Avem vreo 4 povesti...nici eu nu mai stiu exact. Una cu cei care au ramas in lanturi, una cu un militian lacom, una cu un fotograf si alta cu un politruc zelos...parca numai 4 erau. Toate astea sunt povesti ba din urban, ba din rural. Povesti ce suna foarte mult ca niste bancuri...pentru ca nu sunt amuzante decat la deznodamant. La deznodamant cand toata lumea izbucneste in hohote isterice de ras.
Daca e sa comparam filmul asta cu filmul precedent al lui Mungiu, 4 Luni, 3 Saptamani si 2 Zile atunci asta e la polul opus fata de celalalt. Primul e intunecat, posomorat, deprimant...asta e vesel si in niciun moment nu te gandesti la o perioada in care lumea nu avea ce manca...cu exceptie o faza cand tatal unui baiat din film merge la magazin sa caute ceva carne...da de unde ca nu-i. Aceste povesti ne aduc aminte cat de ridicole erau unele faze si cat de mult ne schimba gandirea un singur om...si ce trebuia sa facem ca sa-i facem pe plac. Era ridicol atunci, e ridicol si acum. Dar acum e si amuzant. Si e bine ca e vazuta si din perspectiva asta...ne mai lumineaza ziua atunci cand il vedem.
Filmul sau filmele nu sunt regizate de Mungiu insa scenariul ii apartine in totalitate...regia apartine altui om la fiecare legenda si fiecare isi face treaba cum trebuie. Totul aici tine insa de poveste si cum e jucata ea. E exact ca si cum ai spune un banc si chiar modul cum spui acel banc il poate face mai amuzant.
Tocmai de asta, e un film foarte bun.
9/10 aici - 10/10 pe imdb.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu