Nu mai tin minte cand l-am vazut prima oara. V-am zis si la The Shawshank, mai jos, am inceput sa scriu despre filmele pe care le-am vazut inainte de a avea blogul astfel nu pot sa va dau o parere fresh, de film vazut la prima vizionare dar va spun ce a facut timpul cu timpul dintre vizionari si cum mi-a modificat perceptia despre el.
In primul rand, da...stiam cum o sa se termine si asta e cam 50% din film pentru ca in rest ar fi un film decent cu fantome vazute de cliseul din familie, fetita. Nu prea am inteles de ce pustiul cel mic nu vedea nimic desi era mai creepy decat sora lui dar ma rog. Din cauza ca stiam cum o sa se termine a fost o reactie interesanta pentru mine. Daca nu ma insel, e a doua vizionare deci l-am vazut din perspectiva "fantomelor / others"...am vazut cum usile se deschideau si se inchideau...am auzit tropaitul picioruselor...am vazut obiectele miscandu-se prin casa. Am inteles mai multe si s-au legat mai multe in felul asta, pentru o a doua vizionare. E un take fresh pentru genul asta de povesti si unul cu totul neasteptat la prima vizionare...de data asta am vazut-o iar in grup si cativa nici nu au inteles ce se intampla cand a venit punctul culminant, cel foarte aproape de deznodamant.
Nicole Kidman a fost cam afurisita, nu mi-a placut personajul ei prea mult. Fetita a fost ok, la fel si baietelul dar pana la urma totul a stat in regie si imagine, ambele de calitate si imperative intr-un horror. A fost distractiv si pentru o a doua vizionare dar tocmai aici sta minusul. Nu mai are acelasi farmec ca la alte filme al caror final il stii. Am sa-i dau insa o nota pe care l-a primit si prima data din partea mea.
8/10
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu