marți, 6 ianuarie 2009

Gran Torino {2008}

Ultimul film al lui Clint Eastwood, cronologic vorbind din cauza ca eu sper si vreau sa mai faca filme ca le are si asta nu e o noutate.
In asta Eastwood ne arata o lume privita prin ochi batrani, prin ochi care au trecut prin viata, au vazut realitatea si nu au vazut superficialitatea si prostia care le vad in ziua de azi. Vede si judeca tot ce e tanar si prostesc, fiecare stereotip, fiecare cliseu, filtrat de o perspectiva de moda veche, traditionalista in stil american.
Dupa moartea sotiei sale a ajuns singur intro casa dintr-un cartier schimbat de mult timp...majoritatea acestor rezidenti din acest cartier suburban sunt chinezi care inca le au tare cu traditiile si limba lor, refuzand sa devina cu adevarat cetateni ai acelei tari (dar pana la urma si asta face parte din farmecul Americii de Nord...diversitatea poporului sau...de unde rezulta diferite confruntari dintre culturi care fac unele filme atat de puternice trimitand un vesnic mesaj anti-rasial. Daca il stie cineva pe Walter de la Jeff Dunham (da, stiu, slab exemplu pe langa ce vreau eu sa dovedesc...dar in felul asta va dati seama si de importanta acestui personaj cat si a celui de la Jeff Dunham), un mos zgrunturos si sictirit pe viata, identic ca acest Walter din acest film.
El isi vede de viata la fel ca orice alt batran in situatia sa, are grija de casa, de peluza lui mult iubita dar in mod special de permiul sau special (iar eu inteleg de ce o iubeste atat de mult) un Gran Torino din '72...o superbitate de muscle-car. In ea il regasim si pe el...veche, old-school insa puternica si agresiva...de unde, cred eu, si titlul filmului...
Problemele din carteierul sau nu se opresc si e vecin chiar cu tinta acestor probleme...tinta jucata de doi actori tineri dintre care unu stie sa joace si celalalt deloc. Fata, Ahney Her, stie sa joace insa fratele acesteia din film, Bee Vang, nu. Clar au fost alesi pentru naturaletea lor, pentru faptul ca joaca pentru prima data intrun film ori serial, pentru ca astfel isi pot atribui personajul ca fiind al lor si ofera roluri bunicele. Bineinteles, au fost alesi si pentru ca Clint sa iasa mai usor in evidenta, sa nu fie care cumva umbrit de performanta lor...chiar si asa e bine, nu conteaza.
Filmul este bun, pana la urma, foarte uman prin uneori lipsa de umanitate sau sociabilitate din personajul principal, polonezul Walt Kowalski...
Nu stiu, dar ajungi sa ii intelegi pe bosorogi dupa ce vezi un astfel de film, sa te vezi (daca te vezi) prin ridicolele personaje ale vietii suburbane...mici pseudo-gangsteri care nu stiu cum au reusit sa faca rost de arme, preotul tanar care crede ca stie deja mai multe despre viata si moarte decat un batran ce a fost intrun razboi, copiii acestuia care urmaresc sa primeasca de la el casa si/ori masina si asa mai departe...e de fapt plin de stereotipe, insa sunt realitatea, in frunte cu old grumpy Walt, jucat foarte bine de Clint...care inca o mai duce bine, chiar daca şontâc-şontâc.
Merita vazut pentru tristetea din realitatea sa.
8/10

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu