La 'Moara cu noroc' {1955}

Am comentat "filmul" asta atunci cand am citit cartea sau rezumatul cartii :D in liceu, candva...nici nu mai stiu cand. Am comentat exact ce am vazut in filmul asta pentru ca cinematografic nu iese in evidenta decat din cauza nuvelei lui Ioan Slavici, o poveste excelenta despre conflictul interior in cazul unui om ce se gandeste la viitor, la ce exact aduce fericirea si buna-starea din familia lui. Chestia aia de care toti avem nevoie dar pe care toti o uram din strafundul sufletului pentru ca de cele mai multe ori, aia ne conduce spre lucruri neplacute...cum a fost cazul lui Ghita din acest film.

Daca nu stiti povestea, imi pare rau, e lectura obligatorie. Inainte de film aveam impresia ca nu o stiu, dar rapid mi-am dat seama ca mi se pare cunoscuta asa ca am cautat in schimb elementele de psihologie fina taraneasca, acea psihologie ce defineste filmul acesta. Am vazut filmul asta la Clubul Cinefililor de la noi, din Iasi. Am vazut versiunea noua, remasterizata, de o calitate exceptionala a filmului din 1955. Nu mi-a venit sa cred cat de bine se vede si se aude acest film. Probabil am sa sar cu banii, indiferent cat o sa coste. Merita...e un film excelent, jucat impecabil, bineinteles mai teatral cu un subiect interesant si vesnic.

Singurul minus al filmului ar putea fi acela ca la un moment dat devine cam static...probabil dupa primele 40 de minute si tinzi sa te gandesti la altceva, astfel rupandu-se concentrarea pentru film. Asa am patit eu dar au fost cam multi factori perturbatori in sala aia, de data asta...se intra si se iesea prea des...nah. Cine nu l-a vazut, e un film de urmarit pentru conflictul interior, pentru personajele negative pentru ca mai toate sunt asa, exceptie facand Ana, sotia lui Ghita si mama ei...ambele voci ale ratiunii. Dar cateodata, din cauza obsesiei pentru bani ajungem sa facem ceva ce regretam si exact asta ne arata filmul intr-un mod atat de simplu si cu un impact imens.

9/10