Our Daily Bread
Un documentar mai altfel. Regizat artistic, interesant, acest documentar iti atrage atentia prin obiectivismul clar prezentat, apropierea de actiune si frumusetea cadrelor...chiar si in cele mai insangerate.
Despre ce e vorba. Regizorul a dorit sa ne arate ceea ce de obicei nu vedem...cum se face mancarea pe care o mancam in fiecare zi. De la 4 feluri de carne pana la legumele si fructele folosite in meniurile aproape zilnice. Insa pe langa acest obiectivism discutia sa cu publicul s-a axat pe o anumita latura a industriei alimentare...aceea ca e o industrie. E una mecanizata intens, din care omul insa nu lipseste niciodata, una in care se folosesc multe pesticide, sere imense, climatizare controlata...deci, mult artificial. Desi cu avansul tehnologic si ingeniozitatea de care da dovada omul cand vine vorba de usurarea slujbei sale in agricultura, te asteptai si la un avans in calitatea produselor acestea, de fapt, au scazut datorita cantitatii imense ce este produsa, datorita vitezei puse in proces si datorita cererii mari.
Gainile sunt grase si nu pot fugi, vacile nu pasc in verdeata, porcii sunt crescuti in conditii mizere, dar ma gandesc ca asa cresteau si la bunica asa ca pentru ei nu e mare diferenta. Pestii sunt si ei crescuti in aglomeratie si nu mai sunt pescuiti din balta ci pur si simplu aspirati. La fructe si legume mai tot e crescut in sera, in conditii speciale, nenaturale. Datorita vitezei procesului nutrientii necesari unei plante nu sunt depozitati cum trebuie in fruct, astfel ajunge rosia sa nu aiba gust, ci doar sa fie de forma.
Continuand ideea de la inceput, mi-a placut cum a fost filmat si editat. Scene lungi, line in care simetria era obiectivul principal...scene foarte kubrickciene, ceea ce mi-a placut foarte mult. La fel mi-a adus aminte si de stilul romanesc de a filma, cu cadre lungi, nemiscate, foarte Dogma 95 dar cu nu la fel de multa zbenguiala a camerei. Totul lin, fotografic. Mi-a placut ca documentar si mi-a placut ca mi-a aratat ceea ce nu vad de obicei...daca nu aveti stomac pentru scenele de taiere atunci carnea nu e pentru voi.
8.5/10
Despre ce e vorba. Regizorul a dorit sa ne arate ceea ce de obicei nu vedem...cum se face mancarea pe care o mancam in fiecare zi. De la 4 feluri de carne pana la legumele si fructele folosite in meniurile aproape zilnice. Insa pe langa acest obiectivism discutia sa cu publicul s-a axat pe o anumita latura a industriei alimentare...aceea ca e o industrie. E una mecanizata intens, din care omul insa nu lipseste niciodata, una in care se folosesc multe pesticide, sere imense, climatizare controlata...deci, mult artificial. Desi cu avansul tehnologic si ingeniozitatea de care da dovada omul cand vine vorba de usurarea slujbei sale in agricultura, te asteptai si la un avans in calitatea produselor acestea, de fapt, au scazut datorita cantitatii imense ce este produsa, datorita vitezei puse in proces si datorita cererii mari.
Gainile sunt grase si nu pot fugi, vacile nu pasc in verdeata, porcii sunt crescuti in conditii mizere, dar ma gandesc ca asa cresteau si la bunica asa ca pentru ei nu e mare diferenta. Pestii sunt si ei crescuti in aglomeratie si nu mai sunt pescuiti din balta ci pur si simplu aspirati. La fructe si legume mai tot e crescut in sera, in conditii speciale, nenaturale. Datorita vitezei procesului nutrientii necesari unei plante nu sunt depozitati cum trebuie in fruct, astfel ajunge rosia sa nu aiba gust, ci doar sa fie de forma.
Continuand ideea de la inceput, mi-a placut cum a fost filmat si editat. Scene lungi, line in care simetria era obiectivul principal...scene foarte kubrickciene, ceea ce mi-a placut foarte mult. La fel mi-a adus aminte si de stilul romanesc de a filma, cu cadre lungi, nemiscate, foarte Dogma 95 dar cu nu la fel de multa zbenguiala a camerei. Totul lin, fotografic. Mi-a placut ca documentar si mi-a placut ca mi-a aratat ceea ce nu vad de obicei...daca nu aveti stomac pentru scenele de taiere atunci carnea nu e pentru voi.
8.5/10
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu