miercuri, 29 iunie 2011

Transformers: Dark of the Moon {2011}

Brain-washing...stiti expresia si mai stiti ca merge de minune in filmele americane. Pentru 2 ore si 40 de minute am fost o persoana ce a fost incapabila sa-si aduca aminte de filmele geniale pe care le-a vazut in trecut...2001: A Space Odysee, City Lights, Rear Window, Stalker, Otto e Mezzo, Persona, A Clockwork Orange...si cate si mai cate, lista e lunga. Din cauza ca am fost incapabil si din cauza ca acum am iesit din transa sunt constient ca am vazut un film de vara, de cinema, comercial, ridicol de patriotic pentru americani insa a NAIBII de distractiv.
Vreau sa spun ca da, e unul din acele filme facute cu un scop pe care il accepti sau nu. Te duci sa te distrezi pentru 2 ore 40 la cinema sau nu. Eu am ales sa ma distrez, mai ales ca era in 3D, intr-un 3D atat de palpabil incat mi-a adus aminte de Avatar. Acolo si aici am simtit calitatea iar efectele au fost...WOW...sa traiasca computerele, sa traiasca i7 ca probabil pe un astfel de procesor faci asa ceva sau traiasca iMac-urile ca asta e o alta posibilitate.
Ce m-a enervat...m-a enervat faptul ca au incercat sa finalizeze povestea de dragoste in graba si cu niste replici de rahat, puteau la fel de bine sa o lase fara ca sentimentele intre personaje ramanea aceleasi...dar fiindca e un film atat de american, nu se putea fara. M-a enervat patriotismul din final insa cam atat...pentru ca finalul, grabit in deznodamantul "pamantesc" mi-a lasat un gust amar, a fost sters repede apoi de amintirea efectelor si a actiunii cum nu am mai vazut de mult...nici macar Fast Five nu a fost asemanator. Ideea e ca oricum seria Transformers e in alta liga...o liga in care bugetul e de ordinul a 200 de milioane de dolari. Aa...si Shia LeBeouf m-a enervant din cand in cand pentru ca avea mai multe tipete prin scenariu decat replici spuse...tipete care trigau fie "Bee!/Bumblebee!", fie "Carly!"...panzy-ass pussy. Mnah...
In rest a fost filmul perfect de vara, actiune la 150%, comedie chiar foarte misto atunci cand o cerea scena...si functiona de fiecare data, bunaciunea de Rosie Huntington-Whiteley umplea ecranul cu senzualitatea si accentul ei britanic cum ii dorea inimioara...plus ca Bay are stilul asta de a filma femeile de parca vorbesc cu fundul sau cu sanii...sau de parca ar fi modele...oh stai, Rosie e model. Ideea e ca nu trebuie sa fii snob la un film de genul asta...nu se compara cu cele enumerate in primul paragraf...trebuie sa mergi si sa-l vezi si sa te distrezi pentru ca indeplineste toate conditiile necesare...pana la urma, pentru asta a fost inventat cinematograful...dar aparent criticii uita asta.
8.4/10

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu