sâmbătă, 31 decembrie 2011

We Need to Talk About Kevin {2011}

Cred ca niciodata nu m-am gandit ce simt familiile psihopatilor...nu credeam ca e important din moment ce psihopatii sunt persoanele interesante si principal vizate. Da, nu poti sa spui ca nu sunt interesante...nu sunt de urmat, nu sunt exemple, dar sunt cazuri demne de studiat pentru a intelege pana unde se ajunge cu capacitatile mintale ale unora...prin ce trec, daca ni se permite asta, daca ni se arata asta, si de ce fac ce aleg sa faca...
Filmul mi-a adus bineinteles aminte de filmul lui Gus van Sant, Elephant...filmul care urmareste tragedia din liceul Columbia unde elevii au fost ucisi pe capete. Si in acelasi timp mi-a adus aminte si de crima in masa din Norvegia a carui faptas a fost un criminal inteligent, deosebit de rece si evident psihopat. Trebuie ca acestia sa vada cu adevarat in exteriorul lor in cel mai obiectiv mod posibil...ei vad dincolo de emotie si rationamentul lor e ca toti sunt animale si bucati de carne fara sa aduca ceva nou umanitatii...da, ceva tampit, dar probabil adevarat. Multe din motivele lor sunt fondate la momentul infaptuirii, dar cum s-a intamplat si acum a fost doar ceva psihologic grav...
Oricum, niciodata nu auzim de povestea parintilor, sau parerea lor, sau cum i-au crescut de au ajuns asa...Tilda Swinton a jucat rolul mamei ce a dat nastere acestei creaturi care arata semne de psihoza deosebit de grava de mic. Motivul pentru care se comporta asa e unul fara motiv adevarat...tocmai asta-i. Haosul adevarat nu are niciodata motiv...e doar haos. Tilda a jucat excelent rolul mamei ce poarta in fiecare zi sangele nevinovat curs de fiul ei intr-o sala de sport cu o mana zdravana de sageti si un arc mai serios adus de "Mos Craciun". In fiecare zi se intalneste cu respingere de parca ea e vinovata de faptele fiului ei...mda, ea l-a nascut si intotdeauna omul incearca sa ajunga la radacina problemelor...mai ales cand vinovatul era deja in inchisoare si deci nu se mai poate lega de el. Filmul e filmat foarte misto, cu cadre fotografice, stil independent...e un film ok, de vazut. Probabil ultimul pe 2011.
Ne citim in 2012...La multi ani!
8/10

luni, 26 decembrie 2011

High Anxiety {1977}

Omagii si iar omagii...Brooks a fost tata lor. Adica na, intr-un fel a fost creativ pe partea de comedie dar cam niciodata creativ pe partea de subiect pentru ca de fiecare data, la fiecare film, le lua din alta parte...din alte filme...filme pe care le parodia in filmul sau.
Acesta a fost clar inca de la inceput...dedicat chiar maestrului suspansului, Alfred Hitchcock. Referinte la filmele sale cele mai importante printre care se numara Vertigo (in mod special, din cauza bolii personajului principal si din cauza posterului), "Birds", "North by Northwest", "Psycho", printre cele mai evident si restu filmelor mai importante ale lui Hitchcock si chiar unele ce nu ii apartin lui cum ar fi "Blowup" sau "One Flew Over the Cuckoo's Nest"...scene destul de mari si evidente ca referinta catre aceste filme...destul de usor de observat.
Mel Brooks nu a fost niciodata genul ce ar ascunde o referinta, a fost destul de evident de fiecare data si totusi mi-ar fi placut sa fie mai subtil in general la acest capitol...nu e chiar amuzant sa oferi totul mura-n gura. Poantele amuzante merg la o masura dar putina inteligenta in crearea scenelor de spoof care vizeaza clar anumite filme puteau fi mai subtile.
Oricum, avantajul e ca acest gen de comedie poate fi gustat chiar si daca nu ati vazut filmele la care face referinta...desi daca le stiti sunteti cu atat mai imersati in atmosfera adevarata a filmului si intelegeti directia acestuia.
8/10

luni, 19 decembrie 2011

Silent Movie {1976}

Destul de curajoasa treaba...sa faci un film mut intr-o perioada care nu se asteapta la asta deloc. Aici se arata povestea a trei amici, un sef si doi parteneri (sa-i numim asa) in aventura lor pentru a produce acest film...
Actiunea e plasata undeva prin anii '70, dar aerul anilor 20-30 e inca prezent pentru a sublinia era de aur a filmului mut. S-au folosit mai toate fazele comice din filmele mute din acei ani si s-au dus la un pas mai departe, poate doi. E foarte amuzant dar nu m-am crapat de ras de la un capat la altul, are faze amuzante, probabil vreo 10 la numar, nu le-am numarat (ha, ha). Mi-a placut interactiunea dintre cei trei, asemanandu-se cu cea a fratilor Marx sau chiar "The Three Stooges" (apropo de cel din urma, se face un remake acum, regizat de fratii Farrelly. Mi-a placut ca s-au introdus vedete smechere de pe vremea aia, cum e Burt Reynold, James Caan, Liza Minnelli, Anne Bancroft, Marcel Marceau si Paul Newman. Cautarea acestor vedete a fost separat comica si formata ca un mic capitol pentru fiecare in parte. Mi-a placut in mod special aparitia lui Marceau si desi e cunoscut ca "maestrul tacerii" a zis singurul cuvant din film...nu zic care.
E ok ca film, dar nu e o realizare nemaipomenita. E mai mult un film curajos, cum am zis, decat altceva...e si comic, da. Oricum, e de vazut.
7.1/10

duminică, 18 decembrie 2011

Salt {2010}

Inutila a mai fost Angelina Jolie in filmul asta...chiar credea cineva din producatori ca o fata draguta ajunge? In rest nici prea multe replici nu a avut iar cascadoriile nu au fost facute de ea, desi asa se zice...in fine.
A fost interesant de vazut, nu extraordinar dar a mers ca un film de actiune intr-o seara plicticoasa...a mers pentru ca desi si-a terminat misiunea initiala vroiai totusi sa crezi ca nu ea e tipul rau si fiindca nu trecuse nici jumatate de ora calumea iti dadeai seama ca filmul are suficient timp sa o scoata din rahat pe Salt, eroina noastra. Au fost dragute plot-twisturile dar nu stiu cum, am stiut-o tot timpul ca ala e tipu rau...dupa vizionare vad ca Liev Schreiber chiar a facut gafa asta in Daily Show, zicand punctul culminant si plot-twistul principal...saracu. Cine stie ce soc nu e oricum pentru un spectator ce nu stie nimic despre film. A contat prezenta Angelinei Jolie care a fost frumoasa dar faptul ca e asa slaba nu ii sta bine deloc...a fost inghesuit de actiune dar nu am vazut nimic nou sau spectaculos. A fost facut pentru poveste...pentru ca daca era facut pentru actrita nu ar fi modificat ei scenariul de la un erou masculin cum era initial la unul feminin...
Grija mare cu filmul asta...nu-mi spuneti ca nu v-am avertizat. E slabut...dar e cu Angelina Jolie. Fanii ei poate o sa fie multumiti...
6/10

sâmbătă, 17 decembrie 2011

Let Me In {2010}

Iata inca un exemplu cum Hollywoodul se pricepe sa strice un produs original, facut de european sau asiatici, in alte cazuri. Filmul asta a reusit sa fure tot din cel original...pana si folosirea unor cadre...dar si mai important, atmosfera. Au incercat sa il faca diferit, modificand unghiul de la cadrul original cu cateva grade dar asta nu facea decat sa strice complet intreaga scena...si s-a vazut asta in scena de la piscina, in scena de la spital cu tipa ce arde si asa mai departe...
Chloe Moretz nu a fost deosebita in rolul asta si fiindca stiam ce o sa se intample s-a dus dracului tot farmecul...dar intrebarea mea e...de ce l-ati facut? Produsul asta e clar inferior si apreciat poate doar de cei care nu au vazut originalul...in acest caz, rusine voua pentru ca a fost horror-ul anului (2008, in caz ca va intrebati ce an e). Un film tupeist care a aratat mai multe decat asta de acum care a scos sau scurtat unele scene  mai socante...caderea de la geam, partile private ale vampirului, esentiale pentru poveste...
O dezamagire si o pierdere de timp...dar e ok la o singura vizionare cu prietena.
4.7/10

The Ides of March {2011}

De ce ar fi ales filmul asta pentru cursa la Oscar sau vreun premiu major? Eu nu pot sa inteleg...
Subiectele politice sunt atat de fumate incat Clooney (aici regizor si scenarist) a vazut asta asa ca nu s-a abtinut sa bage si putina telenovela. Chiar ma asteptam sa vad ceva de genu asta pentru ca parea foarte banal la inceput...
Clooney are un talent, cred, pentru filmele serioase cu subiecte politice...a facut-o si in "Good Night, and Good Luck". Aici e in schimb un subiect mai actual prin care pune intreaga scena politica...atat cea democrata cat si cea republica...intr-o lumina proasta. Aici s-a focalizat in special pe povestea unui tanar asistent manager, jucat de Ryan Gosling, care se transforma din ucenicul naiv, care inghite b.s.-ul politic la fel ca orice alt om de rand pe cand el trebuie sa vada prin aceasta fatada subtire si sa stie ca e o lume in care toata lumea se musca pentru un loc pe tabla de sah.In fine, ajunge sa se maturizeze in final si ajunge produsul rece si calculat cerut de piata...ajunge de asemenea si personajul negativ. De la bine, la rau. Vede coruptia si fiindca ii place meseria asta se adapteaza situatiei. Joaca bine dar a jucat mai bine in Drive.
Asadar, e un film bine facut dar nu vad de ce este luat in vizor atat de mult de Globurile de aur (acum) si probabil si de Oscar...probabil din cauza tonului politic si mesajul clar dar care desi constientizat de public, acesta nu poate sa faca nimic decat sa aleaga raul mai mic, la fel ca in orice alta tara.
Oricum, e misto sa vedem adunatura de actori de calitate: George Clooney, Philip Seymore Hoffman, Paul Giamatti, Marisa Tomei, Evan Rachel Wood, Jeffrey Wright...in incheiere filmul nu e destul de puternic sa ofere un impact, exceptie facand ocazionalele socuri, cum am zis mai sus, telenovelistice...
P.S. In caz ca se intreba cineva ce e cu titlul...Ides e un termen ce semnaleaza mijlocul lunii. Deci sa nu se gandeasca cineva ca era de fapt ideas si au gresit ei titlul :))... just sayin'.
7.2/10

Moneyball {2011}

Baseball-ul nu e sport european, nu e sport romanesc...cat de mult pot sa fiu subiectiv cand vine vorba de sportul asta cand nici nu am tangenta cu el? Ma jucam in fata blocului cu o placa de lemn ce o puteai tine in maini, putin lata in capatul opus si cu o minge de tenis...si incercam sa reproducem jocul asta...dar asta nu tinea mult. Fara un teren calumea si o echipa ce stie regulile jocului, nu faci nimic.
Ideea filmului e ca nu s-a mai facut inca un film despre sport...e un film despre economie, probabil un mesaj pentru criza ce ne bate la cap acum. Dar trag mata de coada degeaba. Incerc sa-mi dau seama de ce s-a facut filmul asta. Brad Pitt a fost o alegere atat de evidenta pentru asta incat nu imi vine in minte un alt actor mai bun pentru asta. Trebuia ales un actor care se regaseste cu personajul sau...un actor care atunci cand era tanar era considerat slab si over-rated din cauza ca arata mai bine decat juca. Aici a fost ceva asemanator cu personajul sau...juca slab in tinerete dar el acum, la cei 40 si ceva de ani ai sai si-a regasit cu adevarat locul in jocul asta. A fost un rol ca o manusa pentru Brad Pitt insa nu cred ca o sa ajunga departe cu el pentru ca desi ne arata momente de acting calumea, rolul nu a fost destul de solicitant. Daca in schimb o sa fie laudat cu premii, o sa fie pentru ca intreaga sa cariera a fost dedicata actingului si rolurile sale, indiferent daca au fost bune sau rele, o sa ramana pentru ca filmele au fost excelente.
Acum, americanul o sa iubesca filmul asta...e despre sportul cel mai apreciat la americani, e despre patriotism, e despre romantism fata de joc, e despre alegeri personale ce influenteaza atatia oameni, e ceva ce lumea vrea sa vada din cauza jocului. Insa nu e un film despre sport asa cum s-au mai facut in trecut, e numai despre jocul din culise...jocul pe care il face omul ce face echipa. E despre sportul din spatele sportului...unul care are in alcatuirea lui multa economie si statistica.
8.3/10

marți, 13 decembrie 2011

Contagion {2011}

Da, bine, s-au mai facut filme de genu asta. Nu imi vin acum in minte deloc, mai ales cand e vorba de un virus ce se raspandeste asa de repede ca aici dar orice film care dezbate panica si frica in om au elemente evident comune cu celelalte...nu mi-a pasat ca subiectul e fumat. Nu ma intereseaza asta cateodata, si acest caz face parte din categoria "nu-mi pasa" din cauza ca nu e facut de un regizor mic...si nu mi se pare ca e un film comercial...deci e facut atat pentru regie cat si pentru acting si se vede...un cast deosebit de mare si generos in actori talentati. Merita vazut filmul doar pentru ei...
Partea psihologica a filmului e ceea ce il face vizionabil. Cum treptat frica invaluie pe toata lumea si panica se instaleaza. Dar nu e un film facut pentru panica si haos, de fapt acele scene sunt mici in scara si durata, nu au impact deosebit. Ce e de urmarit sunt lucrurile care creaza panica si observarea lor cum cresc si se fac mai periculoase...aici ma refer si la virus dar in mod special la oamenii care analizeaza virusul si efectele acestuia. Pana la urma despre ei e vorba. Desi e S.F. mi s-a parut ca s-a pus un ochi obiectiv si just in toata treaba asta, nu s-a exagerat prea mult ci totul a fost uman si credibil. S.F.-ul a fost probabil virusul al carui raspuns il gasim la finalul filmului...
De asemenea filmul are un potential mare sa ne faca sa ne creem fobii si sa fim hipocondriaci. Bineinteles, efectele acestui film in acest sens se gasesc la cei deja predispusi la asemenea comportament...pentru simplul spectator aceste "probleme" sunt numai pe parcursul vizionarii filmului...dupa aceea, nimic. Steven Soderbergh a fost regizorul acestui film aparent cu aer independent dar pana la urma asa a inceput si e foarte ok intoarcerea aceasta catre radacini...
7.75/10

sâmbătă, 10 decembrie 2011

La piel que habito {2011}

The Skin I Live In
Acum, in final...cand pe fundal inca se aud notele de pian din genericul de final al acestui film excelent nu imi vin in cap decat cuvinte de bine si admiratie pentru pelicul semnata de Pedro Almodovar. Si cam la fel ca orice film facut de el, acesta se desfasoara incet dar sigur spre un deznodamant usor socant si revelator asupra naturii umane pusa in chestiune.
Cu toate astea pare ca subiectul dezbatut ofera mai mult senzationalul pentru un spectator aflat la limita simtului emotional din precedentele filme ale regizorului spaniol. Nu zic ca acesta nu e la fel de sofisticat, la fel de frumos filmat, la fel de bine acompaniat de muzica (sau poate ca aici muzica chiar iese in evidenta si e sublima), la fel de bine jucat insa tema e una ce ofera şoc spectatorului si mai putin ocazia de a analiza personajele...desi putem face asta foarte bine la final. Pana la urma am inteles ce a facut doctorul Ledgard (jucat de Antonio Banderas...in sfarsit o ocazie adevarata sa ne arate ca stie sa joace, desi nu a fost o revelatie) si de ce a facut ce a facut. O alegere extrema care subliniaza nebunia sa geniala...e pana la urma un chirurg desavarsit ce aduce imbunatatiri extreme (transgeneza despre care se vorbeste...folosirea celulelor porcine pentru a fabrica o piele umana mai rezistenta) pentru orice om care este dispus sa se imbunatateasca.
Punctul culminant vine treptat si se ofera indicii pentru acesta inca de la inceput, daca privim totul cu atentie. O data ce incep amintirile, atunci incep piesele sa apara in locurile de langa cele deja prezentate pentru a forma un tablou complet despre intreaga poveste. Un tablou ciudat, ce-i drept...
Probabil lucrul cel mai evident pe care a vrut sa-l arate Almodovar e ca desi lumea se schimba la suprafata, haine, schimbari radicale cum sunt cele prezentate in film, etc....in interior ramanem aceeasi, undeva in interior avem ceva ce nimeni nu poate distruge, nimeni nu poate sterge sau inlocui cu o alta piele, alt nume sau alt stil de viata. Pe langa asta Almodovar ne arata cat de mult ne pot schimba traumele din viata noastra...ca si cum sunt prezentate cele doua evenimente in anti-teza. Ne schimbam numai daca permitem traumelor sa o faca... si Vincente a avut o trauma dar asta l-a facut doar sa se adapteze situatiei, sa isi inteleaga rapitorul...dar mai mult nu spun. Filmul e plin de surprize, e o surpriza ce arata ca cinemaul inca nu a murit si nu are moarte...asta e clar.
9/10

joi, 8 decembrie 2011

Fright Night {2011}

Nu pot sa vad filmul asta altfel decat o distractie frivola, un film care sa iti fure timpul dar totusi sa te distreze in schimb. La mine a mers asa, mi-a placut, m-a distrat, dar nu e un film extraordinar. E un soi de guilty-pleasure pentru mine...pentru altii poate sa fie si filmul anotimpului.
Mi-a placut cum a jucat Colin Farrell, un soi de jucat prost la prima vedere insa comportamentul ciudat si privirile bizare au facut parte din personaj, fara doar si poate. A demontat, ca de altfel scopul intregului film, mitul idiot creat de Twilight despre cum e un vampir, si asa mai departe. Nu ca era nevoie, Twilight e luat in serios numai de pubertane idioate care habar n-au ce-i cu ele. Un alt film calumea cu vampiri...Blade. Uh! Pe langa asta, Fright Night e si un remake dupa omonimul sau din 1985 dar care nu stiu / nu cred ca o sa primeasca o vizionare din partea mea. Apoi ce-ar mai fi...nu stiu, a fost destul de ok facut. Mi-a placut sa-l vad pe David Tennant, desi nu sunt fan Dr. Who deloc...aici a avut un personaj fain care seamana cu Russell Brand, compatrioti astia doi. Mi-a placut si de Chris Mintz-Plasse desi a avut un rol scurt dar specific lui in caracter...stiam inca de la Superbad ca tipu e sortit type-castului...nu cred ca il deranjeaza.
Asadar e ok ca horror, are momente facute bine, desi cu aspect de deja-vu cam toate...efecte misto, poveste ok, un film mediocru dar care merita vazut...
7.4/10

miercuri, 7 decembrie 2011

The Producers {1968}

Funny stuff, nu pot sa neg asta...dar din nou, regret cateodata ca media imi baga pe gat postere, imagini si videouri din filme noi facute dupa cele vechi. Da, am vazut varianta noua, din 2005...si da, Mel Brooks a aparut in aia, culmea culmilor de ce a acceptat sa faca asta, remakeul propriului sau film. Erau banii asa putini?
In schimb filmul nou are, surprinzator, si parti bune. Cele bune sunt cele rele din primul film:
Am vrut sa il vad mai mult pe Gene Wilder. Desi aparea in scena era folosit doar ca un obiect de decor prin care personajele episodice sa "danseze" si sa "cante" in jurul lor. Sa il vad si pe el si pe Zero Mostel...au fost un duo excelent in scena de mai sus incat a fost aproape hipnotizant. Povestea o stim atat din noul film cat si din auzite...e una foarte memorabila si originala. Un producator muribund (ca producator, nu ca om) e in pana de idei cand vine vorba piese pentru Broadway noi asa ca o idee intamplatoare a noului sau contabil vine ca o palma peste fata. Ce ar fi sa faca ei un muzical care e sortit esecului...astfel incat banii primiti sa nu mai fie restituiti si astfel "pierduti". Zis si facut...insa urasc ca nu am fost surprins. Imi pare rau ca nu l-am vazut prima data pe asta...dar imi plang de mila prea mult.
Deci cum am zis, primul sfert din film e cu ei doi si e absolut perfect apoi vin 3 sferturi din film cu personaje foarte comice si interesante dar nici pe departe la fel de eficiente in a produce un hohot din partea mea. M-a amuzat oricum foarte mult si e memorabil in totalitate...marca unui film bun.
8.5/10

sâmbătă, 3 decembrie 2011

Warrior {2011}

Pentru doua ore am fost fratele celor doi frati. Am fost alaturi de ei la durere si suferinta emotionala...la reconciliere si victorie. E genul de film care te atinge la inima oricat de dura ar fi suprafata ta...adica pana si oamenii de fier din ring au avut lacrimi, fie ca erau de durere fizica, fie ca erau ca semn ca au scapat de dureri, de traume si totul e in ordine din nou...
Mie boxul mi se pare un sport de gladiator, barbaric chiar...nu ii mai vad rostul in ziua de azi nici ca sport, nici ca metoda de a rezolva problemele, cum se rezolvau in trecut...prin violenta. Dar e o parte din noi ca oameni...o sa mai dureze cateva trepte in evolutie pana scapam de aceasta forma de a ne exprima forta fizica si rezistenta. In acest film nu e vorba de box ci de o forma de arte martiale mixte, un soi de kickboxing dar care se petrece intr-o cusca. De fiecare data cand vedeam un video de genul asta pe youtube era exagerat de violent si necontrolat...ultimul gen de a lupta, la limita bunului simt. Aici a fost insa o poezie in miscari coordonate si coregrafiate. Anul trecut a fost vremea lui David O. Russell de a face un film despre sportul violent...acum e vremea lui Gavin O'Connor de a scoate filmul anului in privinta sportului.
Tom Hardy, Joel Edgerton si Nick Nolte au facut roluri incredibile...ma bucur ca scenaristul (trei la numar: regizorul, Tambakis, Dorfman) s-a chinuit sa faca povestea fiecaruia una profunda dar nu mura-n gura pentru spectator. S-au chinuit sa ofere suficiente informatii incat sa faca backgroundul fiecaruia unul credibil dar l-au pus si la imaginatia spectatorului pentru a completa datele lipsa. Interpretarea mesajelor ramane la spectator si fiecare se alege cu ce vrea, dar atat va spun...acesta e un film de calitate, un film despre sport asa cum trebuie facut, care se ridica la un rang ridicat si care sper sa supravietuiasca testul timpului...dar filmul e "razboinic/luptator" si e posibil sa reuseasca.
9/10

The Guard {2011}

Valeu, pazea lume ca Serpico s-a reincarnat intr-un galez gras cu gura spurcata si cu un stil mult prea direct de a spune lucurile...ce mai, Brendan Gleeson a fost bestial in rolul asta iar personajul i-a permis sa se manifeste complet astfel incat Gleeson a facut si el la randul sau un personaj complet si interesant, cu un simt al dreptatii modelat dupa realitate, nu dupa stereotipul de politist dispus sa respecte fiecare aspect al legii in fiecare minut. A fost unul natural si realist.
El e politist intr-un sat mic din Irlanda, de aceea ii dispretuieste pe orasenii care vin in treburi politenesti tocmai din Dublin. Are si un stil diferit de a rezolva cazuri, un stil neconformist...mai ales pentru ca e un sat mic si alti politisti nu mai sunt, decat atunci cand vine un tanar incepator tocmai din Dublin. Apoi incep crimele si misterul. Dupa asta a aparut si un agent F.B.I. pentru a investiga, impreuna cu politistul nostru sus numit, aparitia a 3 traficanti de droguri din zona. Se lasa cu multe situatii comice dar treburile politienesti sunt si ele interesante de urmarit. Intreg filmul, datorita actorului din rolul principal, are un feel natural si credibil...exista putine exagerari dar per total e distractiv. Si cam asta a contat...de vazut o data, de doua ori, cu un amic sau amicii.
7.5/10

vineri, 2 decembrie 2011

In Time {2011}

Degeaba ar comenta cineva...ideea din filmuletul asta e valabila si te face sa gandesti putin si dupa ce il vezi. Daca te face sa gandesti e din cauza ta si numai a ta pentru ca filmul, desi pune toate datele pe masa, nu reuseste sa le aprofundeze asa cum ar fi fost mai bine. E un film de actiune, de suspans in care actorul principal e Justin Timberlake, pf...vroiam sa-i dau o sansa tipului, l-am vazut in S.N.L. si m-a facut sa rad mai mult decat oricare alta gazda din cate am vazut (cei din show nu se pun)...punea mult suflet si energie in rolurile de acolo. Aici insa nu s-a descurcat prea bine, a fost fad si neconvingator ca erou.
Amanda e ... hot e putin spus. Ea insa e actrita si joaca calumea rolul ei de Bonnie (din Bonnie & Clyde) ce se razbuna pe inima rece a tatalui ei. Ca sa nu mai zic ca ea traieste sindromul Stockholm unde se indragosteste de rapitorul ei. Clasic clisee. Filmul avea potential imens daca era scris de cineva mai inteligent si daca avea actori calumea, alesi pe spranceana...iar intreg filmul avea un ton mai matur. A fost mai mult romantic decat S.F....un Robin Hood venit din ghetou, spre deosebire de padure, care afla care e adevaratul secret al sistemului de parca ii era greu sa-l descopere singur in pauza de masa...dar da, nu avea timp de astea. Intelegem si comparatia "Time is money."...insa a durat prea mult pana s-a facut un film pe tema asta. Efecte speciale deosebite nu a avut asa ca nu stiu ce a fost pauza asta...aaa, da, stiu, pana acum multe filme au avut aceeasi tema insa nu era timpul in discutie ci banu. Asta e ca orice alt film, numai ca e cu timp in loc de bani. Si pregatiti-va sa auziti "time" de vreo 1000 de ori :))
Si ca tot venit vorba de timp...nu am avut impresia ca mi-am pierdut timpul. A fost ok. Nu prea deosebit dar ideea m-a facut sa-mi pastrez interesul si executia, desi mai slaba, nu a fost jalnica. De vazut o data.
7/10

The Princess and the Cobbler {1993}

Nimeni nu a auzit de filmul asta, asa-i? Si are multe "fun fact-uri" legate de el care ar suci mintile unora...si incepem:
Desi a aparut in 1993 productia la acest film a durat...wait for it...28 de ani. Realizatorul acestui proiect, Richard Williams si-a dedicat intreaga viata pentru realizarea - in viziunea sa - a celui mai mare/bun film de animatie facut vreodata. Versiunea pe care am vazut-o eu a avut 90 de minute si fiindca filmul a intalnit multe probleme financiare si schimburi de case de productie nu a fost niciodata finalizat calumea. Asa ca in loc de o animatie la calitate exceptionala, cum e in cadrul de mai sus, am intalnit si scene formate din imagini de storyboard, de animatii care nu au fost colorate, de siluete miscatoare si in general de o animatie slaba si incompleta. Daca era terminat cum trebuia iesea o animatie mare dar nu cred ca iesea cea mai buna, oricum...
Povestea din ea ne aduce aminte teribil de faimosul Aladdin din 1992. Multi animatori de la acest film au plecat la Disney si s-au furat scene intregi, caracteristici ale personajelor si intregul ton al filmului e asemanator cu al acestuia.
O alta caracteristica deosebita a acestui film e ca Richard Williams a fost un perfectionist exagerat asa ca in locul celor 25 de cadre obisnuite intr-o animatie desenata la mana in aceasta avem de multe ori dublu. De asta cateodata ai impresia ca e facut pe computer la cat de complexe si elaborate sunt unele scene. A fost nevoie de o munca titanica si o suma imensa de bani sa il faca...24 milioane dolari pentru o animatie. Nu e mult daca iei in considerare faptul ca au fost intinsi pe 28 de ani. Ca poveste nu mi se pare extraordinar, chiar prea copilaros cateodata...cum hotul ala reusea sa fure ce doreste, cu oarece greutate si efect comic, dar niciodata nu a fost pedepsit sau a sa soarta sa fi fost impotriva lui. Nu mi-a placut asta, nu a avut morala la capitolul asta...
E de vazut dar e pacat ca nu e terminat. Si in plus, e interesant pentru ca insasi productia acestui film are o poveste.
7/10

