A Fish Called Wanda {1988}

Comedie englezeasca...la care nu am ras. Nu mi s-a mai intamplat asta vreodata. Intotdeauna am considerat ca umorul englezesc e intotdeauna cel mai reusit din cauza simpletii lui si impactului pe care il are. Sarcasmul englezesc e o lovitura crunta pentru oricine o primeste si e delicios de privit. Asta in schimb, pe langa situatiile ridicole sau absurde (dar nu extrem de exagerate) in care intra personajele nu am putut sa nu simt o oarecare tendinta de a americaniza filmul. Asta fie din cauza celor doi actori americani din plan principal Jamie Lee Curtis si Kevin Kline, a caror sarcina in film e sa arate prostia originala americana dar si fapul ca sunt, efectiv, mai inculti si mai neciopliti decat englezii. Englezii pe de alta parte sunt opusul lor dar defectele lor stau in frica extrema, irationala, de umilire...pentru ei, reprezinta moartea lor sociala. Ceea ce spune o chestie.
Pe langa situatiile in care se baga personajele sunt insasi personajele motivul pentru care umorul ar fi prezent. Fiecare este binedefinit, unic...il avem pe Otto fostul agent CIA care are un snobism la fel de mare ca propriul eu, citind filosofi consacrati, dar care, mai mult ca sigur, se simte mai bine cu un ziar, citind bancurile din final. E dureros de prost, violent, poate fi pacalit usor...e chintesenta unui american. Nesimtit, infumurat, care se crede mai destept decat este...
Mai este echivalentul lui Otto in feminin: asa numita Wanda...femeia americana care e seducatoare, profitoare si vicleana...dar care in strafundul ei vrea sa fie iubita. Mai avem un balbait englez care iubeste animalele, reuseste in tentativa de a asasina o babuta, ce ar putea pune in pericol libertatea unui "amic" de'a lui, sa ucida 3 caini nevinovati dar care sunt la fel de rai ca stapana - merge la inmormantarea fiecaruia si depunde flori. In cele din urma avem avocatul, jucat de Cleese, Archie care e un bufon placubil, fericit in banala sa existenta si situatie pana o intalneste pe Wanda, cand isi da seama ca a trait degeaba, el neiubindu-si sotia sau familia.
In fond, nu prea am avut de ce sa rad, poate mi-e stricat "funny bone"-ul azi, poate filmul nu e chiar atat de amuzant, dar poate o sa-i acord o vizionare cand oi avea chef sa vad prestatia de Oscar a lui Kline, pe care o merita...
7/10