Hobson's Choice {1954}

Sunt lucruri demne de mentionat pentru filmul asta. Uitati, nu va mint, nu e un film care trebuie vazut neaparat...de fapt, multe din cele peste 1400 de titluri ce sunt aici pe blog sau pe lista mea de filme vazute nu sunt cu adevarat demne de vazut. Acesta nu putem sa-l luam in seama doar pentru ca e regizat de David Lean sau joaca Charles Laughton, trebuie sa aiba si o poveste ce trebuie remarcata si nu stiu daca e cazul aici...

Pana la urma nu e nici prima data cand vezi o poveste de emancipare si cu siguranta acesta nu o sa fie primul pentru nimeni sub 60 de ani. Nu e un film de care auzi imediat sau un film care iti este recomandat imediat. Si probabil asta e problema cu unele filme din trecut. Se face trierea timpului si sunt unele care nu stau agatate decat de numele unui regizor sau actor ca altfel s-ar fi dus prin gaura clepsidrei. Ce ramane in jumatatea de sus a clepsidrei sunt firele de nisip (in acest caz le numim filme) care sunt rascolite de toti si ajung iar deasupra, departe de haul promis de gaurica ce desparte cele doua jumatati ale clepsidrei.

Cam asa e si cu filmul asta...e undeva pe deasupra teancului de jos. E un firicel de nisip care se leaga de David Lean, care ramane deasupra, dar care nu o sa poata fi adus niciodata inapoi in jumatatea de sus. Cu toate astea, povestea e frumoasa, corecta, dar nu rascoleste in tine nici pe dracu. E buna ca sa treaca timpul mai altfel dar puteai sa supravietuiesti si fara ea, chiar si daca esti cinefil.

Ii dau nota pe care i-o dau pentru ca e, asa cum am zis, un film corect si placut. Povestea despre emancipare (la 30 de ani) e puternica dar nu mai e deloc actuala...de-loc. Cine mai e cum a fost Maggie aici, e portretizat de cele mai multe ori ca un ciudat care nu pleaca odata de acasa. Parerea parintilor nu mai este luata in seama...nu acum. Atunci erau si sexisti si prosti.

8/10