miercuri, 30 septembrie 2009

Cea mai fericita fata din lume {2009}

Acest film e unul din filmele din festival pe care de abia asteptam sa le vad...Momentan e unul din preferatii mei din competitie si cred ca are foarte mari sanse sa castige din mai multe motive.

Unul din ele e evident...e romanesc. Cam toate competitiile romanesti de film dau premiul unui alt film romanesc, ca sa ramana premiul aici, sa nu plece prin alte tari si sa fie uitat. Trebuie, prin competitiile de genu asta, sa fie promovat cinemaul romanesc si prin aceste evinemente, asta se reuseste.

"Cea mai fericita fata din lume" poate fi povestit foarte succint. O adolescenta de vreo 14-16 ani castiga o masina la un concurs organizat de o companie ce face suc. Si merge in Bucuresti sa-si ridice premiul dar si sa faca un spot publicitar cum stiti ca se face prin care anunta milioanele de telespectatori ca a castigat...cocalarism total, il stiti. Dar nu e despre asta...e vorba despre drama ce o traieste fetita chiar daca ar trebui sa fie cea mai fericita fata din lume...

Din cauza nivelului de trai pe care il suportam ajungem sa facem orice pentru a scoate un ban rapid netinand cont de fericirea altora. Parintii ei au gasit imediat solutia dupa ce ea a castigat premiul...sa vanda masina pentru a investi in pensiunea lor. In tara in care traim asta ar fi solutia rezonabila...ea doar insa sa fie fericita stiind ca a castigat o masina, sa o conduca, sa se simta libera asa cum vrea sa fie fiecare adolescent. Si din punctul asta de vedere orice adolescent, orice om se poate regasi in poveste.

Replicile sunt rupte din realitate...la modul cel mai serios. Discutia cu fata asta a fost ca si cum o vedeam pe sora mea vorbind cu mama sau tata. Si nu e vorba numai de context...nu e vorba ca trebuie ca cineva sa castige ceva si apoi sa ii fie luat inapoi ca sa simti ce a simtit fata asta. Nu...e vorba ca parintii intotdeauna pun in carca noastra supravietuirea lor...si tot pe noi, copiii lor, dau vina pe faptul ca au facut sacrificii, nu au trait viata lor cum au vrut, din cauza noastra. Absolut oricine se poate regasi in povestea filmului. Si de asta il face unul foarte bun...si mai bun ca film romanesc.

Regia e in mod special interesanta...regizorul a ales sa nu introduca spectatorul in interiorul dramei ci a ales sa tina camera departe, ca un privitor ca cei care erau pe margine si se uitau cum se face reclama. Alteori, camera era in mijlocul publiclui principal si desi se focaliza pe un plan indepartat, camera prindea detalii interesante si in plan apropiat, ce nu era focalizat. Filmul m-a facut sa rad constant fie de comicul de situatie, fie ma facea sa rad vazand cat de real este...m-a uimit in aproape fiecare moment. La final m-a lasat cu o senzatie placut ca nu am vazut inca un film despre comunism ci un film de actualitate, real, depsre relatia dintre parinti si copiii lor. A fost foarte bun si sper sa castige...

9/10

2 comentarii: