The Mill and the Cross {2011}

Singurul lucru care iese in evidenta in acest film este stilul vizual ales de regizor, un polonez pe nume Lech Majewski. A fost inspirat nu de o carte, nu de un alt film ci de o pictura. Din aceasta cauza povestea lui se aseamana cu pictura...bidimensionala si liniara. Dar se aseamana cu pictura in mod special datorita imaginii...fiecare cadru are acel aer de pictura din evul mediu...toate subiectele sunt o pata de culoare, de parca fiecare a fost luminat individual pentru a iesi in evidenta. De asemenea se foloseste foarte mult lumina venita din lateral / profil pentru a reliefa ridurile de pe fata omului si astfel cicatricile timpului insasi. 

Povestea reprezentata in aceste tablouri miscatoare este una pe care o stim, dar nu tocmai in aceasta forma. Rastignirea lui Iisus nu stiam ca s-a petrecut in Spania anului 1500 dar s-a folosit ca o metafora pentru importanta evenimentului (impactul acesteia asupra intregii lumi) si pentru o analiza aprofundata asupra picturii. Regizorul tocmai asta face, folosindu-l pe Rutger Hauer ca pictorul Pieter Bruegel, analizeaza pas cu pas pictura si ne face sa intelegem elementii folositit si de ce sunt pozitionati asa cum sunt. E un film facut meticulos, cu pas lent, dar care in cele din urma satisface cinefilul, nu si publicul larg. Chiar si cinefilul poate sa gaseasca hibe in subiect si dialoguri...de exemplu chiar acea analiza e putin superfluu din moment ce o putea desena fara sa spuna mura-n gura ce inseamna fiecare chestie...lasa publicul sa isi dea seama singur.

Din aceasta cauza filmul e misto vizual dar cu lipsuri la celelalte capitole. Film facut cam degeaba...

7/10

Another Earth {2011}

Sincer, nu m-a lovit cu cea mai buna lovitura pe care a avut-o. A fost un pic prea siropos si tegiversant la capitolul pe care il asteptam sa fie exploziv dar am inteles alegerea. Frica poate sa joace un imens rol cand vine vorba de o asemenea fapta si consecintele ei emotionale.

Ca S.F. e ok, ridica multe intrebari si nu raspunde la nici una. In principal, cea care mi-a atras mie atentia a fost cea in care se spune ca Earth 2 e o planeta oglinda, asta se spune mai tot filmul pana cand, in final, e demolata. Dar nu trebuia sa fie numita "planeta oglinda" in primul rand...si am sa va spun si de ce. In timpul noptii pe Earth 1 se vede fata luminata a Earth 2. Acest lucru ar fi imposibil daca intr-adevar aveam de a face cu planete-oglinda. Daca era sa folosim acest termen corect ar fi insemnat ca cele doua fete care se vad de la un Pamant la altul sun aceleasi si trebuia sa fie lumina pe amandoua o data si intuneric pe amandoua o data. Tipul nostru s-a dus acolo dar cine a zis ca acolo el nu era casatorit fericit cu sotia si copilul sau? Pentru ce s-a dus? Sa aiba dezamagirea vietii lui, iar? Si nu numai...

Vizual e frumos, stilul independent se simte de la o posta ca o duhoare pentru ca mi se pare mie sau filmele astea independente nu prea mai au farmec? Adica aici s-au folosit si cateva efecte speciale dar asta nu il face neaparat sa treaca intr-o alta clasa, superioara. E un film destul de lejer, comparat cu Melancholia (cu care are foarte multe asemanari vizuale), dar intrebarile filosofice pe care incearca sa le ridice sunt prea vagi din cauza lipsei de informatie S.F.-ista...sunt mai mult intrebari legate de natura umana, scoase la suprafata de aparitia acestei planete. Existenta universurilor paralele, alegerile si consecintele lor, efectul fluture...si tot asa. Nu mi-a placut in mod deosebit, dar merita o sansa...

7.3/10

The Help {2011}

Cateodata mesajul e cel ce conteaza. Daca acesta vine impreuna cu regie, acting si un scenariu de calitate atunci e inca pe atat de eficient si puternic. E nevoie de un astfel de film si a venit chiar daca nu mai e necesar acum. Problema rasismului in Statele Unite ale A. este inca in discutie dar mult mai putin si directionat spre minoritati care ocupa majoritatea inchisorilor...dar da, acestia sunt negrii si hispanicii. Cu toate acestea au educatie egala cu cea a albului dar mere stricate sunt peste tot...african-americanii se afla in numar mai mare in inchisori din cauza sunt atleti mai buni decat albii...deci si hoti mai buni, implicit alergatori mai buni :))

Dar sa trecem totusi la subiectul mai serios...acela al filmului cu mari sanse la Oscar anul viitor. Mari sanse la Oscar din punct de vedere a actingului in mod special. Nu prea stiu ce rol i-as dat Violei Davis dar daca e aleasa ca personaj secundar e foarte posibil sa-l castige...la fel si Octavia Spencer, Jessica Chastain (care a facut un rol bunicel si in Tree of Life), Allison Janney si chiar Emma Stone...nu primesc toate premii dar merita laudele mele. Privind apoi la din ce e format castul acestui film putem vedea usor de ce ar putea fi numit un chick flick...insa nu e asa. Da, e un film predispus sa placa mai mult genului feminin deoarece arata curajul si puterea feminina in cele mai bune exemple...dar chiar si eu ca mascul si devorator de film am putut aprecia calitatea filmica a acestei pelicule. Regia a fost buna, chiar foarte buna, chiar si de la un regizor atat de neexperimentat cum e Tate Taylor. Cand ai de a face insa cu o carte foarte buna din care te inspiri si faci un scenariu solid nu poti sa dai gres prea tare...

La scenele triste nu se foloseste muzica trista si totusi reuseste sa ti se umezeasca ochii, unele scene sunt pur si simplu frumoase si efectul e acelasi. Da, din acest punct de vedere e chick-flick...e insa un film pe care il pot aprecia si barbatii...chiar daca e destul de departe de explozii si gloante. Drama e antrenanta si nu se intinde, prestatiile, cum am spus, sunt curate si convingatoare.

8.5/10

Living in Oblivion {1995}

Interesant filmulet...si singura chestie care il face interesant pentru mine e ca este despre cum se face un film si cum decurg lucrurile pe un platou hoatic si imaginar...2 treimi din film. Numai din acest motiv, ca este despre filme si despre cum se fac ajunge sa il pastrez...dar pe langa asta mai adaug si faptul ca daca era un film prost, nu faceam asta.

Nu e un film prost dar nu are tocmai un story-line concret si simti ca totul a fost construit doar pentru a reproduce aceasta atmosfera din spatele camerei de filmat dintr-un film independent, dar si din fata ei atunci cand se filmeaza si nu se filmeaza cu sau fara greseli. Cam fiecare moment este capturat calumea si are o subtila nuanta de comedie impanzit cu o senzatie de anxietate care se doreste a fi coloana de sustinere a intregului film. Din cauza ca nu are o poveste care se doreste a merge intr-o directie ci intreg filmul este condus de acest gimmick, nu este in final un produs colosal dar e al naibii de interesant (asa cum am zis-o deja de vreo 2 ori) si te tine pe scaun desi nu e thriller/suspans. E fain sa vezi cum o dau in bara fie actorii, fie cei din echipa de filmat, fie sunt faze ridicole, fie comice, de fiecare data sunt ceva nou si pur si simplu merg.

Pe de alta parte mi-a placut sa-l vad pe Steve Buscemi, pe Catherine Keener si chiar pe Peter Dinklage in primul sau rol dintr-un film. Imi place de asemenea paralela ce se formeaza inevitabil in acest caz...cu film intr-un film si actori jucand actori sau regizori sau ce-o mai fi. Intotdeauna mi-au placut filmele de genul asta...si din aceasta cauza, din cauza ca rup bariera dintre realitate si fictiune, din cauza ca prefera sa zica o poveste de mai multe ori, din acelasi punct de vedere dar de fiecare data putin schimbat, nu poate fi considerat un film complet ci o joaca distractiva atat pentru noi cat si pentru ei...

8/10

Cowboys & Aliens {2011}

Si eu care ma gandeam ca e facut de Disney, dupa cum arata scenariul...si in consecinta filmul. Caraghios, fara prea multa logica, naiv in majoritatea timpului, fara accent pe personaje, fara accent pe replici ci doar o vaga directie a intrigii care oricum se termina previzibil si fericit...Trei mari case de productie au pus umarul aici (Paramount, DreamWorks si Universal) si nici ca blockbuster nu e bun de ceva. Are actiune dar combinatia de pusti si pistoale din vestul salbatic cu tehnologie extraterestra avansata pur si simplu nu mi se pare convingatoare...asa ca actiune fie ajunge plictisitoare si neverosimila pentru ca sunt prea multe pistoale de-ale cowboy-ilor si prea putine arme de-ale extraterestrilor...si nu ma luati cu "extraterestrii nu au fost pregatiti sa fie atacati din cauza ca au vazut in noi o non-amenintare".

Pe langa asta mi s-a parut ca toata lumea, toti actorii au jucat foarte prost...pana si Harrison Ford a fost slab...dar de ce nu ar fi? Doar nu e un cine stie ce talentat actor. A fost putin peste mediocru toata viata lui, niciodata nu a iesit in evidenta actingul sau ci felul cum arata...plus ca a avut o tona de noroc sa primeasca niste roluri colosale (Star Wars, Indiana Jones). Olivia Wilde a aratat misto dar nici ea nu a avut un rol de care sa se agate ferm...chestia e ca Jon Favreau (regizorul - Iron Man) nu s-a concentrat pe asta deloc iar fazele in care actorii trebuiau sa fie tristi, infuriati si plangaciosi sunt pur si simplu anti-acting...

Asadar un film slab, nu prea distractiv, a carei actiune e repetitiva si taraita. Daca se respecta si adevaratul spirit western atunci trebuiau mai putine replici (astfel sa nu il faca asa pentru copii) si mai multa seriozitate.

6/10

Mad Max 2: The Road Warrior {1981}

Mai entertaining decat prima parte dintr-un motiv...mai putin dialog si mai multa actiune. Si prin actiune nu ma refer numai la impuscaturi si bubuituri, ca de astea sunt deja prea multe in filmul asta ci ma refer la faptul ca nu a fost nevoie de prea multe explicatii din partea personajelor pentru unele lucruri...totul se intelegea din imagini si actiunile personajelor. In felul asta a fost si un film mai bun decat Mad Max 1.

In acesta aprofundam psihologia personajului principal care ramane acelasi ca la finalul primei parti stingandu-si setea pentru razbunare si dreptate. Acest justitiar al drumurilor este imaginea clasica a unui erou care invinge raul cu rau pentru ca nimic nu o zice mai rau decat gloante de la un shotgun scurtat ce il foloseste Mad Max. E mai bun decat primul, da, dar ramane un film bun doar pentru genul sau...mindless fun cu masini si pistoale.

In acest film acest justitiar infuriat alege sa ajute o comunitate din desert ce are in posesia ei o cantitate considerabila de petrol si derivate...alege sa ii ajute nu neaparat din cauza ca le doreste o viata mai buna in alta parte ci pentru ca ei atrag oamenii violenti pe care Mad Max ii cauta ca sa-i elimine. Aceasta concentrare de rau il atrage pe personajul nostru si in acelasi timp alege sa-i ajute doar pentru a-si satisface setea de ce am zis mai sus. Si oricum...a contat cantitatea de actiune care e destul de realist facuta...a fost rapida, murdara si regizata cat mai putin posibil. Exploziile nu au fost exagerate decat intr-un caz iar masinile nu sar de pe sosea la 10 metri in aer doar pentru ca le-a explodat o roata. E un film simplu si intotdeauna distractiv.

8/10

Jodaeiye Nader az Simin {2011}

A Separation

Aha, deci si acum, in anul mirific in care s-au intamplat atat de multe si totusi nesemnificative, anul 2011, pentru cinema a fost destul de prolific...Melancholia e una bucata, Tree of Life alta (care pe mine nu m-a dat pe spate insa e in sine o realizare), Drive, Midnight in Paris si acum aceasta drama superba tocmai din Iran. Ce ne faceam noi fara internet? Ce ma faceam eu fara aceasta unealta? Unde vedeam eu atatea filme si capodopera ale artei colective?

Pentru ca intr-adevar, nu exista arta mai colectiva decat filmul...ca sa iasa ceva cu adevarat important e nevoie atat de un scenariu excelent, de o regie subtila insa puternica, acting emotionant si emotional, editare calumea care sa functioneze ca rima unei poezii...toate acestea si nu numai trebuie sa lucreze in unison astfel inca emotia personajelor sa treaca de bariera digitalului sau a panzei albe din cinema si sa ajunga la spectator. Dar ajunge pup-in-fundismul asta...

Filmul prezinta cateva vieti nu neaparat pana la cel mai mic detaliu insa atat de bine caracterizate prin fapte incat ajungem sa cunoastem personajele din primele minute (20, poate) si sa ii aprofundam mai departe. Sa le intelegem actiunile, dorintele, minciunile chiar. Minciunile au facut parte esentiala in acest film...ele intotdeauna sunt tragaciul emotiilor umane cele mai complexe din cauza ca insasi minciuna poate fi ceva cu multe aspecte. Incepem cu un divort care a inceput de la dorinta mamei Simin (jucata de Leila Hatamani) de a se muta impreuna cu sotul Nader (Peyman Moaadi) si fiica Termeh (Sarina Farhadi - fiica regizorului Asghar Farhadi) in alta tara din cauza posibilitatilor financiare limitate. Sotul a refuzat din cauza tatalui sau, bolnav de Alzheimer...E important de mentionat ca fiecare eveniment ce se petrece in film si fiecare relatie inter-umana are un sens si o logica. Totul este construit inteligent si nu se lasa loc de "dar de ce nu au facut aia, insa au facut asta?". Pentru mine dramele umane au avut pentru fiecare personaj un fundament puternic fara de care nu se putea face un film atat de bun...scenariul din acest punct de vedere este solid si profund, fara sa bage in ceata.

E un studiu psihologic bun asupra naturii umane, asupra sacrificiilor dar si asupra inselaciunii la care este dispus sa apeleze cand se simte incoltit sau amenintat de varii motive. Tatal a mintit pentru viata fiicei lui, aceea in care ea ramane cu el pentru a continua scoala aici, in Iran...iar femeia insarcinata a mintit din cauza ca sa nu-l supere pe sotul ei si asa daramat din cauza ca a fost concediat de la slujba lui unde a lucrat mai bine de 10 ani.

Sunt atat de multe aspecte care se leaga atat de bine la filmul acesta si pentru spectator emotiile ajung la un grad de empatie inalt si regasire in povestile lor chiar daca nu am trait personal ceva asemanator...ajungem sa ii cunoastem pe acesti oameni si problemele lor si realizam ca nu totul se rezolva cu lege ci cu morala, bun simt si intelgere...

9.4/10

Mad Max {1979}

Imi place cand o alta tara in afara de America scoate filme de categoria B care ii poate invata pe americani cate o chestie sau doua. Nu ii invata la capitolul de poveste sau ceva profund ci chiar si la capitolul actiune. Dar bine, nu ii da pe spate si nu da pe spate pe nimeni filmul asta...

Am inceput astfel trilogia, urmatorul film o sa fie vizionat in viitorul apropiat. L-am inceput in primul rand nu pentru ca joaca Mel Gibson in el, culmea, ci pentru ca regizorul unuia din cele mai dragalase si naive si "flamboiante" animatii facute vreodata, Happy Feet, e acelasi om care a regizat si trilogia asta. Culmea, cateodata, cum se intampla asta. Normal, ala are o slujba, nu e ca si cum are vreun proiect pe suflet si daca are, fie are succes la box-office, fie publicul il cere...ceea ce e aceeasi chestie.

A fost mindless fun, a fost violent si continuare construita asemenea unui serial...se intinde povestea pe 3 filme, probabil. Stau totusi sa ma gandesc ce efect a avut filmu atunci, cand s-a terminat atat de nesatisfacator pentru spectator, cu tipu rau inca in viata...Mad Max pe urmele lui...un final deschis care a fost completat abia dupa 2 ani. Cum am zis, merge...dar nu e vreo capodopera a vreunui gen.

7/10

The Smurfs {2011} & Larry Crowne {2011}

The Smurfs

Cand eram mic, da, ii vedeam pe strumfi peste tot la tv...dar am uitat complet povestile lor. Ii tineam minte doar pe Tata Strumf, Strumfeta si Ochelaristul. Pentru ca ei aveau caracteristicile fizice iesite in evidenta. In rest nu mai stiam pe nici unul...cred ca Gargamel si Azrael (pisica) au lasat o amprenta mai mare decat toti...fiind personajele negative.

Filmul de fata a fost deosebit de copilaros incat adultii nu s-ar simtii confortabil vizionandu-l. E un festin vizual halucinant cand strumfii se pun in miscare dar replicile siropoase si personajele caricaturale nu il fac un film pentru oricine. Adultii nu fac parte din publicul tinta. Din acest motiv nu e un film prea bun ci doar foarte siropos (fara a fi trist decat la final) si copilaros. Mesaje subtile dar care ti le arunca in fata despre cat de importanta este familia si prietenia. Toate directionate spre pustimea intre 5 si 12 ani. Slab...

5/10

Larry Crowne

Tom Hanks a fost peste tot in facerea acestui film. Scenariu, regie, acting in rolul scris pentru el dar prin care nu se chinuie in nici un fel sa-l joace. De fapt, a jucat chiar prost...la calibrul lui. Nu prea am inteles pentru ce a fost facut filmul asta. Sa o mai bagam pe Julia Roberts pe marele ecran si sa ii facem pe oameni sa creada ca inca e frumoasa desi nu e? Bine, la corp arata ok ca orice tipa de 40 de ani din Hollywood care isi permite sa aiba grija de ea. Nu ma uimeste la capitolul asta deloc. Insa nu mai e atractiva deloc...parca gura ei se face din ce in ce mai mare pe an ce trece...si iese in evidenta numai asta.

Filmul e despre recesiune si cum ii face pe oameni sa isi faca o educatie mai serioasa...ya right. Filmul nu e despre nimic si dezamageste. Nu e extraordinar de comic, nu are personaje placubile, nu are plot, nu are directie, nu are nic. L-am vazut crezand ca e un film ok de vazut cu iubita dar nici aici nu e bun deloc pentru ca pur si simplu nu se vede chimia aia dintre ei si nici pe ce sunt bazate iesirile de gelozie din partea personajului Juliei. E un film fara rost...e un film care demonstreaza ca actorii sunt intr-o afacere si nu o forma de arta si trebuie platiti.

5/10

Our Idiot Brother {2011}

A fost dragut. Cu momentele lui, cu poantele lui, cu feelul lui, a fost un film reusit si fericit, per total...

Fericit pentru ca asta a transmis si spectatorului...in acest caz, eu. Sa zicem totusi ce avem in film...avem un frate si 3 surori. Una cu o caracteristica mai speciala decat cealalta...una (Emily Mortimer) e casatorita de 10 ani, alta (Zooey Deschanel) e lesbiana si se saruta cu Rashida Jones (nu atat de hot pe cat se putea...) iar alta (Elizabeth Banks) e un jurnalist care cauta scandaluri. Toate fac personaje credibile si misto iar situatiile lor, asistate de fratele lor si personajul nostru principal (Paul Rudd) sunt suficiente pentru a cauza fie un hohot de ras, fie multe zambete. Nu sunt atat de amuzante cat sunt placute si umane.

Nu e un film extraordinar dar se leaga misto si merge excelent intr-o zi de weekend vazut impreuna cu prietena cu un lighean de popcorn in fata. Genul asta de filme, daca sunt facute calumea, nu sunt niciodata demodate...aceasta are sanse sa ramana ok si peste cativa ani. Cine stie...eu unul il pastrez, desi nu e sclipitor.

7.2/10

Melancholia {2011}

Ceva deosebit...ceva ce te lasa pe ganduri chiar si pe parcurs, chiar si dupa. Cu siguranta cel mai bun film al lui Lars von Trier pana in prezent. O profunda analiza a omului cand are de-a face cu melancolia...

Bineinteles, dupa ce vizionezi filmul realizezi ca melancolia reprezinta doua lucruri. In prima parte, Justine, o mireasa proaspata realizeaza inutilitatea vietii, o povara ce vine impreuna cu o capacitate intelectuala ridicata. Omul, prin natura sa, nu trebuie sa se opreasca din pus intrebari, sie si celor din jur...omul e curios din nastere...numai asa am reusit sa evoluam, sa descoperim toate avansurile tehnologice, asa am ajuns ca numai in ultimii 100 de ani sa ne triplam populatia datorita medicinei avansate. Aceasta descoperire insa o sa ne aduca si sfarsitul, prin suprapopularea planetei. Justine, jucata excelent de Kirsten Dunst (chiar ii aplaud curajul de a juca cu un regizor ca Lars...daca o tine tot asa vad un viitor serios ca actrita), vede inutilitatea acestei traditii invechite, etalarea asta de costume si emotii false pentru a satisface nevoile vizuale si emotionale ale unor rude si prieteni egoisti. Aici melancolia se manifesta pur ca un sentiment...tristete profunda, deprimare, dorinta de izolare...totul a fost de un tragic mai putin comic, dar mai mult jenant. Acel teatru de la asa zisa nunta a fost, pentru cine vrea sa vada, inceputul sfarsitului...un haos in care sentimente nedorite ies la suprafata din cauza ca atunci mor cativa si se nasc altii...mirii. E un prilej de drama in atatea familii, un motiv de sarbatorire dar si de intristare...

In partea a doua, Claire, melancolia se manifesta ca o planeta, simbolizand atat puterea acestui sentiment cat si importanta lui, atunci cand avem de a face cu el. Nu zic de acum ca e normal sa te simti melancolic, dar toti am trecut prin asta. E un sentiment ca o bariera ce o data invinsa ne face mai puternici ca oameni...de fiecare data. Aici e insa este si portretizarea rationamentul imprevizibilului, sfarsitului, mortii. Toti stim ca avem un final...il privim, cu varsta, din ce in ce mai neprietenos...chiar daca acesta poate veni pe nepregatite. Conditia omului inteligent e prezentata foarte bine aici...zic inteligent pentru ca omul simplu se manifesta ca in filmele apocaliptice ale Hollywoodului...panica si tipete, pentru ceva ce vine oricum...energie irosita in van.

Omul inteligent nu tipa catre divinitati imaginate, nu se sperie inutil, desi pe Claire o strapunge un fir de frica dar numai cand realizeaza inevitabilul, Justine insa nu pentru ca ea il imbratiseaza. Claire este oarecum portretizarea omului a carui existenta e mai mult emotionala decat rationala...astfel incat cele doua inglobeaza cam tot ce trebuie stiut despre om. In fond, am mai zis-o...suntem fiinte simple, a caror emotii sunt doar variatii complexe ale unor emotii de baza...iar interpretarea lor e detaliata. E puternic filmul si impactul lui e strafund in constientul spectatorului care vrea sa ia ceva dupa vizionarea unui astfel de film...pentru ca nu e un film pentru toata lumea. Finalul este superb vizual, la fel si scenele din premisa (a caror raspuns il gasim in finalul capitolui doi dar care in acelasi timp ne pregatesc si pentru primul capitol)...regret ca nu am vazut filmul acesta la cinema...dar poate o sa mai am sansa. E un film deosebit de bine facut, plin de simboluri si semnficatii, profund si rece...mi-a placut mult.

9.5/10

The Human Centipede II (Full Sequence) {2011}

Eh, l-am vazut si pe asta. Credeati ca nu sunt in stare? Credeati ca e imposibil? Credeati ca prostia asta imensa poate sa imi rascoale stomacul? Ha! Mi-a fost scarba, ce-i drept...adica doar am afirmat pe ici si colo "ce scarbos" dar atat...e un film inutil de socant si "grafic".

Pus totusi intr-o lumina pe care nu cred ca am mai vazut-o. Un uber-fan al primului film face ce vede in primul film ar regizorului Tom Six dar la o scara ce i-ar satisface traumele din copilarie care i le-a facut tatal sau. E un personaj deranjant si din nou, Tom Six se bazeaza si pe felul cum arata pentru a scoate uratenia interioara si deranjanta. Asta vine ca ceva nou pentru ca in ultima vreme vedem in filmele horror oameni normali care sunt ucigasii dereglati si nu persoane cu adevarat ciudate, cum e cel de mai sus. Deci vedem acest film ca o fapta ce s-a intamplat in realitate din cauza influentei primului film asupra lui Martin...un gimmick, i-as putea spune, pentru a face filmul putin mai infricosator. Si in acelasi timp Tom Six recunoascand ca primul e doar un film...lucru care probabil o sa-l spuna si despre asta in alt treilea film...

In al treilea film vad un cult format in jurul celor doua si astfel un grup de oameni o sa ajute la "fabricarea" unui centipod cu efectiv 100 de picioare...deci ori 50 de oameni (100 de picioare) sau 25 (ca stau in 4 labe)...vedem. Pentru ca da, am sa-l vad si pe ala...astept insa ziua cand o sa se faca ceva real si o sa fie cu titlul de fictiv...that will be the day. Am glumit...sper sa nu ajungem pe acolo, niciodata.

Asadar socant si toate astea, grafic, uber-violent...cu toate ca mi s-a parut de prost gust sa colorezi rahatul in culoarea lui si apoi sa-l faci iar negru...n-am vazut rostul la asta.

4.5/10

Buda as sharm foru rikht {2007}

Buddha Collapsed Out of Shame

Unul din filmele de miercuri seara de la club. Un film care iti atrage atentia imediat pentru ca foloseste o fetita pentru a spune povestea oamenilor mari...ea impreuna cu copii de varsta ei. Ea a invatat ca trebuie sa se supuna barbatului, in acest caz baieti, ca nu e egala cu el, nu are voie sa invete unde invata el si altele. Dar prin ochii ei vedem viata celor mari mimata de cei mici...

Aceasta cultura a ramas din punct de vedere tehnologic destul de aproape de radacinile omului...are o viata agrara si poate numai invatatul il poate scoate de aici. Desi intr-o lume unde razboiul este o prezenta constanta sansele la o viata mai buna sunt mici...baietii, in special, imita de unde pot lua si ei ceva, imita ce vor sa ajunga cand o sa creasca si ce sunt invatati de la modelele lor...razboiul. Primesc insa informatii de la doua surse si nici ei nu stiu sigur pe care sa o adopte...fie cea patriotica, unde religia este ce trebuie fortat mai departe...fie cea americana, unde teroristul este personajul negativ.

Mi-a placut foarte mult cum a jucat mica fetita din rolul principal, Baktay, a fost dulce si naturala...insa mana tanara de la pupitrul regizorului (Hana Makhmalbaf avea doar 19 ani cand a regizat acest film, dupa un scenariu ce ii apartine mamei ei) a facut ca totul sa nu para o fictiune si mai mult un documentar care mai foloseste metafore din cand in cand pentru a prezenta aceasta lume si influentele sale culturale. Metafore sunt multe dar cred ca regizoarea s-a ambitionat sa arate mai multe decat e nevoie...

Oricum, e un film interesant, comic cateodata, dur fara a fi grafic si cu mesaje peste tot.

8/10

Rise of the Planet of the Apes {2011}

In primul rand acest film nu e ca restul filmelor de vara...nu e plin de actiune si bombe si explozii. Are actiune ce aduce aminte de Avatar...de aia care se poarta prin natura / de aia plina de CGI photo-realistic. Pe langa partea asta care te distreaza acasa sau la cinema avem partea cu nitel suflet.

Luam povestea din "Planet of the Apes"...originalul din 1968, nu alt remake idiot facut de Tim Burton...si gandim logic, de parca ar fi reverse engineering, pas cu pas cum s-ar dezvalui evenimentele care ar fi produs schimbarea din filmul original. Bine, e putin superfluu, da, pentru ca asta putem sa gandim si noi dupa datele din primul film dar rostul acestui film a fost si sa distreze spectatorul dar si sa ofere un prequal serios la original. E un prequal serios pentru ca nu a luat mai nimic in ras. S.F.-ul a fost un factor esential si de altfel singurul care ar fi subiectul unei glume dar in rest, reactiile, interactiunea, comportamentul maimutelor evoluate este pur omenesc in cel mai de baza sens...cu toate astea am vazut o ţâră de exagerare hollywoodiana la acest capitol din simplul motiv pentru a exagera sentimentele lui Caesar...apropo, din aceasta cauza eu cred ca Andy Serkis merita sa fie luat in serios pentru categoria "cel mai bun actor". Stiu ca suna exagerat dar e pentru intreaga sa prestatia de pana acum pentru un personaj digital...de la Gollum, la King Kong...de la Caesar la capitanul Haddock din "Aventurile lui TinTin". E un actor deosebit si aici face un personaj animalic uman in intregime. Mi-a placut.

El e inca un motiv pentru care filmul merita luat in serios. Nu e genul de film superficial caruia ii pasa doar sa il tina pe spectator in scaun la cinema, e genul de film care transmite emotii si chiar lacrimi catre spectator...stiu sigur ca pe mine m-a pălit de vreo 2 ori. Si asta e mult. E un film bun in care toata lumea joaca bine, James Franco, da, John Lithgow, da, pana si Tom Felton (Draco din Harry Potter)...Freida Pinto poate merita mai multe replici dar in rest e ok...CGI-ul e foarte bun, doar e trupa WETA. De vazut.

8.3/10

The Human Centipede (First Sequence) {2009}

Nu m-am uitat la el cand numai despre el se vorbea...ma uit la el acum, cand se vorbeste de partea a doua. Cam aceeasi chestie, daca stai si te gandesti...si da, am sa ma uit si la a doua parte care cica e si mai bolnava decat asta...desi toata trilogia (pentru ca da, o sa mai fie una pe langa astea doua) e facuta de un onlandez...si astia nu ies niciodata in evidenta pentru ca sunt toti asa de mellow din cauza marijuanei. Na...

Asadar povestea e clara numai din imaginea de mai sus...imagine proiectata pe personajul principal...pentru ca pentru el am vazut filmul pana la urma. A fost un personaj negativ deosebit si colorat jucat. M-a socat el insa nu ce a facut...ce a facut el a fost o gratuitate din partea regizorului Tom Six (care e si scenaristul) netalentat de a soca usor populatia ce se uita la film. E ceva exagerat? Da. Deci socheaza...nu e ceva ce te introduce in atmosfera si te pune in locul unuia din cei 3. Ti-e scarba cand te gandesti ce se intampla dar tot poti sa te uiti. Cica la 2 e mai greu sa te uiti. Am sa vad.

Genul asta de filme nu ies in evidenta doar din cauza intrigii. Nu...acesta a iesit in evidenta si din cauza imaginii clare, curate, ce reflecta si natura chirurgului maniac ce a iesit la pensie nu cand si-a dorit. Eu ma gandeam la actorul ce il interpreteaza pe acest chirurg...el are o fata naturala de psihopat. Cum e el in viata de zi cu zi? Cand merge la cumparaturi oare cum se uita lumea la el? Imi aduce aminte si de Michael Jackson foarte mult cand ma uit la el. E un tip care arata ciudat fara ca sa interpreteze personaje ciudate. Ai spune ca e un film cu tupeu dar nu e...e las, e gratuit, e simplu pentru ca s-a pornit de la o idee ce garanta prezenta in scaune si un titlu ce ofera si acesta din start o imagine despre cum o sa fie.

5.5/10

The Curse of the Jade Scorpion {2001}

Acest filmulet de la Woody Allen e ca o carte usoara...sau light read cum zic anglofonii. E comic, e usor exagerat fara a iesi din tiparele obisnuite ale creatorului. Nu e (iar) ceva deosebit sau magnific...de fapt, in comparatie cu ce a mai facut e sub medie dar pe mine m-a distrat oarecum si asta a contat destul de mult.

E comic pana si faptul ca personajul principal joaca rolul celui mai bun detectiv din oras...si in nici un caz statura lui ti-ar spune acest lucru. Caracteristicile sale fizice, insa, intra in descrierea personajului si ajuta la caracterizarea lui...little rat de exemplu este aruncat de cateva ori. Ei bine, da...statura mica si viclenia il ajuta pe CW Briggs sa isi gaseasca vinovatul in orasul plin de turnatori care il ajuta pentru o suma mica de bani...este, pana la urma, final de criza si inceput de al doilea razboi mondial. De aici ne ducem la un truc ieftin de hipnoza iar dupa asta la ceva comic de situatie si verbal. Desi personajul nostru crede ca se lasa usor hipnotizat incepe sa faca parte dintr-un sir de spargeri unde bijuteriile sunt obiectivul principal.

Bineinteles, Woody Allen este propriul sau personaj, interpretandu-se la fel indiferent ce rol joaca. De asta probabil nu a fost un actor excelent pe care sa ajungi sa-l admiri ci doar sa te bucuri de talentul sau mediocru. La scenariu insa e alta treaba, aici are fler. Daca nu era scenarist era scriitor de romane sau nuvele. Oricum, nu intru in detalii despre viata lui. Si-a lasat amprenta in cinematografie si o lasa in continuare.

7.6/10

Manhattan Murder Mystery {1993}

De cateva zile incoace trec printr-o Woody Allen faze. Incerc sa-i vizionez cam toate filmele...nu la rand, nu intr-o ordine...dar asta incerc.

Acesta de exemplu e ca multe altele despre care nu am vorbit pe blog. Cele despre care nu am vorbit au alura aia specifica filmelor lui Woody Allen, sunt intelectuale, au umor fin, au referinte garla spre carti si cultura in general...dar nu ies cu nimic in evidenta, exceptie facand cateva faze, poate una-doua in tot filmul. Asa e si aici.

Desi in general filmul asta prezinta oarecum metaforic plictiseala din viata de cuplu, monotonia care se instaleaza dupa ani si nevoie constanta de a improspata lucrurile nu e cu nimic mai deosebit decat Allen-ul obisnuit. Iar acest Allen obisnuit e mai rar decat crezi si e destul de mediocru. Inteleg sa faca filme dar nici asa de des nu e normal. Ajung toate sa aiba acelasi aer si ajunge sa te plictiseasca sa vezi aceleasi personaje in aceleasi situatii insa putin schimbate...

In unul din filmele lui se vorbeste numai despre relatii, in altul se introduce un element mai fantastic, in altul putin mister (cum e aici)...in altul nu mai joaca Allen insa joaca cineva care il imita foarte bine...si exemplele continua. Allen e un regizor interesant, intelectual fara "doar" si "poate", dar daca s-ar concentra mai mult pe povesti cu adevarat interesante si le-ar scoate o data la doi ani...nu in fiecare an. Desi chiar si asa ies din capul lui, cateodata, chestii foarte faine. Asta ti-e Woody Allen. Filmul de acum merita, dar plictiseste...si apoi iti ridica iar interes si apoi iar plictiseste...dar nu inceteaza sa fie Allenian.

Husbands and Wives e inca un film pe care l-am vazut si nu am zis nimic despre el...la fel si Hannah and Her Sisters.

7/10