sâmbătă, 30 octombrie 2010

The American {2010}

Nu prea mi-a pasat de american inca din start...pacat de fapt, daca se lucra mai mult la firul epic, cu ajutorul stilului general al filmului, acela cum ca e mai mult liniste decat schimburi rapizi de replici inutile. The American incearca sa reproduca atmosfera filmelor atat western cat si a celor din anii '80 care se focalizau pe stilizarea actiunii si mai putin poveste.

Din pacate, Americanul nu a reusit mare lucru. In fond, a fost filmat frumos in Italia dar regizorul putea sa fie la fel de bine si un roman. Cadre lungi (de fapt rare si astea) in care micro-regia si atentia la detaliu domnesc. Ok...initial nu stim ce e cu americanul asta. Tot ce stim e ca a primit o sarcina, sa ajute la un asasinat construind o arma modificata la cerintele altei asasine. Presupunem deci ca pe langa faptul ca e un expert in armament este si el un asasin. Slabiciunea lui? Femeile. Se indragosteste mult prea repede de ele ori sarmul sau le atrage prea aproape. Se vede insa atat la inceput cat si spre final ca pastreaza o distanta, o distanta care intentioneaza sa le salveze viata in caz ca...

Scenele de urmarire si impuscaturi sunt bune pentru ca pe langa fondul neutru al filmului, acestea dau automat un surplus de adrenalina spectatorului scotandu-l din starea letargica si aproape inconstienta. De obicei imi plac scenele in care nu se vorbeste prin cuvinte ci prin insinuari sau miscari ale corpului dar acestea au fost insuficiente si nu au dus decat la un final previzibil si hollywoodian...tipul care vrea sa iasa dintr-o afacera murdara pentru a se intoarce la lucrurile care conteaza cu adevarat. Se indragoseste de o prostituata extraordinar de frumoasa, jucata de Violante Placido (HotHotHotHot) si se indragosteste si de locatie. O alta femeie periculos de frumoasa in acest film este Thekla Reuten...asasina de care vorbeam mai sus care intr-o scena iti venea sa o mananci cu tot cu textila de pe ea...uh.

Foarte stilat film din punctul asta de vedere...Jack sau domnul Fluture cum i se mai spune este chiar Clooney intr-o varianta periculoasa. Sarmant si atragator si parca constient de asta...insa tacut. Insa datorita femeilor adevarate filmul e cu adevarat sexy ca ma doare-n paispe de Clooney. Chiar si asa, merita vazut o singura data...de ce? Ca asa cred eu. 

7.1/10

joi, 28 octombrie 2010

The Social Network {2010}

Da, o poveste americana dar putea la fel de bine sa fie o poveste japoneza sau europeana ca tot aia era. Asta nu e un film care tipa din strafundul sau ca numai in America se poate intampla asta...ca asta e o poveste pur americana de succes. Da, actiunea este plasata acolo dar tind sa cred ca afacerile au un limbaj universal si Mark Zuckerberg e un evreu care se respecta iar ei, evreii, si pentru asta ii respect enorm, le au cu afacerile poate prea bine...si astfel a facut ce a vrut sa faca.

Da, filmul nu e despre site-ul la care probabil sunteti logati chiar si acum, Facebook...nu. Filmul e despre povestea unor oameni si puterea lor de a se insela si de a fi inselati. De a lupta pentru ce este a lor, pentru ceva ce au creat ei, pentru integritate si pentru onoare. E o lupta a mintilor unde iese cel care stie toata lumea ca a avut dreptate din start. Scenariul lui Aaron Sorkin este probabil singurul motiv pentru care ma indoiam de calitatea filmului inainte de a-l vedea. Ma indoiam pentru ca a facut filme atat de americane si atat de patriotice inainte (Few Good Men, The American President, Charlie Wilson's War...dar probabil ati spune ca a si criticat stilul american si probabil ati avea dreptate)...da, probabil de asta a fost angajat si pentru chestia asta dar tin sa subliniez ca asta nu e neaparat o treaba american. E dog eat dog world si ei asta au facut...pustiul ala, atunci de 19 ani, a facut o companie care acum valoreaza 25 de miliarde de dolari. E cel mai tanar miliardar de pe planeta...merita un film!

E un geniu ca la tot ce ma gandesc eu acu e ca are 4 ani inaintea mea si eu cu siguranta nu ajung miliardar in dolari. Ok, dar sa nu deviem la subiecte deprimante. Calitatea filmului sta in actingul excelent al actorilor (da, am zis-o si o mai zic, Justin Timberlake le are cu actingul...ca sa nu-l mai mentionez pe actorul principal care a avut destula experienta cu latura dramatica a unul film) si scenariul lui Aaron...si bineinteles astea nu ar fi functionat atat de bine precum au facut fara talentul magic a lui David Fincher. Are o influenta foarte mare mana lui desi filmul nu excela in cadre complicate cum facea Fincher in trecut. Aici a fost vorba de poveste si mesaj. Mesajul? "Nu va luati o slujba! Inventati una!"

Si daca ma intreaba cineva pe mine, m-ar durea undeva daca pierd un prieten adevarat daca asta inseamna ca fac miliarde. Daca ajungeam in locul lui cred ca faceam la fel...daca actiunile aceluia aveau o consecinta pentru ce faceam eu. Si s-a vazut...Zuckerberg a muncit pana a creat site-ul si alalalt se distra. Da, fiecare trage ce concluzie vrea. Filmul e excelent chiar daca se spune ca nu e tocmai precis in relatari. Pana la urma, foarte bine...nu vroiam un documentar artistic. Vreau o poveste care se invarte in jurul realitatii si ii place sa iasa din liniile cartilor de colorat. That's what cinema is made from! 

9.45/10

Scott Pilgrim vs. the World {2010}

This movie rocked! Nici nu pot sa descriu in totalitate roller-coasterul de sentimente si trairi pe care le-am avut la filmul asta. Mi s-a parut un film excelent luat dupa un comic book excelent pe care l-am citit acum vreo luna sau ceva de genu. Nu numai ca m-am regasit in personajul principal, in felul sau de a fi, de a vorbi sau de a actiona...mai naiv, mai natang, mai stangaci...dar si in actiunile lui. Da, poate nu stiu sa cant la chitara-bass ca el dar as vrea...sau daca nu la bass macar la pian. It would be awsm.

Apoi relatiile lui, iarasi, eu sunt cam "Whaaat?" this is like all over. Din mai multe motive care am sa le discut cu persoanele in cauza. Sau numai cu una din ele. E uimitor oricum, pentru mine. Deci poate de asta acest comentariu despre filmul cu adolescenti al anului sau poate al ultimilor 5-10 ani poate suna putin subiectiv. Asta pentru ca atat regizorul cat si creatorul original al romanului grafic Brian Lee O'Malley a capturat adevaratul spirit al adolescentului plasandu-l intr-un mediu contemporan, actual. Ca sa nu mai zic nimic despre coolimea care a inconjurat tot acest film...de la editarea perfecta atat video cat si a sunetelor, antrenanta, curajoasa si artistica pana la efectele speciale care au adus un plus semnificativ atmosferei filmului de la banalele Riiinguri pana la SMACK si KPOW care umpleau imaginea cu o senzatie uimitoare. A fost pana la urma o combinatie perfecta intre stilul jocurilor video vechi si acum clasice cat si a punk-rockului care inca este la moda printre tinerii carora le pasa de muzica.

Actorii au fost excelenti iar stilul rapid al filmului i-a facut sa lucreze la talent maxim. Michael Cera a fost personajul principal...un tip sensibil care se crede bestial si e. Se indragosteste de o pustioaica de liceu dar ca orice adolescent (la capatul drumului adolescentin) cauta o relatie semnificativa si de durata. Oricum, toata treaba asta e ilustrata excelent in romanul grafic si pot spune, dat fiind faptul ca l-am citit pe nerasuflate, a fost o adaptare fidela si extrem de creativa din partea regizorului care nu m-a dezamagit niciodata pana acum...Edgar Wright (Hot Fuzz, Shaun of the Dead, Spaced).

A fost colosal de distractiv care sper sa nu-l ridic prea mult in slavi pentru ca merita cu adevarat de vazut. E comic, e interesant din punct de vedere vizual avand un stil foarte misto, e pentru noi toti, adolescentii intre 15 si 25 de ani...si un mare impact asupra gamerilor si a melomanilor. Il recomand ca fiind unul din cele mai bune filme facute anul asta pentru ca asa zic eu si pentru ca are stofa de a deveni un clasic in categoria filmelor cu adolescenti. Maxim! 

9.3/10

miercuri, 27 octombrie 2010

Macbeth {1948}

Prefer oricand opera cinematografica a lui Akira Kurosawa dupa aceeasi opera a lui Shakespeare. Kumonosu-jo este o adaptare in adevaratul sens al cuvantului din cauza ca nu iti iese atat in evidenta faptul ca e o piesa de teatru filmata cum e filmul lui Welles. Pacat...

O fi limba lui Shakespeare o limba aparte dar e si mai obositoare cand traducerea pe care o ai incearca sa imite stilul. In fine, mesajul l-am inteles, l-am inteles inca de la Kumonosu dar incearca sa intelegi de ce atat de multa vorba in filmul asta si de ce atat de putina actiune, pentru ca eu nu pot. Eh, nici nu stiu de ce ma asteptam la altceva, doar e film intelectual in care trebuie sa te chinui sa intelegi ce zic oamenii in engleza veche si frumoasa a lui Shakespeare. Ok...partea asta a fost obositoare, atat zic...Dar din partea actorilor a fost o treaba pe putin grea dar s-a vazut de la o posta ce cei care au muncit mai mult, pe langa faptul ca majoritatea au recitat doar replicile, a fost evident Orson si actrita ce a interpretat-o pe sotia lui Macbeth. Da, rolurile cu cele mai multe replici...

In rest, nimic cinematografic, doar miscarea camerei in doua directii pe o scena de teatru, cu "zum"uri sau traveling...asta cand scena se filma in sala mare, nu in camere mici sau colturi. In fond, nu e o adaptare...e piesa luata de pe scena teatrului Mercury si filmata de John L. Russell, tipul care s-a ocupat de imagine. Dezamagit crunt...ma asteptam chiar si la modificari substantiale de scenariu si poveste din partea lui Welles pentru a scoate in evidenta cateva elemente atunci de actualitate...sau altele care sunt out-dated in vechea piesa. Nu stiu, zic si eu...ma asteptam de la mai multe din partea tot mai putin genialului Orson. 

6.9/10

marți, 26 octombrie 2010

Red {2010}

Hm, ar trebui sa compar filmul asta cu orice film de actiune cu spioni ... insa in care joaca pensionari. I fucking loved this idea...si nu cred ca am mai vazut-o pana acum. Da, bine, poate un bosorog sa mai revina in misiune dupa ce a zis ca se lasa da, poate s-a mai facut...dar nu cu distributia asta perfecta si cu scenariul asta deloc rau...adica e decent dupa standardele noi.

Cum sa nu-l alegi pe Willis in rolul principal? In agentul cel mai smecher si cel mai capabil a carui viata este data peste cap cand se pune o asasinare pe numele lui. El nu vrea decat sa isi duca restul vietii in liniste vorbind cu necunoscute la telefon...looks pretty fun :)) . Din acest moment vedem o groaza de actiune care nu e facuta deloc rau...iar asa cum stim, actiunea combinata cu ceva comedie e chiar de doua ori mai amuzanta. O parodie grozava la filmul asta, si una destul de evidenta, e sa aduni bosorogi nu la 50 de ani ca in acest film ci la 80 de ani...sa se adune, sa formeze o echipa imbatabila si sa impuste tot ce e in jur folosind carjele si suporturile de mers...unul dintre ei ar fi in scaunul cu rotile. Unii ar putea sa-si bata joc de film in felul asta...comentand ca e Rambo cu pensionari...este. De ce nu? Dar uitati cati a omorat Rambo si imediat ce ii vedem si pe astia vedem ca le iese si lor chiar destul de bine.

Dar pana la urma tot Hollywoodian e facut...fiind destule gauri in plot incat sa te intrebe ca poate, poate or avea un teleporter prin buzunare. Despre ce vorbesc...despre fazele cand spionii apar din senin intr-un loc, un loc total inaccesibil in care nici agenti antrenati obisnuiti nu ajung si salveaza situatia. Da, ai spune ca totul e dupa un plan dar chiar si asa...implauzibil desi grozav pentru cinema si pentru cei care nu se intreaba. Ca m-am intrebat e una dar si ca m-am distrat e alta. Amuzant film...Malkovich asigura partea asta din film mai mult decat decent, chiar excelent. Ii prinde foarte bine rolul de paranoic care poate deveni serios cand doreste...si cand devine serios, grija mare...vine la voi tipand imbracat in dinamita! Helen Mirren...hubba hubba...stiu ca e gresit, stiu ca are 65 de ani dar e cea mai buna babaciune din Hollywood, hands down. De fapt...ca sa vezi cat de dereglati suntem in general, nu sunt singurul care o zice. Si cu o mitraliera arata colosal...ok, poate nu as dori s-o vad nuda dar asta e alta treaba.

Si in general...Bruce Willis si Morgan Freeman, bad-ass original and awsm actors, amandoi. Eu nu am sa-i uit si nici filmul asta. A fost pe atat de mind-numbing, tot atat de grozav si fun.Guilty pleasure...

7.35/10

Written on the Wind {1956}

Telenovelistic, excesiv de teatral, interesant doar pentru fanii dramelor romantice siropoase in care personajele sunt schitate superficial.

Povestea e simpla. O tipa inteligenta si puternica, jucata de Lauren Bacall, este cucerita de un bogatas "gura-mare" in ciuda faptului ca cel mai bun prieten al acestuia deja o place prea mult...acesta din urma este tras de maneca de catre sora bogatasului. Naturalmente, drama iese atunci cand bogatasul isi arata adevarata sa slabiciune...alcoolul. Pff...o prostioara de film in care am cautat constant ceva bun. Actingul a fost, asa cum ma asteptam, la nivelul anilor respectivi, exagerat si standard pentru vremea aia. Nici personajele nu au iesit din tiparele obisnuite ale deceniului in care se intampla actiunea. Femeile o data casatorite erau scutite in a avea orice putere asupra barbatului...numai femeie de casa nu erau, dat fiind ca aveau deja servitori.

Prietenia celor trei...cel din poza, sotul celei din poza si sora celui din urma nu a contat desi se cunoasteau de mici. Au fost prieteni ani de-a randul si acum nu ramane decat sa se injunghie unul pe altul pe la spate. Nu, asta e un exemplu cum poti sa iei o poveste in care arati diferitele straturi ale naturii umane si cum acestea cateodata se intretaie si sa o distrugi cu acting prost si un scenariu hollywoodian usor. Ah...el o iubeste pe ea, ea a fost cucerita de un distrus, el nu il pacaleste pe celalalt pentru ca sunt buni prieteni, si sora bagareata nu avea alta treaba decat sa si-o traga cu tot orasu. Zic ca a fost o pierdere de timp care a avut vreo doua momente de dramatism autentic desi filmul nu are puterea sa ramana doar in alea...si la final au bagat si scena inutila din tribunal in care se jucau atat cu sentimentele personajului cat si ale spectatorului...ieftin.

Nu mi-a placut niciodata Bacall iar aici au refuzat sa-i ofere un rol cu semnificatie. Avea potential mai ales ca la inceput era prezentata ca o doamna puternica si libera care a fost insa pusa in lesa mult prea usor...relevand inca o data cat de superficiale sunt unele femei cand sunt in fata banilor si a traiului somptuos. Eh, asa fuse vremurile prin America anilor '50. Vremurile s-au dus, filmul s-a invechit... 

6.8/10

luni, 25 octombrie 2010

Ronin {1998}

A fost de multe ori la TV. Nu l-am vazut atunci asa ca mi-am zis ca-l vad acu, ca e cu Robert De Niro, ca e cu Jean Reno, ca e cu actiune si iar n-am chef (rusine!) sa vad un film vechi care are si o poveste...nuuu.

Ronin e un samurai fara stapan...ca sa stie toata lumea din start despre ce e vorba in filmul asta. Nu vrea sa fie excesiv de profund dar partea asta cu luptatori fara stapani e pusa cu un scop. Vedem mercenari angajati de o fantoma care fug dupa un obiect fantoma...un MacGuffin (nu stiti ce e ala? L-ati mai vazut in Pulp Fiction si in alte filme in care acest obiect impingea povestea mai departe dar nu era relevat cu adevarat scopul acestuia). Aici, comparativ cu alte filme de actiune in care creierul nu trebuie folosit, se pune accent un pic mai mult pe dezvoltarea personajelor, pe relatia dintre "samurai", pe planuri...ceea ce mi s-a parut un lucru mai inteligent decat in alte filme de acelasi gen.

Bine, cu toate astea are multe greseli atat vizibile cat si in scenariu...unele replici in plus care puteau fi scoase cu efect pozitiv. La un moment dat un efect special folosit superfluu si prost (cand o masina, daca nu ma insel chiar masina care se vede mai sus, scoate fum de la roti dupa ce da cu spatele rapid...in fine, se vede)...plus alte cateva faze enervante care nu se pot trece cu vederea (dar pe care nu le-am notat). In rest, e un film de actiune decent cu cascadorii spectaculoase, impuscaturi nerepetative, personaje bine-schitate (pentru rangul acestui gen), o poveste cu caracter profund, clasic dar care nu poate sa ajunga asa din cauza ca desi pare ca se ia in serios, nu ii iese. Mi-au placut deci chestiile astea plus editarea sonora si faptul ca au filmat "on location"...astfel peisajele frantuzesti au fost foarte misto. Iar urmaririle prin orasele Frantei arata chiar foarte bine.

Pentru un timp...de fapt pana la final cand am vazut cine a regizat filmul am avut impresia ca e mana lui Luc Besson la mijloc dar pana la urma regia a fost semnata de John Frankenheimer. Il recomand pentru o vizionare atunci cand mintea cere putina actiune... 

7.7/10

vineri, 22 octombrie 2010

Machete {2010}

Hai sa povestesc cliseele ce toti ceilalti le-au zis...fara sa le citesc parerile. Sange, macel, boobies, Lindsay Lohan boobies (desi usor mascati de par), brutalitate, sexyme, Jessica Alba, boobies iar, sange si mai mult...totul la superlativ, totul de dragul extremului si de dragul spectacolului. E totul misto in acelasi sens cum a fost Grindhouse sau chiar Sin City...multe elemente din amandoua, mai multe din primul decat din al doilea din cauza stilului evident.

Dar na...ca totusi filmul asta sa fie numit bun si fara sa intelegi si sa vezi tot ce a facut Rodriguez inainte i-a trebuit si o poveste cat de cat gandita. A incercat el sa scoata ceva mai profund cu lectia de rasism dar asta e mai multe pentru ei, acolo. A dezbatut conditiile economice, sociale care pot fi modificate daca toti mexicanii dispar din America, de unde si motivele politice ale jocului din film. Robert DeNiro a jucat rolul unui senator pur american...deci pur rasist si pur redneck care duce treaba asta la extrem. Toti actorii au fost alesi pe spranceana si chiar mi-a placut rolul lui De Niro, chiar daca a fost episodic si scurtuţ. Si-a batut joc putin de Showtime intr-o scena, zicand "Showtime" intr-un ton oarecum auto-ironic...dar totul a fost pentru distractia spectatorului.

Din nou, m-am simtit ca un spectator ce nu trebuie sa se oboseasca (daca nu ii place) sa gaseasca interpretari si simbolistica. Mi-am inchis creierul vreme de o ora 40 si am observat macelul de la o distanta sigura. Ce altceva sa fac? Cameourile lui Lohan iarasi mi-au trezit interesul chiar daca e o baga-ştoarfă si toata planeta stie asta. O arata si ea in film portretizandu-se ca o maicuita ce ucide din razbunare. All in bloody good fun. Distractie pentru cel ce gusta filme de genu asta, mementouri ale filmelor de categoria B...din pacate are iluzia asta la inceput si o pierde rapid cu imagini perfecte, nemodificate. Asadar, un film care nu e vai de mine, ce film tare si misto si bun si toate astea dar merita vazut pentru cine vrea actiune si ceva sexy presarat pe ici si colo. 

7.6/10

joi, 21 octombrie 2010

Touch of Evil {1958}


In afara de a mentiona "evidentele" din filmul asta mi-e greu sa gasesc ceva cu adevarat profund in acesta...da, politistul corupt impins de la spate de propria dorinta de a fi peste ceilalti, de a avea intotdeauna dreptate, de a-si pastra reputatia intacta si imaculata...desi asta ar insemna sa insceneze oameni nevinovati doar pentru ca ii face slujba mai usoara...povestea de dragoste usor tabu dintre un mexican, un politist extraordinar si o americanca frumoasa jucata de Janet Leigh...

Bun, poate ar fi gresit sa caut ceva profund...poate filmul a fost intentionat doar ca film politist pentru public. Pe multe niveluri satisface mai bine asa, ca film comercial ce a devenit un clasic din cauza lui Orson Welles, decat pe plan al originalitatii sau al elementului de film clasic prin propriile puteri. Nu...Orson a vrut sa spuna o poveste interesanta, ce-i drept, cu morala nemuritoare iar felul cum a spus-o a fost intr-adevar ceva nou daca e sa ne uitam la cadrele folosite in unele scene sau tehnici (pe atunci nou-nascute). Da, dar pana la urma ma duc acasa cu o poveste si cu o morala legata de un politist corupt...altceva nu prea am ce lua cu mine.

E o bucata din cinema destul de importanta dar importanta asta parca nu pot sa neg ca tin de Orson si nu de filmul in sine. Orson a facut ca si in filmele din trecut cu acesta...a jucat si l-a si regizat la o calitate de invidiat da, dar nu l-a ajutat povestea tot filmul. Prima data cand am incercat sa vad filmul asta m-a plictisit rapid si l-am lasat. Gandul meu atunci era ca "eh, nu am eu chef de filmul asta acum...e unul din grei si am nevoie (poate) de alta stare de spirit." Ok...acum l-am vazut la Clubul Cinefililor si intr-adevar, nu m-a plictisit, dar am cascat de vreo 3 ori si nu era decat ora 6-7 seara. Tind sa cred ca a avut un impact mai mare la sfarsitul anilor '50...personajul lui Orson fiind intr-adevar personificarea uratului si a raului. Personajul lui nu s-a invechit, nu se poate asta, coruptie existand oriunde exista putere...dar povestea s-a invechit iar unele scene putin prea teatrale te indeamna in aceasta directie.

Din nou, nu vorbesc de rau filmul asta...spun doar ca a fost ridicat pe un piedestal mai inalt doar din cauza lui Orson. Da, a filmat si regizat superb filmul...a jucat foarte bine in el...dar ceva ori a fost prea mult, ori prea putin. 

8.5/10

Charlie Bartlett {2007}

Un film cu adolescenti modern in care se discuta despre prietenie, dragoste si medicatie...

Cu totii stim cum e viata de liceu, toti care sunt in ea si toti care au terminat-o...si toti stim ca a avut momentele urate si momentele frumoase de care ne amintim peste ani. Dar a fost liceul vostru ca acesta? Ati fi vrut sa fie? Daca a fost, a fost pentru ca a stilul de viata american a lasat o urma profunda in viata noastra? Ultima parte nu poate fi ignorata...se intampla si acum fie ca vrem, fie ca nu. Vine o alta generatie din urma influentata de stilul de viata vestic fie prin filme, fie prin muzica. Genul de filme ca "Charlie... "am mai vazut si nu zic ca e ceva rau...insa putinele lucruri pe care le aduce pe masa si sunt noi au un impact slab...

Povestea de dragoste se gaseste in cam orice film cu adolescenti si/sau liceu...faptul ca elevii sunt suparati pe sistem si/sau pe directorul scolii...tipul nou ce vine in liceu schimba viata aici pentru generatia asta...felul cum toate se incheie cu bine in montajul de final...au fost toate facute de mai multe ori, da...dar na, aici au fost facute decent cu un personaj principal in care te regasesti...tipul obisnuit care vrea sa aiba prieteni si face orice sa le fie pe plac celor din jurul sau. E inteligent, amuzant...deci nu ii este greu dar are impresia ca nu e de ajuns asa ca ajunge sa tot fie exmatriculat din cauza unor infractiuni mici...toate din cauza ca vrea sa fie popular si toate pentru ca in felul asta se poate regasi in tatal sau...in inchisoare.

Da, suntem disfunctionali ca adolescenti...nu stim ce e in capul nostru. Dar pentru mine simt ca zilele au apus, mi-am pus ordine in ganduri cat de cat decent chiar daca nu am trecut de prag in totalitate. Eh...Charlie Bartlett e genul de film care place la prima vizionare dar unui public tinta anume...liceenii. A fost dragut, bine facut, scris fain pe ici si colo dar cliseele navaleau cu forta si nu am putut sa le ignor...Nici macar motivul pentru care am vazut filmul, Robert Downey Jr. nu m-a satisfacut facand un rol care l-a limitat ca actor destul de mult... 

7.2/10

marți, 19 octombrie 2010

Me and Orson Welles {2008}

Trebuie sa fiu tare plictisit ca m-am uitat la filmul asta dar am un motiv destul de bun...e regizat de Richard Linklater...regizor pe care nu l-am regasit in acest film fata de filmele din trecut. Aveau fiecare un stil aparte, care da, era ajutat ba de animatie, ba de o poveste mai deosebita.

Aici insa stilul vechi prezentat de haine, masini si alte cateva elemente subtile parca nu au fost suficiente pentru a produce si o poveste memorabila. Memorabil ar fi personajul Orson Wells jucat de Christian McKay pentru ca ni-l arata asa cum il stim si din filme dar si din biografii sau prezentari critice (gen, ce a scris Tudor Caranfil in cartea Citizen Kane). McKay s-a descurcat excelent sa portretizeze un om complex, genial, arogant pentru ca stia ca e cel mai bun...deci isi permitea. Lumea nu avea cum sa-l critice pentru ca tot parerea lui era suprema. De fapt...cine vroia sa ajunga mare stia ca poate sa-l pupe in fund si mergea impreuna cu el pe culmi inalte...

Multi din cei care au participat in teatrul Mercury l-au urmat in Citizen Kane si se stie ce au devenit...nemuritori ca filmul. Povestea s-a dezvoltat in jurul piesei "Cezar" adaptata de Orson Welles ca o piesa shakespereana din timpul celui de-al doilea razboi mondial...cu nazisti. Dar da, la final se prezinta scene din piesa de teatru pe care au pregatit-o tot filmul dar pur si simplu nu a fost ceva satisfacator. Sa il recomand totusi pentru actorul din rolul principal si regie? Da, regia a iesit in evidenta pentru ca toata treaba cu repetitia a fost de fapt regie si asta mi-a placut. Regizarea unei repetitii si regizarea indicatiilor regizorale date de Orson actorilor...

Submediocru in final. Scenariul nu mi-a trezit interes decat pentru cel din titlu care e mentionat in totalitate, mai ales ca acum la club e medalion Orson Welles...dar in rest mi s-a parut o productie slabuta ce poate fi trecuta cu privirea. Nu se pierde mare chestie. Daca vreti sa-l vedeti pe Orson uitati-va la filmele lui si ajunge...nu trebuie neaparat sa-l vedem pe altul cum il imita. 

7/10

+ The Trotsky (2009) - 6/10. Un alt film cu adolescenti. De data asta, nu stiu de ce se vorbeste mult despre comunism? socialism? ceva cu ism din Rusia, oricum. Baruchel face insa un personaj bestial si comic. E singurul lucru misto din film. In rest, e despre libertatea studentilor si alte bullshituri. M-am uitat la el ca mi-e simpatic actoru principal...in ultima vreme scoate filme banda rulanta...si pentru ca se mentioneaza Ceasusestii la un moment dat :)) . Dar na...a fost cat de cat distractiv filmu, bine facut pe alocuri...

duminică, 17 octombrie 2010

Rocky {1976}

M-a cumparat filmul asta ca pe ultimul om de pe planeta care se lasa cumparat cu greu...in mod normal povestile cu brute care nu au altceva de facut in viata decat sa se lupte ca rasa pe cale de disparitie a gladiatorilor nu ma induioseaza sau ma convinge dar filmul asta a avut alt ton...unul in care nu trebuie sa ii plang de mila ca vai, nu mai ii iubeste nimeni sau ca nu mai au unde munci...nu sunt cautati...nu. Aici a fost o viata de om care altceva nu stie sa faca...stie ca nu il duce capul si cu toate astea isi stie limitarile si in ce directie trebuie sa se indrepte pentru a reusi in viata.

Rocky e un italiano-american care de mic a inceput cu boxul. La 30 de ani inca nu a devenit cineva mare...mare greseala pe care a facut-o e ca s-a inhaitat cu natia mai rea a oamenilor de pe strada. Lucreaza ca mana de fier a unui mafiot minor si merge pe la oameni sa colecteze bani dupa ce ii ameninta putin cu viata. Are insa suflet si se vede peste tot in scenariul lui Stallone (care, asa cum stie toata planeta, e si actorul principal) ...ii pasa de cea mai nedorita fata din cartier (care normal ca se transforma intr-o lebada draguta dupa ce isi da jos ochelarii...bai ce impact pot avea ochelarii astia)...are animale de casa de care are grija desi e o bruta fara scrupule in ring. E un om care traieste la un nivel mai inferior pe plan mintal insa trairile sale sunt universale si puternice...le enunta pe toate cu glas dar le simtit oricum si fara sa le zica.

Este un film complet. Un film motivational pur american care pur si simplu functioneaza. Pentru numele lui Kubrick, mi-au dat si lacrimile in vreo doua scene :)) . Dar nu, e un film care te atinge la punctul sensibil si totul se leaga frumos in acest debut scenaristic al lui Sylvester Stallone. Chiar si felul cum a jucat s-a ridicat peste asteptarile mele dar oricum, nominalizarile pe care le-au primit au fost recunostinta suficienta incat sa ma mai repet eu acum.

Desi acesta mi-a facut o impresia buna...la fel si ultimul din serie (sper) pe celelalte am sa le ignor complet si nu am sa le vizionez niciodata. Stiu deja cum se desfasoara pentru ca stilul lui Stallone e previzibil, cliseic si americanesc...nu o sa ma surprinda cu nimic. Plus ca am zis deja ca povestile cu rasa pe cale de disparitie nu imi atinge nici o coarda sensibila decat in cazuri extreme sau cazuri ca cel de fata. Pentru cine nu l-a vazut il recomand pentru actori, atmosfera si poveste...sunt clasice. 

9/10

sâmbătă, 16 octombrie 2010

The Last Horror Movie {2003}

Doua filme cu psihopati, unul dupa altul...simt ca acum creste ceva in mine...ceva nu tocmai curat si sfant. WTF e sfant?

Asa, acum ceva vreme am vazut taticul acestui film, un film care ii da clasa acestui pe mai multe nivele, de la realizare pana la actingul personajului principal, acest psihopat care incearca sa se justifice lumii ca ceea ce face el are motiv. Cel putin asta de acum asta face...cel din "Man Bites Dog" e doar un psihopat sincer care omoara pentru ca asta ii place sa faca. Ala e un mockumentar reusit, nu poate fi luat in serios in totalitate pe cand acesta, mult mai nou, incearca sa se ia in serios...neintitulandu-se degeaba "The Last Horror Movie". Producatorii, regizorul, scenaristul chiar credeau ca fac ceva nou...ori au incercat sa ignore in totalitate existenta filmului din 1992. Oricum, ceva original...dar care sa fie asemanator, ar fi ca cineva ca tipul de mai sus sa spuna ca filmul din '92 l-a influentat pe el, criminal in serie original, sa faca pe bune ce a facut cel vechi...

Alta chestie ar fi ca cineva acum sa faca un astfel de film lasandu-se influentat de ambele filme. Dar nu stiu, sa spui ca e ceva nou, chiar si intr-un univers paralel in care, ipotetic, un astfel de film nu s-a mai facut mi s-a parut de prost gust. Puteau macar sa-l mentioneze oferindu-i astfel un plus de autenticitate si realism. Apoi ne intoarcem la film si la crime...foarte slabe...era loc de soc si sange peste tot. Au refuzat sa-l arate pentru ca au dorit sa faca un film care se vinde...un film de fapt cuminte despre filosofia de viata a unui psihopat si despre auto-analiza sa oferita publicului. Da, partile astea mi s-au parut bune pentru ca astea vorbeau despre ce vrea filmul sa fie...ei nu s-au focalizat pe crime, desi asta ar fi fost un plus extrem de bun. Nu...s-au bazat carisma si sarmul personajului principal.

Apoi mi-a mai placut ca incearca sa te scoata vinovat ca iti place sa te uiti la el cum omoara oameni. Evident...s-a dus tot farmecul din momentul in care stii ca te trage pe sfoara...si te poarta prin sentimentele pe care vrea el sa fii purtat. Eh...a fost digerabil dar nicidecum mai bun decat cel vechi. A fost amatoricesc intentionat si unele faze sunt bune, dar se putea lucra la scenariu mai mult si iesea ceva cu adevarat interesant. 

7/10

The Killer Inside Me {2010}

Unul din filmele pe care le-am pierdut anul asta la IIFF 2010 desi vroiam neparat sa-l vad...programul si locatia nu au fost de partea mea asa ca mi-am promis ca-l vad in confortul de acasa, daca altfel nu se poate...

In primul rand, chestia ce m-a uimit cel mai mult a fost personajul principal...nu ca a fost jucat impecabil de Casey Affleck, un actor care a aratat si in trecut, de multe ori, ca e in stare de lucruri marete cand vine vorba de un personaj profund cu trairi interioare peste capacitatile medii. Ne-a mai aratat-o si in "The Assassination of Jesse James by the Coward Robert Ford" si il compar cu acesta pentru ca rolurile sunt asemanatoare. In ambele avem un om care se crede mai maret decat este si ambele personaje se numesc Ford :)) . Desi ultima nu are legatura, poate avea insa o legatura pentru actor care a insusit, evident, caracteristici de la personajul precedent.

In rest suntem obligati, cu o placere morbida, sa urmarim mintea bolnava a acestui personaj deranjant care a fost traumatizat si schimbat irecuperabil cand a fost mic. Dar, din punctul meu de vedere, aceasta copilarie a sa nu a fost conturata bine pentru ca noi sa localizam ce a declansat aceasta mintea...sau poate nu am fost eu atent. Tot ce am vazut au fost actiunile care deja il etichetau ca un psihopat pentru ca in fond asta a devenit la maturitate desi pentru multi, multi ani si-a ascuns "defectul" excelent incat renumele sau era de baiat bun si bine crescut. Era ajutor de serif in Capital City, un oras mic care cu o generatie in urma era suficient de mic incat sa ajunga un singur doctor, tatal personajului principal. Avand experienta acumulatat ca politist Ford stia cum decurge o crima, ce dovezi cauta politia, ce elemente pot crea o crima perfecta...

In tot filmul a reusit de doua ori...si motivele sale, desi pareau superficiale initial (bani), au fost toate pornite de cand era mic. Monstrul interior a crescut si crescut si impreuna cu o minte ascutita si dezvoltata pe investigatii criminaliste a reusit sa omoare cu zambetul pe buze, iubind fiecare pumn si fiecare glont si fiecare moarte indirecta pe care o cauza. Aici, Affleck ne-a aratat nebunia personajului prin micile gesturi, zambete scurte, sclipiri ale ochilor, care indicau un personaj deloc simplu ci unul care poate fi interpretat si judecat dupa vizionare. A fost moartea personajelor justificata? Dar din punctul lui de vedere? Vid de emotii si compasiune nu i-a fost greu.

De vazut pentru Jessica Alba (in cateva ipostaze sexy), Kate Hudson (la fel) si nu in ultimul rand Cassey Affleck si al sau personaj intunecat... 

8/10

Toy Story 3 {2010}

Traditia Pixar si Disney nu se lasa. In fiecare ani trebuie sa scoata animatia anului...si ceilalti care incearca asta sa se uita cum o sa fie invinsi la Oscaruri. Anul asta nu e altfel...de asta zic ca devine enervant.

Filmul din punct de vedere tehnic e flawless, nici nu ma asteptam la altceva dar filmul nu imi aduce nimic nou pe masa. Pustiul, in 1 si 2 mic acum se duce la facultate...si e problema cu jucariile. Ce sa faca cu ele...unde sa le trimita...sa le pastreze sau sa le arunce...intrebari existentiale. M-a vandut filmul asta destul de usor, asta e si scopul, e extraordinar colorat, viu si real...pungile de plastic in care se duce gunoiul mi s-au parut luate din realitate si puse pe ecran. E important si sa-l vizionati la o calitate cat mai buna posibil dar as fi vrut sa-l vad la cinema...dar din nou, cand a fost, m-am gandit la asta si ziceam ca e prea pentru copilasi. Intr-un fel este dar nu chiar. E genul de film care e pentru toate varstele, de la cei mai mici la cei mai mari...

Aventura e construita misto. E antrenant, e interesant, e James Bondish, e Ethan Huntish, e Bournish. E creativ in sensul cat mai bun posibil. Dar pana la urma, am gasit arta 3D in filmele din trecut, nu si in acesta. Aici simti in fiecare secunda ca s-a facut ca sa mai iasa cativa bani si ca inca un regizor necunoscut sa mai primeasca un Oscar. Ca doar na...nu pot avea astia acelasi regizor care sa primeasca Oscar an de an desi e foarte posibil asta. Sunt o mare familie astia de la Pixar...se ajuta unul pe celalalt. Cand unu a fost asistent in trecut are sanse sa devina regizor principal in viitor. E previzibil...dar e treaba lor. Si daca in proces iese un film de animatie de calitate e ok din partea mea.

Dar simt totusi ca se putea lucra mai mult la poveste si morala...macar pentru copilasi. Dar daca ma lasi cu "doneaza" nu prea mi se par bani cheltuiti cu cap pentru productia acestui film...de unde si concluzia cu "film facut pentru bani" si "oscar pentru membrul familiei care nu are deja". Nota de pe imdb e exagerata si a primit-o din cauza ca i-a facut pe spectatori sa chişe ochii pentru ultimele 15 minute frumoase si tearjurkere. But anyway...merita vazut. E animatia anului, fie ca vrei, fie ca nu... 

8.4/10

vineri, 15 octombrie 2010

The Lady from Shanghai {1947}


Un film care s-a terminat sub asteptarile mele...un clasic, sa-i zic asa, al genului de film in care exista un tip de treaba, desi cu un trecut periculos, este luat ca ţap ispăşitor.
Nu, chiar nu ma asteptam sa ma dezamageasca in felul asta...poate nu a fost scenariul de vina, sigur nu a fost regia si nici alegerea imaginilor...ci au fost unele detalii minuscule background...ca unele replici si unele gesturi care mi s-au parut ba prea prea, ba prea putin. Nu mi s-a parut ca totul se leaga frumos...nu se leaga ca un film ce pare a fi un film clasic ci unul care ar fi avut efect atunci dar acum pur si simplu pare naiv. Pana si toata treaba cu procesul si scurta dramodie din camera in care s-a tinut mi s-a parut o gluma...
Cui totusi ar trebui sa-i acord un credit sau doua filmului? Personajului jucat de Orson Wells si cu accentu lui de irlandez...irlandezul negru il numeau ziarele dupa ce a ucis pe cineva. Are o istorie bogata si tulburata. Altceva ar fi Rita Hayworth, bineinteles, a carei frumusete mi-a rapit atentia si nu mai intelegeam nimic din film. Nu m-am mirat de chestia asta...dar totusi, filmul asta nu e atat de bun pe cat pare. Nu orice film vechi e valoros dar probabil asta o sa ramana asa din cauza lui Orson Wells care desi a regizat filmul nu s-a trecut pe credite. A simtit probabil ca povestea conduce filmul, scenariul...si nu regia lui. Desi aceasta mi s-a parut ca ajuta destul de mult.
Pacat ca nu l-am vazut la club, acolo unde intentionam...si pacat ca nu a fost destul de interesant incat sa-mi trezeasca interesul de la un capat la altul, astfel vazandu-l in doua ture...doua ture care au fost la fel de "bune". Eh...Rita, fucking Rita. Close-upurile cu ea au fost fenomenale si din cauza asta, am sa pastrez filmul.
7.6/10

duminică, 10 octombrie 2010

Nunta in Basarabia {2010}

Concurenta mare pentru "Buna! Ce faci?"...cot la cot aproape...in cadrul competitiei de lung metraj de la IIFF 2010.

Decat se enumar toate plusurile filmului as putea sa ma bazez pe minusuri...dar habar n-am care-s alea. E excelent din orice punct de vedere privit la standarde europene. Scenariul e extrem de amuzant de un comic specific nostru si al moldovenilor de peste Prut...unul usor exagerat, bazat pe naivitate si/sau prostie...dar o prostie sarmanta pe care o accepti oricand.

Pe scurt este povestea unui cuplu roman-basarabian in care cei din Basarabia au impresia ca totul e regizat ca fata sa aiba visa de europa. Ei bine, asta e cel mai rau caz posibil pentru ca aici a fost vorba de o nunta. O nunta pur romanesca in care a lipsit totusi betivanul pus pe sotii sau cearta...numai el a lipsit ca in rest totul a fost perfect. E un film bazat pe traditie in care unele din acestea sunt luate in ras...pentru ca sunt invechite, pentru ca sunt ridicole, pentru ca sunt demne de luat in ras. Pe langa aceste elemente care declanseaza comicul mai sunt si personajele dintre care doua, cel putin, ies in evidenta fara doar si poate...Unchiul mirelui, un pseudo-agent de talent care isi da aere de superioritate rara desi e un necioplit si jumate...el are probabil cele mai bune replici din film, cele mai bune "one-line"-re cu care a facut sala plina de la Victoria sa rada in hohote pana la lacrimi.

E de asemenea, la fel ca "Buna! Ce faci?" un film care te bine-dispune necontenit...care te distreaza de la inceput pana la sfarsit. E important pentru un film romanesc sa iasa din zona gri-pastelata a filmelor post-decembriste care vorbesc despre pre-decembrie. Regizorii si producatorii au auzit tipetele noastre de disperare ca ne-am saturat de filme (bune, ce-i drept) despre comunism si ca am dori sa ne indreptam cu filme bune spre tarile cu festivale mari si cu subiecte mai vesele, mai reale in sensul de nedramatic de te simti violat la film. Imi place noua directie in care se indreapta cinematografia romaneasca si impreuna cu "Buna! Ce faci" stiu macar ca anul acesta avem doua filme cu care poate tara sa se laude pe orice nivel...de la productia tehnica la partea artistica. 

9.5/10

sâmbătă, 9 octombrie 2010

Europolis {2010}

Hai sa facem filme bune, regizori romani! Nu pot sa zic ca a fost rahat complet, de fapt e destul de departe de capitolul asta dar ceva nu a functionat...

Simbolic e un film bogat...sicriul in forma de magar, dupa traditiile africane din Accra...barca fara motor si nu in cele din urma, cel mai puternic simbol din toate, mama credincioasa cu suflet pur care isi varsa toate off-urile in format de rugaciune catre dumnezeu...mama ranitilor. Un personaj jucat excelent de Adriana Trandafir. Nae insa e personajul principal...cel care impreuna cu mama sa merge intr-o calatorie de maturizare, un bildungsroman modern a carui calatorie ii duce prin toata Europa...de la Sulina in Franta. Probabil iti aduce aminte si de Baltagul desi figurina feminina principala nu este la fel de puternica ca Vitoria...

El incepe procesul de maturizare imediat ce afla ca unchiul sau de mult uitat si cunoscut mort a decedat recent...in Franta. Road movie pana acolo si inapoi cu procesul de maturizare prin care trece Nae. La vizionare a participat si regizorul si la final a raspuns intrebarilor publicului...iar principalul curios a fost Dinu Cocea (regizorul seriei Haiducii) care l-a intrebat despre film si de ce a folosit simboluri in diferitele situatii. Cel care a iesit cel mai mult in evidenta a fost faptul ca Nae, plecat sarac din Romania ajunge in Franta cu ganduri de imbogatire rapida...insa pleaca de acolo mai sarac financiar dar mai bogat sufleteste si moral. Filmul merge, nu e slab...insa nu se leaga prea frumos...e un film frumos atata timp cat a fost filmat pe film de 35 de mm. Imaginile din delta sunt simple dar frumoase si te introduc frumos in atmosfera...dar in rest nu iese in evidenta.

Un film romanesc decent pe care totusi nu ai dori sa il vezi a doua oara...

Vazut la IIFF 2010. 

7.4/10

Crnci {2009}

 The Blacks

Incepe ca un potential film despre traumele de razboi si conditia psihologica a soldatului aflat in imposibilitatea de a-si controla destinul. Vedem o mana de soldati dintr-o escadrila speciala numita "negrii". Se plimba prin padure si toti sunt tensionati si noi nu stim inca de ce...

Dupa ce vedem finalul scenei de inceput suntem trimisi inapoi pentru a analiza de ce au ajuns soldatii in situatia din inceput. Deci na, nu e tocmai o constructie liniara din cauza inceputului care e de fapt sfarsitul...dar nu asta e important. Importante ar fi fost scenele in care vedem cum nesiguranta creste in soldati, cum se naste monstrul interior care duce la finalul exagerat si tragic. Daca existau scenele astea ar fi fost un film foarte bun. Dar aici nu e cazul.

Actingul a stat in mainile scenariului iar acesta nu a fost destul de "profund" sau analitic din punct de vedere psihologic. Au fost scene fara sens, in care se prinde prostia unor oameni lasi...si mai prost e ca nu iti pasa de ei. Nu iti pasa de povestea lor desi a inceput interesant.

Asta a fost inca un film vizionat la IIFF 2010 care se afla in competitia de lung metraj...nici la capitolul imagine sau altceva din capitolul tehnic nu a excelat sau iesit in evidenta. Un film per total slab. 

6/10

vineri, 8 octombrie 2010

Defendor {2009}

O mai ieftina replica a filmului misto "Kick-Ass".

Da, pentru mine, Kick-Ass e un soi de guilty pleasure...o chestie care nu e in mod normal acceptata de "critici" insa eu am vazut calitate si chestiile pur tehnice ale filmului si atat in regie, scenariul nemultumind pe multi iar ideea exagerata li s-a parut publicului putin prea exagerata pentru a fi acceptata.

Defendor este exact ce a aratat Kick-Ass si faptul ca a aparut inainte nu arata decat ca ei au auzit ca se face Kick-Ass, un film cu buget mare, insa au furat totusi conceptul pentru a crea o concurenta identica pentru cel nou, care se afla probabil inca in post-productie cand acesta s-a terminat. Sunt aproape convins de chestia asta pentru ca un astfel de exemplu s-a mai intamplat si cu Avatar. Inainte de a exploda pe marile ecrane in superbul 3D...au aparut zeci de filme cu mesaj ecologic si cu razboi intre doua lumi extraterestre in care noi eram "alienul" si nu invers ca in trecutul mai indepartat.

Defendor a vrut sa se vanda datorita lui Woody Harrelson dar acesta nu si-a pus "spatele" prea mult in actiune asa ca jocul lui nu a fost prea grozav. De fapt a fost slab sau convingator in functie de cine il priveste. In fine...l-am vazut tot la IIFF 2010 si motivul pentru care am vazut filmul a fost Woody. E un actor misto, trebuie sa-ti placa...dar trebuie sa stie sa-si aleaga rolurile. 

6.5/10

Buna! Ce faci? {2010}

Iata-ma, din nou, voluntar la Iasi International Film Festival, un festival care promite dar din cauza chestiei care invarte planeta asta, cash, dinero, money, bani...duce lipsa de avant pentru a deveni unul profesionst...

Dar eu de fiecare data am zis ca cele mai importante lucruri aici, intr-un festival de FILM, sunt filmele...deci orice alt fel de organizare ce este pe langa filme...si aici includ transportul si efortul depus vedetelor si juriului de a fi rugati sa se prezinte la filme desi asta e o sarcina pe care trebuie sa o faci pentru ca iti place...nu trebuie sa fii pupat in posterior. Dar inteleg...dar meritam mai mult efort si din partea partilor care nu fac parte din staff. Un festival de film ajuta la multe chestii dar in primul rand, si cea mai esentiala dintre ele este sa cultive mintea muritorului de rand cu filme cat de cat mai bune (in medie) decat tampeniile de la tv.

Iata deci cum am ajuns la filmul de pe data de 7 octombrie. "Buna, ce faci?" este un film romanesc care schimba datele jocului in ceea ce priveste cinematografia romaneasca. Imaginea imi aduce aminte de claritatea si culoarea filmelor lui Almodovar, in acelasi timp ma transmite in mijlocul actiunii care se petrece intr-un mediu luminat perfect, fara cusur. Scenariul si actingul sunt coloana vertebrala a acestui film, oferindu-ne o poveste nu neaparat originala, nu neaparat imprevizibila, insa povestita in asa fel incat totul e fresh si modern...e actual si astfel personajele le regasim in persoanele din jurul nostru. Daca nu in totalitate, macar putin...vedem mamele noastre, tatii nostrii si fratii sau colegii nostrii de clasa...sau na, poate ne vedem pe noi.

Insa totul e pus intr-un pachet perfect cinematografic condus de regizorul Alexandru Maftei, un regizor care promite si imi aduce aminte de Mike Nichols...este astfel un regizor teatral, care micro-regizeaza fiecare actor in parte astfel incat comunica chiar si prin subtilele miscari ale corpului. Editarea a ajutat la acest capitol foarte mult. Cum am zis-o, direct sau nu, filmul asta e un exemplu excelent de cinema facut cum trebuie, teatral si tehnic...si este de asemenea si un film romanesc de top. Probabil cea mai buna comedie romantica din istoria romaniei de dupa revolutie...si cel mai bun film romanesc dupa Filantropica. Hands down. E flawless...atat doar ca povestea nu e tocmai una originala insa e, asa cum am zis, fresh.

Articol scris din mijlocul mirificii distractii...si o spun sincer.

10/10 curat

miercuri, 6 octombrie 2010

IIFF 2010

 Nu prea este loc de cuvinte asa ca las slide-ul facut de colegul de la Club sa vorbeasca...

IIFF 2010


View more presentations or Upload your own.

marți, 5 octombrie 2010

Donnie Brasco {1997}

Pentru fanii inraiti ai filmelor cu mafioti filmul asta trebuie sa fie un festin adevarat, o privire nevinovata asupra unei lumi violente si dure prin ochii naivului si n00b-ului personaj jucat de Johnny Depp. Spectatorii sigur se simteau ca si cum ar fi acolo datorita lui...a ajutat ceva, nu zic nu...dar filmul are bube.

Una din bubele cele mai mari mi se pare scenariul si in mod special unele replici pe care le ziceau "wiseguy"-ii. Pareau fortate, jucate prost si evident imitate de actori care nu au incercat sa patrunda suficient in personaj...si da!, ma refer aici si la Al Pacino care a jucat slab (per total) chiar daca a avut cateva (prea putine) momente convingatoare. In rest tot asa, nimeni nu iese in evidenta, Johnny cred ca tocmai in final are o scena in care joaca decent...insa eu nu inteleg cum de asta e portretizarea unui om care se simte mai confortabil printre mafioti decat acasa sau in sanul FBI-ului de unde vine...in fiecare scena mi-a aratat frica cutremuratoare, indoieli si ochi tradatori. Aici trebuia sa vad imaginea unui om care se transforma in totalitate cand se afla cu ei, cu raii orasului...

Insa nu, filmul a fost slab si mult prea lung (chiar si versiunea normala e lunga, eu vizionand-o pe cea extended)...scene cu mafioti pe care le-am mai vazut, singura chestie pe care nu am mai vazut-o in asa de mult detaliu a fost felul cum incerca Donnie sa ii inregistreze pe mafioti, ba cu reportofonul in cizme, ba cu microfonul lipit undeva si reportofonul in pantaloni...si asa mai departe. Evident, noua ni se arata ca a facut o treaba convingatoare...ca s-a tinut cu ei si ei nu si-au dat seama ca au un sobolan in casa. Eu ce pot sa zic? Modul in care o arata aici a fost regizat, ce mai, de fiecare data cand vedeam asta ieseam din atmosfera filmului...gandindu-ma ca daca asta era in realitate, Donnie asta era terminat de mult. In realitate cred ca agentul a jucat teatru mult mai bine...Johnny insa m-a dezamagit. De altfel toti au facut asta.

Scenariul, cum am zis, a fost slab, replici kitchoase, ireale...insa a primit o nominalizare mai mult pentru mesaj, cred, decat pentru altceva...nu stiu, nu a avut sens. Au fost bagate povestile alea fara prea mare legatura intre ele, ca niste episoade dintr-un sitcom... 

7/10

luni, 4 octombrie 2010

Majo no takkyûbin {1989}

Kiki's Delivery Service

Povesti de adormit copiii...si cine poate sa-l invinuiasca pe Miyazaki? Nimeni! El creaza cele mai frumoase lumi, cele mai dragalase chestii din toate timpuri...si nu stiu daca am zis-o, dar am zis-o la nu stiu ce film...cand o sa am copii de ai mei, astea sunt filmele cu care o sa copilareasca. Pur si simplu, morala si ce pot invata ei din asta depaseste orice Disney, oricat de bun e...cel mai bine se rezuma munca lui Miyazaki in Spirited Away, fara comentarii...filmul ala merita Oscaruri 5 ani la randul.

Si aici mana lui Miyazaki nu poate fi contestata existand calitate in fiecare cadru al filmului, calitate si atentie aproape nebuna la detalii. Asta le ofera magia si atmosfera inconfundabila. Ce-i drept, subiectul filmului nu e extraordinar, si nu e singurul film al lui Miyazaki cand cel mai rau lucru care se intampla in utopia asta a lui este o rafala de vant mai puternica. Se prezinta lumea perfecta aici, oameni buni...nu exista personaj principal negativ in filmele creatorului japonez desavarsit al animeului...inca un motiv pentru care copiii sunt principala tinta a filmelor lui. Fara dubiu.

Pe mine insa, un tip la 22 de ani, ma apucase cu diabetu inspre final...adica da, calitatea a ramas aceeasi dar fiind total previzibil si total nu publicul tinta (desi cateodata cred ca sunt in astfel de cazuri) atentia mi-a fost furata si definitiv acaparata de altceva. Nu am ignorat total filmul, mai trageam un ochi in directia lui dar stiind cum se termina imediat ce a inceput intriga...nu mi-a mai prezentat nimic nou decat imagini perfecte ale anime-ului. Opera asta o compar cu Ponyo pentru ca e la fel de jucausa si copilaroasa...naiva...dar totodata unul din animatiile care trebuie vazute intr-o viata...de fapt, regizorul e cel care trebuie vazut. 

8/10

duminică, 3 octombrie 2010

The Piano {1993}

Frumos film, n-ai ce zice...frumos in stilul clasic, frumos prin alegerea cadrelor, frumos prin imagine, frumos prin costume, frumos prin machiaj...tăt e frumos. Dar uite ca si la case mai mari, care iau 3 Oscaruri (zic mai joc pentru ce) exista si forma fara fond

Fondul aici consta intr-o poveste fadă despre o femeie si fetita ei care ajung in Noua Zeelanda sa isi intalneasca noul sot si noul tata, printr-o casnicie fortata. Si de aici totul se duce intr-o directie previzibila si plictisitoare pentru publicul majoritar masculin. Ea il vede pe el, doar pe el, un ajutor de-al sotului ei si se indragosteste de el dintr-un motiv de un romantism extrem. Numai el intelege ce vrea sa spuna din moment ce e muta si nu comunica decat cu fiica ei prin semne (fiind singura care le intelege)...el intelege ce spune din cauza ca s-a indragostit de muzica pe care o canta ea la pian. Pianul e cutia ei vocala, notele sunt cuvinte...e romantic, nu pot sa contest asta. E autentic si chiar aprofundat acest aspect.

E atat de indragostita de ea incat cumpara pianul de pe plaja doar ca sa il viziteze ea...si apoi trebuie sa vina cate clape negre sunt pentru a-l primi inapoi. Previzibil, ea se indragosteste de el, de nu stiu ce-ul lui...dar avand in vedere ca acel "ce" e jucat de Harvey Keitel intelegem. Cea mica, acum mare, Anna Paquin e a doua cea mai mica actrita din istoria Oscarurilor care a primit o statueta...si pe buna dreptate. Pana si accentul e extraordinar de reusit...si asta la doar 10 ani. Eu la 10 ani nici nu stiam sa vorbesc cum trebuie...pff :)) , da pai sa mai incerc sa reproduc si un accent. Si nu numai accentul i-a adus un Oscar ci indrazneala, curajul si forta acelei mici creaturi a uimit orice privitor...bine, nu va ganditi de acum ca salveaza nu stiu eu pe cine din flacari sau altele, nu. E un copil inteligent si se vede prin ceea ce face si ceea ce zice. L-a luat pe merit.

Alte Oscaruri a mai primit si Holly Hunter dar deja cand esti muta si mai si canti la pian deja ai Oscarul in buzunar. Misti din maini, cu forta, cu trandete, fiecare cu tonul ei, ai o fata ce vorbeste si ea...ce mai. Nu prea a trebuit sa munceasca mult pentru asta...decat sa invete semnele pentru muti...ca la pian cred ca deja stia sa cante si inainte de a filma. Asadar frumos, insa povestea e liniara si nesurprinzatoare...dar e o poveste povestita bine. 

7.3/10

sâmbătă, 2 octombrie 2010

Perfect Blue {1998}

Primul lung metraj de la regizorul care ne-a adus animeuri spectaculoase ca Paprika, Millenium Actress si Tokyo Godfathers...toate unice in felul lor, avand un stil comun. Vise relatate cum visele trebuie relatate dar, asa cum e normal, datorita animatiei acest taram nu are limite.

Original, Perfect Blue trebuia sa fie un film horror live-action (adica real, nu desen animat) insa datorita bugetului aceasta ipoteza a cazut...si bine a facut. Un horror anime nu este izbit de legi ca ale gravitatiei, ci poate fi umplut cu cate efecte si sange vrea regizorul/creatorul filmului. Acesta in cauza este un thriller horror despre un star pop, acum actrita care este pandita si hartuita de un fanatic in stilul stereotipic de creepy. Urmarim mult din lupta interioara cu un presupus maniac psihopat in paralel cu regretele pe care le traieste in interior ca a plecat de la cantat la acting, astfel dezamagindu-si fanii. Aceste regrete sunt hranite de un site facut de acest psihopat care aparent ii urmareste fiecare moment din viata si il pune pe site...

Spre final insa m-a bagat nitel in ceata...de fapt, cred ca si asta s-a dorit, dar am fost atat de bagat in ceata incat nu am mai reusit sa pun cap la cap elementele din finalul filmului. Nu inteleg chestii pe care nu ar trebui sa le spun ca sunt considerate spoilere insa ce a contat la filmul asta nu e neaparat finalul ci felul cum e construit suspansul si calitatea animatiei. Totul e de rang inalt insa finalul ala m-a deraiat putin, fiind totusi prea complex si cu lipsuri.

Toate ca toate, trebuie vazut acest regizor excelent care din pacate a decedat anul acesta la varsta de doar 46 ani...R.I.P. 

7.8/10

Predators {2010}

Nu e nimic mai mult decat un film de actiune decent cu ceva S.F. in numele primului film de acest gen...Predator din 1987. E oarecum o povestea interesanta, adica o idee plauzibila si acceptabila pentru un sequal dar nicidecum ceva original in vreun fel...

E construit ca un horror din zilele noastre. Un grup de adolescenti (aici luptatori) sunt bagati intr-o casa bantuita (aici planeta straina) si rand pe rand sunt ucisi de monstru/fantoma (aici Predatori). Ce il face interesant e aceasta fuga continua a luptatorilor care incearca in acelasi timp sa inteleaga si psihologia de vanat a pradatorilor care, bineinteles, seamana cu a noastra. Din trailer mi-a dat impresia ca o sa fie mult mai multi Predatori insa nu am inteles de ce s-a pus atat de mult accentul pe lupta cu cel din urma cand pe planeta inca se aflau o multime de astia...in fine, una din destulele bube ale filmului. Chiar si asa, ceea ce a contat, actiunea a fost de calitate si daca asta cauti la un film aici gasesti destula...scene de actiune filmate bine, decent dar nu anoste sau cliseice...(nu toate).

Personajele au fost si ele interesante, a fost o adunatura diversificata aducand si ceva din culturile fiecaruia...bine, asta e un plus minor si chiar nesemnficativ insa na, un mexican, un american, un yakuza, un rus si inca cativa formeaza o adunatura ciudata din care se abtin cu greu sa nu iasa vreun conflict interior. Toata chestia cu descoperirea locului in care se afla, aflarea vanatorilor dupa ce ei au aflat ca sunt vanat...am zis, nu e tocmai o poveste prost pusa pe ecran.O strica insa cliseile si oarecum previzibilitatea desi e imposibil sa ghicesti unele chestii din final. In mare, e cam imaginea pe care ti-o inchipuiai de la inceput, desi sperai sa aduca ceva nou. Astea fiind zise doresc doritorilor de astfel de filme vizionare placuta iar mie un "bine ca ai mai pierdut si tu timpul cu un film de felul asta"... 

6.5/10