Interesant filmulet...si singura chestie care il face interesant pentru mine e ca este despre cum se face un film si cum decurg lucrurile pe un platou hoatic si imaginar...2 treimi din film. Numai din acest motiv, ca este despre filme si despre cum se fac ajunge sa il pastrez...dar pe langa asta mai adaug si faptul ca daca era un film prost, nu faceam asta.
Nu e un film prost dar nu are tocmai un story-line concret si simti ca totul a fost construit doar pentru a reproduce aceasta atmosfera din spatele camerei de filmat dintr-un film independent, dar si din fata ei atunci cand se filmeaza si nu se filmeaza cu sau fara greseli. Cam fiecare moment este capturat calumea si are o subtila nuanta de comedie impanzit cu o senzatie de anxietate care se doreste a fi coloana de sustinere a intregului film. Din cauza ca nu are o poveste care se doreste a merge intr-o directie ci intreg filmul este condus de acest gimmick, nu este in final un produs colosal dar e al naibii de interesant (asa cum am zis-o deja de vreo 2 ori) si te tine pe scaun desi nu e thriller/suspans. E fain sa vezi cum o dau in bara fie actorii, fie cei din echipa de filmat, fie sunt faze ridicole, fie comice, de fiecare data sunt ceva nou si pur si simplu merg.
Pe de alta parte mi-a placut sa-l vad pe Steve Buscemi, pe Catherine Keener si chiar pe Peter Dinklage in primul sau rol dintr-un film. Imi place de asemenea paralela ce se formeaza inevitabil in acest caz...cu film intr-un film si actori jucand actori sau regizori sau ce-o mai fi. Intotdeauna mi-au placut filmele de genul asta...si din aceasta cauza, din cauza ca rup bariera dintre realitate si fictiune, din cauza ca prefera sa zica o poveste de mai multe ori, din acelasi punct de vedere dar de fiecare data putin schimbat, nu poate fi considerat un film complet ci o joaca distractiva atat pentru noi cat si pentru ei...
8/10
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu