marți, 9 august 2011

The Unknown {1927}

Asa era pe atunci, in anii '20...se faceau filme (cand vroia sa se faca ceva serios, cu un subiect timeless) simple si eficiente. La drept vorbind numai simplu nu a fost filmul asta de facut la vremea lui...sunt cateva scene care te surprind si acum, in retrospectiva...cum ar fi scena din final cu caii.
La nivel de subiect, acesta dezbate unui nemuritor si tragic...acestea nemuritoare sunt intotdeauna primul strat al trairilor umane, al conditiei umane. "Un barbat iubeste o femeie", incep de obicei aceste povesti clasice. Acel barbat, in acest caz, ii spala creierul fetei naive si frumoase cum ca bratele barbatilor sunt raul intruchipat...insa barbatul e siret si are doua fete. Se prezinta de obicei ca Alonzo, cel fara maini...are un numar la circ aruncand cutite cu picioarele. In timpul sau isi face aratate bratele de parca ar fi doua aripi de monstru care tocmai se pregateste sa-si ia zborul, aratand si deformatia ce ii subliniaza si caracterul dual. Desi el o iubeste pe fata, in felul sau bolnav, ea nu il vede decat ca pe un tata, un prieten cu care vorbeste si cu care se consulta.
Nebunia barbatului e insa adanca si inradacinata. S-a acomodat atat de mult cu stilul sau din vazul lumii incat pentru a-si convinge iubirea e capabil sa-si taie mainile...the crazy things we do for love. Oricum, te captiveaza intreg filmul, toate cele 50 de minute pe care le-am vazut eu. Te captiveaza figurile de razboi interior pe care le traieste personajul jucat excelent de Lon Chaney, oricum, actiunea se misca rapid si nu ai de ce sa iti pierzi concentrarea. E un film foarte bun insa nu perfect.
9.2/10

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu