luni, 30 mai 2011

The Hangover Part II {2011}

Deja stii ca atunci cand se repeta intriga din primul film si in al doilea film...astfel formandu-se doua filme cu aceeasi formula dar cu background diferit...stii ca nu o sa mai fie la fel de distractiv sau amuzant. Pur si simplu nu e posibil sa te mai intereseze inca o data prin ce tampenie au trecut cei 3 de data asta...si totusi (si aici imi vine sa plang) lumea merge la cinema sa vada un film care nu e pentru cinema. La primul film am ras sporadic, avea o atmosfera misto care a mai fost si in alte filme cu baieti imbatandu-se si nemaistiind de ei...dar cred ca ajungea. Si asa nota de pe imdb mi se pare colosala pentru un film de genu ala...dar au ridicat-o actorii si "chimia" dintre ei, nu numai scenariul si povestea.
Aici, in al doilea, au incercat sa aduca o poveste interesanta care m-a tinut captivat dar atat. Nu am ras, nu a avut momente amuzante prea bune si in total mi s-a parut un film in plus. The End. E oricum destul de enervant ca ii vezi ca patesc aceeasi chestie...e practic acelasi film si de abia astepti sa vezi pozele din final...da, si acum e la fel, au poze facute de telefonul unuia dintre ei, poze ce par a fi facute cu un blitz puternic rau de tot...mda.
L-am vazut acum ca nu aveam ce sa vad si nu mai aveam rabdare sa astept o calitate mai buna de la ceva care oricum aveam presimtirea ca nu o sa straluceasca.
6.5/10

Hall Pass {2011}

Aveam juma de gand sa nu zic nimic despre filmul asta nu pentru ca nu mi-a placut, nu pentru ca nu am ras la el ci pentru ca nu prea am ce sa zic despre el. Ganditi-va ca e un film la care razi, care iti place la prima vedere dar pe care nu l-ai recomanda la nimeni pentru ca are momentele in care depaseste limita, cum e momentul de la sala de sport...
Fratii Farrelly au facut in trecut unele din comediile mele preferate...Dumb & Dumber e deja un clasic, There's Something About Mary cred ca ramane in amintirea oricui datorita lui Cameron Diaz si renumita scena cu "gelul" de par...Me, Myself & Irene, inca o comedie reusita cu Jim Carrey unde a fost folosit la maxim...pana si Fever Pitch are momentele lui dragute si/sau amuzante. La ei razi ca te fac sa te simti ca acasa, printre oamenii de pe ecran...simti ca sunt reali, ca iti sunt prieten si ca ai ras impreuna cu ei de multe ori. Reusesc, partial, si cu filmul asta sa faca la fel dar parca nu simti la fel. Personajele intr-adevar incearca sa para naturale, in majoritatea timpului chiar reusesc dar lipseste umorul dar cred ca mai mult lipsesc actorii care duc filmul...nu ca in filmele de mai sus.
Hall Pass ne vorbeste despre relatiile moderne si cum iubirea e nemuritoare, atata timp cat a existat initial. E o chestie siropoasa dar e mai mult un film pentru barbati la care se pot uita si femeile.
7/10

Rango {2011}

Cu siguranta cea mai buna animatie pe care am vazut anul asta si scrie 2011 pe ea. Conteaza si cine le face si cand un regizor si asa bun la filme, cum e Gore Verbinski (seria Pirates of the Caribbean) se da pe animatie treaba e garantata...distractie, amuzament si actiune cat incape...toate asezonate cu personaje delicioase si bine facute cum sunt toate cele din acest film. Bineinteles, cel care iese in evidenta cel mai mult este Rango, personajul jucat de Johnny Depp...zic jucat pentru ca am vazut cateva secvente cum a fost facut filmul...si desi nu s-a folosit motion capture-ul deloc, actorii tot au fost nevoiti sa interactioneze unul cu altfel astfel facand actiunea mai credibila si de calitate.
Un alt mare plus la acest film a fost scenariul. Replici taioase, bine punctate, care duc povestea intr-o directie previzibila dar oricum distractiva. Finalul a fost evident pentru ca e un film optimist unde conteaza calitatea animatiei si talentul fiecarui artist in parte. Scenariul a fost intotdeauna amuzant si surprinzator prin cateva momente.
E cu siguranta si un film bun, nu numai animatie, aducand ceva nou...ca doar na, nu s-a mai facut vreun western animatie pana acum. Acesta e, la fel ca multe animatii finalizat cu un mesaj ecologic, insa mai bland...acuzand omenirea de crearea deserturilor din zonele si asa secetoase ale americii vestice. Pe langa asta s-a mai scos in evidenta ca apa este cea dintai resursa, fara ea nefiind posibil, practic, nimic. Asadar, un film foarte misto, pe care o sa-l mai vizionez si pe care o sa-l pastrez.
8/10

joi, 26 mai 2011

Restrepo {2010}

Evolueaza cum se "joaca" razboiul insa instinctul din om ramane acelasi. Filmul urmareste un an din razboiul din Afganistan...Tim Hetherington, Sebastian Junger au urmarit un batalion in zona cea mai periculoasa din tot razboiul. E ceva interesant si fascinant sa urmaresti o mana de oameni (vreo 20-30) cum isi pierd viata si prietenii pentru un razboi atat de inutil. Dar americanii observ ca au o traditie...fiecare generatie trebuie sa aiba un razboi, altfel tara aia moare de foame...dar nu, stai, ca ar fi exact invers. Sutele de miliarde bagate in razboi ar fi directionate iar in ceea ce trebuie...si nici macar Obama nu a putut opri in totalitate razboiul. Se chinuie de 4 ani, de cand a inceput mandatul sau...asta pentru ca nu sta in mainile lui puterea ci in a marilor corporatii care fac miliarde vanzand arme ambelor tabere. Ce am vazut noi in filmul asta? Tineri intre 20 si 30 de ani luptand in pustiu pentru ce...? Eradicarea terorismului de la sursa? Pentru libertate? Iar ailalti pentru ce lupta? Religie? Nu apara ca sa se apere...daca erau nevinovati nu aveau de ce sa lupte. Dar poti sa le zici asta? Nuu...Te iau imediat cu tara, cu traditiile lor ce trebuie aparate, pentru adevar si libertate...da, si ei tot pentru asta se lupta.
Razboiul se repeta dintr-un singur motiv...nimeni nu invata nimic din precedentele. Si mi se pare corect ca o tara atat de bogata cum e America sa atace un tantar amarat cum e Afganistan...are logica. Aici isi aruncau gloante unu altuia cu gandul ca poate-poate nimeresc ceva.
Poate isi merita soarta, poate o fac pentru bani, dar e un pret destul de mare de platit cand ai in fata ta moartea si apoi trauma pentru tot restul vietii.
7.5/10

Monanieba {1984}

 Repentance
Interesanta treaba.
Incepuse in forta cu o doza de mister si/sau comedie absurda cand cadavrul proaspatului decedat aparea in fiecare dimineata sprijinit de copacul din curtea fiului sau...de ce? Cum? Cine? sunt intrebari...
Apoi, incet-incet, cand incepe povestea din tribunal a faptasei, a inceput sa se lumineze misterul si sa intelegem motivul. Filmul e cu tema religioasa dusa la extrem. Personajul principal, Varlam Aravizde (jucat de Avtandil Makharadze), a fost un conducator totalitar care a interzis ideea de biserica si arta (nu ca ar exista o legatura intre ele...hmm) in orasul sau. A avut un regim foarte stalinist si astfel aflam unde vrea sa bata filmul lui Tengiz Abuladze. Incepuse atat de bine si a sfarsit asa de prost prin ducerea la extrem a faptelor unor necredinciosi...e ca si cum regizorul a vrut sa arate cat de prost gandesc ateii din cauza ca ajung sa nu mai diferentieze binele de rau, chiar daca o perioada stau in limitele moralului. Exagerea faptelor personajelor din tabara negativa, ateii, au fost pusi intr-o lumina voit ridicola de autodistrugere pentru ca regizorul nu e de acord cu punctul lor de vedere...
Aparent omul are nevoie de biserici si nu de scoli sau spitale (cum e exemplu orasul in care locuiesc eu, Iasi, si sunt sigur ca in orice oras din tara). Biserica e o institutie all-profit care vinde false sperante si linisteste suflete simple...n-am nimic cu credinta intr-o zeitate inchipuita atata timp cat o face in liniste, smerit, asa cum trebuie. S-a auzit, Becali? (si nu numai).
Divaghez. Filmul are calitatile lui, cinematografic vorbind, simbolic vorbind, dar fiindca a fost dus la extrem si a ajuns exagerat nu pot sa-i acord nici obiectiv o nota mai mare decat cea de jos.
7/10

duminică, 22 mai 2011

Manusi rosii {2010}

Actiunea acestui film se plaseaza in deceniul '50 din tariosoara noastra, cand tocmai eram asaltati de guvernul comunist rusesc ce s-a instalat imediat dupa al doilea razboi mondial.
In vizor a fost luata povestea unui tanar Brasovean de origini saşe care se trezeste arestat din senin. Bineinteles, la fel ca si el, noi nu stim de ce a fost arestat. Aceasta enigme se descopera treptat, in momentele in care se aduc noi date ale povestii. Treaba a fost ca acest tanar facea parte dintr-un grup de extremisti numiti "Manusile rosii"...acestia erau marxisti extremi asa ca "securistii" ii "vanau". Pentru a dobora intreagul grup a fost nevoie de verigha cea mai slaba ce facea parte din "manusi"...acesta era acest tanar, Felix Goldschmidt, personajul principal jucat de Alexandru Mihaescu...un actor tanar, usor maleabil sa faca ce ii spune regizorul insa insuficient de talentat sa dea crezare rolului sau. A avut momente de joc foarte slab dar poate asta a fost si rostul...imatur ca actor, imatur ca om/personaj. In rest, povestea este puternic psihologica iar rostul ei urmareste spalarea la creier prin tortura si repetitie a altuia. Tortura a fost lejera...dar anii de inchisoare au fost suficienti. 
Nu e cea mai tare poveste pusa pe film, nu e cea mai interesanta, e doar inca una despre "comunism"...dar pe de o parte ma bucur ca nu e comunismul lui Ceasca ci a lui Dej. Mare diferenta nu e, dar parca exista mai multa umanitate in cea din urma...era inca mic copil (comunismul in Romania) si nu isi stia inca puterile si terorile pe care din fericire nu le-am trait. In rest, Andi Vasluianu a jucat exemplar, ca de obicei, aparitia lui Marcel Iures a fost misto si scenariul decent. Nu e insa un film de recomandat si de pastrat.
7/10

joi, 19 mai 2011

Exam {2009}

Nu-i rau, nu e rau deloc. E scris destul de inteligent incat sa ma captiveze atata timp cat a durat si m-a facut, cum nici un film in ultima vreme nu a reusit (care are nota < decat asta sau = ) sa o faca. Mi-a adus insa aminte de multe filme...12 Angry Men, Das experiment, Saw, desi nu este nimic goreish sau sangeros in abundenta. Mi-a adus aminte chiar de jocul Mafia unde creezi ceva din nimic, la fel cum multi din film au facut...
S-au jucat cu optiunile si mai ca ziceai ca sunt infinite...apoi au inceput sa le desfiinteze. Una cate une, ba ca e lumina...un factor foarte interesant in filmul asta ca sa nu ramana monoton din punct de vedere vizual...diferitele culori, albul oferea camerei o tenta gri, metalica...violetul fluorescent, galbenul cald, toate au ajutat vizual. Scenaristul a reusit sa transforme camera aia simpla intr-o scena de teatru si s-a jucat cu unghiurile (pentru ca scenaristul a fost si regizorul), cu personajele si cu tensiunea asa cum a vrut. Aceasta din urma se simte destul de bine pentru ca, asa cum am spus, m-a facut sa stau nemiscat in fata ei. Actorii si-au indeplinit sarcina foarte bine as putea spune si fac jocul si mai interesant cand diferitele personalitati intra in conflict iar altele stau si observa. Ramane un joc pe ghicite pana la final...desi am simtit eu ca ar fi vorba de unul dintre ei.
Eu zic sa-l vizionati. E un filmulet inteligent, scris foarte bine...cel putin relativ si ne dezvaluie naturi umane, directii psihologice batute in caz de panica, frica, instinct si nevoia de a fi supravietuitor, daca putem sa zicem asa...chiar daca e contrar asteptarilor.
8/10

miercuri, 18 mai 2011

Limitless {2011}

Vreau si eu pastila aia. Sincer, asta e singurul gand cu care ramai dupa filmul asta...si apoi te gandesti la posibilitati. Scenariul e inteligent pentru ca ne duce exact acolo unde gandim ca ne poate duce...in varf unde puterea aproape e infinita. Asta e ce vrea omul cu putere pana la urma...mai multa putere. Te gandesti si la consecinte...si la cum o sa treci peste ele avand puterea pastilei. Ajungi insa sa fii o versiunea avansata a omului, care isi foloseste intreaga capacitate a creierului si nu 20% cat folosim acum. Si oricum, prin studii s-a folosit ca folosim intreaga capacitate insa nu pe toata o data...eh, cam asta face pastila respectiva, deschide toate caile spre toate solutiile din cap si le ordoneaza astfel incat personajul gandeste clar, instant.
Minusurile din film ar fi ca e S.F. si s-a luat prea in serios, fiindca daca era un film mai necomercial, mai artistic, ne gandeam la solutii globale, nu personale. Ne gandeam la ceva obiectiv, nu subiectiv. Ne gandeam la ceva general, nu egoist. Esential e un film cu un super-erou (care ajunge, poate, presedinte) cu un twist...medicamentele. Pe de o parte e bine ca iti da de gandit filmuletul...ce ai face tu in locul lui, ce alegeri ti-ar conveni tie, intr-un fel, cum ai face tu filmul asta altfel. Pana la urma e inspirat dintr-un roman si probabil romanul dezbate mai mult tema...filmul nu ofera decat o idee si pe asta e cladit filmul. Nu pe prestatia lui Bradley Cooper, nu pe aparitia lui Robert De Niro (prea putina de altfel), nu pe imagine, nu pe nimic in afara de afurisita de pastila.
Si chiar daca e folosita de mai multi...ajungem apoi la o plafonare intre genii si tot cel care ar fi mai destept fara pastila ar castiga. Pastila ofera aceeasi capacitate tuturor, insa ei trebuie sa stie cum sa o foloseasca. E interesant pana la urma si il recomand. Vizual e facut incat sa fie nitel mai interesant, dar sa nu va ia ochii...
7.6/10

Rio {2011}

Intins la maxim, exagerat si...stiti expresia aia cand cineva aude o bazaconie pe care altcineva o zice cu tarie si isi roteste ochii peste cap? Ei bine, eu am facut faza asta de vreo 5 ori tot filmul...si nu am vrut. Am vrut sa-mi placa, sa ma distreze dar e prea pentru copii...cei de la Blue Sky inca nu au inteles ca nu e de ajuns sa ai grafica excelenta ci iti mai trebuie si o poveste zdravana. Iar asta, inca de la inceput nu putea sa mearga decat intr-o directie...mai ales cand e vorba de un papagal, ultimul din specia lui ce trebuie sa mearga in Rio sa-si indeplineasca destinul.
Era mai dragut la final daca imi aratau puiut de Blu si Jewel. Aa, si acum vad si cine a regizat chestia asta...un tip care a regizat continuarile de la Ice Age, si anume 2 si 3. Tipul e din Rio de Janeiro deci a avut probabil si ceva personal in el. Grafica desi e misto si se vede mie nu mi-a placut...inca nu a ajuns la rangul filmelor de la Pixar care intotdeauna imping limitele cu fiecare film pe care il fac. Probabil Cars 2 o sa fie cea mai buna animatie a anului dar inca e mult prea devreme sa ma pronunt. Apare totusi si The Adventures of Tintin: The Secret of the Unicorn, animatie regizata de Spielberg...cine stie cum o sa fie aia?
In concluzie, Rio e mult prea copilaros si prea penibil cateodata. E ok ca o animatie sa fie copilaroasa dar aici s-a intrecut limita si adultul din cinema insotind copilasul nu o sa fie distrat prea mult...decat daca e in 3D si asta a o sa fie chestia ce ii ia ochii.
7/10

marți, 17 mai 2011

La 'Moara cu noroc' {1955}

Am comentat "filmul" asta atunci cand am citit cartea sau rezumatul cartii :D in liceu, candva...nici nu mai stiu cand. Am comentat exact ce am vazut in filmul asta pentru ca cinematografic nu iese in evidenta decat din cauza nuvelei lui Ioan Slavici, o poveste excelenta despre conflictul interior in cazul unui om ce se gandeste la viitor, la ce exact aduce fericirea si buna-starea din familia lui. Chestia aia de care toti avem nevoie dar pe care toti o uram din strafundul sufletului pentru ca de cele mai multe ori, aia ne conduce spre lucruri neplacute...cum a fost cazul lui Ghita din acest film.
Daca nu stiti povestea, imi pare rau, e lectura obligatorie. Inainte de film aveam impresia ca nu o stiu, dar rapid mi-am dat seama ca mi se pare cunoscuta asa ca am cautat in schimb elementele de psihologie fina taraneasca, acea psihologie ce defineste filmul acesta. Am vazut filmul asta la Clubul Cinefililor de la noi, din Iasi. Am vazut versiunea noua, remasterizata, de o calitate exceptionala a filmului din 1955. Nu mi-a venit sa cred cat de bine se vede si se aude acest film. Probabil am sa sar cu banii, indiferent cat o sa coste. Merita...e un film excelent, jucat impecabil, bineinteles mai teatral cu un subiect interesant si vesnic.
Singurul minus al filmului ar putea fi acela ca la un moment dat devine cam static...probabil dupa primele 40 de minute si tinzi sa te gandesti la altceva, astfel rupandu-se concentrarea pentru film. Asa am patit eu dar au fost cam multi factori perturbatori in sala aia, de data asta...se intra si se iesea prea des...nah. Cine nu l-a vazut, e un film de urmarit pentru conflictul interior, pentru personajele negative pentru ca mai toate sunt asa, exceptie facand Ana, sotia lui Ghita si mama ei...ambele voci ale ratiunii. Dar cateodata, din cauza obsesiei pentru bani ajungem sa facem ceva ce regretam si exact asta ne arata filmul intr-un mod atat de simplu si cu un impact imens.
9/10

luni, 16 mai 2011

Drive Angry 3D {2011}

E un film pe care l-am vazut 2D si e de categoria B. Atat trebuie sa stiti, acum mergeti sa-l vedeti pentru ca are faze misto...atat cat te poti astepta de la un film de genul asta la care se aboneaza Nicholas Cage de fiecare data. Daca vrea sa fie cunoscut ca regele filmelor de cat. B e ok cu mine, dar totusi nu a ajuns la rangul lui Steven Seagal, Chuck Norris sau Jean Claude Van Damme. El face tranzitia dintre filmele mai calumea, blockbusterele de vara in care se baga bani garla si se scot inca pe atat si filmele proaste pe care le vedem in televiziunea romana.
Filmul e slab, nu neaparat prost ci foarte slab. Prost ar fi atunci cand filmul te enerveaza la cat de cretin e, dar avand in vedere ca are fantezie la greu in el, sunt de inteles unele faze. Super-puteri, imortalitate, pistoale mai ceva ca lansatorul de grenade. Efectele au fost cam naspa facute, prea desene animate. Poate daca se lucra mai mult la ele ar fi primit un punct in plus...poate. In rest, mi-a placut personajul "contabilului", dracul in cautarea mortului evadat din Iad, jucat de William Fichtner, stilat, robotic si ciudat.
Aa, si un punct in plus pentru frumoasa bisexuala Amber Heard. Filmul asta a fost pe umerii ei asa ca a inceput cariera bine, comparativ cu multi altii. Film de vazut o singura data si apoi de aruncat si de nementionat niciodata. Daca apare singur pe undeva inseamna ca ti-e destinat sa-l vezi :))
6/10

sâmbătă, 14 mai 2011

Biutiful {2010}

Am crezut ca o sa ma uimeasca Inarritu anul asta cu al sau Biutiful asa cum filmele sale au de obicei efectul. Babel m-a uimit, Amores perros la fel, 21 Grams m-a lasat rece cam cum am patit de la acesta. Javier Bardem credeam ca ma lasa fara suflare cu rolul asta insa nu a fost asa. E un rol dificil, solicitant mai mult psihologic decat actoriceste. Tatal cu doi copii lupta sa le aduca mancare pe masa si un viitor cum se cade. Soarta e insa impotriva lui, fosta lui sotie devine violenta fata de copii (motiv pentru care au divortat), e de asemenea si o proasta ce nu stie ce vrea de la viata asa ca ajunge sa se culce cu fratele lui Uxbal. Pe deasupra el lupta acum si cu cancerul ce  il doboara pe zi ce trece, inevitabil.
Bineinteles, Inarritu nu s-a putut abtine sa nu aduca si alte povesti in discutie, insa mult mai cuminte decat in trecut, trecand trecator pe langa ele, fara prea multa zabovire. Asta i-a dat ocazia sa se focalizeze mai mult pe aceasta drama de familie pe care am mai vazut-o si in alte filme si probabil mult mai bine. In cele din urma, e o situatie trista, aceea in care se ajunge, chiar tragica dar nici un moment nu am zis ca "wow - ce sentimente puternice imi provoaca acest film". Nu prea are efect iar Uxbal este un personaj mult prea static si pasiv pentru gustul meu ca sa il pot considera acting adevarat ce a facut Bardem. Da, sunt momente, dar acelea au fost pur si simplu conduse de scenariu, nu de cum interpreteaza el scenariul. Intonatia si sufletul pus in replici au fost suficiente. Oricum nu putea castiga anul asta ca era Colin Firth acolo cu o treaba mult mai solicitanta.
In incheiere, Biutiful este un film care poate fi trecut cu vederea. Nu aduce nimic nou si spectatorul nu o sa primeasca prea multe daca il vede. Am ramas, cum am zis, cu un gust amar, m-a lasat rece...
7.2/10

Jûsan-nin no shikaku {2010}

13 Assassins
Prima chestie pe care vreau sa o evidentiez imediat e ca filmul asta TREBUIE adus la un cinema, trebuie adus la un cinema serios, de calitate. Inainte sa intru in detaliile cinematografice trebuie sa zic ca filmuletul asta, regizat de Takashi Miike (Ichi the Killer), are una din cele mai intense si mai interesante scene de actiune puse vreodata pe un film. A reinviat spiritul de samurai cu acest film si in acelasi timp spiritul lui Kurosawa, Seven Samurai fiind o evidenta sursa de inspiratie pentru Miike. Acesta a dorit sa reinvie era lui Kurosawa, era samuraiului, respectand imaginea unui samurai si ridicandu-l un rang.
Desi titlul filmului (in engleza) nu mi se pare tocmai inspirat, acesta subliniaza o idee superficiala a filmului. Pana la urma nu erau simpli asasini, erau super-eroii vremii, care invingeau raul cand acesta abuza de puterea sa. Atrocitatile facute de tinta samurailor au fost prezentate in prima jumatate de ora si au fost suficiente pentru a ne face o parere despre viitorul shogun care in mod evident, nu a mai ajuns asta. Acum, eu as putea sa raman la radacinile filmului original, Seven Samurai, sa zic ca e mai bun, ceea ce indubitabil este focusandu-se mai mult pe pregatirea din sat, pe cautarea samurailor...iar in cele 3 ore are timp sa faca asta. Dar la fel de bine (mai putin totusi, din respect) pot spune ca si acest film este un update care nu merita sa fie ignorat. Sunt mai multi samurai, si chiar si asa, unii dintre ei sunt conturati destul de bine...cativa sunt in plus dar rolul lor este sa faca sansele mai credibile cand vine vorba de inaimici. Imaginile sunt superbe, intotdeauna, actiune, cum am spus, este de rang inalt, regia este asa cum trebuie sa fie, nu mai mult, nu mai putin iar actorii au jucat excelent.
Asadar, remake dupa Seven Samurai care este primit cu bratele deschise chiar si de fanii originalului. Fiecare e in liga lui pana la urma, acesta este mai entertaining decat primul dar nu isi diminueaza seriozitatea. Cand vine vorba de macel isi pastreaza picioarele pe pamant...mai putin atunci cand bubuie ceva. De vazut, pentru orice aspect.
9/10

duminică, 8 mai 2011

Senna {2010}

Ayrton Senna a fost un model de viata. Nu numai prin disciplina pe care o arata pe pista cat si prin pasiunea adevarata dedicata sportului care formeaza simbioza dintre om si masina. Este un film pentru fanii Formulei 1, un sport nobil si curat atunci cand se poate, nu politic, nu condus de echipele monopostului ci conduse de cel care conteaza, pilotul.
Cu totii stim moartea lui Ayrton Senna. Au trecut 17 ani de la moartea lui iar convingerea ca el a fost cel mai mare pilot de Formula 1 creste in gandul fiecarui pasionat pe zi ce trece. De exemplu, acum, in ziua de azi, printre cei care concureaza si castiga aproape saptamanal in marile premii din lume, nu exista unul care sa il egaleze...macar la spirit...pe Senna. Vetel e acum pe primul loc, cand tocmai astazi a castigat premiul din Turcia. El insa nu se bucura de simpatia publicului, nu are carisma si nu are un mesaj. El e doar o mica parte din masina, masina fiind cea care il conduce pe el, nu invers. Pe atunci, pe vremea lui Senna, in 1984-1994, masina era doar un motor cu o carcasa aerodinamica care nu a ajuns la rangul zilei de azi. Era brutala, era necizelata, era idioata si simpla, comparativ cu ce e acum. Am ajuns sa apreciez mai mult pilotajul de atunci fata de cel de acum.
Pot spune cu sinceritate ca Ayrton Senna a fost cel mai bun pilot de Formula 1 si regret ca nu i-am vazut cursele live, macar cele de dupa revolutie...care oricum erau cele mai bune pentru el. Din punct de vedere cinematografic, documentarul este de o calitate exceptionala, prezentand in detaliu, timp de 2 ore si 40 de minute, intreaga lui cariera de pilot extraordinar. Are un narativ fara cusur, fluent si usor de inteles. Oamenii care vorbesc despre Senna sunt inteligenti, cursivi si adevarati cunoscatori ai psihicului lui Senna. A fost un om complex, a carui personalitate se modifica dupa fiecare eveniment important din viata lui, fiecare cupa si fiecare esec. Era intotdeauna intr-o evolutie, atingerea perfectiunii in sport si datorita acestei sinceritati a fost atat de indragit. Un documentar excelent, de nota 10.
10/10

joi, 5 mai 2011

Natvris khe {1976}

The Tree of Wishes
Filmul din seara asta de la Clubul Cinefililor ne-a trimis intr-o zona familiara noua unde am avut sansa sa observam ceva si familiar dar si diferit noua. Traditiile si obiceiurile dintr-un mic sat din Georgia.
Oamenii sunt simpli, condusi de cele mai multe ori de un singur gand sau caracteristica a lor, caricaturali si de la tara. Acum, eu nu generalizez zicand ca si la noi e la fel, intr-un fel sau altul toti ne tragem de la tara dar aici personajele chiar asa au fost creionate de catre bagheta regizorala a lui Tengiz Abuladze. Filmul e format din mici episoade din acest sat, sat care e format din sateni condusi de traditii invechite, superstitii si mama tuturor constantelor...pro, asta...barfa. Vedem idealurile fiecaruia si cum impreuna creaza o comunitate in care isi duc viata.
Cei batrani sunt inteleptii, femeile stau la "sfat", femeile tinere sunt privite ca usuraticele satului, tinerii ca material de insurat si de mers la razboi si asa mai departe. Pe langa acestia, regizorul se focalizeaza si asupra celor care au gargauni in cap, prin care ies in evidenta si carora le ofera o personalitate numai a lor. Nu e un film umplut de simbolism...iar cand apare nu e foarte convingator. E un film dragut, in primele 3 sferturi chiar comic si placut...dar inca nu m-a conving Abuladze ca e cineva. Poate la "Cainta".
7.3/10

I Am Number Four {2011}

Ceva din Star Wars, ceva din X-Men, ceva din Superman, ceva din Matrix si gata filmu...ok, e plin de alte chestii dar nu stiu, intr-un fel, stupid cum e, mi-a placut. Nu e iremediabil de dumb, nu se ia prea in serios ca sa sa fie penibil tot timpul dar nici o capodopera e. E, pentru mine, un fel de guilty pleasure...asa ca as vrea sa vad si o continuare care probabil o sa se cheme "I Am Number Five"...si dupa asta un sequal cu "I Am Number One" si asa mai departe dar nu prea vad un viitor prea stralucit avand in vedere ca de abia si-au scos banii la box-office.
Desi mi-a semi-placut, nu e genu de film pe care l-as revedea de enspe ori ci poate inca o data. In fine, sa intram in poveste. Avem deci 9 extraterestrii...primii 3 sunt omorati de o rasa de extraterestrii naspeta rau...al patrulea, cel din stanga (in poza de mai sus) e urmatorul pe lista, ca aparent ii ia in ordinea de pe tricou asa ca el trebuie sa se apere pentru a salva chiar planeta asta...lucru care il afla mai tarziu, el crezand initial ca e vanat doar pentru ca asa e "legea" pe fosta lui planeta. Bineinteles, chiar si extraterestru, se comporta teribil de asemanator cu un cocalar (la inceputul filmului) si apoi ca adolescentul in cautarea iubirii tinere...adica se comporta ciudat de pamantean, dar asta probabil ca a trait toata viata aici. Arata la fel ca noi, singurele chestii cu care se diferentiaza sunt super-puterile si faptul ca se transforma in cenusa cand mor.
Normal, acum cand povestesc toate chestiile astea mi se pare foarte idiot filmuletul dar pe moment mi-a spalat creierul mai bine decat alte filme proaste deci a avut oarecum efect. Cum am zis, de vazut o data sau de doua ori.
6.7/10

marți, 3 mai 2011

Fast Five {2011}

In primul si in primul rand, e film de cinema...da, cam am zis asta de fiecare data cand vad un film la cinema dar asta pentru ca ma duc la cinema numai pentru filmele care stiu ca merita sa fie vazute acolo...cele cu efecte barosane si a caror poveste se chinuie sa iasa din comun.
Filmul de acum incearca la fel, asta pentru ca intr-un sfarsit, se maturizeaza. Bine, inca nu s-a terminat cu seria, cel putin nu arata asta...intotdeauna se pot trezi ca mai fac un film, probabil si cu personajele secundare din filmul asta. Nu se stie...Acum s-a facut ceva mai serios pentru ca s-au adus toti actorii din celelalte serie (aproape toti), s-a mai bagat si un bolovan care da bine pe marele ecran, si anume Dwayne "The Rock" Johnson si o poveste mai rasarita decat celelalte. Un plus e ca s-a vorbit mai putin si s-a actionat mai mult, la propriu...actiune de foarte buna calitate, de la scena cu trenul la caratul seifului de 10 tone prin strazile orasului Rio (bine, acolo m-a enervat faza ca firele alea doua se tot incolaceau dar imediat le vedeai in scena urmatoare paralele, ca si cum nu au patit nimic, trecem peste)...un oras superb si filmat frumos.
Povestea s-a tinut bine si nu e plina de penibil (cum a fost spre exemplu 2012). Are faze mai corny, are de fapt cam tot ce ii trebuie unui film de genu asta...actiune, comedie, romantism, putina tragedie si tristete si toata lumea e fericita in final. Evident ca finalul e previzibil, doar e film de Hollywood, dar importanta nu e destinatia ci calatoria pana acolo. Cum scapa ei ca prin urechile acului, ce masini se mai baga, ce intriga apare dupa colt, etc. Masinile au fost frumoase, dar nu s-a mai pus accent pe ele prea mult, unele au fost filmate in detaliu, dar in final parca vroiai sa vezi mai multe. Chiar si asa, filmul si-a atins scopul...m-a distrat timp de 2 ore si 10 minute, bani dati fara regrete si il recomand mai departe...cel mai bun film al seriei, cu siguranta.
8/10

luni, 2 mai 2011

Tucker & Dale vs Evil {2010}

Nu poate sa nege, cred, nimeni originalitatea acestui film prin faptul ca s-a inspirat din atatea filme horror din trecut care implica adolescenti si tarani de-ai lor. Da, se poate sa fii original si daca furi, conteaza doar cum formezi ambalajul pentru ca ai deja toata hartia de impachetat. Cliseele au fost desfiintate, una cate una, folosindu-se chiar alte clisee impotriva lor. Totul a fost de bun simt si intregul tandem mi-a adus aminte de perechea din Shaun of the Dead si nu au atins farmecul acelora dar au adus un american la toata povestea, asa cum ma asteptam.
Comparatia cu Shaun of the Dead nu e degeaba, filmele se vor a fi frati ai genului comedie-horror. As vrea sa spun ca se aseamana dar in afara de pereche (unu gras, unu slab, unu brunet, unu blond) nu am mai vazut nicio asemanare. E pur american si imi place ca isi bate joc, in sfarsit, de sursele de penibil adevarate ale filmelor horror americane, penibilii si caraghiosii adolescenti care se pierd prin padure si se tem apoi de propria lor umbra. Prostia, manata de frica lor, a prin cote maxime in a doua jumatate si momentele comice nu au intarziat sa apara din partea ambelor tabere. Ce-i drept, singura persoana cu adevarat inteligenta a aparut rar pentru ca daca era invers, se termina mult mai repede filmul. Aceasta a fost jucata de frumoasa Katrina Bowden (ce mai apare din cand in cand in 30 Rock, un serial preferat de-al meu), o blonda ce incearca sa-si iasa din tiparul cunoscut, si chiar reuseste...suficient incat sa nu fie luat filmul prea in serios.
Asadar a fost un film suprinzator de bun, chiar nu ma asteptam sa rad atat de des si nu ma asteptam ca actorii, cei care conteaza, oricum, sa joace atat de bine. Il recomand si merita chiar mai multe vizionari.
7.75/10