Pot sa consider ca am fost inca de la The Royal Tenenbaums un fan de-al lui Wes Anderson. Stilul sau vizual, felul de a spune o poveste ies intotdeauna in evidenta si fac filmele lui cu adevarat memorabile...chiar daca nu intotdeauna foarte bune - cum au fost The Darjeeling Limited sau The Life Aquatic with Steve Zissou.
Acesta a fost, in schimb, destul de deosebit. Atat prin stilul vizual caracteristic, unde Wes Anderson a atins o culme care cu greu o sa o mai atinga in viitor, cat si prin felul in care spune povestea. Adica da, iti aduce aminte prin fiecare cadru ca asta e o capodopera de-a lui Wes Anderson dar a luat fiecare element din filmele sale din trecut si le-a adus la un nou nivel de perfectiune. Simetria nu a fost mai evidenta, micile detalii din fiecare cadru au fost frapante si distractiv de gasit si inteles. Povestea a fost si ea interesanta insa nu neaparat nemaipomenita. Punctul forte al filmului, pe langa cele mentionate mai sus este si comedia. Subtila, nu intotdeauna evidenta, inteligenta...insa se folosesc si ceva injuraturi si de fiecare data cand se injura trebuie sa razi. Da, poate nu apeleaza la toata lumea chestia asta insa chiar si acele injuraturi sunt introduse numai in momentele amuzante...
Un punct forte si deosebit este castul extraordinar de puternic. Adica, nume peste nume de actori cunoscuti, unii in roluri unde graiesc doar o singura replica sau apar numai cateva secunde. Ideea e ca filmul e plin de actori mari si momentul cand ii vezi e un moment pe care il astepti de-a lungul filmului...de la inceput si pana la sfarsit. Oamenii astia sunt ca niste Easter Eggs dupa care tanjesti...
Nu e un film extraordinar si pana cand Wes Anderson nu o sa gaseasca un subiect cu adevarat puternic, atunci stilul sau vizual nu o sa valoreze doua parale de unul singur.
Pe langa The Royal Tenenbaum mai recomand Rushmore, Moonrise Kingdom si chiar Fantastic Mr. Fox. Bottle Rocket...e ok, dar am sentimente mixte in legatura cu el.
9/10
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu