Un film indian despre viata, traditii si obieciuri muribunde...care e mai neinteresant decat viata. Nu ma asteptam neaparat la o cine stie ce poveste deosebita plina de twisturi si turnuri, era practic imposibil sa se intample ceva deosebit in familia asta simpla si saraca. Viata pur si simplu trece pe langa ei la fel de greu cum barbatul casei aduce banii...un preot/poet/contabil care se strofoca si isi paraseste familia cu saptamanile pentru a incerca sa aduca paine pe masa.
Mama familiei e frustrata din aceasta cauza, ca nu si-a trait visurile, ca ai ei copii o bat la cap zilnic si ii aduc necazuri (Durga tot fura de la vecini iar Apu e neastamparat), matusa batrana e o sursa de refulare a stresului pentru ca saraca femeie nu a facut niciodata nimic impotriva ei...la urma urmei, ea ar ajuta sa mai scape de povara, dar cu o limita.
Asadar, filmul m-a lasat rece. E despre un trai vechi, care poate e interesant pentru unii...dar pus intr-un astfel de cadru nu am simtit caldura pentru niciunul din personaje...iar tragedia din final m-a lasat rece si chiar a ajuns sa ma enerveze muzica "lacrimogena" din timpul scenei respective, avea un ţignal mult prea inalt...specific cand se doreste stoarcerea fortata a lacrimilor. Era o scena mult mai frumoasa daca era tacuta...Un film cu ritm lent care poate prezenta ceva frumos, daca era filmat mai frumos/bine...dar pentru '55, in India, la ce sa ma astept?
8/10
Eu eram hotarata sa vad intreaga trilogie Apu dar m-am oprit dupa ce am vazut Apur Sansar, cel din 59. Poate la vremea respectiva era ceva nou, acum insa trebuie muuulta rabdare sa-l parcurgi.
RăspundețiȘtergereNu stiu...la vremea respectiva tot film de regizor era, ca si acum. Unele, desi ar fi laudate pana la cer si inapoi de orice critic smen, sunt pur si simplu goale cinematografic (in adevaratul sens al cuvantului si nu in sensul snobish) si pline de plictiseala.
RăspundețiȘtergere