul e banal si prea lung. Dar a fost nevoit sa fie asa din cauza ca are o poveste de povestit si asta nu poate fi grabita inutil. Nominalizare la Oscar a primit numai pentru costume si mie nu mi-a venit sa cred ca ma uit la unul din filmele alea...care e nominalizat numai la costume si atat. De vazut o data...daca se poate pe double-speed :))
7/10

duminică, 20 martie 2011

A Bug's Life {1998}

Ei cum sa apara in acelasi an 2 filme, ambele animatii, despre furnici si gandaci in general? Este asta si Antz, care a aparut tot in 1998. Acum, nu mai stiu exact cat mai stiu din Antz dar cred ca mi-a placut mai mult decat asta. Asta e totusi prea copilaresc, prea cartoonish desi din alte puncte de vedere e un lucru bun. Prima data cand a aparut categoria la Oscar pentru cea mai buna animatie a fost in 2002 iar atunci a castigat Shrek.
A Bug's Life e despre o furnica neindemanateca care face sa dispara hrana greierilor (smecherii care asigura protectia lor) ca prin minune...aceasta are in cap tot felu de inventii si solutii pentru recoltarea mai rapida a hranei. Dar din cauza bocanei sale a fost dat afara din colonie asa ca s-a dus ca caute batausi sa ii apare insula. A gasit in schimb o trupa de circ care se aflau intr-un moment de vitejie cand i-a vazut Flik (furnica din rolul principal) asa ca i-a angajat pe astia. Nici nu mai zic ca nu are pic de surpriza in el si pic de umor. Are 2 faze la care am ras in rest nici macar un zambet...si daca nici macar atat nu a reusit sa scoata din mine inseamna ca e un film ratat. Desi, animatia e de calitate, pentru anul ala...
6.5/10

Wristcutters: A Love Story {2006}

Un film foarte european filmat cu americani. Regizat de un croat cu nume ciudat Goran Dukic, film acompaniat de soundtrackul celor de le Gogol Bordello, aerul lui nu poate fi mai global. Mai trebuiau niste asiatici sau teme de acest fel si era complet. Dar na, sunt la fel ca noi asa ca e superfluu.
E despre o poveste de dragoste ce se intampla intr-un loc ciudat...e locul care seamana foarte mult cu pamantul numai ca nimeni nu zambeste...majoritatea sunt posomorati, deprimati. Normal, sunt doar cei care s-au sinucis pe pamant. Cred si eu ca nu radiaza de fericire. Aici isi duc viata exact cum o faceau si in realitate asa ca ei cauta ce cautau si pe pamant...fericirea. Fericirea adevarata nu vine decat atunci cand iubesti cu suflet asa ca toti cei 3 de mai sus asta cauta. Pe langa tema asta romantica avem si putina fantezie, dar mult mai putina decat te asteptai de la un film despre niste fantome ce traiesc in propria lor lume...e cuminte dar e dragut. E un road movie pe placul tuturor cu elemente comice la greu...cu Tom Waits si Will Arnett, si desi ultimul apare foarte putin e cat de cat comic. Nu strica sa-l vedeti.
7.6/10

sâmbătă, 19 martie 2011

Scream {1996}

Simt ca l-am vazut deja cand am vazut "Scary Movie" acum 7-8 ani. Aproape ca e cadru cu cadru numai ca Scary Movie parodiaza si isi bate joc de fiecare replica si fiecare scena din film...norocul e ca Scream nu se ia foarte in serios. Adica asa am simtit eu. Trebuia sa il vad mai demult, poate era mai infricosator dar in mare parte e interesant cum a construit Wes Craven fiecare tensiune din film si cum a filmat actiunea.
Aproape am crezut, pana la un moment dat, ca are acelasi final ca Scary Movie, pentru ca, asa cum am zis, repeta cadru cu cadru unele scene. Eh, oricum, desi nu e vreo sperietura merge vazut o data cu prietena tarziu in noapte si deodata sa sune telefonul...ar fi un efect garantat. Imi plac numeroasele referiri la alte filme din acelasi gen si cum inevitabil repeta cliseele din ele si creaza astfel altele noi.
Actorii joaca jalnic dar cred ca a fost intentionata faza asta. Adica cel mai important personaj ar trebui sa ramana criminalul pentru ca el apare eventual in fiecare scena...cu masca sau fara ;).
Sper sa nu se inteleaga ca Scream s-a luat dupa Scary Movie...este literalmente imposibil :))
6.6/10

Apocalypse Now {1979}

Cine ramane dupa vizionarea acestui film doar cu macelarirea acelei vaci e un idiot complet.
Eu am mai vazut filmul asta acum multi ani dar m-am considerat atunci mult prea inocent sa imi permit sa zic ca am inteles ceva din el. Acum ca m-am "maturizat" imi permit sa zic ca da...e unul din cele mai bune filme anti-razboi despre razboi si nu ma las pana nu scriu toate randurile pe care le am de zis aici...(si e ora 2:37). Am vazut varianta Redux deci am avut la dispozitie aproape 40 de minute in plus fata de versiunea originala. 193 de minute de oroare sau horror cum se repeta in final. Chiar ultimul cuvant, pus ca un cuvant-rezumat despre tot ce inseamna razboi e chiar "the horror". Nu poti sa ii contrazici. Desi nu iti arata brutalitatea in sange si mate si gore, ti-o arata in schimb prin impuscaturi si explozii, tu avand sarcina sa deduci mai departe care e efectul lor. Brutalitatea unui razboi modern nu ramane insa numai la capitol de gloante si explozii ci si la nivel pur psihologic.
Din cauza ca razboiul evolueaza o data cu tehnologia, soldatul are acum (si atunci, in razboiul din Vietnam, un razboi puternic mediatizat) timp sa reflecte asupra vietii cand moartea il inconjoara. Aceasta caracteristica a fost dezbatuta intens aici...e un film de razboi psihologic, rar intalnim genul asta in cinema. Singurul care l-as mai integra aici ar fi genialul "Full Metal Jacket" facut de Kubrick care inca ramane, si dupa vizionarea acestui film, primul pe lista la filme de razboi. Un razboi modern se deosebeste de un razboi invechit prin mai multa strategie si mai putini soldati folositi, efectiv, in lupte. De aceea luptele dureaza mult mai putin si sunt mult mai violente.
Apocalypse Now e greoi dar foarte bine ca e asa. Din cauza ca parcurge atat de multe capitole si teme e de asemenea si un film complet din cam orice punct de vedere. Nu se poate sa nu fii satisfacut dupa ce il vezi decat daca nu ai rabdare prin unele scene mai lente sau chiar abstracte, cum avem la final. E un film important, nu pot sa neg asta, e complex si intens. A fost nominalizat la multe Oscaruri si nu le-a castigat din cauza ca s-a considerat Kramer vs. Kramer un film mai bun, ceea ce nu e. E un film foarte bun, dar nu mai bun ca Apocalypse. Acesta din urma a luat insa premiile pentru imagine si sunet. Dar mai putin importante sunt premiile...ci tocmai testul timpului e cel mai bun judecator. Si se vede...dupa 30 de ani inca se vorbeste de el si inca se fura din el faze...asta, zic eu, e de ajuns sa fie considerat un clasic al genului si o adevarata bijuterie a cinemaului de pretutindeni.
Pot in sfarsit sa zic ca l-am vazut si ca am ramas cu aceeasi idee despre razboi care mi-a fost plantata de celelalte filme de razboi care s-au inspirat din acesta. De vazut si de pastrat.
10/10

joi, 17 martie 2011

The Sunset Limited {2011}

Dar vai, cat tupeu sa faci un asa film acum, mai ales acum, in era internetului, a cautarilor pe google a tot felul de raspunsuri, a forumurilor, a opiniilor puternice ascunse dupa perdeaua de siguranta a internetului. Nu, iti trebuie coaie de arici, cel putin...coaie de vrabiuta, ce mai. Mai tine minte cineva "Inherit the Wind"? Eh, acolo dezbatere pe tema Dumnezeu si religie. Aici, desi e scrisa inteligent cu cuvinte mari de catre Cormac McCarthy (tipul care a scris cartea "No Country for Old Men"), scenariul nu reuseste sa intrige spectatorul. Am stabilit de la inceput de la ce s-a pornit discutia, de ce merge in directia asta, cine sunt personajele si cam atat...
Finalul nu a fost socant sau surprinzator, nu ma asteptam sa se razgandeasca, nu ma asteptam sa aiba o revelatie pentru acel gen de gandire, cu fundatie construita pe multi, multi ani, nu e usor de clintit, e de fapt imposibil si s-a vazut. Celalalt, cel care vroia sa-l salveze a fost in final dezamagit din cauza ca pur si simplu nu are pregatirea celuilalt, nu are educatia si privirea lui asupra lumii. Viziunea lui e simpla si formata cu ajutorul ochelarilor de cal intotdeauna directionati spre cartea cea mai carte...Biblia. Pe cand celalalt nici nu a citit-o insa a citit circa 4000 de carti in care erau dezbatute in principal conditii umane, nu divinitati fictive.
Finalul e acelasi ca in "Inherit the Wind"...impartial si fiecare tabara primeste ce vrea. Desi tabara ateilor e cea care ofera ultimul cuvant, cuvantul spre libertate. Actiunea se petrece numai in camera de mai sus, timp de o ora jumate...e clasicul film facut dupa o piesa de teatru in care sunt numai 2 personaje. Din pacate, nu e tocmai un exemplu prea bun, cinematografic vorbind. Nici unul din actori nu ai zice ca da, face un rol incredibil si merita recomandat filmul mai departe pentru asta, nu. Amandoi isi joaca rolurile decent spre foarte bine, datorita anilor din aceasta meserie in spatele lor. E un film mic, de TV, facut de HBO ca sa fie dat de PRO dupa 10 noaptea...te uiti, dezbati prin personaje si treci mai departe...
7/10

Rubber {2010}

Surprinzator, mi-a placut. Da, poate mi s-au parut putin trase de par fazele cand personajele isi ieseau din piele si reveneau la "realitate" dar am inteles sensul lor si rostul...totul e facut la panarama. Totul e un omagiu pentru acel "fara motiv" care a fost enumerat la inceputul filmului...de ce are E.T. pielea maro, de ce se indragostesc cele doua personaje din "Love Story", de ce e impuscat J.F.K., de ce nu reusim sa vedem aerul...s.a.m.d. Acel "fara motiv" e ceea ce face filmul sa dureze cat a durat (putin, adica), acel "fara motiv" e acel ceva ce face roata aia sa se invarta si sa aiba tendinte criminale personificatoare.
In final i-au dat chiar si un nume. Ceea ce m-a facut sa-l vad pana la sfarsit nu a fost comedia destul de buna, dar care nu te face sa razi in hohote, nu a fost nici actingul de cateogoria a doua si nici efectele speciale destul de bune pentru un film de bugetul asta ci imaginea. Imaginea m-a facut sa rezist. Clara, ce prinde desertul in frumusetea lui simpla. In mare, probabil ar fi o cu totul alta experienta daca as vedea toate filmele la calitatea asta dar chiar m-a ajutat sa-i acord un punct in plus. In rest, interesant punct de vedere de a crea un film...interesant mesaj, pentru ca daca il cauti ai sa-l gasesti...tine de poluare, de foc si petrol. Si plimbarea de la final, spre Hollywood, reprezinta luarea la cunostinta a intregii lumi asupra acestei probleme. In fine, e un filmulet mic, suprinzator, poate chiar foarte prost din punctul de vedere al multora insa care mi-a lasat un gust placut, un gust care ma indeamna sa-l recomand mai departe...desi e neobisnuit si slab in sensul clasic al cuvantului...
7.75/10

marți, 15 martie 2011

Le locataire {1976}

 The Tenant
Singuratatea si lipsa unei personalitati puternice, convingere si curaj, pot duce la lucruri nebunesti...paranoia si schimbari drastice de personalitate. Aceasta nebunie a vrut sa o arate Roman Polanski in acest horror psihologic reusit. Incepe linistit, cu un tip obisnuit, un birocrat care isi cauta un apartament dar imediat ce afla ca acest apartament a avut o sinucigasa ca singur locatar au inceput schimbarile. A observat ca toata lumea de fiecare data cand il intreba de locul in care sta il comparau cu precedenta locatara...
Din cauza ca era un tip asa de retras, nesociabil si de multe ori ciudat a ales sa se alieneze de lume si incet-incet sa se transforme in Simone, locatarul precedent pentru a arata lumii, vecinii lui ca in ciuda comparatiilor el nu e ca ea. Personajul lui primeste o caracterizare lunga si in detaliu, prin orice actiune ce o face si prin orice replica o zice. Prin persoanjele cu care se alatura si prin persoanele ce le ignora aproape instinctiv de parca ar simti o rautate din partea lor directionata spre el...desi e numai paranoia vorbind in el.
E un horror interesant care te tine in priza cu multe elemente subtile, insa din cauza ca am avut si alte treburi de facut in timp ce l-am vazut a primit prea multe pauze de la mine si s-a mai pierdut din atmosfera. Cu toate astea are momente deosebite, de tulburare interioara ce spectatorul o poate simti.
9/10

