La Dolce Vita {1960}

Greu sa descrii un astfel de film...1. pentru ca e facut de Federico Fellini, un adevarat cunoscator al personalitatii umane si diferitele sale aspecte dar si un excelent pictor de tipologii umane, cam toate persoanele pe care poti sa le intalnesti intrun oras sunt introduse aici cu un scop, iar folosirea lor nu e fortata...si 2. e foarte lung...e un film episodic chiar ce poate fi impartit usor in capitole.
Filmul incepe si iti dai seama repede ca nu are o intriga ce ar duce la un final-final cum intalnim in restul filmelor. Mesajul filmului e insa simplu: Viata e frumoasa/dulce...asa cum se traduce si din titlu. E un titlu simplu ce ne pregateste pentru tot felu de scene frumoase, dulci, calduroase - WRONG! Prezinta viata asa cum este ea, cu bune, cu rele, cu moarte, cu viata, cu tragedie dura, cu naturalete completa...asa cum vrei sa iti fie prezentata, fara dulcegarii.
Majoritatea filmelor lui Fellini il prezinta pe omul modern intr-un cadru urban, iar acest cadru urban il omoara, incet incet, pe acest om modern, distrugandu-i radacinile cu natura, cu simplitea. Aceste mici scene cu natura, cu realul sunt prezentate excelent prin 2 intalniri ale lui Marcello cu o fata tanara si dulce, de la tara, care a venit sa lucreze intrun oras mare de pe malul marii. Prima intalnire e intr-un restaurant in aer liber cand personajul nostru principal - ce il intruchipeaza pe Fellini si nu numai - scrie ceva de "mare" importanta insa este inrerupt sau fascinat de aceasta tanara si simpletea ei. A doua intalnire are loc in final cand, dupa o petrecere puternica, Marcello iese impreuna cu restul prefacutilor pe plaja sa se holbeze la o creatura monstruoasa tocmai pescuita de pescarii locali. Este iar fascinat de o aparitie feminina care ii face semne, este aceeasi tanara dar nu stim daca reuseste sa ii vada fata. Sunt despartiti de un mic paraias, usor de traversat, insa Marcello alege sa se intoarca la multimea umflata de impresii si falsa intelectualitate.
Omul modern, pentru a supravietui, trebuie sa traiasca intro jungla de metal ce ii distruge sensul adevarat al vietii...asa cum spune idolul sau din film care il trezeste la realitate impuscandu-se in cap dupa ce face altceva..."Don't be like me. Salvation doesn't lie within four walls. I'm too serious to be a dilettante and too much a dabbler to be a professional. Even the most miserable life is better than a sheltered existence in an organized society where everything is calculated and perfected.".
Film excelent greu insa de vizionat cateodata.
9/10