Un clasic, fara doar si poate. A fost la televizor prin anii '90 de mai multe ori. A fost si nu m-am uitat. Mai bine ca nu m-am uitat ca sigur aveam cosmaruri cu creatura lui Cronenberg...nu am avut niciodata cosmaruri cu vreo creatura dintr-un film cand eram mic, dar cu asta sigur aveam...cine stie, poate o sa am diseara.
E infricosatoare si scarboasa. E tot ce urasti la instecte si la imaginea ta cea mai oribila a unei insecte. Scarbos, visceral, neobisnuit si inspaimantator. Musca lui Cronenberg si interpretarea lui Jeff Goldblum o sa ramana cu mine tot restul vietii. Ideea in sine nu e noua, conceptul a mai fost facut si rasfacut de multe ori. Acest film e, de exemplu, un remake dupa un film din 1958 insa ce e la baza e vechi, insa nu conteaza, e eficient pentru ca reactia la acest film e intotdeauna aceeasi, indiferent cine il vizioneaza, groaza si dezgust.
Jeff Goldblum e un om de stiinta care atinge pragul teleportarii. Pune la punct ultimele detalii din proiect cand in viata lui intra o frumoasa reporterita/muză (Geena Davis) care il ajuta pe omul de stiinta cu acea ultima inspiratie de geniu. Cum il faci ce computer sa inteleaga ce e aia carne si ce trebuie sa faca cu ea. Buun. Experimentele continua si eventual se ajunge la omul de stiinta, el insusi vrea sa intre in teleporter sa isi arate ca functioneaza. Problema a fost ca era putin cam beat si nu a calculat destul puritatea telepodului.
Continuarea e istorie cinematografica si un film cu adevarat excelent. Atmosfera in filmele lui Cronenberg au acel aer de cyber-punk, de visceral-punk. Luminile ajuta la scoaterea in evidenta a culorilor nenaturale, la insuficienta si te inspaimanta chiar si cand e lumina suficienta. Camera e intotdeauna aproape de actori, adaugand si claustrofobia. Detaliile sunt un pic prea reale cateodata si cand filmul este vazut la calitatea la care a fost facut (and then some) atunci experienta e completa.
9/10
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu