Suflet, pur suflet...cam fiecare film despre viata arata intr-un fel sau altul intoarcerea la radacini...dar niciunul la fel de puternic ca acesta. Acesta este si o intoarcere la origini din punct de vedere filosofic, pe langa intoarcerea la origini emotiei umane si intoarcerea efectiva, a trupului.
Ce vedem aici, in acest film, este iarasi un mesaj in legatura cu natura si distrugerile cauzate de industrie si poluarea cauzata de omul modern. Oamenii din Bathtub (o mica insulita pe cale de disparitie) traiesc cu filosofia omului de la tara, aceia in care ai grija de bucatica ta mica de pamant, de animalele de pe ea si astfel maine ai ce manca. Micuta Hushpuppy invata lucruri noi in fiecare zi, in special cum sa nu aiba incredere in oamenii care nu fac parte din Bathtub, oamenii care incearca sa o scoata din lumea asta pe care ea a ajuns sa creada ca e magica si minunata. Inca un mesaj substantial al filmului ce face apropouri distrugatorilor naturii.
Actrita din rolul principal este de luat in vizor din prima. Daca altcineva nu mi-ar fi spus sa fiu atent la cum joaca trecea pe langa mine faptul asta. De ce? Pentru ca e destul de subtil felul cum joaca, prea subtil cateodata. A jucat excelent fiinta asta mica pentru primul ei film, numele ei este Quevenzhane Wallis...indraznesc pe oricine sa citeasca corect din prima prenumele ei. A adus o inocenta aparte filmului, o inocenta ce incet-incet dispare si apare o maturizare si o bestificare a micutei pentru a-i arata tatalui ei ca poate sa traiasca fara el, asa cum el si-a dorit in secret. Vroia sa o vada capabila sa stea pe propriile picioare fara sa mai dea foc la case.
Este un film foarte memorabil, mai mult datorita atmosferei si decoratiilor. Mi-a adus aminte de un alt film dar na ca i-am uitat numele. Eh, recomand filmul pentru ca a primit 4 premii la Cannes, anul acesta si pentru ca e interesant din orice punct de vedere.
8.5/10
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu