Cand cineva trece printr-o tragedie, toata viata se da peste cap, indiferent cat de tare sunt picioarele inpamantate, o tragedie ca cea traita de protagonistii din film iti schimba viata.
A venit insa catalistul lor. A venit salvarea lor in forma antichristului, a venit haosul ca sa ii scoata din hoas si dezordinea emotionala. Joseph Gordon-Levitt este personificarea unui pshioterapeut care e mai eficient decat multi pentru ca te face sa reflecti asupra propriei vieti. Bine, nu pot spune ca totul a functionat asa si ca totul e atat de simplu. Pustiul a putut cu greu sa treaca peste pierderea mamei sale si implicit peste pierderea masinii in care au avut accidentul. Era singurul lucru care il mai facea sa isi aduca aminte de mama lui si era strans legat de acel obiect.
Sotul, jucat de Rainn Wilson, era doar un obiect de mobila prin casa, care dormea pe alta mobila. Indopat de pastile si, probabil, de un sentiment stupid si nefondat de vina, nu putea sa functioneze ca un tata si barbat normal. Hesher a venit ca o raceala, neasteptat si imediat s-a instalat in toata casa. Initial chiar am crezut ca e un fragment al imaginatiei pustiului, un fragment care il ajuta sa treaca peste decesul mamei sale, eram chiar bun bazat pe asta, pana cand a interactionat calumea cu personajul lui Natalie Portman.
In concluzie, nu e un film extraordinar insa e un indie decent cu acting mai mult decat decent. Toata lumea si-a facut treaba, desi pustiul a fost cel mai putin convingator dintre toti. Sunt sigur ca existau si mai buni. So...Joseph Gordon-Levitt, Natalie Portman, amandoi intr-un film...e ok de vazut.
7.2/10
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu