sâmbătă, 31 ianuarie 2009

Down by Law {1986}

Un lucru pe care il poti reprosa la filmele lui Jim Jarmusch ar fi ritmul lent al desfasurarii actiunii. Mie mi se pare un punct de vedere critic extrem de slab, intarit doar de lipsa de rabdare pe care unii spectatori o au catre filmele ce arata, cu adevarat, ceva frumos si plin de gratie...
Incepem sa intram in aceasta lume prin prezentarea a doua personaje, fiecare cu cate un pacat, amandoi fiind prezentati in acealasi fel...fiecare se pune in pat cu iubita, iubita se scoala, apoi iubitele se cearta cu cei doi, fiecare cu al ei, evident. Deja, se pun bazele unei prietenii adevarate...arand spectatorului cat de mult seamana cei doi intre ei. Unul e un peste, iar celalalt e un DJ la un radio local...sunt inscenati si bineinteles sunt bagati in aceeasi celula.
Timpul trece iar ritmul lent al lui Jarmusch ajuta sa simtim cum trece greu fara ca multe sa se intample (asa cum se intampla si in Dead Man, un alt mare film in care joaca Johnny Depp). Avem sa intelegem si de ce trece asa de greu...numai uitati-va la cate liniute sunt trecute pe perete pe masura ce trece timpul...In celula sunt acompaniati de un cetatean italian proaspat venit in state a carui poveste ne face sa vedem ironia situatiei de fata...nu o spun sa nu stric supriza in caz ca cineva vrea sa vad filmul.
Ritmul se pastreaza si cand cei 3 evadeaza din inchisoare, cum? Nu se stie...insa reusesc si ajung departe...o calatorie cu adevarat epica insa mica in suprafata geografica. Roberto Benigni e liantul ce leaga celelalte doua personaje si intr-adevar liantul ce leaga filmul intr-unul cu adevarat memorabil, oferindu-ne faze foarte comice datorita diferentelor de cultura si neintelegerilor pierdute in traducere (din italiana in engleza). Initial (da, am mai avut o tentativa de a incerca sa-l vizionez) nu prea am avut rabdare...lasandu-l dupa nici 20 de minute insa asteptarea a meritat si filmul ne ofera momente memorabile, comice, dramatice excelente, de o franchete si simt al realitatii rare...
Urmeaza Strangers than Paradise.
9/10

Viridiana {1961}

Ce fel de comentariu sa-i ofer eu acestui film incat sa-i fac dreptate? Ce pot sa zic cand impresia vizuala si simbolurile vorbesc de 100 de ori mai puternic decat ori cel fel de cuvant? Da, eu as putea oferi interpretari sau macar ce am inteles eu din filmul asta, dar asta ar distorsiona o alta parere a altcuiva ce, pentru el, ar avea un inteles mult mai multumitor...
In acest film al regizorului spaniol Bunuel (Los Olvidados) e vorba despre o tanara maicuta care este trimisa de maica superioara la unchiul ei cu toate ca aceasta nu doreste asta pentru ca legatura dintre ei nu a fost tinuta de-a lungul timpului si pana si Viridiana crede ca e ceva suspect in cerinta acestuia de a o vedea atat de urgent...Aceasta ajunge acolo cu gandul ca o sa ramana cateva zile ca sa-i faca pe plac unchiului. Unchiul are alte planuri ce implica o casatorie...unchiul e un om bun, ce vrea doar sa traiasca anii pierduti inca din prima noapte de casatorie cu fosta lui sotie care semana izbitor cu Viridiana...
Dar chiar am de gand sa povestesc tot filmul?
Trebuie sa zic si ceva despre simbolistica...in mare, e vorba despre pierderea credintei. Singura care dorea cu adevarat sa respecte traditiile ce le are fiecare maicuta era tocmai incepatoarea Viridiana. E vorba si despre diferitele clase de etica si morala din lume, dar pana la urma scena de mai sus cu cersetorii care petrec cum o fac cel bogati ii aduc pe oameni la acelasi nivel social, dar nu de morala fiindca ei erau cei ajutati si trebuiau sa arate un dram de respect persoanei ce ii ajuta...natura profitoare a omului exista in orice nivel social, de la cei mai saraci la cei mai bogati. Cei bogati o arata prin dorinte carnale ca in rest au de toate...
E interesant de vizionat micile subtilitati in exprimare non-verbala, scenele mici care aparent n-au nicio semnificatie, motivul religios ce dispare incet incet din omul modern...tot. Pana si Cina de mai sus e extrem de sugestiva...punandu-se un orb in locul lui Iisus, lucru ce arata ca biserica e condusa de sperante oarbe sau idei oarbe, fara semnificatie...idei ce nu exista.
De vazut.
9/10

vineri, 30 ianuarie 2009

The Lady Vanishes {1938}

Classic classic Hitchcock...printre primele sale filme thriller importante. Cu toate ca a mai facut vreo 20 de alte filme inainte, acesta se numara printre putinele thrillere pe care le-a facut pana in '38...deci il putem numi chiar primul thriller important al lui Hitchcock, maestru thrillerului si misterului. Am spus destul pana aici "primul thriller"?

De la filmul asta pana la sfarsitul carierei sale s-a bazat cel mai mult pe mister si thriller, imbinandu-le cateodata la perfectie in Rear Window, Rope, Vertigo, The Birds si bineinteles Psycho. In acest film ne ofera cunoscuta (cunoscuta din cauza ca pana in ziua de azi s-au facut si inca se mai fac filme cu si despre acest subiect, modificandu-se, insa, putine lucruri: decoruri, replici, in fond ramand la fel) poveste despre conspiratie pentru infaptuirea raului. Misterul e in crestere constanta pana cand e dezvaluit, normal.

In film e vorba despre o domnisoara Iris care pleaca din tara fictiva Bandrika inapoi spre casa. La hotelul unde a stat intr-o statiune din aceasta tara am cunoscut personajele importante... batranica Froy, tanarul cu ureche muzicala Gilbert si alte cateva personaje cu importanta mai mica. Pleaca ei cu trenul spre alta destinatie, sa-i zicem casa, si in tren incep sa se petreaca tot felul de lucruri ciudate...dispare batranica din senin, toti ceilalti nu au vazut-o, cea care zice ca a disparut e convinsa ca a urcat impreuna cu ea si ca a ajutat-o...semana cu mediocritatea aia de Flightplan la capitolul asta, doar asa, sa va faceti o idee.

In fine, se intampla lucruri in trenul ala, mai multe decat mi-as fi imaginat vreodata ca se pot petrece intr-un tren insa e excelent facut, excelent interpretat...e foarte, foarte bun.
9.25/10

Două

Grosse Pointe Blank {1997} - Un film foarte reusit despre asasini. Se imbina cu succes comedia si actiunea de calitate intr-un film despre o dragoste pierduta. La o reuniune de 10 ani se intampla mult mai multe lucruri decat o reintalnire cu fostii colegi de liceu sau o innoire a unei iubiri parasite chiar in noaptea balului. Interpretarile comice ale actorilor Alan Arkin, Joan Cusack (sora lui John Cusack, personajul principal, un asasin care s-a cam saturat de slujba lui), Jeremy Piven si marele Dan Aykroyd fac filmul asta...iar impreuna cu fazele de actiune se infaptuieste un film complet numai bun de vizionat. E un film care nu te poate plictisi...si mai multe chiar nu sunt de spus decat ca soundtrackul e excelent...all '80's songs.
8/10

Local Hero {1983} - O alta comedie reusita dar care nu prea reuseste sa-ti atraga atentia. Personajele unui sat din Scotia nordica primesc un vizitator din America care doreste sa le cumpere terenul pentru exploatare petroliera...chestia asta in sine poate aduce o multime de poante despre straini si cum isi bat joac localnicii de ei si asa mai departe...de fapt, sunt destule poante bun, dupa cate imi aduc aminte, dar mi-a scazut interesul pentru film de'a lungul lui si na...nu stiu. Nici nu stiu ce sa cred cu adevarat...se termina sec, de fapt si comedia e seaca...
7/10

joi, 29 ianuarie 2009

Hard Boiled {1992}

Uuuoooohhhhhoooooooo....what a FUCKING ride that was...shitballs. Damn...n-am vazut, cred, niciodata un film de actiune mai out of this world. Mai multe cadavre decat ai putea numara, la un moment dat am zis (asta pe la final)...WEEEIII...mai sunt multi??? Ca tot apareau sarind prin geam, de la fiecare fereastra apareau cate 2, pe rand...au fost prea multi si prea multe...si de asta e exagerat.
Da, ca film de actiune e excelent. Ce mai, e un film de referinta daca vrei sa inveti cum se face un film de actiune...dar totusi, daca aveti de gand sa faceti unul, luati-o mai domol cu gloantele oarbe si cu micile explozii cauzate de acele "gloante" sau de obiectele pe care le nimeresc...mi-e deja imposibil sa le descriu pe toate ca au fost atat de multe...film de actiune de 2 ore...cred ca numai scenele de actiune fac 45 de minute - o ora...
Maestrul acestui film e nimeni altul decat John Woo, the fuckin' action movie master...nimeni altul. Dar, daca e bun la actiune, e varza in alta parte...si asta alta parte e povestea. Daca ai vazut orice film de actiune in care personajul principal lucreaza ca politist, sansele sunt ca tu sa stii deja povestea...yeap, nimic nou aici...si cateodata chiar exagerat. Ca sa nu mai zic ca nimic din ce s-a intamplat in filmul asta nu se intampla si in realitate sau s-a intamplat vreodata...niciodata n-au murit atatea intr-o seara decat daca era un masacru planuit sau era vreun razboi (in acest caz oricum mor mai multi). 307 de cadavre s-ar fi inregistrat pe intreaga durata a actiunii din film...cineva a stat si le-a numarat...fuck...peste 100.000 de gloante oarbe...folosite de peste 200 de pistoale...deci n-are sens.
Mi-a placut ca film de actiune, nu ma intelegeti gresit, imi place sa nu-mi folosesc neuronii deloc timp de 2 ore la fel ca oricine...dar totusi...
7/10

All about Eve {1950}

E bun, e grandios, e profund...dar nu mi-a placut.
Pus si simplu mi s-a parut un fel de telenovela mai high-brow...jignesc pe cineva? Don't care...
Chiar cum am ajuns la final mi-am dat seama ca nu am vazut ceva cu totul extraordinar sau magnific...e tot vorba despre pierderea umanitatii in industria vedetelor, tot despre cum vedetele nu sunt niciodata unice ci pur si simplu sunt copiile vedetelor precedente dar cu tehnica mai avansata sa tina pasul cu prezentul...si nu e vorba despre Eve, femeia din film ci despre femeie...despre toate femeile - de unde si concluzia ca e o semi-telenovela.
Evident, conceptul de telenovela e nou fata de acest film deci nu fac decat sa par incult din cauza ca eu compar ceva nou si prost cu ceva vechi dar pana la urma bun...asa ca scuza mea e: In lipsa unui cuvant mai bun (vazut din ambele sensuri)...
Se termina asa cum incepe si cred ca si asta e ideea, sa sublinieze faptul ca nimic nu e nou, are doar alta fata...toate sentimentele cu care ne jucam de'a lungul timpului sunt aceleasi, suntem aceeasi oameni de mii de ani de cand exista civilizatia si conceptul de societate...Nu ne schimba nici razboaiele, nici moartea si deci nici mai mare dusman al nostru, timpul. Daca stau si ma gandesc, din punct de vedere sentimental ne este imposibil sa evoluam decat daca gandirea o ia inaintea inimii, doar atat...si probabil o sa se intample si asta. O dezumanizare in masa, atunci cand lucrurile intangibile si cateodata superficiale sunt sterse pentru totdeauna...dar cine stie...poate nu o sa se intample chestia asta tocmai din motivul asta. Nu vrem sa pierdem ceva ce ne deosebeste de restul animalelor si astea fiind sentimentele si faptul ca le putem exterioriza.

Despre personajele din film nu poti sa vorbesti de frumos pentru ca nici una nu e frumoasa...ba una e scorpie si o arata, ba una e prea blanda si e luata peste picior, ba alta e un lup in haine de oaie sau cum i se spune in film, mielusel. Nici barbatii nu sunt mai prejos...ei doar incearca sa inteleaga femeia...mare greseala. Sa infaptuiasca imposibilul...chestia e ca nu prea pierde sau castiga nimeni nimic in filmul asta...un premiu e castigat, dar la ce pret?
Bette Davis e in rolul principal, dar la fel e si Anne Baxter care mi-a dat impresia ca a jucat mult mai bine decat Davis...ambele fiind deja de un calibru imens atunci cand s-a filmat.
Eh, in rest ce sa mai zic? A castigat 6 Oscaruri...inclusiv pentru cel mai bun film, cel mai bun scenariu si regie si doar unul pentru acting, la un personaj secundar masculin. Cam atat...
Chiar daca nu mi-a placut nu inseamna ca nu pot sa-i dau nota pe care o merita...pur si simplu nu e pentru mine...
9/10

Australia {2008}

Filmul asta e plin de imagini frumoase...asa ca mi-a fost greu pana si sa aleg poza de sus. Da, poate nu e cea mai frumoasa dar ceea ce reprezinta e frumos, mai ales si daca auzi muzica pe fundal. In rest, tot filmul era plin de imagini frumoase, bine facute, excelent capturate, e ca si cum ai vedea o reclama turistica pentru Australia neatinsa de mana omului...deci multe imagini cu desertul ei, muntii caramizii si multe, multe vaci si boi...dar nu numai :)) .
E un film cu adevarat epic in primul rand datorita cadrelor elaborate, gigantice...efectelor speciale folosite pana la refuz pentru a face filmul cat mai frumos, cat mai colorat...actori de prima mana, cel putin 3-4 importanti: Nicole Kidman, Hugh Jackman, David Wenham si Bryan Brown in rolul lui King Carney...in rest, actori foarte putin cunoscuti, fie alesi din Australia, fie chiar aborigeni sau nepoti ai lor...cum e micutul Nullah.
Chiar si regizorul Buz Luhrmann s-a facut cunoscut imediat cu Moulin Rouge! si poate, pentru unii, si cu versiunea hyper-moderna a povestii Romeo si Julieta de W. Shakespeare. Moulin Rouge e un muzical si thank the Universe ca asta nu e...ca nu as fi suportat sa aud versuri cantate timp de 2 ore jumate...asa, normal, e mult mai suportabil.

Da, pana si timpul asta e un factor...din cauza ca e un film epic, colosal, actiunea lui se intinde pe o durata destul de mare si in film si asta trebuie aratata si in realitate...si nu numai ca se intinde pe o durata mare de timp dar si pe o suprafata mare de teren chiar din Australia, astfel trebuie aratat fiecare peisaj care e si frumos dar si reprezentativ tarii...
Povestea e si ea foarte complexa si lunga...nu se intinde in 2 ore jumate numai cu o chestie si asta e bine ca niciodata nararea nu sta pe loc...merge de la un punct la altul cu o viteza constanta, poate cu cateva mici scapari pe ici pe colo cand se mai citeste un dram de plictiseala dar niciodata ceva foarte grav.
Acum, atentie mare, ca e un film romantic...asa ca ori il vizionati cu cineva iubit ori daca il vizionati singur n-are absolut nici un farmec iar unele faze (parca mai mult cele jucate de Kidman) o sa vi se para putin penibile in sensul de siropoase si inutile :)) . Deci da...mare atentie cu cine vizionati filmul. Are momente amuzante, triste, romantice, tensionante (cand scapa boii de sub control si se indreapta spre prapastie...punct cu adevarat culminant), terifiante (razboiul) si inca pe atat romantice...mult romantism.
Dar, la final, nu am putut sa nu simt ca parca am pierdut 2 ore jumate pe o reclama despre o tara asa ca:
7/10

miercuri, 28 ianuarie 2009

W. {2008}

De la M la W. De la un criminal la un presedinte de stat ce a avut doua mandate consecutive si a susinut un razboi indelungat...daca e vreo asemanare, hotarati voi. De la un film clasic, la un film mediocru.
Oliver Stone nu a oferit o lovitura sub centura nimanui...fiecare e asa cum il stim de la tv, de pe mass-media. Nimic nou si revelator sau socant despre unul din cei mai nepopulari presedinti pe care America a avut proasta inspiratie sa-i aleaga, daca nu, cel mai nepopular. Am simtit totusi ca se putea mai bine...din orice punct de vedere. Filmul nu e decat o biografie banala despre un presedinte nu foarte coerent (intr-adevar, fazele cele mai cunoscute in care o da in bara din punctul acesta de vedere au fost introduse, vreo doua-trei la numar), un american model, in sensul ca e la fel ca ceilalti, a baut mult, s-a dus la dezalcoolizare, se certa cu ta-su, vroia sa fie unic si sa nu reprezinte numele familiei, vroia sa devina exact ce nu a fost tatal sau dar in aceeasi masura vroia sa fie mai bun ca el...stim cu totii ce drum a ales si exact asta ne arata si filmul...nimic deosebit. Doar ca avea o mana de oameni care ii spuneau ce sa faca, sa-l convinga ca asa si asa e mai bine, evident, vina ajungand pe umerii lui in final...
Nu am simtit nici un fel de simpatie fata de om, a gresit cum probabil ar fi gresit multi, insa in timpul mandatelor sale a facut o singura greseala care avea sens pentru el si petrolisti insa nu pentru poporul american...si de asta, filmul asta e mai mult pentru americani...noi, restu, nu vedem decat viata unui presedinte al unei tari care nu prezinta un real interes pentru noi insa intotdeauna ne intereseaza cat de mare e capra vecinului...ca poate, poate, invatam si noi ceva dar asta nu e film de genu ala...din care sa inveti ceva...
Actingul e bun, imi place in mod deosebit rolul Thandiei Newton in care se transforma in Condoleezza Rice, cu succes zic eu. Josh il joaca decent pe presedinte insa nu il regasesti decat rar...si apoi restu echipei de la Casa Alba de la carma tarii, Colin Powell, Donald Rumsfeld si Dick Cheney. Castul e de fapt singuru motiv pentru care ai vedea filmul...
Puteti, insa, sa-i ziceti pas cu usurinta...
6.5/10

M {1931}

Ce alta imagine as putea sa pun, din filmul asta genial, decat aceea in care un criminal este, efectiv, etichetat ca fiind unul, lucru pe care il realizeaza si el fix in acelasi moment? O sa va amintiti filmul asta pentru intotdeauna...e genu ala de film care se imprima imediat ce e vizionat din cauza impactului emotional pe care il are dar si datorita povestii excelent povestite...
Peter Lorre in, probabil, cel mai bun si cunoscut rol al sau si de nu, rolul ce l-a facut cunoscut, hranindu-se apoi de pe urma acestui rol pentru a-si face viata in California, in Hollywood, devenind astfel una din cele mai cunoscute fete din cinematografie...de parca o astfel de fata are nevoie de prea multa publicitate...numai uitati-va la ea.
Nu exista un singur personaj placubil in filmul asta, nici mamel care isi pierd copii, nici politistii care isi fac treaba cat mai bine posibil, nici interlopii care fac un bine, nimeni...poate numai copiii inocenti ce sunt adevaratele victime...De ce? Pentru ca trebuiau sa aiba mai multa grija de copiii lor, pentru ca nu trebuiau sa lase sa se intample ce s-a intamplat in primul rand, pentru ca oricum au facut acel bun pentru interesul lor propriu...pana si copilasii, daca stau si ma gandesc trebuiau sa nu vorbeasca in primul rand cu strainii...dar asta e tot treaba parintilor.
Toata lumea joaca personajul negativ...toata lumea arata dorinta animalica de a-si face singuri dreptate, cu toate ca trecutul ramane in trecut si nu poate fi schimbat...ajungi in discursul dureros din final sa il intelegi pe criminal, sa ii intelegi pofta nestatornica, dorinta nestapanita de a satisface o dorinta pentru a incetini un chin...o marturisire cumplita, tragica.
Regia apartine lui Fritz Lang si e foarte fresh pentru ziua aia, revolutionar chiar cu cadre ce folosesc foarte bine "macaraua" din studio, trecand de la un loc in altul destul de "bumpy" insa se vede ca se incearca a face un cadru banal nitel mai interesant...lumina e si ea folosita sfinteste ca doar e si putin film-noir. E un film foarte bun care arata natura adevarata a oamenilor...tragica.
Rusine sa imi fie mie ca l-am vazut de abia acum...
9.75/10

luni, 26 ianuarie 2009

Afro Samurai: Resurrection {2009}

Haha...primul film pe 2009 pe care scrie ca e din 2009... :)) Ce motiv de mandrie mai am si eu...te doare capu.
Resurrection este continuarea mini-seriei Afro Samurai din 2007, o mini-serie cum nu s-a mai vazut...sangeroasa, nemiloasa...plina de suspans, sword action si anime de cea mai inalta calitate.
Acum, eu nu sunt un adevarat cunascator al acestui gen de animatie, singurele mele repere in aceasta mare arta sunt filmele lui Hayao Miyazaki (Spirited Away, Princess Mononoke sau Howl's Moving Castle...cu Spirited Away cel mai bun dintre ele si poate cea mai buna animatie facuta vreodata...pentru mine, cel putin e cea mai reusita animatie 2D) plus alte cateva filmulete mai mari sau mai mici ale caror nume au fost uitate...
De ce Afro Samurai e atat de deosebit? Poate din cauza povestii, poate din cauza lui Samuel L. Jackson fiind vocea Afro Samuraiului...insa eu cred ca animatia in sine si stilul barbaric de a arunca rosu peste tot atunci cand este o incaierare il face atat un excelent eye-candy si te face sa vrei mai mult cat si ceva nou si interesant.
Partea cu samuraiul lupandu-se cu roboti e regasita si in Samurai Jack, insa niciodata la detaliul si stilul acesta...Bine, Samurai Jack nici nu este un anime adevarat, stilul lui se gaseste in multe din creatiile lui Genndy Tartakovsky.
Personal, imi place foarte mult Afro Samurai...si la un anumit punct nici nu stiu exact ce...dar e beton, e cool, e misto, e anime ce place alora care le place. :))
9.5/10 - sa fie inteles...nota asta e pentru genu asta, pentru animatie...nu compar dramele serioase carora le dau mai putin insa valoric inseamna mai mult decat animatia asta. Idem si pentru restu...

The Day the Earth Stood Still {2008}

Chiar trebuie sa spun ca e infinit mai patetic decat originalul? Hei hai, nici chiar asa...dar comparativ cu cel din '51, care e un clasic al genului si printre cele mai geniale S.F.-uri facute vreodata, asta de acu, de anu asta, e un nimic.
Scenaristul a reusit sa faca din scenariu vechi un talmes balmes Hollywoodian care insa, ramane inradacinit in ideea scenariului din '51...ideea care a fost folosita in alt scop. Cum cel original avea la baza mesajul pacii dintre oameni (ca ne luptam ca niste prosti) cel de acum are mesajul "aveti grija de planeta Pamant" mesaj pe care o fiinta extrateresta extrem de inteligenta cu o cantitate infinita de tehnologie din toate campurile stiintifice nu ar pune-o nici in ruptul capului...
- Na-va ma aici o bricheta pe care daca o aprindeti toata atmosfera se curata de toate impuritatile si asa o sa ramana pentru 5 milenii, numai na-va sa nu muriti.
Dar nu...noi trebuie sa invatam ceva...ca noi daca primim asta nu ne schimbam si lectia asta e ca noi sa ne schimbam...yeah...right. Cum sa ne schimbam daca noi...dar mai bine nu zic...

Acum sa revenim la film...despre el...ce sa zic despre el...
Am zis de scenariu ca e luat dupa filmu cu acelasi nume din '51 insa e inflorit inutil si mai e si extrem de patetico-siropos pe alocuri, exagerat pentru a induce o stare de tristete ieftina si ineficienta. Scenariu scris de un tont care a mai scris doar un singur scenariu...rushine sa va fie, bai, producatorilor...
Regia e si ea facuta de un fraer tanar dar ce mai conteaza cand are milioane la indemana? Toti s-au dus la efecte speciale si filmul abunda de asa ceva...ceva nu tocmai bine pentru ca filmul asta trebuia sa trimita un mesaj...ei, va spun eu, nu e un "Inconvenient Truth", macar dupa ala aveai un oarecare sentiment de vina, daca te-a afectat in primul rand filmul...dar cand porcaria asta e atat de Hollywood si Keanu e atat de lemn cum poti sa crezi ca mesajul pe care incerci sa-l trimiti poate sa aiba vreun efect?
Actorii...trebuie sa spun ca Keanu a fost anume ales ca e lemn...lemn la expresivitate, aproape cum era si Michael Rennie acum 57 de ani...ceea ce e bine din cauza ca el a fost si prima mea alegere cand m-am gandit la filmul asta cand l-am vazut inca in pre-productie pe imdb...a fost o alegere buna el insa pustiul lui Will Smith a fost un adaos inutil si sacaitor...
Asa ca...e simplu. Nu va pierdeti timpul cu prostia asta decat daca aveti ceva cu Keanu sau Connelly (insa si ea e enervanta din cand in cand) sau neaparat vreti sa vedeti un film nou cu efecte speciale...atat.
5/10

P.S. Originalul e de 10.

JCVD {2008}

Cel mai bun film al lui Jean-Claude Van Damme. Fara dispute. Fara comentarii. Period. E cel mai bun film cu el si e despre el.
Are o scena de actiune specifica lui si rezuma perfect tot ce face el intr-un film de actiune, de categoria B, low budget, filmat ba prin Bulgaria, ba pe la noi in Romania (asta mai recent)...o singura scena de fix 3 minute (cronometrata) arata contributia lui pentru filmele de actiune si arte martiale din istoria cinematografica.
Filmul il prezinta pe Jean-Claude Van Damme prezentandu-si viata intr-un mod foarte Hollywoodian, insa care are un mare efect pentru privitor...scena prinsa in poza de mai sus e una din cele mai sincere pe care le-am vazut vreodata, Van Damme isi prezinta viata intr-un monologce dureaza vreo 7 minute, monolog care inevitabil o sa-ti umezeasca ochii sau chiar te face sa scapi vreo 2 lacrimi...e un moment magic in care un om normal iti marturiseste ca viata sa e asa si asa...nu zic din cauza ca merita auzit din gura lui, direct.
Presarate excelent de'a lungul filmului sunt o groza de faze amuzante, specific frantuzesti (de parca eu stiu care sunt specific franceze, o zic si eu ca imi aduc aminte, multe din ele de seria Taxi sau alte filme frantuzesti pe care nu mai stiu cum le cheama...va dati si voi seama imediat ce le auziti)...si pe de o parte filmul fiind in mare parte o comedie (numarul scenelor comice surclasand cele de actiune sau cele dramatice) nu stii daca sa iei filmul asta in serios...sunt multe aspecte in filmul asta care trebuie luate in considerare...
E filmul lui Jean-Claude Van Damme, cred ca singurul care il poate intelege complet e el si scenaristii...restu nu avem altceva de facut decat sa ne delectam cu un film bun, frumos si foarte bine facut. Il recomand.
8.5/10

duminică, 25 ianuarie 2009

Doubt {2008}

Ca sa fiu corect in estimarile privind Oscarurile de anu asta, trebuia sa vad si filmul asta...
Avem o poveste interesanta, despre preoti catolici si copii si calugarite...povestea in sine e cam slabuta, adica, am mai auzit-o, nu e ceva nou...insa e doar liantul ce imbina performantele de exceptie.
Avem 4, repet, patru interpretari exceptionale numai in filmul asta din care merita toate sa fie luate in considerare la Oscaruri...cel putin asta e parerea mea. Streep si Hoffman sunt din start in centrul atentiei si lumea se uita cu atentie la interpretarile lor, indiferent de film sau genul lui (Streep joaca rolul directoarei scolii catolice, strica si severa, un stereotip iar Hoffman il joaca pe preot formand si el alt stereotip)...apoi o avem pe Amy Adams in rolul maicutei dragute, inocente care insa are un curaj si o indrazneala destul de mare avand in vedere pozitia ei in ierarhie si felul ei de a fi...iar dupa aceasta Viola Davis, pe care pana acum nu prea am bagat-o in seama fie ca nu juca prea deosebit, fie pentru ca (si asta de majoritatea datilor) juca intr-un rol secundar sau chiar episodic, extrem de mic...aici o joaca pe mama baiatului cu probleme si dupa interpretarea ei un sentiment de compatimire si tristete merge catre acest personaj pe care ajungem sa-l intelegem, chiar si cu natura mai ciudata a problemei.
Am insa "indoieli" daca o sa si primeasca Oscarurile...nominalizarile sunt justificate.
Acel liant mentionat mai sus e facut de scenariu care e bun, bine scris, cu tot felu de replici relevante cu povestea care au si un talc pe deasupra, replici pe care le-am mai auzit, facand parte din replicile care invata ceva, asa simple cum sunt...si etcetera...ca nu mai am chef sa zic nimic despre filmul asta...are interpretari foarte bune, e regizat bine cu tot cu cadrele alea inclinate 40-45 de grade pentru efect dramatic...e un film destul de bun insa nu prea merge, nu stiu...nu are subiectul care l-ar transforma intr-un film memorabil, poate interpretarile au puterea asta...
8/10

Today's batch...

Primu:
Bloody Sunday (2002) ...Paul Greengrass inainte sa ajunga cu adevarat faimos. Cam de la filmul asta a inceput totul pentru el. De la filmul asta s-a dus si a regizat a doua parte din trilogia lui Bourne, a regizat pana la o nominalizare pentru United 93 si ultima parte din Bourne...uimindu-ne prin felul de a captura actiunea si dialogul intr-un mod cat mai realist, introducandu-ne efectiv in lumea respectiva...cum a facut asta? Prea simplu...hand-held camera si mult zgâlţâit de camera...haotic si cateodata (Bourne Ultimatum) extrem de enervant.
Astfel de filmari sunt excelente cand e de spus o poveste reala, cutremuratoare...dar si atunci cand vrei sa dai filmului un simt al vitezei mai ridicat, afectandu-i pe privitori si pe stomacurile lor. Bun. Filmul ne prezinta evenimentele din 30 Ianuriarie 1972 (e atat de exact) din Nordul Irlandei unde politia si un mars de protest s-au ciocnit formand un haos total ce s-a lasat cu victime omenesti. Pe langa ca povestea e foarte puternica si trista, doza de realism creste datorita regiei lui Greengrass care nu a pus niciodata camera aia pe un trepied sau ceva...intotdeauna tinuta in mana, umbland printre oameni, documentand iar prezenta camerei printre oameni nu este simtita insa ne simtim noi printre ei...e o experienta si chestia asta. Pe alocuri, sunetul o cam da insa in bara, parca e sunet romanesc (si nu am avut nici traducere), dialogurile in aer liber se aud cel mai prost, dar cu toate astea, parca mai bine ca la romani.
Un film ce merita vazut datorita ipocriziei, datorita faptului ca ramane obiectiv (ambele parti au tras) insa e usor sa tragem o concluzie la final.
8/10

Al doilea:
The Magnificent Seven (1960) ...cel mai vechi remake pe care, cred, l-am vazut vreodata. Evident, e dupa Shichinin no Samurai (Seven Samurai), insa in versiunea pur americana...si cum poate fi ceva mai pur american decat cowboii? Nu va asteptati la mari modificari de scenariu...partea proasta e ca eu nu imi amintesc multe din detaliile originalului ca sa fiu sigur de asemanari si deosebiri...si nu pentru ca nu mi-a placut ci pentru ca e a naibii de lung iar aceste detalii s-au pierdut ca nu au fost folosite niciodata (de mine...intr-o discutie sau ceva). Ei bine...partea asta americana nu e la fel de reusita ca cea a lui Kurosawa dar e un remake al naibii de bun, comparandu-l cu calitatea celor din ziua de azi. Personajele sunt bine definite, unele mai puternic schitate decat altele, dupa importanta lor in poveste dar si altele. Povestea in sine e cea din original...un sat sarac are nevoie de ajutor impotriva banditilor si astfel, cu banii putini pe care ii are, cauta cei mai disperati, sa le zicem, luptatori. Si acum, de ar fi sa recomand una din ele nu ar trebui sa mai stau pe ganduri insa durata originalului e primul lucru ce descurajeaza la prima vizionare...in rest nimic...asa ca e cel mai bine sa le luati in ordine cronologica.
8.5/10 - originalul are de la mine nota 9/10, sorry.

sâmbătă, 24 ianuarie 2009

The Exorcist {1973}

Incep prin a spune ca inainte de a vedea filmul asta nu credeam in posedarea unui om de catre un demon sau diavol himself...dupa vizionare...nimic nu s-a schimbat. Si cum s-o zic in asa fel incat parerea mea adevarata despre film sa nu fie ascunsa printre cuvinte...
Posedarea a fost intotdeauna o chestie absurda, oricum te-ai uita la ea, din orice unghi o privesti si o analizezi...e de la inceput pana la capat o chestiune psihologica, un dezechilibru mintal, o a doua personalitate, schizofrenia in cel mai rau caz posibil. Tot ce au spus doctorii profesionisti reprezinta adevarul...posedarea a ajuns sa fie o "boala" de ţăran, sau mai bine zis de taranca. Cand eram mai mic vedeam pe la teve povesti de astea cu "posedatu"...dar ce stie taranu despre boli mintale cand creieru lui a fost spalat intens si cu cel mai "bun" detergent, religia? Prima lui parere atunci cand vede un om ca se comporta ciudat e ca dracu a intrat in el...chiar si cand are un moment de agresiune temporara, la fel...dracu...a naibii prostie umana. Si indiferent daca vine vreun orasean pe la ei in sat, sa le mai explice cate o chestie, doua...ei nu, ca e traditie, ca e din mosi-stramosi si asta e bun...ca asa au "supravietuit" ei pana acum, cu gandirea asta ridicola. In fine...de ce am zis taranca si nu taran? Ca de fiecare data cand am vazut o poveste de posedare in Romanica numai persoanele de sex feminin sunt in centrul atentie...si asta le place lor, femilor, doar stim...cum ajung acolo nu mai conteaza (Scopul scuza mijloacele). Si de ce ajung ele in halu asta? Pai, traind cu o mentalitate inapoiata, umbland in cercuri majoritar religioase ca doar na...ce faci la tara? Prăşit si biserica in fiecare duminica pe putin. In biserica tot auzi despre cum pedepseste doamne-doamne pe cei ce fac rau...si in felu asta ajunge instabila noastra psihic de la tara sa fie fututa de unu prin fan si crede instant ca a facut un pacat...de ce l-a facut? A intrat dracu in ea, bineinteles...si crede asta pana cand preotu si numai preotul (ea stie cum arata si stie si cand e "posedata") ii baga doua vorbe, trei vrajeli din cartea de bucate...chestia asta se explica foarte fain si in film. De asta a castigat asa de multi fani filmul asta...prezinta ambele tabere ajungand la un acord comun...numai ca tabara cu religia uita ca sunt implicate multe efecte speciale si teatru...dar e ok...important e ca mie mi-a placut :)) .
De mult am aruncat la cos idei despre superstitii, traditii, Iisus si Dumnezeu, de mult, inventii inutile omului ce are puterea sa recunoasca sinelui cand greseste. Universul imi place...are logica, Big Bang-ul la fel, numai infinitatea lui il desfiinteaza complet pe Dumnezeu (si asta nu e singura chestie, sunt multe)...dar divaghez.
Tot ce imi arata filmul asta, de la un anumit punct e o fabulatie, fictiune, imaginatie...si asta mi-a placut ENORM!!! Constructia filmului e facuta perfect...exagereaza atat cat trebuie si nu se repeta...povestea are radacini atat in psihologie cat si religie, de multe ori, subiecte ce se bat cap in cap de cele mai multe ori. De fapt, sunt opuse complet una de cealalta...insa aici se reuseste sa se treaca de acea fina bariera ce le deosebeste fara sa sune absurd sau imposibil.
Vreau personal sa le multumesc celor doi oameni ce au facut filmul asta posibil: William Friedkin, regizorul si William Peter Blatty, scenaristul (ce a scris si cartea care a inspirat crearea filmului) si producatorul...doi oameni, trei sarcini extrem de importante ce au format capodopera asta horror/thriller. De fapt nici nu mai zic vreo ceva despre film...nu are importanta in nici un fel, totul e perfect...e unul din cele mai bune filme din '73...fara dubiu...gata. Nu mai zic nimic. Doar...VIZIONATI-L!!!
10/10

vineri, 23 ianuarie 2009

The Boy in the Striped Pyjamas {2008}

Teribil de trist. Tragic. Nu iti poti stapani lacrimile, oricine ai fi. Trebuie sa recunosc ca e o poveste extraordinara...nimic nu m-a putut pregati pentru ce aveam sa vad...nimic.
O poveste despre inocenta, ignoranta, prietenie...nu zic nimic despre povestea in sine si cum decurge aceasta insa daca vreti sa va descarcati lacrimile si nu stiti cum, filmul asta e indiscutabil o metoda eficienta...trebuie sa fii o creatura nemiloasa ca sa nu te simti miscata de povestea incredibila...
Partea mai putin buna a filmului e ca IAR se foloseste de Holocaust pentru a aduce pe ecrane inca o poveste din al doilea razboi mondial ce ii implica pe germani si pe evrei...se pare ca Hollywoodul nu ne lasa sa il uitam...normal, nu esti obligat sa te uiti la fiecare film despre Holocaust, dar cateodata nici nu stii la ce film ai sa te uiti decat atunci cand e prea tarziu...cateodata regreti, cateodata nu. Acum e imposibil sa regreti ca e si un film foarte frumos si bine facut. Regia e cum trebuie sa fie, mare plus pentru muzica si scenariu, actingul e decent si poate peste in unele cazuri...povestea insa face tot filmul. Iti rupe sufletul...si nu mi-e jena sa o zic.
Trebuie vizionat de oricine...preferabil cu cineva iubit.
8/10

The Reader {2008}

Nu prea am ce sa spun despre film, pe de o parte nu prea exista ceva de spus mai deosebit, pe de alta parte nu mi s-a parut o poveste prea grozava sau foarte interesanta...e fundamental inca o poveste despre Holocaust si am vazut destule despre subiectul asta, unele mai interesante decat altele. Pe langa asta avem si povestea de dragoste a unui adolescent, dragoste care stim ca ramane intotdeauna in minte cand aceasta e prima din viata unui om...
Pentru el a fost si cea mai importanta si a ramas asa toata viata lui, chiar daca iubirea lui avea cu vreo 20-30 de ani mai mult. Interesant e ca actorul ce il interpreteaza pe Michael Berg cand era in adolescenta lui, David Kross, nu avea inca varsta de 18 ani cand au inceput filmarile, asa ca au asteptat ceva timp pentru a putea filma scenele de dragoste...cu Kate Winslet...
Povestea Holocaustului din film e un substrat al lui, e povestea ce ajuta la definirea personajului lui Kate Winslet, insa este si cam inutila si putea fi inlocuita cu orice altceva (pana la urma, putea sa moara si de batranete...)...dar, chiar si asa ajuta la intelegerea relatiei dintre cei doi si deznodamantul acestiea, dar chiar si asa, tot nu e prea interesant.
Singura chestie care merita laudata aici e interpretarea lui Winslet, care, in mod ciudat mi s-a parut nitel mai slaba decat cea din Revolutionary Road...aici joaca mai calm, poate ca sa arate profunzimea tristetii, dar si mai nud, probabil si asta a atras atentia academiei. Daca castiga Oscarul, il castiga pentru toate rolurile de anu asta, inclusiv cel din Revolutionary Road.
Celelalte 4 nominalizari sunt pentru scenariu...da, de fiecare data cand cineva baga pasaje din carti renumite intr-un film atrage intotdeauna atentia criticilor...dar nu e asa de deosebit si am zis, povestea, desi trista si profunda, nu e extraordinara. Inca o nominalizare pentru "Cel mai bun film"...da, vizual e foarte bun, intra in anii '50-'60 foarte bine cu detalii considerabile, maret sau grand nu e, insa se focalizeaza pe feel si look. Regie...avand in vedere ca sunt nominalizari mai puternice in aceeasi lista, aceasta e doar asa, ca sa atraga atentie asupra filmului...la fel si pentru categoria de imagine.
E un film gri, monoton despre o poveste de dragoste din Germania...
8/10

joi, 22 ianuarie 2009

Madagascar: Escape 2 Africa {2008}

Okey, deci animalele din New York, desenate cam patratos s-au intors...motiv de fericire de asta data, nu ca in primul film, care era doar asa...ceva in plus, total nenecesar si doar pe alocuri amuzant. Primu a primit de la mine un bine-meritat 6.
Asta primeste mai mult, dar nu cu mult din cauza povestii. Nota, de asta data, e facuta de comedie...excelenta, de mult nu am mai ras atat la o animatie. Poante dupa poante, introduse decent, acolo unde trebuie si cand trebuie. Momente amuzante a caror autor sunt regele lemurilor (?) Julien, a carui voce a fost aceea a inimitabilului Sacha Baron Cohen (stiti voi...Ali G, Borat, that guy Bruno)...voce care facea poantele sa sune mai bine, dar si stilul de a vorbi si "mimica" au ajutat enorm. Al doilea personaj care a ajutat la starnirea rasului a fost trupa pinguinilor, sarcastici tot filmul, siguri pe ei, accidental de victoriosi in orice :)) .
A doua jumatate e specific americana...sau e specific umana dar reteta e una americana...fiul isi intalneste tatal si mama si viceversa si girafa are ceva cu hipopotamul Gloria. Desi mai putine poante in partea a doua, acestea au ramas la fel de bune, acompaniate de o animatie destul de reusita...
Per total merita vazut, acompaniat de rasete si distractie cu prietenii ori familia.
7/10

Oscar 2009 - Preziceri la cald

- Bun...deci...cel mai bun film. Avem 5 filme din care am vazut 4, dar sunt mai mult ca sigur ca The Reader nu e extrem de deosebit, dar asteptarile mele nu sunt imense, poate mai putin pentru rolul doamnei Winslet. Din cele 4 vreau sa castige The Curios Case of Benjamin Button, s-ar putea sa castige insa Slumdog Millionaire, fiind favoritul anului si al criticilor...mare greseala. Nu are nimic deosebit si nu m-a atins in nicio zona, nici "sufletu", nici creieru...pur si simplu e un film over-rated. Apoi, nici Cazul Curios nu ar merita din cauza ca seamana cu Forrest Gump...deci, nici una din favorite nu ar merita cu adevarat sa castige (nu am mentionat ca Slumdog seamana prea mult cu City of God). Deci, daca as dori sa aleg un al treilea castigator care ar merita cu adevarat Oscarul ar fi pentru Frost/Nixon insa inca astept The Reader, a carui review vine maine.
- Cel mai bun actor...iar am vazut 4 din cei 5...si din astia e usor si greu de ales in acelasi timp. Usor ar fi pentru ca Rourke e favoritul si si merita, cu adevarat. Apoi il avem si pe Pitt care joaca excelent, dar inca e tanar (relativ) si are in fata alte roluri marete, Penn joaca rolul unui homosexual asa ca luati asta cum vreti voi si apoi mai este si marele Langella care merita si el cu siguranta multa atentie pentru rolul maret pe care l-a avut. Merita deci Rourke, Pitt si Langella, in ordinea asta.
- Cea mai buna actrita...vreau Winslet sa le bata la cur pe toate, vreau deasemenea s-o vad bocind pe scena, ar fi penibilo-amuzant. Dupa merita Jolie si atat, ca pe restu nu le-am vazut :)) ...insa e o preferinta personala sa castige Winslet (a avut rolul incredibil si din Revolutionary Road) asa ca restu nici nu ma doare cum joaca.
- Actor in rol secundar...aici e evident: Heath Ledger, nu pentru ca a murit tanar, nu pentru niciun motiv imbecil ci pentru ca a jucat impecabil rolul lui Joker. IM-PE-CA-BIL...da, stiu sa despart cuvintele in silabe. Dupa el ar urma in ordinea calitatii rolului urmatorii: Downey Jr., Shannon, Brolin. Pe Hoffman inca nu l-am vazut, insa mai e timp, la fel si pentru cei de mai sus pe care nu i-am vazut.
- Actrita in rol secundar...nu prea ma doare insa ar merita...hmmm...Tomei prima, Cruz urmatoarea, Henson ultima...avand in vedere ca Doubt inca e pe lista de "must see!".
- REEEGGGGIIIIIEEEEE: Aici sunt, iar, multi favoriti, insa faptul ca sunt fanul sau devotat pana cand ma dezamageste profund...Fincher merita Oscarasul...insa are contra-candidati pe masura. Howard regizeaza excelent dialogurile si intepretarile lui Nixon si ale lui Frost, Van Sant (cu Milk) face un film controversant si astfel ii e mai usor sa iasa in evidenta...nu prea am bagat de seama regia din cauza ca e foarte non-Van Sant...Apoi, este Boyle, din nou favoritul, care a luat deja un Glob de Aur pentru regie tot anu asta pentru acelasi film...deci, cam stransa lupta aici...
- Scenariu original: Vazut In Bruges, Milk si Wall-E...merita...drum roll...Wall-E. Daca il vedeti intelegeti de ce...nu mai are sens sa mentionez si eu...
- Scenariu adaptat: Cazu Curios s-ar putea sigur sa nu castige ca Roth a luat deja un Oscar pentru exact aceeasi chestie...so no for him. Frost/Nixon e un scenariu extrem de fluent si concis ce este de inghitit si inteles foarte usor. Iar Slumdog, iar, nu mi-a atras atentia prin scenariul anume impaiat cu replici finute...a iesit prea mult in evidenta prin asta...nu mi-a placut. Iar, au mai ramas 2 de vazut.
- Imagine? The Dark Knight...evident. I mean, mi-am cumparat si DVD-u cu filmu asta, original, cu 2 DVD-uri in el, unul bonus. E prea perfect...si nu exista superlativ pentru perfect. Urmat de Cazu Curios, Slumdog si Changeling.
- Editare: TDK iar...da, am o preferinta pentru asta cand vine vorba de chestii tehnice intr-un film. Asta a fost facut cu cea mai noua tehnologie din orice punct de vedere si editarea a fost facuta de un adevarat profesionist (The Prestige, Batman Begins, The Truman Show...se pare editorul preferat al lui Christopher Nolan)
- Art Direction...scenografie? tot TDK, ca asa vreau eu...de nu...Cazu Curios.
- Costume...nu-mi pasa...nu stiu, daca ar fi sa aleg unu ar fi...Cazu Curios :))
- Machiaj...Jokerul iese fara dubiu in evidenta, insa si Cazul Curios nu e mai prejos. Hellboy ciii cauta acolo, nu stiu, dar sa zicem...
- Coloana sonora...pacat ca nu a intrat TDK, a fost descalificat din cauza ca sigur castiga, dar si cica ar fi fost 4 compozitor cand trebuie sa fie 2...naspa. Din cei ramasi merita Wall-E, Slumdog si Cazul Curios. De fapt, daca nu castiga Wall-E o sa fiu dezamagit...
- Cea mai buna melodie...Peter Gabriel of course.
- Sunet: tot TDK, l-am vazut la cinema, un cinema de calitate si sunetu e absolut perfect. Urmat de Wall-E, Cazul si Slumdog...
- Editare a sunetului...aici e pentru cunoscatorii adevarati...adica nu e greu, "auziti" (in sensul de vedeti) ca fiecare obiect de pe ecran sa aiba un sunet clar si precis, sa nu fie obiecte care nu au sunete cand sunt folosite in cadru...chestii de genu asta...adica o chestie la care lumea nu prea acorda multa atentie insa chestii care intregesc un film si conteaza de cele mai multe ori. Primu e TDK, Wall-E, Iron Man, Slumdog si Wanted poate sa se duca sa se culce de pe acuma.
- Efecte speciale: Chiar trebuie sa mai zic TDK? Normal ca e asta, Cazul e urmatoru pe lista si apoi si Iron Man...excelente efecte si la asta.
- Cea mai buna animatie: evident Wall-E, are mesajul cel mai puternic, plus ca animatia e excelenta si are o poveste foarte frumoasa. Urmat de Kung Fu Panda si apoi de Bolt.
- Cel mai bun film strain: Nu am vazut niciunu din pacate insa tin pumnii pentru Vals im Bashir.
- Documentar...nu ma intereseaza.
- Documentar-scurt metraj...iar, nu ma intereseaza.
- Animatie, scurt...nu am vazut nici una...
- Scurt-metraj...nu am habar.

Cam atat pentru o previziune la cald, mai sunt cateva de vizionat...pana pe 22 Februarie mai este timp pentru toate.

Oscar 2009 - Nominalizari

And the nominees are:

Best Motion Picture of the Year
The Curious Case of Benjamin Button
Frost/Nixon
Milk
The Reader
Slumdog Millionaire

Best Performance by an Actor in a Leading Role
Richard Jenkins for The Visitor
Frank Langella for Frost/Nixon
Sean Penn for Milk
Brad Pitt for The Curious Case of Benjamin Button
Mickey Rourke for The Wrestler

Best Performance by an Actress in a Leading Role

Anne Hathaway for Rachel Getting Married
Angelina Jolie for Changeling
Melissa Leo for Frozen River
Meryl Streep for Doubt
Kate Winslet for The Reader

Best Performance by an Actor in a Supporting Role
Josh Brolin for Milk
Robert Downey Jr. for Tropic Thunder
Philip Seymour Hoffman for Doubt
Heath Ledger for The Dark Knight
Michael Shannon for Revolutionary Road

Best Performance by an Actress in a Supporting Role

Amy Adams for Doubt
Penélope Cruz for Vicky Cristina Barcelona
Viola Davis for Doubt
Taraji P. Henson for The Curious Case of Benjamin Button
Marisa Tomei for The Wrestler

Best Achievement in Directing
Danny Boyle for Slumdog Millionaire
Stephen Daldry for The Reader
David Fincher for The Curious Case of Benjamin Button
Ron Howard for Frost/Nixon
Gus Van Sant for Milk

Best Original Screenplay
Frozen River: Courtney Hunt
Happy-Go-Lucky: Mike Leigh
In Bruges: Martin McDonagh
Milk: Dustin Lance Black
WALL·E: Andrew Stanton, Pete Docter

Best Adapted Screenplay

The Curious Case of Benjamin Button: Eric Roth, Robin Swicord
Doubt: John Patrick Shanley
Frost/Nixon: Peter Morgan
The Reader: David Hare
Slumdog Millionaire: Simon Beaufoy

Best Achievement in Cinematography

Changeling: Tom Stern
The Curious Case of Benjamin Button: Claudio Miranda
The Dark Knight: Wally Pfister
The Reader: Roger Deakins, Chris Menges
Slumdog Millionaire: Anthony Dod Mantle

Best Achievement in Editing
The Curious Case of Benjamin Button
The Dark Knight
Frost/Nixon
Milk
Slumdog Millionaire

Best Achievement in Art Direction

Changeling
The Curious Case of Benjamin Button
The Dark Knight
The Duchess
Revolutionary Road

Best Achievement in Costume Design
Australia
The Curious Case of Benjamin Button
The Duchess
Milk
Revolutionary Road

Best Achievement in Makeup
The Curious Case of Benjamin Button
The Dark Knight
Hellboy II: The Golden Army

Best Original Score

The Curious Case of Benjamin Button
Defiance
Milk
Slumdog Millionaire
WALL·E

Best Original Song
Slumdog Millionaire A.R. Rahman, Gulzar("Jai Ho")
Slumdog Millionaire A.R. Rahman, M.I.A("O Saya")
WALL·E Peter Gabriel, Thomas Newman("Down to Earth")

Best Achievement in Sound
The Curious Case of Benjamin Button
The Dark Knight
Slumdog Millionaire
WALL·E
Wanted

Best Achievement in Sound Editing
The Dark Knight
Iron Man
Slumdog Millionaire
WALL·E
Wanted

Best Achievement in Visual Effects
The Curious Case of Benjamin Button
The Dark Knight
Iron Man

Best Animated Feature Film of the Year
Bolt
Kung Fu Panda
WALL·E

Best Foreign Language Film of the Year
Der Baader Meinhof Komplex (Germany)
Entre les murs (France)
Revanche (Austria)
Okuribito (Japan)
Vals Im Bashir (Israel)

Best Documentary, Features
The Betrayal - Nerakhoon
Encounters at the End of the World
The Garden
Man on Wire
Trouble the Water

Preziceri intr-un post viitor.

miercuri, 21 ianuarie 2009

Pride and Glory {2008}

Plictisitor film fratilor (ca fetele nu au de ce sa vada un astfel de film)...si imi pare sincer rau pentru ala care crede ca e ceva de capu lui filmul asta...pentru ca nu e, nu are cum sa fie. Povestea despre coruptie s-a mai vazut pana la refuz in filmele cu politisti, alegeri dureroase s-au mai facut, totul e o copie a unei copii, a unei copii. E previzibil si deci e plictisitor.
As putea spune insa ca actorii au facut filmul mai bun insa as minti...singurul care mi-a placut cum a jucat a fost Jon Voight, a avut cateva momente foarte bine jucate si per total a jucat cel mai bine in filmul asta, mai bine decat intregul cast laolalta. Da! Edward Norton nu a jucat deosebit si nici Colin Farrell, au fost banali si singuru sentiment cu care s-au jucat a fost ura...si asta e usoara.
Mai avea putin filmul asta se transforma in unul foarte enervant...doar asa, fiindca producatorul a ales sa mai faca o prostie de genu asta cand lumea e saturata de ele...singura modificare, evident, actorii.
Nu mi-a placut...si eu cand ma gandeam ca poate m-as duce sa-l vad la cinema ca joaca Edward Norton si Colin Farrell...big mistake that would've been.
6/10

Cube 2: Hypercube {2002}

Acum imi dau si eu seama...una din multele sale parti mai proaste (decat in primul film) e ca ridica mai multe intrebari decat raspunde...si daca in vreun fel credeti ca raspunde la cateva intrebari, raspunde extrem de ridicol si aburd, dar e pana la urma un S.F. si de obicei astea nu au limita de bun simt sau logica...ceea ce, de mult ori, nu e rau din cauza ca e si foarte entertaining...exact cum e Hypercube.
Tin minte, asa cum am mentionat si la Cube1, ca il vizionam la tv si eram pur si simplu fascinat de partea vizuala a filmului. De asta data decorul e de fiecare data alb, de fiecare data luminat complet cu mici scapari (exista la un moment dat un moment in care Kate si Sasha vorbesc aproape de colt, camera se afla dupa perete, ele trebuie sa fie complet luminate insa nu sunt din partea cu camera...si mai sunt probabil, asta a fost una care m-a sacait pe mine)...decor ce mi-a atras atentia ca e atat de simplu insa se duce o poveste la capat...ce-i drept, o poveste exagerata.
Povestea e mai complexa si e si mai S.F., adica pe de o parte mai absurda (datorita grandorii), pe de o parte plauzibila, luand teoria ca fiind veritabila.
Scenariul nu e diferit fata de primul...aceeasi paranoia, acelasi sentiment de neputinta insa cu efecte ceva mai bune, de fapt, foarte bune pentru un film relativ ieftin...ca na, toti banii s-au dus pe efecte si pe actingul semi-slabut.
Phase 2 is complete! Bine ca stiu ca e S.F. ca de nu ... praf se alegea. Ce sa zic: Un fel de guilty pleasure...
6.5/10

Second day edit:
Am vazut si Cube 3 si asta e o porcarie. E prost, se intoarce la feel-ul primului Cub, cu acting mult mai prost, scenariu si mai tont si efecte la fel de proaste/bune ca in '97. Foarte, foarte slab.
5/10

Boogie {2008}

De la un film atat de plin de viata (Nunta muta) la unul fara, evident, am zis-o intr-un mod tragic pentru ca e o viata, una ce nu ai vrea sa o ai si una pe care o urasti atunci cand o vezi...
Am sa repet cuvintele cuiva pentru ca atunci cand le-am citit, parca s-a aprins ceva...seamana foarte mult cu American Beauty, numai ca e versiunea facuta romaneste. Viata de la inceputul anilor 30 cand esti insurat cu un copil si inca unul pe drum...o viata insuportabila si sa-ti dai seama de asta numai dintr-o zi e grav. Evident, vobesc despre oamenii din film, ca eu inca nu am ajuns sa ma insor si nici nu intentionez sa o fac prea curand.
Multe nu se intampla in filmul asta, tocmai de asta am zis ca e atat de lipsit de viata, insa tensiunea si stresul sunt chestiile din acest film care nu lipsesc sub nicio forma, acestea fiind indeplinite prin replici taioase, spuse calm, dar deep down avand o incarcatura emotionala imensa pentru persoanele implicate si stii, pe masura ce timpul trece, ca o cearta sa va isca, una executata tot la volum mic (ca doarme copilul alturi) dar in care ura se citeste clar...incarcatura emotionala care o simte, inevitabil si spectatorul ce doreste sa se implice in vizionarea filmului peste 80%.
Dragos Bucur e Boogie (care vine de la Bogdan) un tip a carui viata e indeplinita si de unde e el acum nu mai are unde sa se duca...asa ca atunci cand ajunge in statiunea lui preferata si ii intalneste pe vechii lui colegi din liceu si buni prieteni a decis sa faca fireasca greseala de a petrece noaptea ca in vremurile bune...din orice punct de vedere. Face greseala de a se intoarce in camera la sotia lui, in semn ca de fapt la ea tine si nu la amicii lui, ea il alunga si tot el se simte vinovat...nu-i nimic, profita la maxim...si parca tot zic ca a fost planul sotiei de a-i scoate din sistem stresul acumulat de la munca...cine stie...
Un film romanesc specific, cu final firesc la care unii o sa fie ca nuca in perete, cu toate ca nu e...jucat bine de Bucur si Marinca...de fapt si de Branescu si Vancica. Fiu regizorului (cred) face si el un rol foarte convingator, a fost invatat de la nastere cum sa fie actor, clar.
Pana la urma filmul asta sta in regie...in cadrele lungi de minute, in constructia tensiunii si a stresului si eventual in interpretarile actorilor. De vazut daca esti roman...
8/10

P.S. Unde a fost comedie ca nu stiu...? Referitor la genul filmului...

marți, 20 ianuarie 2009

Nunta muta {2008}

Puterea acestui film e incredibila. Are un impact puternic pentru fiecare spectator in parte, fiecare, dupa vizionarea filmului ramanand pe ganduri si dorind sa zica ceva despre filmul asta, orice...
Cred ca lucrul ce trebuie laudat in filmul asta e regia lui Horatiu Malaiele, debutul sau pe marile ecrane ale Romaniei si sper ca nu numai. Filmul e un deliciu si ne prezinta o combinare perfecta dintre comedie si tragedie, veselie si tristete. Doua din cele mai intalnite sentimente umane, doua din cele mai esentiale pentru a spune ca iti traiesti viata cu adevarat. Niciodata nu trebuie sa speram numai la bine, chiar si durerea din viata noastra ne defineste ca oameni, este esentiala.
Am ras cum nici nu mai stiu cand am ras atat de mult la un film romanesc, majoritatea dintre ele, cele noi, fiind de o tristete sumbra rara...chiar aveam nevoie de un film romanesc amuzant, comedie specific romaneasca...cea mai pretioasa.
Punctul culminant din film nu poate fi decat scena nuntii mute. Chiar eram curios ce motiv gasesc ei pentru a ajunge in situatia asta...ei bine, moartea lui Stalin...de aici stim sigur ca actiunea filmului are loc prin primavara lui '53, cand toata padurea era de un verde proaspat. Scena nuntii ne aduce aminte de comedia muta, de filmele mute ce nu pot fi uitate, scena are un aer bizar, neobisnuit, ireal si continua sa ne fascineze de la inceput pana in momentul cand incepe cealalta nunta.
Multe nu sunt de spus pe plan simbolistic, adica, sunt destule, iar fiecare are cate o poveste dar parca e mai interesant sa te uiti la ele decat sa le discuti. De exemplu aparitia Smarandei inca e un mister pentru mine, crezand ca asta e principalul motiv pentru care au venit reporterii cu paranormalul in satul sters de pe fata pamantului...
E un film bogat, frumos, amuzant si tragic...merita vazut.
9/10

Cube {1997}

Pacat ca nu l-am vazut pe asta primul. Acum ceva timp, cam prin 2003-2004 am vazut Hypercube undeva la tv, cred ca la HBO. Nu mai tin minte multe din el, nici nu l-am vazut de la inceput si l-am vazut o singura data insa vizual m-a captivat (si vizual dar si prin efectele speciale)...si acum regret ca nu l-am vazut mai intai pe asta ca sa-i "gust" cu adevarat ideea originala si pusa in practica atat de bine si relativ ieftin.
Avem o mana de oameni captivi intr-o camera patrata...s-au trezit aici si stiu ca sunt captivi, insa labirintul asta necesita inteligenta si rabdare ca sa fie elucidat, e un labirint cum nu s-a mai gasit pana acum. Este nevoie de matematica avansata (noroc de retardat), este nevoie de ingenuitate umana veritabila si mult, mult curaj. Avem o mana de oameni aparent alesi fara ceva comun insa ajungem sa ii cunoastem destul de repede si intelegem si scopul lor in acest labirint. Insa cam atat putem scoate bun de la scenariu ca unele replici sunt de'a dreptul ridicole spre amuzante...insa nu tot timpul.
Asadar, avem de-a face cu un film tensionant, plin de suspans, cu acting decent, regie ce a scos tot ce a fost posibil din actori si decor, niciodata plictisitor...de fapt, timpul a trecut zburand si asta e intotdeauna bine. E complex iar intrebarile care le punem la inceput si pe parcurs nu sunt raspunse in final si asta pentru ca lasa totul la imaginatia bogata a spectatorului iar asta e iar un lucru foarte bun.
E de mare efect.
8/10

luni, 19 ianuarie 2009

Saw V {2008}

Ultima parte din seria Saw, serie care a inceput atat de bine cu Saw (1) si incet dar sigur ajunge in declinul pe care il intalneste fiecare serie horror facuta vreodata...
Chestia asta poate avea mai multe cauze:
Una si de obicei principala e ca de la atatea filme povestea ajunge sa fie scrisa prost, absurd sau ridicol, de unde si o parte din fani fac bye-bye sau pur si simplu ajuta pe restu sa nu o vizioneze facandu-i publicitate proasta.
Alta cauza ar fi ca fanul primelor filme, de obicei cele mai reusite, vede cat de proaste sunt urmatoarele sau pur si simplu se plictiseste sa vada aceeasi poveste in alta lumina sau cu alti actori. Asta e fanul adevarat, pentru ca e sincer.
Desi vizionand seria am observat ca e in continua scadere calitatea filmelor mi-am zis ca e o serie care merita, la restul nu am ajuns sa vad nici 4 la cat de proaste erau inca de la primul sequal. La mine au fost acordate note in felul urmator: Saw (2004) - 10/10 (era ceva cu totul nou iar tensiunea din film a fost perfect distribuita dar si foarte puternica); Saw II (2005) - 8/10 (un sequal bun); Saw III (2006) - 8/10 (reusesc sa-l mentina cat de cat fresh dezvoltandu-i povestea); Saw IV (2007) - 7/10 (incep sa ma satur dar nu chiar...). Si acu vad ca is hotarati sa scoata cate unu pe an, e bine si e rau in acelasi timp. E bine ca oarecum deja stiu ca ma uit la un film la anu si e rau ca povestea s-ar putea sa fie si mai si...
Asta de acum a mai avut nenorocul sa fie si total neinteresant si nu m-a captivat in nici un fel...exceptand, poate, fazele cu nefericitii din poza de mai sus. Am avut si, zic eu, norocul s-o vad pe Julie Benz pe care o urmaresc as we speak in serialul sangeros "Dexter" (am ajuns la sezonul 3, ep. 8 si rullz pana acum...mai am putin si am vazut toate episoadele) ceea ce mi-a placut si m-a facut sa ma uit mai cu atentie.
In rest, banalut...insa e mai putin sangeros decat 4 sau 3...nu mai stiu diferenta :)) . Cam asta e problema cand ai prea multe filme cu aceasi povestioara si stil.
6/10

This Is Spinal Tap {1984}

A inceput promitator din punctul meu de vedere, insa incetul cu incetul comedia oferita de "prostimea" din film a inceput sa ma plictiseasca...de vina probabil a fost si lipsa de chef din partea mea.
E un mockumentar-rockumentar foarte reusit despre evolutia si caderea unei trupe de rock...si nu e vorba doar de una singura, cea din film, ci e vorba despre toate mediocritatile din trecut care au avut un album reusit si atat, traind apoi cu sentimentul ca o sa revina in atentia publicului. Cand am zis "prostimea" din film ceva mai sus m-am referit la prostimea personajelor, nicidecum la comedia de proasta calitate pentru ca a fost exact invers la asta. Exista cate o poanta la aproape fiecare replica, una mai insesizabila decat alta dar asta face parte din distractia filmului...sa iti dai seama si unde sunt poantele :)) . Daca le descoperi si le intelegi reusesti sa gasesti unul din cele mai amuzante filme vazute vreodata...
Versurile de la melodii sunt hilare, actorii joaca excelent si regizorul care e regizor si in film face o treaba tare de tot...si cam atat, ca vad ca nu am chef nici sa scriu calumea...
Vizionati-l.
8/10

vineri, 16 ianuarie 2009

Milk {2008}

Am zis ca tre sa zic vreo doua vorbe despre filmul asta ca e unul din cele mai comentate filme de anu asta si probabil unu care o sa primeasca premii...dar daca le primeste, le merita? Sau le primeste doar fiindca e un film ce vorbeste despre ceva ce nu se vorbeste de obicei intr-un film cu atata ardoare...ultimul astfel de filma fost Brokeback Mountain si stim cu totii despre ce e vorba in filmul ala.
Acum trebuie sa am grija cum vorbesc despre filmul asta ca sa nu fiu numit homofob (de parca mi-ar pasa). Cam asa se intampla la un astfel de film daca nu iti place...
Traim intro lume in care toleranta e un lucru rar si desi tot vorbim de zeci de ani despre ea si unii incearca din rasputeri s-o impuna alegem in continuare sa fim rasisti, xenofobi, homofobi...in generali alegem sa fim in continuare intoleranti. Din cauza ca ne place acolo unde suntem, din cauza ca nu ne place schimbarea...chestia e ca o sa mai fie nenumarate modificari in felul cum vedem viata acum pana cand ajungem la un punct in care nu mai modificam nimic si pana si asta o sa fie ceva imposibil...nu suntem o specie perfecta si nu o sa ajungem perfecti prea curand...din cauza ca nu ne place schimbarea, ne sperie, ne ingrijoreaza ca daca schimbam asta o sa se schimbe si altceva, formand o inevitabila reactie in lant.
Despre asta e vorba in filmul asta...schimbare. Acum depinde de privitor daca e in bine sau rau...prefer sa raman impartial spre indiferent, pentru ca nu stiu, mi s-a parut inutila toata debandada lui Milk iar circumstantele lui au fost ridicate pe un piedestal. Ce idee a vrut sa trimita filmul asta in 2 ore? Una simpla: toleranta, egalitate. Atat. In doua ore.
Bine, e o poveste reala deci trebuie studiate personajele, trebuie si nitica telenovela/drama care nu are neaparat legatura cu subiectul, trebuie personaje peste personaje care mai decare mai colorate, trebuie multe.
Van Sant regizeaza aici ca si cum nu ar fi el si in felul asta regia nu mai are nimic deosebit...e exact cum ai crede ca ar putea fi, fara ochiul deosebit care il mai are Gus in alte filme de'ale lui. Probabil pentru ca nu se focalizeaza pe asta ci pe partea cu transmiterea unui mesaj de toleranta si pe prestatia lui Penn (care, fara sa jignesc, serios, mi-a adus aminte cateodata de prestatia din I Am Sam, deci pe bune) care e foarte buna, e convingator tipu, e un meserias adevarat.
In rest, am zis, totul e despre tema si ce inseamna asta pentru noi, ne doare, nu ne doare...
Pe mine nu ma doare dar trebuie sa recunosc ca Penn a jucat excelent, insa si restul au jucat perfect pentru ce le cerea rolul.
P.S. E cu .50 mai bun decat Brokeback Mountain.
7.5/10

Frost/Nixon {2008}

Un film destul de important...atat prin relevanta constanta pe care o are pentru omenire si firea ei cat si relevarea atat de spectaculoasa a unui personaj istoric intr-un mod atat precis, oferindu-i in acelasi timp si o doza imensa de umanitate, aceasta dezvaluind un om complex, greu de descifrat, dar ale carui fapte vorbesc mai multe despre el decat propriile sale cuvinte...deseori regizate si alese cu grija. Nixon este starul acestui film, jucat excelent de Frank Langella, care a primit deja doua nominalizari si la Globul de Aur cat si la Premiile Bafta de anu asta.
Mi-a placut cam tot filmuletul, cu toate ca nu l-as numi unul excelent sau pe care l-as recomanda la oricine...e o drama politica asa ca celor care stiu ca acest gen nu le surade nici sa nu mai incerce, cu toate ca filmul are puterea sa-i razgandeasca. Totul e foarte bine facut: regie, scenariu, imagine, pana si machiajul si parul ajuta la intensificarea atmosferei anilor '70 (1972-1973).
Regizorul acestui film este renumitul Ron Howard care a mai regizat filme ca: Cocoon, Apollo 13, Edtv, How the Grinch Stole Christmas, A Beautiful Mind, Cinderella Man si mai noul (relativ) The Da Vinci Code...deci de 2 ani nu a mai scos niciun film. Ceea ce ii bine, pentru ca inseamna ca a stat mai mult la un film, studiindu-i potentialul si sper, se gandea cum sa-l faca mai bun din orice punct de vedere. A reusit cu Frost/Nixon sa faca o biografie interesanta, tensionanta, reala (ceea ce de mult ori nu e cazul in Hollywood), rapida si in special excelent scrisa.
In ea e vorba despre interviurile lui Nixon ce au avut loc dupa ce a demisionat din functia de presedinte al Americii, interviuri ale carui autor e un prezentator cunoscut de talk-showuri si concursuri televizate...adica ceea ce vroia publicul insa nu ceva de mare importanta. A facut show-uri in Anglia, America si apoi in Australia si avea oarecum o statura de celebritate, dar una care nu putea fi luata in serios cand vine vorba de chestii serioase...asa ca stirea cum ca el vrea sa ia cel mai important interviu al deceniului a venit ca o surpriza pentru toti cei interesati dar in special pentru Nixon, care a vazut in primul rand o modalitate de a face multi bani, usor.
Perechea Frost/Nixon ne ofera o lupta ale personalitatilor cum rar vedem pe ecranul cel mare sau oricare alt fel de ecran, o lupta ce are atatea batalii cate interviuri sunt, batalii ce sunt castigate numai de Nixon pana la cel ce conteaza...atunci cele castigate de Nixon sunt sterse din istorie pentru ca adevarata fata a lui Nixon nu este decat una corupta. Sunt mult mai multe de spus despre personaje...intr-un fel seamana una cu cealalta, ambele vor recunoastere, ambele vor sa fie amintite (cum vor ei). Unul e campionul ce isi protejeaza titlul si celalalt e tanarul ce vrea sa castige lupta pentru a-i lua locul - dar nu literalmente.
Repet, e foarte bine facut si e unul din cele mai bune filme ale anului 2008...merita vazut.
9/10

marți, 13 ianuarie 2009

Încă două

Da, inca doua pe ziua de azi...una care ar merita un post special, dar din cauza ca e ceea ce e, nu prea vad rostu...iar al doilea pur si simplu nu merita un post al sau.
Incepem cu cel care a fost vazut primul cronologic vorbind:

For a Few Dollars More - ce pot sa spun eu despre unul din cele mai bune westernuri din istorie? E unul din filmele ce fac parte din trilogia ce defineste westernul, westernul regizat de un italian, ceea ce e putin ironic. Il avem pe Eastwood, iar, in ultimele zile numai despre el citesc si aud pe unde "umblu" eu cu cursorul..extrem de cool, extrem de american, extrem de Clint Eastwood, stil ce il defineste pe el si pe cowboyul vesnic american - vesnic adica nemuritor, invincibil. Singura buba ar fi ca e cam lungut, dar eram pregatit din cauza ca vroiam sa vad un western, lucru pe care nu l-am mai facut de mult, excluzand Appaloosa. Pe langa Clint il avem pe Sergio Leone, marele regizor de westernuri, probabil cel mai mare si la carma melodiilor ce duc ritmul filmului se afla nimeni altul decat Ennio Morricone. Un western adevarat, sensibil incet, plin de suspans, cu o poveste ce iti indreapta mai mult atentia spre personaje decat spre ceea ce se intampla, insa nu e neaparat asa la fiecare. Mai multe nu am ce sa zic, e ceea ce e si degeaba zic mai multe. Mi-a placut, insa nu la fel de mult ca The Good, The Bad & The Ugly.
9/10

Role Models - asta este cel ce nu merita un post special...cu toate ca am vazut filme mai proaste carora le-am facut post special. Asta e o comedie tipica, cu doi tipi care au ceva, dau cu picioru in acel ceva, iau altceva, se descurca o perioada insa o dau in bara si aici, pana cand in ultimele 15 minute se rezolva tot. It's bullshit. Poate are cateva momente amuzante, nu le-am numarat, dar oricum erau mai putin de 10 in acest filme "de comedie"...normal, poate erau mai multe dar cine rade la poantele lor rasuflate? Eh, il vedem pe Stifler din American Pie...saracu, dupa atatia ani tot dupa numele ala il stiu...ii zice Seann (cu doi de n? De ce?) William Scott (oare sa aiba la fiecare nume cate 2 litere una langa alta?) si il mai vedem pe Paul Rudd, pe care nu il stie nimeni direct dupa nume ca e un loser, dar il cunoastem dupa fata. Il mai avem si pe McLovin din Superbad, aici fiind acelasi fraer numai ca alt nume, saracu o sa fie type-cast tot restul vietii sale si pe omuletu amuzant Bobb'e J. Thompson, amuzant ca injura de mama focului la cei 10 ani pe care ii are in film...(12 in realitate). Si cam atat. Nu vreau sa scriu mai mult decat la ^.
6/10

Changeling {2008}

Un film incredibil. Chiar nu ma asteptam...Stiam oarecum de inainte ca Angelina Jolie face un rol incredibil si chiar il face cu brio, fiind mama firava insa puternica ce se lupta cu cea mai mare forta corupta din oras, tocmai politia. O femeie de la care, la sfarsitul anilor '20, nu te asteptai sa lupte cu atata inversunare, cu atata dragoste si pentru a-si putea recupera baiatul pierdut, insa si pentru a face dreptate ca alte persoane in situatia ei sa nu primeasca aceleasi raspunsuri nesatisfacatoare...sau solutii ridicole la probleme serioase.
Clint Eastwood asta e genial...mai anii trecuti ziceam in sinea mea despre el ca trebuie sa se retraga, sa mai lase si pe altii, dar in principal ma legam de varsta lui...pe de o parte eram ingrijorat dar timpul a dovedit ca inca nu isi face griji de asta. Varsta nu l-a ajuns decat la suprafata. In filmul asta, pe langa cel de anul asta, Gran Torino, ne ofera impreuna cu scenaristul J. Michael Straczynski, o poveste induiosatoare, puternica, terifianta, profunda si uneori socanta. La mana lui Eastwood filmele nu sunt niciodata plictisitoare sau intentionat confuze asta din cauza ca prinde excelent emotia umana pe camera dar si din cauza ca stie sa-si aleaga scenariile cum trebuie, fie le foloseste pe ale sale, care sunt excelente. Majoritatea filmelor lui Eastwood se focalizeaza ca tema pe durere si pierdere in viata insa povestile sunt diferite iar acestea au nevoie de un ochi perfect antrenat pentru detaliu si autenticitate. Nu pot sa-l laud destul pe Eastwood...cariera lui vorbeste de la sine.
Angelina Jolie, avand deja instinctul maternal intins la maxim cu nici nu mai stiu copii are, joaca, evident, perfect rolul asta. Avem chiar si cateva scene in care ne aduce aminte de prestatia de Oscar din Girl, Interrupted, unde a jucat o domnisoara sociopata la perfectiune (aproape, ca asta oricum nu exista). Nu pot sa-mi scot din cap imaginea care mi-a fost intiparita in spatele creierului, aceea a unei femei slabe la exterior, daca bate vantu mai tare o ia pe sus, insa puternica ca o fiara din otel in interior, nimic nu o opreste pentru a gasi adevarul despre fiul ei, poate doar coruptia si prostia din unii oameni. Eu sincer ii doresc un Oscar, dar inca nu am vazut toate pretendentele pe anul asta, insa tin si cu Kate Winslet, ea fiind in vizorul Oscarurilor de mult mai mult timp...avand deja, saraca, 5 nominalizari, plus ca merita.
Apoi imbinarea perfecta a intregului cast pentru a spune o poveste dureroasa...de la John Malkovich ca reverandul justitiar ce face dreptate cu ajutorul radioului...si alte cateva roluri mai mici care insa spun mult, chiar si psihopatul Gordon Northcott, jucat de Jason Butler Harner, te terifiaza pana in maduva oaselor.
In final totul se contopeste perfect si primim o poveste foarte frumoasa si spusa foarte bine despre curaj si perseverenta din partea celor mai improbabile persoane.
9/10

duminică, 11 ianuarie 2009

How to Lose Friends & Alienate People {2008}

Un film de genu asta are un potential imens...insa in acest caz acest potential nu a fost atins. Sunt oarecum un fan al lui Simon Pegg, insa mi-a atras atentia realativ tarziu fata de cariera sa de la teve inca din anii '90. Prima data cred ca l-am vazut in Shaun of the Dead, un horror-parodie facuta excelent, extrem de amuzanta dar si sangeroasa in acelasi timp...apoi in Hot Fuzz alta parodie reusita dupa orice filmu cu politisti (Bad Boys, Point Break si altele)...si de la astea doua am hotarat sa vad orice film in care apare omu asta amuzant care e nascut in aceeasi zi ca mine...Run Fatboy Run si asta de acu.
Asta de acum parca i-a lipsit ceva, comedie a avut cica, chiar daca eu nu prea am ras, morala a avut chiar daca era subtirica...seamana cu cea din La Dolce Vita, tot o dezumanizare a sufletului ce e inconjurat de alte suflete goale, superficiale ce fac totul pentru bani, atentie si faima. Eventual ajungi ca persoanele din jurul tau fie ca vrei, fie ca nu vrei.
Filmul asta e primul mainstream, adica 100%, Hollywoodian a lui Simon, Pegg joaca bine insa filmul nu e ceea ce ai vrea sa fie...te dezamageste la un anumit punct. Pegg este pus sa joace britanicul impiedicat in loc de un necesar reporter cu replici taioase la fiecare pas...prima ora a fost distractiva, iar ultima juma de ora nu ne-a aratat decat ceea ce credeam de la inceput ca e filmul asta...o comedie romantica...se putea mult mai mult cu filmu asta din cauza ca se vrea o satira la adresa a tot ce e faima si Hollywood si parca nu a fost destul de taios...
Castul e bun...Jeff Bridges e din nou The Dude, Kirsten Dunst e draguta dar parca simti ca imbatraneste prematur si cariera ei nu prea duce nicaieri, Gillian Anderson e rece si foarte tare in rolul asta si Megan Fox e buna ca actrita fara creier ce cauta faima. Nu e nicio problema in cast.
Totul e in scenariu si regie...
7/10

sâmbătă, 10 ianuarie 2009

Bolt {2008}

Imposibil sa neg ca nu a fost amuzant...sau distractiv, sau rapid...dar la fel de bine a fost Disney de la un capat la altul, adica si dulceag pana la diabet. Asta nu m-a deranjat ca eram pregatit, am luat o injectie de insulina inainte, dar o zic sa fiti voi pregatiti in caz ca aveti de gand sa-l vizionati.
Mare lucru despre subiect n-am sa spun ca e intr-un fel farmecul...orice detaliu ar putea strica distractia vizionarii lui asa ca nu zic decat ca e un film misto, cu o animatie foarte reusita din orice punct de vedere care inca mai pastreaza cateva caracteristici ale desenelor vechi 2D, merge...
E vorba despre animale si stapanii lor, deci cei care au un caine sau o pisica sau un hamster sau orice altceva, merge o vizionare...dar sa nu uitati insulina.
Insa, filme de astea am mai vazut si am sa mai vad...si din cauza ca nu e ceva nou nu vad de ce ar merita o nota umflata. E bine facut, e distractiv, prea putine voci celebre, dar nu e necesar...
Cred insa ca o sa primeasca o nominalizare pe care nu o va castiga din simplu fapt ca nu prea sunt pretendenti pe anul asta la capitolul de animatie...oricum Wall-E castiga doar daca nu castiga la cel mai bun film si nu la cea mai buna animatie...o sa vedem.
7/10

The Wrestler {2008}

Nici nu stiu ce sa zic...am ramas mut...nici nu stiu cum sa incep...
Filmul e o prostie. Serios. Pentru mine e un soc sa vad ca Darren Aranofsky a ales sa regizeze, daramite sa si produca un astfel de film...de ce? Ce a crezut ca poate iesi dintrun film ca asta? E anormal...Cred ca cel mai mult m-a uimit nota imensa de pe imdb...complet nejustificata.
Deci oameni buni care ati vazut filmul asta si va placut imens...filme de genu asta s-au facut la greata...filme cu subiect sportiv in care un sportiv ajunge la o varsta cand stie ca viata sa e de rahat de fapt, ca a avut un moment de glorie, mult apus acum, cariera lui e la final...si nu poate accepta asta...e stereotipul perfect intr-un astfel de subiect. (un exemplu asemanator e Rocky Balboa...si asta nu e singurul, e doar unul care mi-a venit acum in cap).
Darren e un regizor extrem de talentat si nu inteleg de ce a ales drumul asta...regizor tanar ce a regizat filme ca Requiem for a Dream (film extrem de profund despre oameni dependenti de alt stil de viata, deloc sanatos), The Fountain (film mai profund despre viata, iubire si nemurire) si Pi (pe care nu mi-l mai amintesc foarte bine, cu toate ca stiu ca a fost foarte bun)...acum cu filmul asta a luat o complet diferita intorsatura.
A facut o drama clasica, perfect americana...pai de ce ma Darren ma? De astea s-au mai facut...nu mi-ai aratat decat ceea ce stiam ca o sa se intample. Perfect previzibil film si asta m-a uimit din cauza ca ma, nu se poate, trebuie finalul sa fie diferit...trebuie sa fie ceva. Nu a fost nimic, a fost exact cum ma asteptam. Ceea ce nu e bine. L-am vazut, dupa primul atac de cord ca doreste sa se schimbe in bine...da, pana la urma si asta era previzibil...da, probabil oricum era tot previzibil era si asta din cauza povestii pe care am mai vazut-o in diferitele ei ipostaze.
Singurul lucru bun e actingul lui Mickey...pana si eu recunosc ca un astfel de joc actoricesc merita laudat si chiar premiat, e method acting at it's best. Puternic, trist, curajos, o combinatie perfecta cand vine vorba de a atrage atentia pentru premii. A avut toate elementele unui jucator de Oscar: lacrimi la momentele triste, putere la scenele unde asta e necesara si sa-l vezi pe Rourke la 52 de ani ca isi face singur cascadoriile e ceva. Cam atat e de laudat la filmul asta, un acting foarte bun. Nici actorii ceilalti nu fac rau, de fapt, Marisa Tomei e foarte into the role si inca e frumoasa, Evan Rachel Wood joaca si ea bine in putinele scene in care apare. Tomei insa mi-a adus aminte putin de personajul din South Park, striperita aia batrana cu sanii lasati care umbla prin club zicand cu o voce groasa, ragusita: "Dance? Anyone like a dance?".
In rest, nu pricep de ce ar fi numit filmul asta bun...e un cliseu de la inceput pana la sfarsit...e ce am mai vazut si regia nu ajuta cu nimic. Pacat. Mare pacat.
7/10

RocknRolla {2008}

GUY RITCHIE IS BAAAAACK!!!
Nu pot sa zic ca s-a intors cu acelasi spirit de a face un film ca in Snatch. sau Lock, Stock and Two Smoking Barrels, pentru ca as minti, foarte mult. Nu, e mai slabut, dar atmosfera se pastreaza...lipsesc renumitele scene ale lui Ritchie pline de comedie specific englezeasca, insa avem parte de asta data de o poveste mai intortocheata si nu stiu daca trebuia sa fie neaparat asa de...
De asta data, ca doar na, pana si gangsterii se modernizeaza si nu mai actioneaza ca in trecut, acestia au gasit o noua modalitate de a face multi bani repede...cum? Cumpara o proprietate care costa foarte putin, asteapta o perioada pana cand valoarea se mareste de 5 ori...cel putin asta e teoria, dar pe noi nu ne intereseaza asta atat de mult ci cum are sa se joace filmul asta cu noi. Nu prea spectaculos, asta e sigur...multa vorbaraie, putina actiune, putin umor, per total nu prea entertaining si asta e pacat din cauza ca asta e o semnatura a lui Guy Ritchie. Pana cand el nu o sa aduca entertainmentul inapoi in filmele sale ele nu o sa aiba succes indiferent ce subiect sau ce poveste au...actorii au fost banali si am simtit cum personajul lui Tom Wilkinson a avut momente cand semana prea mult cu un alt personaj gangster din celelalt film al lui Guy, Snatch....si anume Brick Top (who FUCKIN' rulled). Now...nu stiu daca a fost de vina lipsa unei traduceri (ca nu prea sunt obisnuit cu limbajul englezilor si diferitele cuvinte ce le au pentru aceleasi lucruri fata de americani) dar de cele mai multe ori m-am simtit strain si imi era greu sa urmaresc despre ce e vorba si ce se urmareste...eventual mi-am dat seama dar, cum am zis mai sus, l-au facut parca inutil de intortocheat.
Ca sa insumez: unu vrea bani sa faca bani mai multi de la un rus, acest rus ii da un tablou (care era perfect asemanator, ca simbol, cu servieta din Pulp Fiction, nestiind ce contine sau cum arata) ca sa ii poarte noroc, tabloul este furat de nu se stie cine pana la un moment dat, afla niste baieti care fac treburi mai mici prin oras de existenta acestui tablou si ce semnifica pentru rus si pornesc si ei in cautarea lui...acesti baieti mi s-au parut tare inutili si nu am simtit ca au rezolvat vreo ceva (side note: Gerard Butler -> complet inutil)...tabloul, se afla, ca a fost furat de un mort ce vorbest, rusu afla ca tabloul lipseste, il pedepseste pe gangster...si ramane finalul. Bineinteles, intre, mai sunt detalii care se pierd prin poveste, detalii ce nu au neaparat o semnificatie pentru film...eu, normal, fiind fan Ritchie, am sa-i mai dau o vizionare. Dar deocamdata nu prea m-a multumit...dar ii dau nota pe care cred ca o merita dupa ce-a dea doua vizionare.
7.75/10

vineri, 9 ianuarie 2009

Body of Lies {2008}

Ei bine acum, e un thriller politic...asa si, ai intreba acum...si eu raspund: N-am nici un fel de inspiratie acum si nu pot sa zic decat ca e un film bunicel...si bineinteles, o data ce incep sa scriu ceva imi vin mai multe in cap:
Sa incepem cu subiectul...avem un agent CIA jucat de Leonardo DiCaprio infiltrat destul de adanc in tara si cultura respectiva incat nu ridica prea multe suspiciuni la inceput (are si barba, mai mare decat cea din poza de sus...e si destul de bronzat, stie limba la perfectie). Sarcina lui este aceea de a gasi teroristi...si nu pe cei mici, ci pe cei mari, tocmai de asta are o slujba importanta, un rang destul de mare incat reuseste sa faca ce vrea el (de cele mai putine ori). Ca sa ajunga la cei mari, mai intai trebuie sa-i prinda pe cei mici, sau macar persoanele de legatura...
Acesta are un sef undeva prin Virginia (in Langley, unde se afla si sediul C.I.A.-ului) care ajunge sa faca greseli din cauza ca nu vede "the big picture", om cu decizii importante care se afla la zeci de mii de kilometri distanta, departe de locul cu problema...asa ca tot ce vede el e ceea ce vede satelitul si ce primeste ca informatii de baza pentru rezolvarea cu succes a misiunii. Nu il intereseaza victimele colaterale, nu il intereseaza nici alte conexiuni pe care le face Leo la locul faptei cu persoane importante pe care seful (Russell Crowe) le desconsidera ca na, el reprezinta aroganta si puterea suprema a Americii.
Vedem scene de actiuni nu foarte spectaculoase (din cauza ca asta e si ideea), pentru ca trebuie sa fie cat mai naturale, sa para reale, sa fie de la fata locului, tu, specatorul, stand la 5 metri distanta de locul unde intra glontul in teroristi...si exploziile sunt misto, insa scena aia cand personajul lui Leo il impusca pe Nazir (pe la inceputul filmului) cu un Scorpion (asa se cheama mitraliera aia mica, seamana cu un Uzi mai mic) si nu se aude nici un sunet de la gloantele ce sunt trase in ala, e cam exagerata faza...m-am legat de aia ca mi-a iesit in ochi.
Apoi mai avem fuga asta continua dintr-un loc in altul care pe de o parte mi-a placut din cauza ca a pastrat filmul alert si spectatorul atent insa poate deveni putin confuza la un moment dat. La finalul filmului nu stii exact ce sa culegi din el insa sa nu-l judecati ca inca un film despre musulmani si cum toti sunt teroristi pentru ca tocmai ideea asta incearca filmul sa o desfiinteze. Observati cum personajul principal, Ferris, alege sa ramana la final in tara asta, se indragosteste de o femeie de acolo, il aproba tot timpul pe Hani, deci ceea ce face mass-media cu capul nostru cand vine vorba de Orientul Mijlociu e gresit, dar ce sa-i faci, unii nu aleg sa gandeasca pe cont propriu ca e mai usor sa iei parerilor unor neica Nimeni de la tv, ca na, cineva a ales ca e bine sa-i puna la tv...
Actorii joaca decent: Russell nu face un rol incredibil dar e comic cum personajul sau combina viata de familie si treburi ce tin de vieti umane atat de firesc incat e imposibil sa nu zambesti nitel la natura nonsalanta a americanilor...parca comanda un joc. DiCaprio mi-a adus aminte de Blood Diamond ca si acolo a jucat asemanator...adica bine dar nimic mai mult. Oricum, el anu asta iesa in evidenta pentru rolul din Revolutionary Road.
De vazut...insa sfatul asta se duce mai mult la tipi, ca tipele nu o sa ramana lipite de ecran nici 20 de minute...cu toate ca este loc in filmul asta si de o poveste de dragoste :)
8/10