Suddenly, Last Summer {1959}

Ca in orice film dupa un scenariu/script/piesa de teatru ce ii apartine lui Tennessee Williams, dramatismul atinge cote alarmante...dramatism care spune o poveste atat de tabu la acea vreme incat nici nu a fost mentionata direct ci doar mentionata superficial folosind indicii si presupuneri venite din partea spectatorului...

Vedem ce se intampla cu o mama prea dragastoasa si protectoare atunci cand fiul ei este cea mai de pret comoara din lume. Felul asta de a-l creste nu e sanatos niciodata iar lipsa tatalui din imagine nu l-a ajutat deloc...cert e ca astfel de viata i-a adus sfarsitul. Insa caracterizarea personajului ce nu apare decat in cateva scene din amintirile Catherinei (jucata la perfectiune, poate cu cateva momente de over-acting, de Elizabeth Taylor) e mult mai detaliata formata din "imagini" atat din partea verisoarei cat si a mamei lui.

Mama lui, jucata de Katharine Hepburn, e imaginea exacta a unei mame mai sus descrise care e pe pasul de a innebuni si datorita conceptiilor gresite si a mamoseniei exagerate a fost poate cauza mortii fiului ei...de unde si caderea nervoasa ce se intampla cand o sa va uitati la film. Nu e decat un tratat psihologic a personajelor in timp ce vorbesc despre altul ce le-a influentat viata.

Montgomery Clift nu mi-a placut in filmul asta, cum de altfel nu imi place in nici unul din filmele lui. Nu stiu, mi se pare intotdeauna speriat si ii este greu sa interpreteze ceva mai tensionant...si daca o face, nu e convingator. El e aici cel care porneste dramele pentru ca adevarul sa iasa la suprafata. Pentru el este o ocazie de a linisti doua suflete si de a impiedica pe cineva sa fie lobomotizat. Procedura este distrugerea creierului incat omul sa devina o leguma asa ca atunci cand vede adevarul intr-o persoana aparent lucida, incearca sa afle adevarul. E un film bun, dramatic, in care sunt multe scene lungi in acelasi decor...ca la teatru, specific Williams.

8.5/10