duminică, 30 noiembrie 2008

A Fish Called Wanda {1988}

Comedie englezeasca...la care nu am ras. Nu mi s-a mai intamplat asta vreodata. Intotdeauna am considerat ca umorul englezesc e intotdeauna cel mai reusit din cauza simpletii lui si impactului pe care il are. Sarcasmul englezesc e o lovitura crunta pentru oricine o primeste si e delicios de privit. Asta in schimb, pe langa situatiile ridicole sau absurde (dar nu extrem de exagerate) in care intra personajele nu am putut sa nu simt o oarecare tendinta de a americaniza filmul. Asta fie din cauza celor doi actori americani din plan principal Jamie Lee Curtis si Kevin Kline, a caror sarcina in film e sa arate prostia originala americana dar si fapul ca sunt, efectiv, mai inculti si mai neciopliti decat englezii. Englezii pe de alta parte sunt opusul lor dar defectele lor stau in frica extrema, irationala, de umilire...pentru ei, reprezinta moartea lor sociala. Ceea ce spune o chestie.
Pe langa situatiile in care se baga personajele sunt insasi personajele motivul pentru care umorul ar fi prezent. Fiecare este binedefinit, unic...il avem pe Otto fostul agent CIA care are un snobism la fel de mare ca propriul eu, citind filosofi consacrati, dar care, mai mult ca sigur, se simte mai bine cu un ziar, citind bancurile din final. E dureros de prost, violent, poate fi pacalit usor...e chintesenta unui american. Nesimtit, infumurat, care se crede mai destept decat este...
Mai este echivalentul lui Otto in feminin: asa numita Wanda...femeia americana care e seducatoare, profitoare si vicleana...dar care in strafundul ei vrea sa fie iubita. Mai avem un balbait englez care iubeste animalele, reuseste in tentativa de a asasina o babuta, ce ar putea pune in pericol libertatea unui "amic" de'a lui, sa ucida 3 caini nevinovati dar care sunt la fel de rai ca stapana - merge la inmormantarea fiecaruia si depunde flori. In cele din urma avem avocatul, jucat de Cleese, Archie care e un bufon placubil, fericit in banala sa existenta si situatie pana o intalneste pe Wanda, cand isi da seama ca a trait degeaba, el neiubindu-si sotia sau familia.
In fond, nu prea am avut de ce sa rad, poate mi-e stricat "funny bone"-ul azi, poate filmul nu e chiar atat de amuzant, dar poate o sa-i acord o vizionare cand oi avea chef sa vad prestatia de Oscar a lui Kline, pe care o merita...
7/10

Who Framed Roger Rabbit {1988}

Trei premii Oscar pentru cele mai bune efecte vizuale, cea mai buna editare a efectelor sonore si cea mai buna editare. Plus un Special Achievement pentru cea mai buna regie a animatiei si creare a personajelor animate. Premiile pe care nu le-a castigat au fost pentru scenografie, imagine si sunet. O realizare din partea lui Zemeckis. Un viziuala cel putin...una din multe.
In rest, nu prea ai de ce sa lauzi filmul asta...povestea e simpla si se bazeaza exclusiv pe aparitia personajelor animate...fara acestea filmul ar fi fad, incolor si mult mai plictisitor.
Actorii joaca decent, nici nu prea ai de unde sa alegi avand in vedere multitudinea de voci colorate ce dau viata desenului animat...singurul din actorii reali ce merita mentionat e chiar personajul principal Valiant (curajos), un detectiv particular ce primeste o sarcina, care bineinteles, o duce pana la capat, ca in orice film cu detectiv...dar si prestatia lui Christopher Lloyd, judecatorul Doom din partea caruia avem o surpriza. E un fel de film-noir, dar fara intelesul din noir, din cauza ca e prea multa culoare pe ecran si atmosfera sumbra si serioasa din originalele filme-noir dispare. Dar sarcina detectivului este luata in serios de catre acesta ca totusi filmul in sine sa fie luat in serios asa cum merita.
E misto, e distractiv, e amuzant (cu toate ca nu am prea ras "haha" ci mai mult prin zambete de buna dispozitie) si e de vazut.
8/10

100

O suta ce? Cele mai bune personaje din filmele timpului. Lipseste din pacate Vagabondul lui Chaplin, dar nu-i bai...Cei care au vazut personajele din filmele astea stiu ca isi merita un loc in topul 100 chiar daca nu locul care ii este acordat acum. Cea mai buna intrepretare a Jokerului din toate filmele sau serialele Batman a ajuns pe locul 3. Un loc admirabil pe care, zic eu, il merita. Cine e pe primul loc e un personaj antologic care merita toata admiratia noastra pentru natura sa revolutionista si cool in acelasi timp. Eu unu m-am bucurat cand am vazut personajele mele preferate in acest top iar eu recomand sa fie vizionate aproape toate.
Am pus poza cu Jokerul din cauza ca e una din cele mai bune cu el.
Joker rullz.

sâmbătă, 29 noiembrie 2008

Glory {1989}

Subiectul: Razboiul Civil din America anilor '60 ai secolului 19.
Scopul filmului: hm...dificil de estimat, dar as zice ca e un sentiment vag de egalitate intre oameni de toate rasele si culori, vag my ass, e clar ca lumina zilei...iar ce se intampla prin 1862-1863 cu persoanele de culoare se vrea o evolutie fireasca a omului - la vremea aceea la putere - alb. Cand ai nevoie de oameni ce sa lupte intro batalie inutila iar cei la care te duceai de obicei erau din ce in ce mai putini, apelezi la negri...si asta e clar ca lumina zilei...partea buna a lucrurilor poate fi interpretata. Cativa sunt convinsi ca lupta impreuna cu un om ce ii apreciaza, iar acei cativa sunt persoanele care pot sa-i convinga si pe restul, culmea, astia toti care se lasa convinsi primii sunt toti intrun singur cort...norocos cort...numai vedete: Denzel Washington si Morgan Freeman si doi necunoscuti ca sa mai balanseze ecuatia. Ce m-a dezamagit este ca a fost o batalie pentru nimic...Lincoln oricum elibera sclavii, asta a intentionat de cand a devenit presedinte...bataliile si pregatirea negrilor nu au avut niciun rol, fictiune nu a fost...Shaw a existat in realitate si cica chiar arata ca un baietel care se comporta de 3 ori cat e varsta lui. Broderick e o alegere excelenta din cate mi-am dat seama...prima data cand l-am vazut mi-am zis: Da, uite o femeie ascunsa sub niste par pubian prins in jurul gurii...cum poate un astfel de personaj sa fi existat in conducerea unui batalion cand inca nici nu a ajuns la 30 de ani si inca mai scrie regulat parintilor scrisori scrise din suflet, eu nu stiu. A fost alegerea buna dar iti era greu sa-l iei in serios...cu toate ca avea unele momente din film ce ii apartineau.
Denzel a luat un Oscar pentru un rol secundar...personal ziceam ca merita o nominalizare ca, desi puternica interpretarea, ochii sai ramaneau in aceeasi pozitie de fiecare data nefiind in concordanta cu emotiile ce le tipa vitejeste...avea ochi morti. Acesti ochi s-au trezit in Training Day, cand a luat Oscarul pentru cel mai bun personaj principal.
Restul joaca bine, in special Freeman...merge numele asta cu filmul.
Iar punctul slab al filmului sunt esentialele scene de razboi, a caror importanta era dictata din start de pregatirile lungi ale soldatilor in prealabil, scene de razboi care ajung in cel mai bun caz mediocritatea...
Deci personal nu mi-a placut si nu are nimic deosebit...sunt usor dezamagit, dar merge...
7.5/10

joi, 27 noiembrie 2008

Jeff Dunham's Very Special Christmas Special {2008}

SILENCE!!! I KILL YOU!

Uite cum se face un stand-up complet. Un show adevarat, divers si cu adevarat amuzant...
Cine nu il stie pe Walter, mosul artagos si enervant, frustrat pe orice chestie din jurul sau care o batjocoreste intotdeauna cu replici hilare care vorbesc in intelesul tuturor. Bineinteles, se vrea o criticare a societatii si cum luam in serios cam orice ne inconjoara. Dar bineinteles, din nou, nu trebuie sa-l disecam pe Walter ca nu are rost, noi trebuie doar sa radem la glumele sale geniale...si bineinteles, daca il disecam nu gasim decat lemn, plastic si cateva sarme. Showul asta e pentru distractie, insa daca vrei sa fii un nerd, poti sa diseci glumele sa ajunga sa nu mai fie amuzante deloc.
Apoi mai este AcccCCChHHHmed, teroristul schelet ucis de propria sa bomba intr-o tentativa in care nu a murit nimeni decat el...un terorist prost la meseria asta. La asta si la Walter am ras cel mai mult...au fost criminali amandoi. Glume fresh intotdeauna amuzante...nu m-am oprit din ras o ora intreaga din cauza lor.
Dupa ii avem pe Peanut, un clasic de la showul lui DunHAM (asa cum isi bate joc Peanut de stapanul sau), Bubba J. ...clasicul exemplu de redneck, dumb, care bea bere la orice ocazie si se uita la Nascar in weekend dar si plictisitul Jose Jalapeno on a Stick. Parca s-au mai potolit rasetele la astia 3 dar showu a patrat aceeasi atmosfera de sarbatoare si fericire din jurul Craciunului.
Un moment deosebit mi-a placut mult cand Dunham ii zice lu Achmed ca are poliosis (o combinatie dintre polio si scoliosis (poliomelita si scleroza)...si parca a fost ceva de moment, Dunham nici el, parca, nu a realizat ca a scos o asa grozavie...au ras cam un minut, Dunham cu Guitar Guy (un tip ce ii urmareste prin turneu ce ii acompaniaza cu muzica la melodii, normal, modificate sa fie amuzante) si apoi Hachmed zice: What the fuck is Poliosis? A fost ceva extrem de convingator...ca si cum Jeff se scoate din propria sa prostie. Si felul cum Dunham rade insa papusile pastreaza fata atat de serioasa, chiar si la voce, in timp ce el rade...e un ventriloc excelent...si asa trebuie folosit talentul asta intotdeauna. Intr-un show cat mai complet. A fost foarte misto si amuzant. Recomand cu caldura si acum SILENCE!!! I Kill YOU!
9/10

miercuri, 26 noiembrie 2008

Labyrinth {1986}


Dupa standardele din ziua de azi, acest film ar putea arata vechi si ieftin...insa asta e un lucru complet fals din cauza ca acest filmulet fantastic are o caracteristica ce nu il compara cu multe din ziua de azi...iar aceasta este farmec si chiar si originalitate. Pe plan personal, insa, nu m-a distrat excesiv, nici nu cred ca sunt publicul tinta.
Povestea este, insa, o frumoasa poveste despre maturizare, despre cum magia si fantezia este un lucru important, cateodata, astfel copilul din noi sa nu moara de o moarte rece ce se numeste maturizarea...restul povestii, aceea in care Sarah isi cauta fratiorul ei bebelus ce a fost luat la cerinta ei de Bowie intr-un castel la capatul unul labirint ametitor...labirintul asta e lucrul ce te face sa ramai interesat si atent pe intreaga durata.
David Bowie e convingator ca personajul negativ cu o latura blanda insa nu e excelent...insa fazele cand se apuca sa cante kinda freaked me out... Jennifer Connely (wich I like) a jucat foarte puternic si tandru chiar si atunci la varsta de 16 ani. A fost extrem de dulce si frumoasa si astfel poate cuceri orice public o vizioneaza in aceasta pelicula.
Efectele speciale au fost excelente la vremea aia ('86) pentru un astfel de film insa lucrul ce uimeste e originalitatea infatisarii personajelor fantastice si magice, lucru ce vine in avantajul filmului, facandu-l astfel si memorabil. Pe langa monstrii si creaturi blande ajuta excelent decorul, de mare arta care combina perfect notiunile pe care le are oricine despre o lume fantastica...culori aprinse si inchise folosite in acelasi timp alcatuiesc o atmosfera unica.
E un film placut, nu foarte deosebit ce merita insa o vizionare...pentru actori, look si poveste...
7.5/10

Starship Troopers {1997}

Man, this is a mediocre bullshit. Chestia ciudata la filmul asta ce il face mai bun decat celelalte filme idioate cu prosti si extraterestrii e ca are un mesaj puternic subliminal anti-razboi...yeah, and it's sucks din cauza ca au fost folositi actori prosti cu frumusete de telenovela care joaca "lemnos" si astfel tot filmul e neconvingator si nu intelegi ce vrea sa transmita...ba un mesaj anti-razboi, ba un mesaj pro-razboi, ba o prostie fara margini...pro-razboi in cazul in care se ia in serios la unele faze, cu toate ca sper ca nu.
Ideea e alta la filmul asta tont...unii se chinuie sa descopere chestii in el care cred ca e ceva facut anume de realizatori pentru a critica societatea din ziua de azi sau mentalitatea de turma a celor ce conduc puterile militare. In ce sens...armata intotdeauna cauta tineri prosti care sunt gata sa se sacrifice pentru tara din cauza ca nu au alt scop in viata si se sacrifica de cele mai multe nestiind in ce rahat se baga. Asta se intampla si in realitate.
Chestia cu asta e ca mai sunt 2 parti...una pusa direct pe dvd (partea a doua) si a treia, cea de anu asta...ambele au efecte speiale incredibil de proaste comparat cu primul (sau chiar cu o tona de alte filme de actiune proaste din ultimii ani, care au indraznit sa foloseasca efecte speciale cu toate ca nu le ducea buzunarul). Asta nu inseamna decat o chestie sau doua...una ar fi ca cei care au facut prima parte credeau ca fac ceva special in cazul in care s-au gandit ca o sa mai fie si sequaluri (ideea filmului e oricum usor de replicat in sequaluri deci oricum mare diferenta nu ar fi fost) sau se gandeau ca o sa formeze un cult cand, de fapt, e o tampenie...ce cult? De unde? Inutil. Actori care joaca prost (si care joaca prost in cam orice film joaca...actori de cat. B), scenariu prost cu replici penibile si previzibile de oricine...chiar nu merita sa fie amintit ani la randul.
Prima parte e oarecum standardul la filmele de actiune din Hollywood deci şaptele pe care i-l ofer e oarecum un dar, dar sa zicem ca e enjoyable, in mare parte din cauza efectelor speciale, chiar au fost reusite...urmatoarele parti sunt o copie a primei parti cu cateva diferente de ignorat.
7/10

sâmbătă, 22 noiembrie 2008

The Princess Bride {1987}

Magic, de basm, e descrierea cea mai buna pentru un astfel de film. E exact ce vrei de la o poveste nemuritoare pusa pe pelicula...are de toate. O printesa frumoasa...si inca ce frumusete, damn, Robin Wright Penn are o frumusete nemuritoare...chiar si acum, dupa ani se pastreaza destul de bine...de asta nici nu am pus screen cu ea, sa o vedeti cu ochii vostri cat de asemanatoare cu un inger arata atunci si in mod special in acest film. Un fat-frumos ce face exact la ce ne asteptam, cu oarecare variatii comice excelente (mai ales atunci cand e partial paralizat spre final), un capcaun gigant mai inteligent decat majoritatea intalniti in filme, un spadasin spaniol ce cauta razbunare, un print malefic, ajutorul sau si mai malefic, un vrajitor jucat de Billy Crystal si sotia acestuia, bineinteles, tot o vrajitoare. Si mai avem lupte cu sabia, calarit, cativa monstrii nu prea exagerati (tipari ceva mai mari si niste sobolani - man sized.) ceea ce e bine.
Un film pentru toata familia ce ramane enjoyable de fiecare data cand e vizionat, sunt sigur de asta. Cred ca ceea ce il face memorabil si cu adevarat special e imaginea...usor incetosata, desprinsa parca dintro lume care a existat dar care nu incearca sa se ia prea mult in serios, imagine ce ne teleporteaza mai usor intro lume in care dragostea invinge intotdeauna, in care binele invinge raul and all that crap. Mi-a placut...si il recomand cu caldura.
9/10

Breakfast at Tiffany's {1961}

How do I look?

Un film istoric, atat prin interpreatarea fara cusur a frumoasei doamne de o eleganta inegalabila ...Audrey Hepburn, cat si prin imaginea New Yorkului din anii '60. Filmul asta e despre ea, nu despre nici un alt tip ce se intampla sa fie la fel ca ea si sa locuiasca cu un etaj mai sus. Cum se intalnesc si lucrurile ce le gaseste el la ea ne fac pe noi, spectatorii sa credem ca o sa ajunga la final impreuna, fara niciun dubiu...or won't they?
Personajul lui Audrey, Holly Golightly e o fata deosebita, rebela a carei origine o defineste de fapt ca persoana si nu partea ce o arata tot filmul. La 14 ani a plecat de undeva de la tara dupa ce s-a casatorit cu cineva cu vreo 30-40 de ani mai batran decat ea, a plecat in marele oras sa-si realizeze visul de a fi o sotie de om cu foarte multi bani, probabil dupa ce a realizat cat de frumoasa e si cat de usor i-ar fi in "papucii" unei fete sofisticate cu accent britanic. Asa ca aratandu-ne o faţă sofisticata si plina de stil este intr-adevar falsa insa nu multi isi dau seama de asta din cauza ca e extrem de convingatoare. Ea doreste sa traiasca in lux, insa pentru a ajunge acolo, trebuie sa intalneasca multa lume ce, de multe ori, e mai falsa decat ea si nu reuseste sa se acomodeze cu acestia, fiind tot timpul nelinistita, cautand ceva ce nici ea nu stie ce e, realizand de abia in final ce si-a dorit toata viata.
Finalul e unul fericit, din cauza asta si putin previzibil, insa se razgandeste de cateva ori incat nu mai stii care o sa fie de fapt deznodamantul.
Film de urmarit pentru Audrey Hepburn si probabil una din cele mai bune roluri din istorie pentru o actrita. Arata perfect in orice era imbracata...de la o camasa de noapte alba pana la simpla rochie neagra ce o caracteriza.
8.5/10

Concert pentru Erika

Daca era in Iasi deja aveam biletele luate.
Mai multe detalii la Cabral.

miercuri, 19 noiembrie 2008

Bonnie and Clyde {1967}

Personal nu prea mi-a atras atentia, am auzit de mult timp de filmul asta, am vazut diferite referinte ale lui in alte filme sau poante in seriale de comedie, film ce a facut o schimbare majora in felul cum priveste Hollywoodul celelalte filme din genul "crime".
Incepe ca o poveste de dragoste si se termina la fel, baiatul intalneste fata, sau invers, baiatul o duce la un suc, vorbeste cu ea si apoi baiatul ii arata curajul sau jefuind o banca la cerinta fetei (plictisita si prizoniera a propriului univers) de a vedea ceva viteaz si iesit din comun - observati si simbolurile falice din inceput ale lui Clyde, scobitoarea, sticla de cola si bineinteles pistolul - sunt evidente datorita frustrarii lui Bonnie din primele minute cand umbla goala prin camera si "plesneste" patul.
In realitate, Bonnie si Clyde au fost un produs al marii crize din perioada interbelica din America...un cuplu ce il intruchipeaza pe Robin Hood...un cuplu ce a atras atentia intregii tari la acea vreme din cauza ca, datorita presei si notorietatii, aduceau putina drama in viata incolora si trista de atunci. Insa chestia ce pune filmul asta pe harta e combinarea realista a comediei cu violenta, cateodata, nici nu te asteptai sa fie atat de violenta iar scena din final e un exemplu excelent de balet al mortii, unde spasmele violente cauzate de energia cinetica a gloantelor cauzeaza un dans macabru si sec chiar, dar pe care il asteptai...adica nu poti sa te astepti la un final fericit de la doi criminali...pur si simplu trebuie si o morala, nu?
Desi nu il pot numi un film preferat sau extraordinar de enjoyable pentru mine, nu pot sa neg ca e un film bun caruia s-ar putea sa-i mai acord o vizionare...nu se stie niciodata...
8/10

marți, 18 noiembrie 2008

His Girl Friday {1940}

Cel mai rapid film pe care l-am vazut vreodata...si nu pentru ca a trecut repede timpul (a trecut cum trebuie...o ora jumate a fost o ora jumate) si nici pentru ca se miscau imaginile mai repede decat ar fi normal...ci pentru ca a existat o rapiditate in schimbul de replici si miscarea actorilor incat zici ca se apropie sfarsitul lumii si alergau de colo colo de mancau pamantul.
O comedie ce se misca mai repede decat viteza rasului. Exact...nu am ras deloc, asta pentru ca incercam sa fiu atent la poveste si in acelasi timp ma tineam de nas sa nu izbucnesc in ras (isteric si incontrolabil). Faţa mea isi schimba culorile in timp ce poantele veneau si veneau si nu se mai opreau...A trebuit la un moment dat sa opresc filmul pentru un minut sa respir si imediat sa rad cu o pofta de nedescris. A fost ca pe un camp de lupta unde gloantele erau replici taioase, aruncate cu o asa o repeziciune ca de acum se suprapuneau intre ele si nu mai stiai pe cine sa asculti...la un moment dat nici nu stiai ce s-a intamplat si despre ce s-a vorbit. A fost perfect si grandios - asta pentru ca te face sa mai vizionezi o data filmul...si inca o data...si inca o data. Pana si screenshotul de mai sus mi-a luat ceva pana sa il fac din cauza ca nu gaseam un moment in care cei doi actori in roluri principale (Cary Grant, stanga si Rosalind Russell, dreapta) sa aiba un moment in care nu-si mai misca gura ca nu cumva sa-i prind strambandu-se....vorbeau constant...si nu vorbeau degeaba.
Filmul ne prezinta in detaliu haosul si lipsa de compasiune dintr-un birou de presa format din mai multi reporteri de la diferite ziare din New York ce asteptau cu nerabdare animalica o veste despre proaspatul criminal nevinovat ce isi asteapta executia pe ziua de maine...it's a dog eat dog world, cel putin in presa. Pe langa asta se urmareste si o reluare a povestii de dragoste dintre doi fosti iubiti care au divortat unul fata de celalalt dar nu au incetat sa se iubeasca. E un film foarte placut si distractiv, nemuritor si extraordinar de amuzant si tensionant.
9/10

Young Frankenstein {1974}

Facut in aceeasi perioada ca Blazing Saddles, aparut in acelasi an, acelasi regizor, acelasi gen de comedie, acelasi actor (Gene Wilder), la fel de bun ca film. Se iau in deradere multe gaguri, in principal se rade de filmele din anii '20 - '30 cu monstrii, de cliseele ce s-au imprimat in timp in mintea colectiva a regizorilor si scenaristilor din vremea aia, de actingul exagerat ce il aveau actorii pe atunci...evident chiar daca repetarea unor chestii din trecut poate parea de prost gust aici e foarte amuzant si am ras la fel de mult ca in Blazing Saddles, dar nu mai mult. Actorii isi fac toti treaba, excela Gene Wilder si the crazy-eyes-man Marty Feldman. Iar, la genu asta de film nu se poate analiza fiecare gluma in parte, cu toate ca se poate, insa nu asta e farmecul lui.
Farmecul e sa-l vezi cu prietenii sa vezi care rade de care glume si de ce, sa vezi care se prinde si care nu :)))))) . Neah...scopul e sa te distrezi vizionandu-l indiferent ce implica vizionarea.
E o parodie foarte reusita si oricine il vede (doar sa nu fie prea tanar pentru ca atunci chiar nu se prinde de poante) o sa rada, garanatat.
8/10

When Harry Met Sally... {1989}

Mie mi se pare nitel cam imposibil sa nu-ti placa filmul asta...si in sfarsit il vad si eu. Mi-a luat ceva pana l-am gasit...si cand l-am gasit, l-am gasit acolo unde l-am cautat deja si nu era prima data. Filmul fiind destinat pentru un public mai mult feminin nu prea m-au impresionat scenele romantice sau siropoase insa comedia mi-a gadilat "funny bone"-ul astfel cauzand hohote de ras serioase si care au venit pe tot parcursul filmului.
Probabil din cauza asta filmul a fost primit atat de bine de ambele parti...e o poveste amuzanta, reala fara a fi de fapt...e povestea inceputului de viata pentru doi oameni ce seamana cu restul lumii. E o poveste de dragoste a caror protagonisti sunt doi oameni incapabili sa recunoasca unu fata de celalalt cat de mult se iubesc din cauza ca au fost fie deceptionati in trecut de alte relatii, fie (asa cum era la inceput) se urau unul pe celalalt dar in acelasi timp se indrageau din ce in ce mai mult o data ce trecea secunda...
Personal mi-au placut schimburile de replica, rapide, iar amuzante, sincere...apoi Meg Ryan, foarte frumoasa si extrem de draguta (cute) in filmul asta, Billy Crystal in, probabil, cel mai bun rol al sau plus regia buna fac din filmu asta unul cu adevarat memorabil. De vazut cu persoana iubita.
8/10

sâmbătă, 15 noiembrie 2008

Blazing Saddles {1974}

Va mai amintiti zilele cand umanitatea radea de ea insasi? Acest film ne trimite intro era mai inocenta. O era in care PC-ul nu reprezenta decat doua litere puse una langa alta. Rasismul din filmul asta e ca sa ii faca pe albi de rasu lumii!! Nici un negru din filmul asta joaca un rol negativ. De tarani (rednecks) se bate joc aici. E un film atat de amuzant, de la scena de deschidere cu sina de cale ferata pana la final cand protagonistii se indrepta spre apus intro limuzina, na, cu calu e obositor.
Fiecare personaj e unic si amuzant, de la seriful negru (acum, e de actualitate faza asta, nu credeti? In 1874 un serif negru, acum, in 2008 un presedinte negru. :)) ), la personajul lui Gene Wilder...de la Hedley Lamarr la Guvernatorul jucat de Mel Brooks. Insa sa nu o uitam nici pe Madeline Kahn, care, pentru al ei Lili Von Shtuup a primit o nominalizare la micul oscaras.
Pe mine m-a distrat o ora si 20 de minute, sper ca si la voi sa aiba acelasi rezultat.
8/10

The Conversation {1974}

Stiti genul ala de film la care daca nu te uiti la ce se intampla in incipit nu mai poti sa te uiti deloc? Cam asa e filmul asta. Fara inceput, fimul asta, nu inseamna nimic...poate daca esti atent pe parcurs si poti sa faci legaturile, ai putea sa-ti dai seama dar mie, cel putin, mi s-a parut foarte important inceputul.
In film e vorba despre un fel de detectiv particular care asculta conversatiile oamenilor in functie de ce misiune primeste de la cel ce il angajeaza. Initial credeam ca e doar un fel de test, sa vada cat de bine prinde el "The Conversation" dintre 2 oameni care, aparent, nu vorbesc despre nimic interesant. Ajunge sa inmaneze misiune angajatorului insa e primit de asistentul acestuia, jucat de Harrison Ford (foto sus, stanga), suspect insa , nu accepta banii si deja crede ca in aceasta banala conversatie este mai mult decat crede.
Asa ca, ce face? Ia inapoi banda pe care i-a inregistrat pe cei doi, banda formata din combinarea a trei surse de sunet, cele 3 formand o capodopera in materie de ease dropping...cand s-a asezat la masa de editare a fost ca si cum un compozitor renumit s-a asezat la masa de scris...si avand din nou banda, a inceput sa citeasca printre randuri si a inceput sa se prinda despre ce este vorba in discutia pe care au avut-o cei doi tineri indragostiti.
Suspansul m-a omorat pe toata durata filmului. E excelent.
Paranoia e sentimentul cu care l-as despre cel mai bine pe personajul lui Gene Hackman (excelent actor, brilliant), Harry Caul. E un om a carui slujba se bazeaza pe ascultarea unor conversatii sau convorbiri secrete si totusi nu poate sa ramana detasat, profesionist si se implica si dupa pararea mea, e o alegere proasta, dar cred ca asta era si intentia. E uimitor sa-l urmarim pe toata durata filmului pe acest Harry Caul, un personaj singuratic, paranoic, ce doreste sa fie lasat in pace si sa se asigure constant ca nu este urmarit in propria sa casa, unde oricum nu are cu cine discuta. E ironic cum o persoana ce urmareste nu doreste sa fie urmarit (sau crede ca nu poate fi urmarit), probabil din cauza ca se crede cel mai bun din bransa.
De vazut.
9/10

La Dolce Vita {1960}

Greu sa descrii un astfel de film...1. pentru ca e facut de Federico Fellini, un adevarat cunoscator al personalitatii umane si diferitele sale aspecte dar si un excelent pictor de tipologii umane, cam toate persoanele pe care poti sa le intalnesti intrun oras sunt introduse aici cu un scop, iar folosirea lor nu e fortata...si 2. e foarte lung...e un film episodic chiar ce poate fi impartit usor in capitole.
Filmul incepe si iti dai seama repede ca nu are o intriga ce ar duce la un final-final cum intalnim in restul filmelor. Mesajul filmului e insa simplu: Viata e frumoasa/dulce...asa cum se traduce si din titlu. E un titlu simplu ce ne pregateste pentru tot felu de scene frumoase, dulci, calduroase - WRONG! Prezinta viata asa cum este ea, cu bune, cu rele, cu moarte, cu viata, cu tragedie dura, cu naturalete completa...asa cum vrei sa iti fie prezentata, fara dulcegarii.
Majoritatea filmelor lui Fellini il prezinta pe omul modern intr-un cadru urban, iar acest cadru urban il omoara, incet incet, pe acest om modern, distrugandu-i radacinile cu natura, cu simplitea. Aceste mici scene cu natura, cu realul sunt prezentate excelent prin 2 intalniri ale lui Marcello cu o fata tanara si dulce, de la tara, care a venit sa lucreze intrun oras mare de pe malul marii. Prima intalnire e intr-un restaurant in aer liber cand personajul nostru principal - ce il intruchipeaza pe Fellini si nu numai - scrie ceva de "mare" importanta insa este inrerupt sau fascinat de aceasta tanara si simpletea ei. A doua intalnire are loc in final cand, dupa o petrecere puternica, Marcello iese impreuna cu restul prefacutilor pe plaja sa se holbeze la o creatura monstruoasa tocmai pescuita de pescarii locali. Este iar fascinat de o aparitie feminina care ii face semne, este aceeasi tanara dar nu stim daca reuseste sa ii vada fata. Sunt despartiti de un mic paraias, usor de traversat, insa Marcello alege sa se intoarca la multimea umflata de impresii si falsa intelectualitate.
Omul modern, pentru a supravietui, trebuie sa traiasca intro jungla de metal ce ii distruge sensul adevarat al vietii...asa cum spune idolul sau din film care il trezeste la realitate impuscandu-se in cap dupa ce face altceva..."Don't be like me. Salvation doesn't lie within four walls. I'm too serious to be a dilettante and too much a dabbler to be a professional. Even the most miserable life is better than a sheltered existence in an organized society where everything is calculated and perfected.".
Film excelent greu insa de vizionat cateodata.
9/10

vineri, 14 noiembrie 2008

Låt den rätte komma in {2008}

Ceea ce se intampla in poza de mai sus nu e decat o mica monstra de cat de bun e filmul asta...e probabil unul din cele mai reusite filme ale anului, cel putin din punctul meu de vedere. Are elemente de iubire (puppy love de fapt, daca se poate numi asa, cel putin unul din ei are 12 ani) dar si elemente horror foarte reusite, aproape reale cu sange si moarte. Ceea ce il face mai deosebit e ca pune o reteta foarte veche intr-un background modern si e totusi atat de plauzibil si normal de parca toate filmele sunt facute asa. Povestea de dragoste este dulce si heartwarming, excelent plasata intr-un mediu atat de rece si capturat atat de frumos...fiecare cadru e o imagine unica si placuta. Prea multe nu sunt de spus...e un horror care nu tipa cu imagini brutale dar cele putine care exista sunt facute magistral si sunt demne de uimire.
Acest film suedez, regizat de Tomas Alfredson, se traduce Let the Right One In, un titlu ce se poate interpreata in diferite moduri. Unul din punctul de vedere al baiatului, ce este in primul rand un visator si un romantic, ce o lasa pe aceasta fetita aparent innocenta in inima lui prin dialoguri simpliste si sincere...iar alt punct ar fi cel al fetitei, care, desi nu prea vreau sa o spun, este un vampir (da, despre asta e filmul, cum se indragosteste un om normal de un vampir) si trebuie sa aibe grija pe cine lasa in viata ei pentru a nu-i pune in primejdie viata dar nici inima.
Fiecare moment terifiant sau mai bine zis respingator, intrun mod ciudat, ne face mai curiosi si eventual intelegem natura si nu neaparat o imbratisam dar nu o indepartam, ramanem neutrii si detasati dar mai atenti decat oricand.
Actorii au fost in mod special deosebiti, asemenea actori copii rar vezi pe ecran sau oriunde altundeva. Reusesc prin interpreatrile lor minimaliste sa exprime emotii puternice si convingatoare. Kudos la amandoi.
Tehnic e excelent, lumina, imaginea, sunetul si pe deasupra regia fac din acest film cu look independent un film foarte memorabil intr-adevar.
9/10

No comment

1
si
2
Really...mai pot sa spun ceva? Asta se intampla in fata blocului meu...
Feel free 2 copy ... fara sa spuneti...

joi, 13 noiembrie 2008

The Mummy: Tomb of the Dragon Emperor {2008}

Initial vroiam sa-i dau 7 dar la sfarsit mi-am dat seama ca m-am uitat la un film de vara, care mai e si sequal pe deasupra. Sa fie sequal e deja un minus din cauza ca repeta reteta primului film, asa cum se face de cam fiecare data. Mi-am dat seama ca desi e entertaining nu e motiv sa fie apreciat si laudat pe mai departe. Nu m-am plictisit cum o fac alte filme de acelasi calibru, amuzamentul nu a functionat pentru mine desi se presupune ca ar fi existat asemenea secvente, iar replicile alea bagate in timpul actiunii mi s-au parut iar a fi cliseistice si deloc potrivite. Scenele de actiune erau decente dar nimic neobisnuit sau nou, povestea...am zis, o repeta pe cea din Mumia 1 si 2, schimbate unele detalii si bagate/scoase alte personaje. Dar in final e un film ridicol, semi-distractiv iar asta in anumite parti...care te lasa indiferent si mai ales dezamagit daca ai dat si bani sa-l vezi. Eu unu nu il recomand, dar daca ati vazut primele 2 parti si v-au placut cat de cat...go right ahead. Daca nu, nu.
6/10 spre 5.

Max Payne {2008}

Imi sorry...dar ce dracu a fost asta?
Cine dracu i-a pus? Din cate stiu, daca faci un film dupa un joc trebuie mai intai sa joci acel joc, trebuie sa ii prinzi feelul, atmosfera, gameplayul trebuie sa stii sa-l incorporezi cum trebuie in film fara a transforma filmul in joc. Era un lucru atat de dificil de facut? Aparent, da.
Producatorii/scenaristii/whatever s-au gandit ca mai bine transforma povestea intruna degeabista, un fel de poveste de razbunare care nu prea are de'a face cu jocul. Da, exista Max Payne undeva personajul lui Marky Mark, dar in primul rand el a fost alegerea proasta pentru a juca un astfel de personaj, mult mai matur, mai inalt si mai colturos, MARK SUCKS!!! - si asta o zice un fan al jocului care a terminat si primul Max Payne si al doilea, asta de mai multe ori chiar.
Bullet-timeul folosit in joc e absent asa cum am vrea noi sa fie aici, in film...de mai multe ori si in cat mai multe feluri posibil, asta e spiritul lui Max Payne...bullet-time de cate ori vroiai...sa fie folosit la maxim. Stateam cu sufletu la gura sa-l astept pe primu. Am asteptat juma de ora si nici atunci nu era asa cum vroiam sa fie. Bullshit.
Ma asteptam si la un film-noir, asa cum a avut si jocul o tenta, insa e doar o tentativa de film-noir, insa doar prin imagine nu si poveste. The detecting sucks and goes nowhere si cand colo era cineva din propria curte. Plictisitor, aproape m-a adormit, chiar si la fazele cu impuscaturi, aici mi-am zis totusi sa deschis ochii mai larg...poate vad un bullet-time misto a la Max Payne...fail insa.
Nu mi-a placut deloc, nici o bucatica.
5/10

miercuri, 12 noiembrie 2008

Stalker {1979}

Mi-a placut filmul...si daca incep si termin cu asta devin un idiot care nu stie despre ce vorbeste din cauza ca oricine a vazut filmul asta stie ca pentru a-si dovedi parerea lui succinta despre film trebuie neaparat sa scrii n randuri in care arati ca nu te-ai uitat ca prostu la un film de genu asta...e un film dificil, dar nu destul de dificil din cauza ca finalul e unul inchis, in care se explica cam totul, deci loc de interpretari peste interpretari nu prea vad...cei care insa se aventureaza spre gasirea unor interpretari diferite asupra unor chestii deja explicate in film inseamna ca incearca sa fie mai inteligenti decat trebuie, nu decat sunt...Acum da, ziceti probabil (fara sa ziceti de fapt) ca, daca esti tu asa de inteligent, care e explicatia singulara a filmului?
Cateodata, mi-este greu sa imi gasesc cuvintele incat sa imi exprim parerea cum trebuie asa ca urmaresc parerei care, in mod extrem de ciudat, nu ma lasa sa le caut ci pur si simplu imi sar in ochi din prima. Asa ca:
Filmul este despre copii. ... eh? Tare, nu? Nu...e despre oameni maturi cu suflet de copil...suflet? Mentalitate, poate...pentru ca sufletul (credinta) lor e atrofiat, asa cum zice calauza in final. De ce imaturitatea asta? Pentru ca un caine poate circula fara probleme in ZONA, insa un om, hiper-precaut, are sanse mari sa moara acolo. Calauza - personajul principal - isi face traiul ducand persoane in crize de personalitate si existenta intr-un loc care, aparent, este aparat foarte bine...cica ar fi "aterizat" un meteorit acum multi ani si de atunci se intampla numai lucruri ciudate in zona respectiva. Lumea intra in ZONA si nu mai iese...inexplicabil. Misterul a fost elucidat in final dar mai intai trebuie sa suporti (inceapea sa devina insuportabila) o polologhie, un monolog de mai multe ore si cateva minute. Zic monolog pentru ca, desi pare ca fiecare personaj isi spune parerea filosofica despre viata, suna de parca, regizorul/scenaristul Tarkovsky vorbeste de unu singur pentru elucidarea unui mister si pentru a duce mai departe povestea spre deznodamantul deloc previzibil dar fara a ajunge la o concluzie...cine stie?
ZONA este locul calauzei si numai al lui. E locul lui de joaca, unde se joaca cu ceilalti copii care vor sa ii viziteze cel mai secret loc de pe planeta. Dar ZONA nu e decat sinceritatea si inselaciunea in acelasi timp...e locul unde regulile sunt atat de dramatic relatate de calauza incat zici ca sunt de cand lumea, reale, tangibile. Calauza e un om din abisul cosmic, e un om spatial care se joaca cu oamenii de pe Pamant in stilul credibil, studiat.
Ajungem la un moment dat sa vedem o pereche de schelete, parca imbratisandu-se, intro secventa a filmului din a doua jumatate, spre final...te intrebi cum au ajuns acolo...cu siguranta explica faptul ca oamenii nu se intorc din ZONA o data intrati si ne dam seama, eventual, ca de vina e Calauza, le arunca apa, le interzice sa se intoarca din loc atunci cand isi pierd rucsacele, ii lauda cand supravietuiesc atunci cand el crede ca si-au gasit finalul (ca in secventa din poza de mai sus).
E un film constant interesant si uimitor, chiar si atunci cand nu se intampla nimic...dar mai sus am exagerat. Daca gasiti si alte interpretari valabile (ceea ce e si normal, din cauza ca filmul asta are aproape 30 de ani) care va convin, foarte bine...nu sunt un exemplu.
9/10

marți, 11 noiembrie 2008

Quantum of Solace {2008}


Vazut la cinema (singurul loc unde il recomand a fi vizionat), deci fara screenuri...am sa va servesc insa cu un poster ce in sine nu zice prea mult. Doar ca cei doi au trecut printro incercare grea de regasire a lor prin indeplinirea unei razbunari. Da...nici chiar asa de profund...de fapt, cam tot filmul NU e unul profund, dar cine a zis ca un 007 trebuie sa fie profund? El impusca in stanga si in dreapta, arunca in aer orice ramane in urma lui, saruta fiecare frumusete pe care o intalneste, le vrajeste pe restu si bea alcool fin in cocktailuri interesante...cam despre asta e James Bond, simbolul lui e puterea intr-un om sarmant si extrem de sigur pe sine. Problema insa cu acest sequal e ca nu prea are poveste si daca are (sa zicem ca are) e un pic confuza...la sfarsit nu prea stii pentru ce au avut loc acele explozii si impuscaturi despre care vorbeam mai sus.
Cred ca a fost o poveste despre cum un ecologist, atunci cand lumea vede in el viitorul, nu e neaparat si un tip cuminte, cumsecade, ci chiar un villan. Un villan ce nu prea e deosebit, asa cum au fost cei din trecut, din celelalte filme, cei care iti ramaneau in minte, dar cred ca asta e din cauza actorului. Mathieu Almaric, cu toate ca e un actor foarte bun, asa cum am vazut in The Diving Bell and the Butterfly nu a reusit aici sa faca un villan a la 007, mai memorabil prin lookul sau stilul sau. De fapt, cred a si fost limitat de personajul din scenariu. Adica, nu prea a avut ocazii unde sa fie bad in adevaratul sens al cuvantului. E mai mult, asa, un villan plauzibil si in viata reala, dar care sa speram ca nu e. Acest villan ce face? Pai cumpara teren pentru petrol, dar mai apoi ne dam seama ca el inlatura toata apa ce sta la indemana locuitorilor acelei zone (Bolivia, daca imi amintesc bine) - da, caracteristic unui villan, foarte adevarat. Mi-a placut in mod special si scena cand o domnisoara de la MI6 este acoperita in petrol (the black gold), un memento catre acel film James Bond (Goldfinger) unde o tipa (Jill Masterson jucata de Shirley Eaton) este ucisa fiind acoperita in totalitate cu aur - the same happens here in Quantum, un fel de Oilfinger.
Ar mai fi de zis, foarte important, ca acest film nu seamana cu restul, adica sa fie un film despre spionaj (de unde si absenta gadgeturilor arhi-prezente), sinonim cu Bond, James Bond...e un film mai mult despre continuarea unui scop inceput off-screen (mai exact, un sequal direct), cum am zis intr-un fel mai sus, impacarea lui Bond cu el insusi iar acompaniat de Camille (jucata bine de Olga Kurylenko), amandoi au cam acelasi scop (aceasta doreste uciderea omului ce i-a violat si omorat mama si sora).
Apoi, la final, am stat si am contemplat ce inseamna Quantum of Solace...da, Quantum este organizatia ce se regaseste in film, dar de fapt Quantum of Solace e o chestie strans legata de perosnajul principal in sensul ca inseamna: "a precise figure defining the comfort/humanity/fellow feeling required between any pair of people for love to survive. If the Quantum of Solace is 0, then love is dead." - nevoie de finalitate in relatia sa cu Vesper, ce a murit in Casino Royale.
In final, acest film este plin de actiune super tare, cu cascadorii dementiale...film facut pentru chestiile astea, mai putin, insa, pentru poveste si dezvoltarea personajelor. E cu siguranta un film "de vazut", insa nu de memorat.
8/10.

joi, 6 noiembrie 2008

The X Files: I Want to Believe {2008}

Man, this is a load of crap...
Tin minte cand eram pispirel mic ca ma uitam la serialu asta cand rula pe TVR si vedeam in el extraterestrii, chestii bizare, neobisnuite, paranormal, etc...si am ramas cu perceptia (na, eram mic de tot, ce sa-i fac...nu stiam inca ce era fapt si fictiune) ca cei de la FBI au cea mai misto slujba din lume din cauza ca au sansa sa vada, printre multe altele, extraterestrii si OZN-uri. Nici nu stiti ce impact poate sa aiba asta asupra unui copil de nici nu mai stiu cati ani. Mult dupa asta s-a mai difuzat o perioada si apoi gata...s-a dus fantezia, s-a dus tot. FBI-ul nu urmareste OZN-uri si extraterestrii si alte panaramuri de astea...Oricum nici nu eram un fan al seriei, era la tv, era suficient.
Cat despre filmul asta...e o porcarie, nu aberatie ca asta e si scopul, n-are nimic interesant, demn de dosare X, demn de uimirea noastra pe care o aveam cand ne uitam la serial. Scenariul e prost, cu trimiteri inutile catre religie and such, e degeaba, e plin de gauri in scenariu care nici nu m-am obosit sa le memorez, nici macar una. Nimeni nu joaca bine, dar joaca bine pentru un astfel de film, I can tell you that. Sunt multe, multe faze jenibile ce trimit filmul asta in categoria B.
5/10

miercuri, 5 noiembrie 2008

Full Metal Jacket - blogger style

This is my blog. There are many like it but this one is mine. My blog is my best friend. It is my life. I must master it as I must master my life. Without me, my blog is useless. Without my blog I am useless. I must use my blog true. I must write better than my enemy-blogger, who is trying to bring me down. I must write posts faster then him. I will. Before the blog-father I swear this creed: my blog and myself are defenders of my bloggosphere, we are the masters of our enemy-blogger, we are the saviors of my life. So be it, until there is no enemy-blogger, but peace. Enter.

din originalul:
"This is my rifle. There are many like it but this one is mine. My rifle is my best friend. It is my life. I must master it as I must master my life. Without me, my rifle is useless. Without my rifle I am useless. I must fire my rifle true. I must shoot straighter than my enemy, who is trying to kill me. I must shoot him before he shoots me. I will. Before God I swear this creed: my rifle and myself are defenders of my country, we are the masters of our enemy, we are the saviors of my life. So be it, until there is no enemy, but peace. Amen." - genialul film al lui Stanley Kubrick, Full Metal Jacket.

marți, 4 noiembrie 2008

Bill {2007}

Bill...sau "Meet Bill" cum se mai numeste filmul este un film despre o a doua maturizare sau hai, o schimbare radicala a unui om ce este banal, obisnuit, tu. Un om inchis intro lume datorata casatoriei sale cu fiica unui sef al unei banci, astfel ajungand vice-presedintele unei chestii, pe scurt, un post inventat. Diferenta dintre Bill si orice om obisnuit este ca el vrea sa se schimbe, dar mai intai are nevoie de un motiv. Un motiv bun...unul din ele ar fi ca sotia il inseala, merge, dar "it backfires" si ea nu prea vrea sa reactioneze la vestea ca el a aflat de relatia ei cu un prezentator de stiri "On the Scene", jucat de Tim Olyphant, care isi vopseste parul constant astfel atrangand-o pe sotia personajului nostru principal. Pe langa acest motiv mai sunt alte chestii care ii dovedesc maturizarea (poti sa zici o chestie de genu asta la unu de 40 de ani?) cum ar fi faptul ca isi taie din ce ince mai mult par de pe corp cu cat se "maturizeaza" constant crescator pe parcursul filmului. Alt fapt ar fi ca a fost insarcinat, fara voia lui bineinteles, intr-un program gen "BigBrother" in care el primeste un pusti si trebuie sa-i fie mentor...insa acum rolurile se inverseaza fara a fi ceva evident sau nu chiar, dar pustiul devine un fel de fiu pentru mentor din cauza ca parintii lui adevarati stiu ca singura metoda de-al creste pe pusti aceea prin care ii umplu buzunarele cu bani si atat. Filmul nu e foarte complex dar are multe personaje pe care le regasim si in viata reala...oameni obisnuiti.
Dar faptul ce ma face sa apreciez si mai mult filmuletul este ca e foarte amuzant...am avut duzine de momente in care am ras cu pofta si chiar nu ma asteptam sa fie atat de amuzant si sincer. E un film dragut, genu de film independent, cu staruri cunoscute si semi-cunoscute.
Si in tot acest timp filmul ramane cu picioarele pe pamant, deci fara exagerari.
8/10

Traitor {2008}

Defectul filmului e ca e unul previzibil. Da previbil rau de tot...adica faza cu tensiunea cea mai mare, cea cu autobuz"ele" din final, marele punct culminant al acestui mic film cu potential. Adica, hai s-o luam logic. Filmul se cheama "Traitor" ceea ce se traduce "tradatorul" si avem un personaj principal ce apare imediat dupa faza din inceput cand un pusti il vede pe tatsu cum se urca intro masina care in secunda doi explodeaza...lucru care bineinteles da drumu la o serie de emotii in inimoara pustiului incat isi dedica restul vietii sa ii distruga sistematic pe genul de oamenii care i-au ucis tatal si astfel devine un cetatean al planetei, fara o casa anume, doar un loc in care stie ca s-a nascut. Acele sentimente, emotii despre care vorbeam mai sus sunt bazate in principal asupra unuia puternic...sentimenul de razbunare, insa stie ca nu poate sa-si duca planul de-o viata la sfarsit din cauza ca nu rezolva nimic daca vinde bombe oamenilor ce l-au omorat pe tatal sau...teroristii. Astfel incepe povestea destul de simpla dar care incearca sa fie complicata de infiltrare a unui om ce doreste moartea cuiva in cercul acelui cuiva, lucrand meticulos din interior, pas cu pas, dedicand total zile si zile. Insa punctul forte la un astfel de film nu sunt actorii sau scenariul ci daca e plin de suspans sau nu, ei bine, nu prea e...am zis, e previbil. Daca e previbil s-a dus supansul. Asta e...
Si acum o chestie ce m-a amuzat teribil la final...ghiciti cine a venit cu ideea (povestea) extrem de serioasa a filmului cam prin 2003...tocmai domnul amuzant Steve Martin, un icon al comediei in America, iaca la asta nu ma asteptam.
7/10

The Chronicles of Narnia: Prince Caspian {2008}

Nr 2 din seria Cronicilor din Narnia...o serie nu pe placul meu din cauza ca se fac altele mult mai bune, Harry Potter si Lord of the Rings, iar asta e un fel de amandoua cu mai mult din al doilea. Primul nu mi-a placut in principal din cauza ca avea cateva replici penibile care mi-au ramas pe creier de cat de idioate si nelalocul lor era. Eh, s-a terminat intr-un final, nota 7. Asta de astazi nu are atat de multe replici penibile, e facut frumos, cu cadre frumoase si lucrate, actorii insa sunt la fel de prosti (adica joaca prost ca nu le stiu inteligenta), se maturizeaza intr-adevar lookul si personajului, atat fizic cat si psihic (unele din ele). Nefiind un fan al seriei din cauza ca ce-i mult e mult, adica, sa fiu si mai explicit, ce-i cu atatea filme despre magie, vraji, creaturi mitice, fantasmagorice? N-ajunge Lotr? Care a iesit excelent! Hai daca vreti magie pentru copilasi, nu ajunge seria care se termina acus al lui Harry Potter? Da, C.S. Lewis e mai batran decat seria Harry Potter dar Lord of the Rings tot l-a citit...si s-a si inspirat de acolo. I mean, c'mon, faza cu copacii e din The Two Towers toata ziulica si faza cu apa din rau e din The Fellowship of the Ring, iar, nu copiata ci doar ca idee. Nu i-am vazut deci originalul, ce e original...nu e nimic original. Nu imi place ideea asta ca toti 4 au probleme cu capu, "adorm" si se trezesc impreuna intr-un taram imaginat de ei printrun gand colectiv. Raman totusi la Harry Potter daca vreau fantezie si magie si in special la Lord of the Rings (o serie extraordinara). Asta nu stiu cui sa-l recomand ca daca vrea cineva sa-i recomand un astfel de gen apelez la celelalte doua...
Eh...il recomand la cei plictisiti si care le-au vazut si pe celalalte doua.
7/10 cu o fractiune mai mult decat primul Narnia din 2005.

sâmbătă, 1 noiembrie 2008

An American Werewolf in London {1981}

Prea multe nu sunt de spus...de fapt nu prea vreau eu s-o lungesc inutil. E un horror reusit, chiar foarte reusit dar cred ca lucrul care ii lipseste e povestea. Da, e un film cu un werewolf cam 1-0-1 si da, trebuia sa fie ceva simplu, dar nu mi-a placut mie. Prea putina mitologie, prea putine scene cu varcolacul, prea putin sange. Faza care e...acum, dupa ce l-am vizionat, singura scena care mi-a ramas in minte e cea cu transformarea...singura, cu toate ca in timpul vizionarii majoritatea scenelor aratau promitator (in special cele cu cosmaruri). Iar actorii sunt cam 0. x-cum, e destul de misto pentru un horror. Se putea si mult mai rau.
7/10.