joi, 1 decembrie 2011

The Color Purple {1985}

Un exemplu de film cat se poate de bun la cum poate un asemenea produs sa primeasca atat de multe nominalizari la Oscar (unsprezece la numar, 11) si sa nu primeaca nici unul din ele. Ii lipseste acel ceva care nu are nume si i-a lipsit si cat timp l-am vizionat eu...cele 2 ore si jumatate s-au transformat insa intr-o zi pentru ca pur si simplu nu avea magnetismul de a ma tine concentrat pe povestea lui...
Problema e ca povestea nu a fost una atat de interesanta. O viata ce se intinde pe o durata de 30 de ani intr-un film de 2 ore jumate nu poate fi o viata prea interesanta. De fapt, genul asta de filme in care actiunea se intinde pe mai multi ani nu arata decat realitatea in cazul oamenilor normali...daca s-ar face un film despre viata noastra de cele mai multe ori ar fi o ecranizare in care unele scene se repeta de mai multe ori, la fel cum s-a vazut si aici, in alte perioade si cu personajele usor imbatranite de fiecare data. Nu m-a uimit cam nimic din acest film...poate imaginea in unele scene si nu stiu de ce, dar i-am acordat putin mai multa atentie lui Oprah Winfrey ca na, a primit si ea o nominalizare si doar nu e actrita, e o prezentatoare de talk-show care a ajuns sa fie cea mai bogata femeie de culoare din S.U.A.. Eram curios si intr-adevar, a jucat calumea, foarte puternic si pentru asta si mai multe realizari in cinema (ca producatoare) a primit si un Oscar pentru intreaga cariera.
Steven Spielberg a fost regizorul si aici a exersat pentru Lista lui...a capturat multe din viata inceputului secolului 20 din America pentru oamenii de culoare si m-a uimit putin lipsa temei rasismului ci doar concentrarea pe viata lor si cum aceasta e la fel cu cea a oamenilor albi din america. Nu s-a vazut vreo diferenta in majoritatea timpului. Nu stiu daca asta s-a dorit sau nu s-a vrut atinsa tema rasismului.
Acest film a influentat intr-un fel sau altul si un film recent vizionat...The Help. S-a vazut insa ca The Help dezbate o tema mai sensibila decat cea din The Color Purple...asadar, nu e cine stie ce film, e cam subtiat si lung insa personajele sunt creionate suficient incat sa fie tridimensionale, insa se putea si mai bine...in special personajul lui Whoopi.
7.3/10

luni, 28 noiembrie 2011

The Mill and the Cross {2011}

Singurul lucru care iese in evidenta in acest film este stilul vizual ales de regizor, un polonez pe nume Lech Majewski. A fost inspirat nu de o carte, nu de un alt film ci de o pictura. Din aceasta cauza povestea lui se aseamana cu pictura...bidimensionala si liniara. Dar se aseamana cu pictura in mod special datorita imaginii...fiecare cadru are acel aer de pictura din evul mediu...toate subiectele sunt o pata de culoare, de parca fiecare a fost luminat individual pentru a iesi in evidenta. De asemenea se foloseste foarte mult lumina venita din lateral / profil pentru a reliefa ridurile de pe fata omului si astfel cicatricile timpului insasi. 
Povestea reprezentata in aceste tablouri miscatoare este una pe care o stim, dar nu tocmai in aceasta forma. Rastignirea lui Iisus nu stiam ca s-a petrecut in Spania anului 1500 dar s-a folosit ca o metafora pentru importanta evenimentului (impactul acesteia asupra intregii lumi) si pentru o analiza aprofundata asupra picturii. Regizorul tocmai asta face, folosindu-l pe Rutger Hauer ca pictorul Pieter Bruegel, analizeaza pas cu pas pictura si ne face sa intelegem elementii folositit si de ce sunt pozitionati asa cum sunt. E un film facut meticulos, cu pas lent, dar care in cele din urma satisface cinefilul, nu si publicul larg. Chiar si cinefilul poate sa gaseasca hibe in subiect si dialoguri...de exemplu chiar acea analiza e putin superfluu din moment ce o putea desena fara sa spuna mura-n gura ce inseamna fiecare chestie...lasa publicul sa isi dea seama singur.
Din aceasta cauza filmul e misto vizual dar cu lipsuri la celelalte capitole. Film facut cam degeaba...
7/10

duminică, 27 noiembrie 2011

Another Earth {2011}

Sincer, nu m-a lovit cu cea mai buna lovitura pe care a avut-o. A fost un pic prea siropos si tegiversant la capitolul pe care il asteptam sa fie exploziv dar am inteles alegerea. Frica poate sa joace un imens rol cand vine vorba de o asemenea fapta si consecintele ei emotionale.
Ca S.F. e ok, ridica multe intrebari si nu raspunde la nici una. In principal, cea care mi-a atras mie atentia a fost cea in care se spune ca Earth 2 e o planeta oglinda, asta se spune mai tot filmul pana cand, in final, e demolata. Dar nu trebuia sa fie numita "planeta oglinda" in primul rand...si am sa va spun si de ce. In timpul noptii pe Earth 1 se vede fata luminata a Earth 2. Acest lucru ar fi imposibil daca intr-adevar aveam de a face cu planete-oglinda. Daca era sa folosim acest termen corect ar fi insemnat ca cele doua fete care se vad de la un Pamant la altul sun aceleasi si trebuia sa fie lumina pe amandoua o data si intuneric pe amandoua o data. Tipul nostru s-a dus acolo dar cine a zis ca acolo el nu era casatorit fericit cu sotia si copilul sau? Pentru ce s-a dus? Sa aiba dezamagirea vietii lui, iar? Si nu numai...
Vizual e frumos, stilul independent se simte de la o posta ca o duhoare pentru ca mi se pare mie sau filmele astea independente nu prea mai au farmec? Adica aici s-au folosit si cateva efecte speciale dar asta nu il face neaparat sa treaca intr-o alta clasa, superioara. E un film destul de lejer, comparat cu Melancholia (cu care are foarte multe asemanari vizuale), dar intrebarile filosofice pe care incearca sa le ridice sunt prea vagi din cauza lipsei de informatie S.F.-ista...sunt mai mult intrebari legate de natura umana, scoase la suprafata de aparitia acestei planete. Existenta universurilor paralele, alegerile si consecintele lor, efectul fluture...si tot asa. Nu mi-a placut in mod deosebit, dar merita o sansa...
7.3/10

sâmbătă, 26 noiembrie 2011

The Help {2011}

Cateodata mesajul e cel ce conteaza. Daca acesta vine impreuna cu regie, acting si un scenariu de calitate atunci e inca pe atat de eficient si puternic. E nevoie de un astfel de film si a venit chiar daca nu mai e necesar acum. Problema rasismului in Statele Unite ale A. este inca in discutie dar mult mai putin si directionat spre minoritati care ocupa majoritatea inchisorilor...dar da, acestia sunt negrii si hispanicii. Cu toate acestea au educatie egala cu cea a albului dar mere stricate sunt peste tot...african-americanii se afla in numar mai mare in inchisori din cauza sunt atleti mai buni decat albii...deci si hoti mai buni, implicit alergatori mai buni :))
Dar sa trecem totusi la subiectul mai serios...acela al filmului cu mari sanse la Oscar anul viitor. Mari sanse la Oscar din punct de vedere a actingului in mod special. Nu prea stiu ce rol i-as dat Violei Davis dar daca e aleasa ca personaj secundar e foarte posibil sa-l castige...la fel si Octavia Spencer, Jessica Chastain (care a facut un rol bunicel si in Tree of Life), Allison Janney si chiar Emma Stone...nu primesc toate premii dar merita laudele mele. Privind apoi la din ce e format castul acestui film putem vedea usor de ce ar putea fi numit un chick flick...insa nu e asa. Da, e un film predispus sa placa mai mult genului feminin deoarece arata curajul si puterea feminina in cele mai bune exemple...dar chiar si eu ca mascul si devorator de film am putut aprecia calitatea filmica a acestei pelicule. Regia a fost buna, chiar foarte buna, chiar si de la un regizor atat de neexperimentat cum e Tate Taylor. Cand ai de a face insa cu o carte foarte buna din care te inspiri si faci un scenariu solid nu poti sa dai gres prea tare...
La scenele triste nu se foloseste muzica trista si totusi reuseste sa ti se umezeasca ochii, unele scene sunt pur si simplu frumoase si efectul e acelasi. Da, din acest punct de vedere e chick-flick...e insa un film pe care il pot aprecia si barbatii...chiar daca e destul de departe de explozii si gloante. Drama e antrenanta si nu se intinde, prestatiile, cum am spus, sunt curate si convingatoare.
8.5/10

luni, 21 noiembrie 2011

Living in Oblivion {1995}

Interesant filmulet...si singura chestie care il face interesant pentru mine e ca este despre cum se face un film si cum decurg lucrurile pe un platou hoatic si imaginar...2 treimi din film. Numai din acest motiv, ca este despre filme si despre cum se fac ajunge sa il pastrez...dar pe langa asta mai adaug si faptul ca daca era un film prost, nu faceam asta.
Nu e un film prost dar nu are tocmai un story-line concret si simti ca totul a fost construit doar pentru a reproduce aceasta atmosfera din spatele camerei de filmat dintr-un film independent, dar si din fata ei atunci cand se filmeaza si nu se filmeaza cu sau fara greseli. Cam fiecare moment este capturat calumea si are o subtila nuanta de comedie impanzit cu o senzatie de anxietate care se doreste a fi coloana de sustinere a intregului film. Din cauza ca nu are o poveste care se doreste a merge intr-o directie ci intreg filmul este condus de acest gimmick, nu este in final un produs colosal dar e al naibii de interesant (asa cum am zis-o deja de vreo 2 ori) si te tine pe scaun desi nu e thriller/suspans. E fain sa vezi cum o dau in bara fie actorii, fie cei din echipa de filmat, fie sunt faze ridicole, fie comice, de fiecare data sunt ceva nou si pur si simplu merg.
Pe de alta parte mi-a placut sa-l vad pe Steve Buscemi, pe Catherine Keener si chiar pe Peter Dinklage in primul sau rol dintr-un film. Imi place de asemenea paralela ce se formeaza inevitabil in acest caz...cu film intr-un film si actori jucand actori sau regizori sau ce-o mai fi. Intotdeauna mi-au placut filmele de genul asta...si din aceasta cauza, din cauza ca rup bariera dintre realitate si fictiune, din cauza ca prefera sa zica o poveste de mai multe ori, din acelasi punct de vedere dar de fiecare data putin schimbat, nu poate fi considerat un film complet ci o joaca distractiva atat pentru noi cat si pentru ei...
8/10

Cowboys & Aliens {2011}

Si eu care ma gandeam ca e facut de Disney, dupa cum arata scenariul...si in consecinta filmul. Caraghios, fara prea multa logica, naiv in majoritatea timpului, fara accent pe personaje, fara accent pe replici ci doar o vaga directie a intrigii care oricum se termina previzibil si fericit...Trei mari case de productie au pus umarul aici (Paramount, DreamWorks si Universal) si nici ca blockbuster nu e bun de ceva. Are actiune dar combinatia de pusti si pistoale din vestul salbatic cu tehnologie extraterestra avansata pur si simplu nu mi se pare convingatoare...asa ca actiune fie ajunge plictisitoare si neverosimila pentru ca sunt prea multe pistoale de-ale cowboy-ilor si prea putine arme de-ale extraterestrilor...si nu ma luati cu "extraterestrii nu au fost pregatiti sa fie atacati din cauza ca au vazut in noi o non-amenintare".
Pe langa asta mi s-a parut ca toata lumea, toti actorii au jucat foarte prost...pana si Harrison Ford a fost slab...dar de ce nu ar fi? Doar nu e un cine stie ce talentat actor. A fost putin peste mediocru toata viata lui, niciodata nu a iesit in evidenta actingul sau ci felul cum arata...plus ca a avut o tona de noroc sa primeasca niste roluri colosale (Star Wars, Indiana Jones). Olivia Wilde a aratat misto dar nici ea nu a avut un rol de care sa se agate ferm...chestia e ca Jon Favreau (regizorul - Iron Man) nu s-a concentrat pe asta deloc iar fazele in care actorii trebuiau sa fie tristi, infuriati si plangaciosi sunt pur si simplu anti-acting...
Asadar un film slab, nu prea distractiv, a carei actiune e repetitiva si taraita. Daca se respecta si adevaratul spirit western atunci trebuiau mai putine replici (astfel sa nu il faca asa pentru copii) si mai multa seriozitate.
6/10

duminică, 20 noiembrie 2011

Mad Max 2: The Road Warrior {1981}

Mai entertaining decat prima parte dintr-un motiv...mai putin dialog si mai multa actiune. Si prin actiune nu ma refer numai la impuscaturi si bubuituri, ca de astea sunt deja prea multe in filmul asta ci ma refer la faptul ca nu a fost nevoie de prea multe explicatii din partea personajelor pentru unele lucruri...totul se intelegea din imagini si actiunile personajelor. In felul asta a fost si un film mai bun decat Mad Max 1.
In acesta aprofundam psihologia personajului principal care ramane acelasi ca la finalul primei parti stingandu-si setea pentru razbunare si dreptate. Acest justitiar al drumurilor este imaginea clasica a unui erou care invinge raul cu rau pentru ca nimic nu o zice mai rau decat gloante de la un shotgun scurtat ce il foloseste Mad Max. E mai bun decat primul, da, dar ramane un film bun doar pentru genul sau...mindless fun cu masini si pistoale.
In acest film acest justitiar infuriat alege sa ajute o comunitate din desert ce are in posesia ei o cantitate considerabila de petrol si derivate...alege sa ii ajute nu neaparat din cauza ca le doreste o viata mai buna in alta parte ci pentru ca ei atrag oamenii violenti pe care Mad Max ii cauta ca sa-i elimine. Aceasta concentrare de rau il atrage pe personajul nostru si in acelasi timp alege sa-i ajute doar pentru a-si satisface setea de ce am zis mai sus. Si oricum...a contat cantitatea de actiune care e destul de realist facuta...a fost rapida, murdara si regizata cat mai putin posibil. Exploziile nu au fost exagerate decat intr-un caz iar masinile nu sar de pe sosea la 10 metri in aer doar pentru ca le-a explodat o roata. E un film simplu si intotdeauna distractiv.
8/10

Jodaeiye Nader az Simin {2011}

A Separation
Aha, deci si acum, in anul mirific in care s-au intamplat atat de multe si totusi nesemnificative, anul 2011, pentru cinema a fost destul de prolific...Melancholia e una bucata, Tree of Life alta (care pe mine nu m-a dat pe spate insa e in sine o realizare), Drive, Midnight in Paris si acum aceasta drama superba tocmai din Iran. Ce ne faceam noi fara internet? Ce ma faceam eu fara aceasta unealta? Unde vedeam eu atatea filme si capodopera ale artei colective?
Pentru ca intr-adevar, nu exista arta mai colectiva decat filmul...ca sa iasa ceva cu adevarat important e nevoie atat de un scenariu excelent, de o regie subtila insa puternica, acting emotionant si emotional, editare calumea care sa functioneze ca rima unei poezii...toate acestea si nu numai trebuie sa lucreze in unison astfel inca emotia personajelor sa treaca de bariera digitalului sau a panzei albe din cinema si sa ajunga la spectator. Dar ajunge pup-in-fundismul asta...
Filmul prezinta cateva vieti nu neaparat pana la cel mai mic detaliu insa atat de bine caracterizate prin fapte incat ajungem sa cunoastem personajele din primele minute (20, poate) si sa ii aprofundam mai departe. Sa le intelegem actiunile, dorintele, minciunile chiar. Minciunile au facut parte esentiala in acest film...ele intotdeauna sunt tragaciul emotiilor umane cele mai complexe din cauza ca insasi minciuna poate fi ceva cu multe aspecte. Incepem cu un divort care a inceput de la dorinta mamei Simin (jucata de Leila Hatamani) de a se muta impreuna cu sotul Nader (Peyman Moaadi) si fiica Termeh (Sarina Farhadi - fiica regizorului Asghar Farhadi) in alta tara din cauza posibilitatilor financiare limitate. Sotul a refuzat din cauza tatalui sau, bolnav de Alzheimer...E important de mentionat ca fiecare eveniment ce se petrece in film si fiecare relatie inter-umana are un sens si o logica. Totul este construit inteligent si nu se lasa loc de "dar de ce nu au facut aia, insa au facut asta?". Pentru mine dramele umane au avut pentru fiecare personaj un fundament puternic fara de care nu se putea face un film atat de bun...scenariul din acest punct de vedere este solid si profund, fara sa bage in ceata.
E un studiu psihologic bun asupra naturii umane, asupra sacrificiilor dar si asupra inselaciunii la care este dispus sa apeleze cand se simte incoltit sau amenintat de varii motive. Tatal a mintit pentru viata fiicei lui, aceea in care ea ramane cu el pentru a continua scoala aici, in Iran...iar femeia insarcinata a mintit din cauza ca sa nu-l supere pe sotul ei si asa daramat din cauza ca a fost concediat de la slujba lui unde a lucrat mai bine de 10 ani.
Sunt atat de multe aspecte care se leaga atat de bine la filmul acesta si pentru spectator emotiile ajung la un grad de empatie inalt si regasire in povestile lor chiar daca nu am trait personal ceva asemanator...ajungem sa ii cunoastem pe acesti oameni si problemele lor si realizam ca nu totul se rezolva cu lege ci cu morala, bun simt si intelgere...
9.4/10

sâmbătă, 19 noiembrie 2011

Mad Max {1979}

Imi place cand o alta tara in afara de America scoate filme de categoria B care ii poate invata pe americani cate o chestie sau doua. Nu ii invata la capitolul de poveste sau ceva profund ci chiar si la capitolul actiune. Dar bine, nu ii da pe spate si nu da pe spate pe nimeni filmul asta...
Am inceput astfel trilogia, urmatorul film o sa fie vizionat in viitorul apropiat. L-am inceput in primul rand nu pentru ca joaca Mel Gibson in el, culmea, ci pentru ca regizorul unuia din cele mai dragalase si naive si "flamboiante" animatii facute vreodata, Happy Feet, e acelasi om care a regizat si trilogia asta. Culmea, cateodata, cum se intampla asta. Normal, ala are o slujba, nu e ca si cum are vreun proiect pe suflet si daca are, fie are succes la box-office, fie publicul il cere...ceea ce e aceeasi chestie.
A fost mindless fun, a fost violent si continuare construita asemenea unui serial...se intinde povestea pe 3 filme, probabil. Stau totusi sa ma gandesc ce efect a avut filmu atunci, cand s-a terminat atat de nesatisfacator pentru spectator, cu tipu rau inca in viata...Mad Max pe urmele lui...un final deschis care a fost completat abia dupa 2 ani. Cum am zis, merge...dar nu e vreo capodopera a vreunui gen.
7/10

duminică, 13 noiembrie 2011

The Smurfs {2011} & Larry Crowne {2011}

The Smurfs
Cand eram mic, da, ii vedeam pe strumfi peste tot la tv...dar am uitat complet povestile lor. Ii tineam minte doar pe Tata Strumf, Strumfeta si Ochelaristul. Pentru ca ei aveau caracteristicile fizice iesite in evidenta. In rest nu mai stiam pe nici unul...cred ca Gargamel si Azrael (pisica) au lasat o amprenta mai mare decat toti...fiind personajele negative.
Filmul de fata a fost deosebit de copilaros incat adultii nu s-ar simtii confortabil vizionandu-l. E un festin vizual halucinant cand strumfii se pun in miscare dar replicile siropoase si personajele caricaturale nu il fac un film pentru oricine. Adultii nu fac parte din publicul tinta. Din acest motiv nu e un film prea bun ci doar foarte siropos (fara a fi trist decat la final) si copilaros. Mesaje subtile dar care ti le arunca in fata despre cat de importanta este familia si prietenia. Toate directionate spre pustimea intre 5 si 12 ani. Slab...
5/10

Larry Crowne
Tom Hanks a fost peste tot in facerea acestui film. Scenariu, regie, acting in rolul scris pentru el dar prin care nu se chinuie in nici un fel sa-l joace. De fapt, a jucat chiar prost...la calibrul lui. Nu prea am inteles pentru ce a fost facut filmul asta. Sa o mai bagam pe Julia Roberts pe marele ecran si sa ii facem pe oameni sa creada ca inca e frumoasa desi nu e? Bine, la corp arata ok ca orice tipa de 40 de ani din Hollywood care isi permite sa aiba grija de ea. Nu ma uimeste la capitolul asta deloc. Insa nu mai e atractiva deloc...parca gura ei se face din ce in ce mai mare pe an ce trece...si iese in evidenta numai asta.
Filmul e despre recesiune si cum ii face pe oameni sa isi faca o educatie mai serioasa...ya right. Filmul nu e despre nimic si dezamageste. Nu e extraordinar de comic, nu are personaje placubile, nu are plot, nu are directie, nu are nic. L-am vazut crezand ca e un film ok de vazut cu iubita dar nici aici nu e bun deloc pentru ca pur si simplu nu se vede chimia aia dintre ei si nici pe ce sunt bazate iesirile de gelozie din partea personajului Juliei. E un film fara rost...e un film care demonstreaza ca actorii sunt intr-o afacere si nu o forma de arta si trebuie platiti.
5/10

sâmbătă, 12 noiembrie 2011

Our Idiot Brother {2011}

A fost dragut. Cu momentele lui, cu poantele lui, cu feelul lui, a fost un film reusit si fericit, per total...
Fericit pentru ca asta a transmis si spectatorului...in acest caz, eu. Sa zicem totusi ce avem in film...avem un frate si 3 surori. Una cu o caracteristica mai speciala decat cealalta...una (Emily Mortimer) e casatorita de 10 ani, alta (Zooey Deschanel) e lesbiana si se saruta cu Rashida Jones (nu atat de hot pe cat se putea...) iar alta (Elizabeth Banks) e un jurnalist care cauta scandaluri. Toate fac personaje credibile si misto iar situatiile lor, asistate de fratele lor si personajul nostru principal (Paul Rudd) sunt suficiente pentru a cauza fie un hohot de ras, fie multe zambete. Nu sunt atat de amuzante cat sunt placute si umane.
Nu e un film extraordinar dar se leaga misto si merge excelent intr-o zi de weekend vazut impreuna cu prietena cu un lighean de popcorn in fata. Genul asta de filme, daca sunt facute calumea, nu sunt niciodata demodate...aceasta are sanse sa ramana ok si peste cativa ani. Cine stie...eu unul il pastrez, desi nu e sclipitor.
7.2/10

Melancholia {2011}

Ceva deosebit...ceva ce te lasa pe ganduri chiar si pe parcurs, chiar si dupa. Cu siguranta cel mai bun film al lui Lars von Trier pana in prezent. O profunda analiza a omului cand are de-a face cu melancolia...
Bineinteles, dupa ce vizionezi filmul realizezi ca melancolia reprezinta doua lucruri. In prima parte, Justine, o mireasa proaspata realizeaza inutilitatea vietii, o povara ce vine impreuna cu o capacitate intelectuala ridicata. Omul, prin natura sa, nu trebuie sa se opreasca din pus intrebari, sie si celor din jur...omul e curios din nastere...numai asa am reusit sa evoluam, sa descoperim toate avansurile tehnologice, asa am ajuns ca numai in ultimii 100 de ani sa ne triplam populatia datorita medicinei avansate. Aceasta descoperire insa o sa ne aduca si sfarsitul, prin suprapopularea planetei. Justine, jucata excelent de Kirsten Dunst (chiar ii aplaud curajul de a juca cu un regizor ca Lars...daca o tine tot asa vad un viitor serios ca actrita), vede inutilitatea acestei traditii invechite, etalarea asta de costume si emotii false pentru a satisface nevoile vizuale si emotionale ale unor rude si prieteni egoisti. Aici melancolia se manifesta pur ca un sentiment...tristete profunda, deprimare, dorinta de izolare...totul a fost de un tragic mai putin comic, dar mai mult jenant. Acel teatru de la asa zisa nunta a fost, pentru cine vrea sa vada, inceputul sfarsitului...un haos in care sentimente nedorite ies la suprafata din cauza ca atunci mor cativa si se nasc altii...mirii. E un prilej de drama in atatea familii, un motiv de sarbatorire dar si de intristare...
In partea a doua, Claire, melancolia se manifesta ca o planeta, simbolizand atat puterea acestui sentiment cat si importanta lui, atunci cand avem de a face cu el. Nu zic de acum ca e normal sa te simti melancolic, dar toti am trecut prin asta. E un sentiment ca o bariera ce o data invinsa ne face mai puternici ca oameni...de fiecare data. Aici e insa este si portretizarea rationamentul imprevizibilului, sfarsitului, mortii. Toti stim ca avem un final...il privim, cu varsta, din ce in ce mai neprietenos...chiar daca acesta poate veni pe nepregatite. Conditia omului inteligent e prezentata foarte bine aici...zic inteligent pentru ca omul simplu se manifesta ca in filmele apocaliptice ale Hollywoodului...panica si tipete, pentru ceva ce vine oricum...energie irosita in van.
Omul inteligent nu tipa catre divinitati imaginate, nu se sperie inutil, desi pe Claire o strapunge un fir de frica dar numai cand realizeaza inevitabilul, Justine insa nu pentru ca ea il imbratiseaza. Claire este oarecum portretizarea omului a carui existenta e mai mult emotionala decat rationala...astfel incat cele doua inglobeaza cam tot ce trebuie stiut despre om. In fond, am mai zis-o...suntem fiinte simple, a caror emotii sunt doar variatii complexe ale unor emotii de baza...iar interpretarea lor e detaliata. E puternic filmul si impactul lui e strafund in constientul spectatorului care vrea sa ia ceva dupa vizionarea unui astfel de film...pentru ca nu e un film pentru toata lumea. Finalul este superb vizual, la fel si scenele din premisa (a caror raspuns il gasim in finalul capitolui doi dar care in acelasi timp ne pregatesc si pentru primul capitol)...regret ca nu am vazut filmul acesta la cinema...dar poate o sa mai am sansa. E un film deosebit de bine facut, plin de simboluri si semnficatii, profund si rece...mi-a placut mult.
9.5/10

joi, 10 noiembrie 2011

The Human Centipede II (Full Sequence) {2011}

Eh, l-am vazut si pe asta. Credeati ca nu sunt in stare? Credeati ca e imposibil? Credeati ca prostia asta imensa poate sa imi rascoale stomacul? Ha! Mi-a fost scarba, ce-i drept...adica doar am afirmat pe ici si colo "ce scarbos" dar atat...e un film inutil de socant si "grafic".
Pus totusi intr-o lumina pe care nu cred ca am mai vazut-o. Un uber-fan al primului film face ce vede in primul film ar regizorului Tom Six dar la o scara ce i-ar satisface traumele din copilarie care i le-a facut tatal sau. E un personaj deranjant si din nou, Tom Six se bazeaza si pe felul cum arata pentru a scoate uratenia interioara si deranjanta. Asta vine ca ceva nou pentru ca in ultima vreme vedem in filmele horror oameni normali care sunt ucigasii dereglati si nu persoane cu adevarat ciudate, cum e cel de mai sus. Deci vedem acest film ca o fapta ce s-a intamplat in realitate din cauza influentei primului film asupra lui Martin...un gimmick, i-as putea spune, pentru a face filmul putin mai infricosator. Si in acelasi timp Tom Six recunoascand ca primul e doar un film...lucru care probabil o sa-l spuna si despre asta in alt treilea film...
In al treilea film vad un cult format in jurul celor doua si astfel un grup de oameni o sa ajute la "fabricarea" unui centipod cu efectiv 100 de picioare...deci ori 50 de oameni (100 de picioare) sau 25 (ca stau in 4 labe)...vedem. Pentru ca da, am sa-l vad si pe ala...astept insa ziua cand o sa se faca ceva real si o sa fie cu titlul de fictiv...that will be the day. Am glumit...sper sa nu ajungem pe acolo, niciodata.
Asadar socant si toate astea, grafic, uber-violent...cu toate ca mi s-a parut de prost gust sa colorezi rahatul in culoarea lui si apoi sa-l faci iar negru...n-am vazut rostul la asta.
4.5/10

miercuri, 9 noiembrie 2011

Buda as sharm foru rikht {2007}

Buddha Collapsed Out of Shame
Unul din filmele de miercuri seara de la club. Un film care iti atrage atentia imediat pentru ca foloseste o fetita pentru a spune povestea oamenilor mari...ea impreuna cu copii de varsta ei. Ea a invatat ca trebuie sa se supuna barbatului, in acest caz baieti, ca nu e egala cu el, nu are voie sa invete unde invata el si altele. Dar prin ochii ei vedem viata celor mari mimata de cei mici...
Aceasta cultura a ramas din punct de vedere tehnologic destul de aproape de radacinile omului...are o viata agrara si poate numai invatatul il poate scoate de aici. Desi intr-o lume unde razboiul este o prezenta constanta sansele la o viata mai buna sunt mici...baietii, in special, imita de unde pot lua si ei ceva, imita ce vor sa ajunga cand o sa creasca si ce sunt invatati de la modelele lor...razboiul. Primesc insa informatii de la doua surse si nici ei nu stiu sigur pe care sa o adopte...fie cea patriotica, unde religia este ce trebuie fortat mai departe...fie cea americana, unde teroristul este personajul negativ.
Mi-a placut foarte mult cum a jucat mica fetita din rolul principal, Baktay, a fost dulce si naturala...insa mana tanara de la pupitrul regizorului (Hana Makhmalbaf avea doar 19 ani cand a regizat acest film, dupa un scenariu ce ii apartine mamei ei) a facut ca totul sa nu para o fictiune si mai mult un documentar care mai foloseste metafore din cand in cand pentru a prezenta aceasta lume si influentele sale culturale. Metafore sunt multe dar cred ca regizoarea s-a ambitionat sa arate mai multe decat e nevoie...
Oricum, e un film interesant, comic cateodata, dur fara a fi grafic si cu mesaje peste tot.
8/10

marți, 8 noiembrie 2011

Rise of the Planet of the Apes {2011}

In primul rand acest film nu e ca restul filmelor de vara...nu e plin de actiune si bombe si explozii. Are actiune ce aduce aminte de Avatar...de aia care se poarta prin natura / de aia plina de CGI photo-realistic. Pe langa partea asta care te distreaza acasa sau la cinema avem partea cu nitel suflet.
Luam povestea din "Planet of the Apes"...originalul din 1968, nu alt remake idiot facut de Tim Burton...si gandim logic, de parca ar fi reverse engineering, pas cu pas cum s-ar dezvalui evenimentele care ar fi produs schimbarea din filmul original. Bine, e putin superfluu, da, pentru ca asta putem sa gandim si noi dupa datele din primul film dar rostul acestui film a fost si sa distreze spectatorul dar si sa ofere un prequal serios la original. E un prequal serios pentru ca nu a luat mai nimic in ras. S.F.-ul a fost un factor esential si de altfel singurul care ar fi subiectul unei glume dar in rest, reactiile, interactiunea, comportamentul maimutelor evoluate este pur omenesc in cel mai de baza sens...cu toate astea am vazut o ţâră de exagerare hollywoodiana la acest capitol din simplul motiv pentru a exagera sentimentele lui Caesar...apropo, din aceasta cauza eu cred ca Andy Serkis merita sa fie luat in serios pentru categoria "cel mai bun actor". Stiu ca suna exagerat dar e pentru intreaga sa prestatia de pana acum pentru un personaj digital...de la Gollum, la King Kong...de la Caesar la capitanul Haddock din "Aventurile lui TinTin". E un actor deosebit si aici face un personaj animalic uman in intregime. Mi-a placut.
El e inca un motiv pentru care filmul merita luat in serios. Nu e genul de film superficial caruia ii pasa doar sa il tina pe spectator in scaun la cinema, e genul de film care transmite emotii si chiar lacrimi catre spectator...stiu sigur ca pe mine m-a pălit de vreo 2 ori. Si asta e mult. E un film bun in care toata lumea joaca bine, James Franco, da, John Lithgow, da, pana si Tom Felton (Draco din Harry Potter)...Freida Pinto poate merita mai multe replici dar in rest e ok...CGI-ul e foarte bun, doar e trupa WETA. De vazut.
8.3/10

duminică, 6 noiembrie 2011

The Human Centipede (First Sequence) {2009}

Nu m-am uitat la el cand numai despre el se vorbea...ma uit la el acum, cand se vorbeste de partea a doua. Cam aceeasi chestie, daca stai si te gandesti...si da, am sa ma uit si la a doua parte care cica e si mai bolnava decat asta...desi toata trilogia (pentru ca da, o sa mai fie una pe langa astea doua) e facuta de un onlandez...si astia nu ies niciodata in evidenta pentru ca sunt toti asa de mellow din cauza marijuanei. Na...
Asadar povestea e clara numai din imaginea de mai sus...imagine proiectata pe personajul principal...pentru ca pentru el am vazut filmul pana la urma. A fost un personaj negativ deosebit si colorat jucat. M-a socat el insa nu ce a facut...ce a facut el a fost o gratuitate din partea regizorului Tom Six (care e si scenaristul) netalentat de a soca usor populatia ce se uita la film. E ceva exagerat? Da. Deci socheaza...nu e ceva ce te introduce in atmosfera si te pune in locul unuia din cei 3. Ti-e scarba cand te gandesti ce se intampla dar tot poti sa te uiti. Cica la 2 e mai greu sa te uiti. Am sa vad.
Genul asta de filme nu ies in evidenta doar din cauza intrigii. Nu...acesta a iesit in evidenta si din cauza imaginii clare, curate, ce reflecta si natura chirurgului maniac ce a iesit la pensie nu cand si-a dorit. Eu ma gandeam la actorul ce il interpreteaza pe acest chirurg...el are o fata naturala de psihopat. Cum e el in viata de zi cu zi? Cand merge la cumparaturi oare cum se uita lumea la el? Imi aduce aminte si de Michael Jackson foarte mult cand ma uit la el. E un tip care arata ciudat fara ca sa interpreteze personaje ciudate. Ai spune ca e un film cu tupeu dar nu e...e las, e gratuit, e simplu pentru ca s-a pornit de la o idee ce garanta prezenta in scaune si un titlu ce ofera si acesta din start o imagine despre cum o sa fie.
5.5/10

The Curse of the Jade Scorpion {2001}

Acest filmulet de la Woody Allen e ca o carte usoara...sau light read cum zic anglofonii. E comic, e usor exagerat fara a iesi din tiparele obisnuite ale creatorului. Nu e (iar) ceva deosebit sau magnific...de fapt, in comparatie cu ce a mai facut e sub medie dar pe mine m-a distrat oarecum si asta a contat destul de mult.
E comic pana si faptul ca personajul principal joaca rolul celui mai bun detectiv din oras...si in nici un caz statura lui ti-ar spune acest lucru. Caracteristicile sale fizice, insa, intra in descrierea personajului si ajuta la caracterizarea lui...little rat de exemplu este aruncat de cateva ori. Ei bine, da...statura mica si viclenia il ajuta pe CW Briggs sa isi gaseasca vinovatul in orasul plin de turnatori care il ajuta pentru o suma mica de bani...este, pana la urma, final de criza si inceput de al doilea razboi mondial. De aici ne ducem la un truc ieftin de hipnoza iar dupa asta la ceva comic de situatie si verbal. Desi personajul nostru crede ca se lasa usor hipnotizat incepe sa faca parte dintr-un sir de spargeri unde bijuteriile sunt obiectivul principal.
Bineinteles, Woody Allen este propriul sau personaj, interpretandu-se la fel indiferent ce rol joaca. De asta probabil nu a fost un actor excelent pe care sa ajungi sa-l admiri ci doar sa te bucuri de talentul sau mediocru. La scenariu insa e alta treaba, aici are fler. Daca nu era scenarist era scriitor de romane sau nuvele. Oricum, nu intru in detalii despre viata lui. Si-a lasat amprenta in cinematografie si o lasa in continuare.
7.6/10

sâmbătă, 5 noiembrie 2011

Manhattan Murder Mystery {1993}

De cateva zile incoace trec printr-o Woody Allen faze. Incerc sa-i vizionez cam toate filmele...nu la rand, nu intr-o ordine...dar asta incerc.
Acesta de exemplu e ca multe altele despre care nu am vorbit pe blog. Cele despre care nu am vorbit au alura aia specifica filmelor lui Woody Allen, sunt intelectuale, au umor fin, au referinte garla spre carti si cultura in general...dar nu ies cu nimic in evidenta, exceptie facand cateva faze, poate una-doua in tot filmul. Asa e si aici.
Desi in general filmul asta prezinta oarecum metaforic plictiseala din viata de cuplu, monotonia care se instaleaza dupa ani si nevoie constanta de a improspata lucrurile nu e cu nimic mai deosebit decat Allen-ul obisnuit. Iar acest Allen obisnuit e mai rar decat crezi si e destul de mediocru. Inteleg sa faca filme dar nici asa de des nu e normal. Ajung toate sa aiba acelasi aer si ajunge sa te plictiseasca sa vezi aceleasi personaje in aceleasi situatii insa putin schimbate...
In unul din filmele lui se vorbeste numai despre relatii, in altul se introduce un element mai fantastic, in altul putin mister (cum e aici)...in altul nu mai joaca Allen insa joaca cineva care il imita foarte bine...si exemplele continua. Allen e un regizor interesant, intelectual fara "doar" si "poate", dar daca s-ar concentra mai mult pe povesti cu adevarat interesante si le-ar scoate o data la doi ani...nu in fiecare an. Desi chiar si asa ies din capul lui, cateodata, chestii foarte faine. Asta ti-e Woody Allen. Filmul de acum merita, dar plictiseste...si apoi iti ridica iar interes si apoi iar plictiseste...dar nu inceteaza sa fie Allenian.
Husbands and Wives e inca un film pe care l-am vazut si nu am zis nimic despre el...la fel si Hannah and Her Sisters.
7/10

duminică, 30 octombrie 2011

Take Me Home Tonight {2011}

Eu am un rost aici...sau asa vreau sa cred. Ma uit la tot felu de tampenii...nu numai filme de regizor sau filme consacrate ca oamenii mai intra aici si din curiozitate. Sa stie la ce filme sa se mai uite din cele mai noi aparute. De obicei vor comedii, ca astea se vand si asta e genul cu cel mai mare tiraj. Se uita la titlu, la poza si probabil la nota...la ce scriu eu, mai putin ca na, e palavrajeala si asta cere timp.
Aici e unul din filmele despre care vorbesc. Nu e un film prost dar nici extrem de inteligent. Seamana cu toate comediile semi-romantice cu adolescenti care s-au facut in ultimii 20 de ani...nu e mister. Se alatura lor si mai tare pentru ca actiunea are loc prin anii '80, deci deceniul cand au inceput filmuletele de genul asta. S-au ales anii '80 aici pentru ca si revine moda acelor ani, daca e sa na uitam pe la hipsteri si pe la snobi. Aparent asta e tendinata...sa repetam moda de acum 30 de ani. In anii 2000 a fost moda anilor '70...in 2020 o sa fie moda anilor '90...tineti-va bine :))...sper sa ma insel.
Filmul asta mi-a adus aminte de Superbad pentru ca e tot vorba de doi prieteni care se duc la o petrecere...aici in schimb astia au 25 de ani si nu prea au facut multe cu viata lor, desi asta era planul imediat ce au terminat liceul si facultatea. In noaptea asta isi retraiesc putin anii adolescentei si repara unele regrete. A fost amuzant, usor, cu personaje foarte misto, cu actori tineri si dornici sa se arate...Dan Fogler, cel putin, a fost la inaltime in filmul asta. E un film de vazut o data, dar e unul pe care poate vrei sa-l revezi dupa o vreme...are farmecul ala.
7.1/10

sâmbătă, 29 octombrie 2011

The Change-Up {2011}

Elementul pentru care am stat si m-am uitat la filmul asta este pentru ca are nitel suflet. Trimite un mesaj pe care le trimite multe filme, ca sa se arate care e viata importanta si cum trebuie traita asta, dar e pus intr-un ambalaj distractiv pentru o vizionare...poate doua. Nu e tocmai un viitor clasic al genului, nu are de ce sa fie, dar cei doi actori si-au jucat rolurile foarte bine si culmea, am vazut elemente din jocul fiecaruia in jocul celuilalt, pe masura ce era celalalt. Mi-a placut asta si chiar am fost atent in mod special la chestia asta...
Cat timp Ryan il juca pe Mitch am vazut elemente din jocul asta cand il juca pe Dave si vice-versa. Probabil nu e tocmai un lucru cautat in filmul asta dar pana la urma sunt doi actori de comedie buni care si-au facut treaba. In rest au fost scenaristii si regizorul. Ideea am mai vazut-o...nici nu mai stiu unde prima data, dar sunt sigur ca era intr-un film serios, nu intr-o comedie. Freaky Friday ar mai fi o comedie (de data asta proasta) unde am mai vazut ideea...in rest, la chestiile serioase erau intotdeauna povesti de dedublare a personalitatii si schizofrenie. Dar aici nu sunt chestii asa de serioase...cea mai serioasa scena a fost cea in care cei doi au realizat ca traiesc o viata pe care nu o vreau si au realizat ca era mai bine inainte...un final previzibil de la intriga. Pana la urma au contat povestile dintre intriga si punctul culminant...cum au reusit sa se ajusteze, ce probleme au intalnit, s.a.m.d. A fost ok...dar mai mult, nu prea.
7/10

joi, 27 octombrie 2011

The Adventures of Tintin {2011}

Nu se pricepe nimeni sa le faca mai aventuroase decat Spielberg...ne-a facut sa ne aducem aminte de Indiana Jonesul lui dar intr-un mod care imbina trecutul cu genul aventurilor jurnalistice ale lui Tintin. Paralela a fost clara dintre Tintin si capitanul Haddock vs. Indiana Jones si tatal sau...dar mai putin importanta a fost asta. Spielberg a ales-o intocmai pentru relatia asta, care face buna parte din film...
Ca sa nu mai zic ca Haddock e unul din cele mai colorate personaje pe ecran in ultima vreme. Are profunzime, trecut si comic intelept de betiv...o combinatie foarte buna. Tintin mi s-a parut putin fad dar am simtit in el adevaratul spirit jurnalistic, nu cum il gasim in ziua de azi, hapsan si las. El a intruchipat adevarata curiozitate umana, iubirea pentru logica si curajul nemarginit. Un adevarat exemplu. Impreuna, cei doi au facut o echipa redutabila si nemuritoare pe ecran. Sincer, prefer ca filmul asta sa ramana cunoscut multa vreme. E exact genul de film care ai prefera sa o faca. Desi e plin de aventura si actiune, nu e genul de film care iti linisteste mintea ci ti-o pune la lucru, misterul luand loc in primul rand...povestea e adanca si grafica permite intr-un mod incredibil de detaliat, aproape photo-realistic sa vedem atat prezentul cat si trecutul, in mod special cel a lui Haddock...unde aventura pe mare si piratii mi-au adus aminte de Piratii din Caraibe.
L-am vazut la cinema, in 3D. Au fost bani foarte bine cheluiti si desi are aproape 2 ore, fara 13 minute, nu am simtit cand au trecut, fiind inghesuit de actiune si situatii care se desfasoara ca un sir de dominouri puse la rand. Ca sa nu mai zic ca scena din orasul din Maroc aproape ca a fost un crescendo care s-a terminat cu un orgasm vizual si iti pare rau imediat ca nu a durat mai mult.
A fost o cursa de roller-coaster pentru simturi, a avut un scenariu solid, interesant, nu in mod special thought provoking dar cu siguranta si-a atins marca. Intreg filmul a reusit asta.
9/10

luni, 24 octombrie 2011

The Purple Rose of Cairo {1985}

Numai un pasionat de filme poate sa ii treaca un asemenea scenariu prin cap. De cate ori nu am stat toti sa ne uitam la ecran si sa ne gandim...ce-ar fi ca personajele din film sa iasa ca prin minune si sa interactionam cu ei in viata reala. Cateodata da, ne simtim apropiati de cei de pe ecran...fie ca traiesc povestea noastra, fie ca i-am vazut de atatea ori in rolul ala incat ii cunoastem perfect...versiunea de pe ecran, bineinteles.
Despre asta e vorba si aici. O femeie neiubita de prin anii '30 isi traieste cele mai frumoase clipe ale zilei intr-un cinema pentru ca acasa o asteapta un sot brutal, fustangiu si cam idiot...o viata trista si o slujba urata, ca o chelnerita neindemanatica. Visul ei se implineste cand fantezia ei devine realitate si barbatul visurilor ei iese de pe panza alba si se transforma dintr-o umbra in persoana in carne vie.
In paralel cu povestea de dragoste evidenta avem situatia comica, interesanta, cand producatorul filmului, impreuna cu actorul ce interpreteaza personajul din film, cauta produsul lor, o frantura a imaginatie, o fictiune ambulanta. Situatiile sunt comice si filmul e placut de la capat pana la final. E o mica piatra pretioasa ce rar dai de ea...chiar si daca e Woody Allen in spatele ei.
8/10

duminică, 23 octombrie 2011

Submarine {2010}

Poate asta e filmul pe care vrei sa il vezi intr-o dupa-amiaza innourata cum e in perioada asta. Poate asta e filmul care iti aduce aminte de adolescenta si iti aduce aminte de momentele frumoase dar si de ce ai fi vrut sa schimbi. Poate in multe feluri seamana cu multe alte filme cu adolescenti ce s-au mai facut...si cu siguranta poate nu e unul din cel mai bune...dar cu siguranta are un aer aparte, e stilizat cu gust...e quircky dar si cool. E ciudatel dar intr-un mod pe care il intelegi...
Niciodata nu am stat sa ma gandesc cum ma simteam ca adolescent. Stiu doar ca preferam sa fiu un spectator la spectacolul vietii decat sa-l traiesc intens. Ma simteam ca un regizor de documentar fara camera de filmat...dar capturam totul cu cele doua camere date de la natura. Cred ca simteam ca vreau sa ma fac regizor de film sau psiholog din cauza ca aveam impresia ca oamenii sunt usor de citit si usor de controlat...inca mai am impresia asta cateodata. Ma simteam, in retrospectiva, ca un submarin care observa lumea si nu ii deranja decat daca ei vedeau periscopul meu scos la suprafata...in rest, eram de neatins. Submarinul e obiectul cu care se identifica si adolescentul Oliver Tate din aceleasi motive. Se simte deosebit fata de restul, unic prin faptul ca e sub apa, protejat de elementele exterioare, pe cand restul se afla deasupra ei...in bataia focului.
E facut cu inspiratie, folosind toate elementele necesare pentru un film cu aer fresh dar in acelasi timp fara varsta (in mare parte pentru ca ti-e greu sa-l pui intr-un deceniu...desi anii '80 ar fi ceva sigur pentru ca intreg filmul imi aduce aminte de filmele lui Wes Anderson), cu replici acide, directe si inteligente. Cu subiecte interesante, atat pentru un adolescent cat si pentru cei mai in varsta. Este interesant.
7.7/10

Crazy, Stupid, Love. {2011}

Lume, deci mergeti sa vedeti sau vizionati-l acasa (ca oricum nu e un film de cinema) impreuna cu prietena...merge perfect. Adica serios, merge...yeap. Are tot ce ii trebuie: comedie, drama, romantism, situatii dulci, situatii usor penibile care ajung sa fie comice, situatii din viata reala, si asa mai departe.
Filmul functioneaza pentru ca din nou, se apeleaza la public, la situatiile in care si ei ajung la un moment dat sau situatii care sunt familiare sau au auzit de ele de la altii. Ne regasim in personaje si in momentele cand zicem "mica-i lumea"...pentru ca filmul asta se bazeaza pe vorba asta. Nici nu prea am ce sa zic prea multe pentru ca e doar un film placut, pe care il revezi cu placere...un feel-good movie reusit si probabil unul din cele mai memorabile pe anul asta (din categoria precedent mentionata).
Actorii isi fac rolul foarte bine si unii, in special Steve Carell si Ryan Gosling - il vad cam des pe asta din urma in ultima vreme - aduc in rolul lor si ceva personal, ceva ce aduc in orice film unde isi lasa amprenta. Steve cu comedie si Ryan cu felul de a fi. Emma Stone e o placere pentru ochi si nu numai, fiind o actrita de comedie foarte talentata.
E un film foarte comic care are efect si priza la public.
8.1/10