The Zero Theorem {2013}

Asa, mai intai sa enumar motivele pentru care am vazut filmul asta...primul, pentru ca e un film regizat de Terry Gilliam...stim cu totii ca e un regizor excelent cu o viziune unica. Al doilea motiv a fost actorul Christoph Waltz. E un actor bun care imi place cum joaca dar se pare ca nu se intelege decat cu Quentin Tarantino...cu restul nereusind sa faca o conexiune astfel incat personajul sau sa explodeze de pe ecran, cum a facut-o cu personajele lui Tarantino...

Ce-i drept, personajele lui Tarantino sunt iesite din comun dar o sclipire tot trebuia sa vad si in alte filme. Si al treilea motiv pentru care am vazut filmul asta dar care cred ca trebuia sa fie motivul nr. 1 a fost ca e filmat in Romania...sunt o groaza de actori romani care joaca (Dana Rogoz e cea mai notabila) si o groaza de tehnicieni romani care au realizat filmul...trebuie sa fie un motiv de mandrie si este...dar ar fi fost si mai mare daca filmul era mai reusit.

Terry ne pune sa facem o calatorie existentiala pe care o avem sau am avut-o la un moment dat in viata noastra...problema e ca nu a fost prea reusita. E un film prea haotic si daca incearca sa fie asta intentionat nu cred ca a fost o idee prea buna. Nu e accesibil...da, are cateva idei bune, mai ales daca stai si le analizezi si le gandesti putin...cum ar fi 0 este egal cu 100%...adica 0 egal cu 1. Adica 0 egal cu totul. Alfa=omega. Inceputul=finalul. Totul=nimic. Cam asta ar fi teoria si se bazeaza pe lipsa de sens in existenta noastra, a tuturor, din tot universul.

Daca e privesti filmul asta si ideea in cel mai sumbru mod...ar fi sa-ti imaginezi planeta noastra pe repede inainte si cum ea are niste bacterii (noi) ce cresc pe ea si in calatoria ei prin univers nu o sa se termine decat intr-o gaura neagra, undeva...fara ca nimic altceva sa se intample. Cam asta ar fi tristul si cruntul adevar prezentat sumar. Cam asta ar fi si scopul personajului nostru care se prezinta "we" si "us"...

Bineinteles, ca in orice alt film de gen, totul se termina cu dragoste...cu ce altceva. Dragostea fiind singura chestie de care ne putem lega ca sa spunem ca nu ne-am irosit viata. Oricum, filmul lui Gilliam este fascinant vizual si interesant de urmarit dar in cele din urma nesatisfacator...si nu ne ramane aproape nimic dupa vizionare...pacat.

7/10