Wag the Dog {1997}

Cu un scenariu ca asta si cu actori de calibrul celor folositi aici, Robert De Niro si Dustin Hoffman e cam greu spre imposibil sa ramai indiferent la ce se intampla in filmul asta. Vorbim aici de puterea de a crea razboaie fictive astfel incat marea masa de oameni gasesc povestea credibila...bineinteles folosind cel mai puternic instrument din secolul 20, televizorul.
Despre ce vorbesc? Vorbesc despre campania de realegere a unui presedinte. Da, o mana de oameni, ca cei de mai sus, printre care si un producator de filme de Hollywood, jucat foarte bine de Dustin Hoffman (de unde si nominalizarea lui la un Oscar). Daca primesc suficienta putere si bani, datorita puterilor lor de a crea ceva din aer, de a infiripa orice poveste care ar distrage atentia de la alta, care ar putea duce la terminarea presedintiei. In acelasi timp e si o lectie despre cum ar fi la noi in tara, la alegerea propriului nostru presedinte...insa a functionat oarecum invers. Desi televiziunile incercau sa-l distruga prin videouri fictive si povesti, acesta a castigat in cele din urma presedintia.
Te amuza si te uimeste pana unde poate sa duca smecheria cuiva care are in mainile sale puterea si o modeleaza cum vrea el. Un tagline foarte misto pentru filmul asta e "A comedy about truth, justice and other special effects". Mi-a placut, m-a distrat si il recomand mai departe desi e plin de exagerari.
8/10

duminică, 13 martie 2011

Så som i himmelen {2004}

As It Is in Heaven
Un film despre suflet si despre viata.L-am vazut la un CineMaraton de la Clubul Cinefililor si mi-a placut foarte mult ca mi-a atins o coarda sensibila...de fapt, toata lumea din sala a fost atinsa la momentele emotionale si in special la melodia Garbriellei, o melodie extraordinar de puternica care merge direct la suflet.

Dar filmul nu dezbate o singura tema, fiind un film despre viata, dezbate teme variate si asta il face un film ce merita vazut si de pus la categoria celor pe care ai vrea sa le revezi again and again. Incepe cu povestea unui mare dirijor care pateste cum a patit Amadeus spre sfarsitul vietii, epuizare total. S-a retras la timp inapoi in orasul natal. Aici a decoperit corul si au urmat o serie intreaga de drame umane, comedie si muzica ce impreuna au construit un film placut, ce a meritat sa fie nominalizat la Oscar. Anul ala a castigat, in schimb, Mar Adentro, un film mai bun, mai puternic. Chiar si asa, filmul asta nu trebuie ignorat. Ma bucur ca l-am vazut si ma bucur ca l-am vazut intr-un cadru ca cel in care l-am vazut, un CineMaraton la care lumea a venit in numere mari, intr-o atmosfera placuta.

8.75/10

vineri, 11 martie 2011

Hævnen {2010}

In a Better World
In a Better World a fost castigatorul de anul asta la cel mai bun film strain, la Oscaruri. Am zis ca-l vad ca si asa nu am vazut nici unul din nominalizati si cum fac de obicei, cei care castiga merita macar o vizionare. Si, ca de obicei, nominalizatii la cel mai bun film strain sunt cel putin ceva interesant de vazut.
Aici se dezbate din doua tabere o poveste despre putere. Puterea celor din jur pe care o au asupra noastra fara vointa noastra dar si puterea pe care o putem avea noi...cei mai mici, cum au fost cei doi pusti din imaginea de mai sus, personajele principale ale acestei povesti. Balanta asta a puterii poate fi dezbatuta din mai multe puncte de vedere, cel mai puternic dar cu putin creier fata de cel mai slab dar cu mai multe creier. In functie de "ringul de lupta" sansele se pot schimba dramatic. In cele din urma se vorbeste despre oamenii care abuzeaza de putere si refuza sa fie umani ci doar animalici...cum a fost Lars si "The Big Man". Eventual fiecare a primit ce a meritat si lectia cea mai importanta a fost invatata de cei doi pusti.
Bineinteles, pe langa povestea lor mai avem una, cea a parintilor unuia dintre ei care sunt in prag de divort, iar barbatul relatiei isi are barbatia testata in fiecare zi. Ba cand e in Africa cu "The Big Man", ba inapoi acasa cand are de a face cu Lars, un bataus din nastere. Fiecare din dramele lui se reflecta asupra imaginii barbatului din ziua de azi. Unul mai intelectual si fara forta, unul pacifist putin prea mult. A rabufnit insa, si-a iesit din carapace unde a trebuit, insa a lasat celalalt capitol pentru pusti. Bineinteles, aici a survenit o tragedie bine scrisa. Regizoarea Susanne Bier a facut o treaba foarte buna cu actorii si cu scenariul primit. A trimis spectatorul spre orizonturi familiare ale dramei in film si ne-a facut sa simtit ceva, din nou, cand privim un film de calitate. Eu unul il recomand datorita povestii, actingului si frumusetii vizuale insa nu stiu cat o sa-mi amintesc de el in viitor. Noroc de titlul primit la Oscaruri. Totusi, generatiile viitoare pot spune ca au vazut un film bun...
8.3/10

marți, 8 martie 2011

Chloe {2009}

Parca am mai vazut ceva de genul asta in trecut...parca ceva din Fatal Attraction se gaseste si aici numai ca mai lesbianic, asa. Povestea e spusa destul de bine, Atom Egoyan fiind in stare si in trecut sa spuna o poveste destul de bine, partea proasta la el e ca nu stie sa le aleaga. Din pacate eu am aflat finalul inca de inainte sa-l vad...asta e, a fost suficienta o propozitie "e vorba de incredere" si gata. Misterul mi-a fost dezvaluit.
Cu toate astea l-am vazut pana la capat si am urmarit cum se desfasoara si cum joaca actorii. De la cei mai batrani am primit la ce ma asteptam. Joc curat, fara dramatisme exagerate. Totul la locul lui si aici tine si de mana lui Egoyan. Boon...de la cei tineri a venit jocul mai puternic, pentru ca asa cere scenariul. In special de la Amanda Seyfried care a jucat rolul lui Glenn Close din filmul mentionat mai sus. Pana la urma filmul asta e o replica dupa orice film in care s-a prezentat o aventura dintre doua persoane, una dintre ele casatorita. Numai ca asta are un twist mai pervers si mai pe placul publicului masculin. Bine, ajuta si faptul ca o vedem semi-nuda pe Amanda...cred ca e prima data cand o vad asa. Uh. Dar trecem mai departe. Filmul te tine captivat pana pe la jumate apoi te pierde gradual pana la finalul previzibil. Dar nu-i bai, merge de vazut o data.
7.2/10

duminică, 6 martie 2011

Enter the Void {2009}

Ultimul film de la Gaspar Noe, regizorul filmului Irreversible sau I Stand Alone, aduce in vizor de data asta o viziune psihedelica, oarecum nou (vizual) a mortii si a vietii de dupa. In mare se bazeaza pe ipoteza ca dupa moarte iesim din corpul material, ne plimbam prin lume putin, avand grija de persoanele care inseamna ceva pentru noi, asta daca intr-adevar este nevoie si apoi ne urmam cursul firesc inapoi in ciclul vietii, prin reincarnare.
Stilul ales de a filma are un efect deosebit asupra spectatorului...drogat. Da, probabil pentru cei drogati, pentru cei sub influenta substantelor halucinogenice filmul asta are o cu totul alta latura...tot filmul e ca scena calatoriei prin timp si spatiu din 2001: A Space Odysee. Viu colorat prin saturarea culorilor, acompaniat de bine-cunoscutul efect sonor ce deranjeaza psihic spectatorul...efect folosit si in Irreversible. Dar na, chiar si pentru spectatorul normal filmul are efect. Calatoria asta ca fantoma ce observa viata de deasupra tuturor ca un suflet ce vegheaza e ceva ce multi s-au gandit si au introdus in filmele lor. Ei bine, aici e cam tot filmul numai asa...unele scene se leaga, altele nu prea.
In cele din urma e un film vid de emotie. E insa plin de nuditate si scene de sex, abuz de substante si bineinteles, cel mai cel trip dintre toate, insasi moartea care prezinta lumea in alte culori, influentata fiind de sunete si actiuni, cum se vede in final, in numeroasele scene de sex. E o viziune interesanta a unui regizor care prefera sa socheze decat sa trimita un mesaj puternic prin mai putine "cuvinte".
7/10

joi, 3 martie 2011

TRON: Legacy {2010}

A fost un soi de guilty pleasure desi nu e prost din orice punct de vedere. Efectele sunt bestiale si scenele de actiune antrenante si ajutate foarte mult de muzica celor de la Daft Punk...apropo, un soundtrack foarte misto. E un film ce mi-ar fi placut si mai mult daca il vedeam la cinema iar acum regret, oarecum.
Da, are neajunsuri la scenariu dar pana la urma nu putea sa fie la fel de complex ca Matrixul sau Inception pentru ca trebuie sa atraga de partea lui publicul Disney, public tanar si foarte tanar. Iar filmul face ceva interesant in acelasi timp. Indeamna publicul mic sa vada si filmul vechi, din 1982. Sarcina acestui film e insa sa distreze printr-o experienta vizuala pe care am mai vazut-o, putin cam intunecata (in sensul de intuneric) pe gustul meu dar cu un efect garantat de luminile ce fac parte din costumele personajelor si din masinile si locurile retelei.
Pe mine m-a distrat, actiune a fost OK, muzica a fost buna si efectele foarte bune. Atat a contat. Restul nu ca nu m-a interesat dar nu m-a deranjat ca e de mai proasta calitate decat filmele care au pretentii.
7.4/10

marți, 1 martie 2011

Burke and Hare {2010}

S-a chinuit filmul asta sa ma faca sa rad o multime. Se vede insa ca s-au bagat multi bani in el, cel putin pentru atmosfera dar a ratat acolo unde trebuia...partea comedica. Simon Pegg e, cel putin, un actor de comedie excelent dar cand nu te ajuta scenariul nu poti sa faci prea multe. Pe platou sunt sigur ca s-au distrat si totul parea foarte comic dar nu s-a imbinat cum trebuie. Nici un zambet nu am reusit sa scot...sau poate, din greseala la un moment dat cand s-au straduit prea tare si au devenit penibili. Dar nu, sunt prea rau...am zambit de mai multe ori dar chiar nu tin minte sa fi ras :))
Am vrut sa-mi placa mai mult.
5.75/10

Tangled {2010}

Asa cum am zis si fara sa vad filmul dar avand un feel de neclintit...de ce nu a fost nominalizat filmul asta la Oscar pentru cea mai buna animatie? De ce dracu au fost numai 3 si nu au mai avut loc pentru inca 2 filme sa fie un frumos 5 acolo, ca de obicei? Merita sa fie nominalizat chiar daca nu castiga premiul din cauza tiraniei Pixar care desi face si filme slabe...le castiga oricum.
Tangled e clasicul film Disney, cu suflet si amuzament, cu romantism siropos pe care toata lumea il indrageste in secret. Exact asa a fost aici. Si a fost extraordinar de distractiv si frumos in orice sens. Animatia a fost perfecta si desi a fost cgi si 3D a reusit sa captureze atat de esentiala atmosfera Disney care inca uimeste spectatorul, il bine-dispune si ii lumineaza ziua. Acum sa zic vreo doua chestii despre animatie...de cea mai inalta calitate, cum am zis, miscarea parului a fost perfectionata inca de la Shrek 2 dar sa vezi atat de mult par sa se miste asa e ceva deosebit. Ca sa nu mai zic ca au stat si au combinat unele tehnici de animatie clasica cu cea de CGI pentru a incorpora si mai bine spiritul animatiilor de calitate, marca Disney.
Deasemenea mi-au placut personajele, fiecare a avut "ceva"-ul ala deosebit si fiecare amuza, mai putin cele negative a caror intentie e sa inspire ura si dispret. Mi-a placut si ca animalele nu au mai avut voce insa au ramas la fel de amuzante fiind companioni cu trasaturi umane insa fara voce. Si-au dat seama ca le iese si asa, ceea ce e bine. Il recomand. Calul a fost bestial :)) .
8.6/10