Nora inu {1949}

Stray Dog

Noi nu ne gandim prea des la un politist ca un super-erou modern. In mare parte pentru ca nu multi ne arata asta, mai ales in tara noastra. S-au facut politisti pentru ca altceva nu stiau ce sa faca si au gasit o slujba curata in care nu trebuie sa faca mai nimic aici, in politie. Super-eroul are o super-putere data prin ani de antrenament si pregatire...un pistol. Pistolul ala face parte din el dupa ce a absolvit sau imediat ce a intrat in treaba. Unii cred asta mai mult decat altii. Aici, in acest film al regizorului genial Akira Kurosawa, ni se prezinta unul din politistii care cred ca au o responsabilitate fata de ei insasi si fata de populatie.

Unui tanar politist, proaspat detectiv, i se fura in timp ce merge cu mijlocul de transport in comun pretiosul sau apendice ce ii ofera super-puterea de a ucide si in majoritatea timpului de a ii face pe ceilalti sa respecte legea. Mai tarziu, in cautarea acestui pistol, marca Colt, afla ca e posibil ca arma lui sa fi fost folosita la o crima. Acest lucru il devasteaza stiind ca a fost responsabilitatea lui de a avea grija de aceasta putere. Cautarea armei si implicit a criminalului continua...avem parte asadar de o investigatie old-school, unde se spun nume si se pun intrebari. Aceasta parte mi-a adus aminte de un joc excelent, L.A. Noire...unde joci rolul unui detectiv ce trebuie sa rezolve cazuri punand intrebari suspectilor ori victimelor si sa determini daca mint sau spun adevarul.

Filmul e o treaba, jocul o alta. Filmul e intunecat, calduros, sufocant, lent ca o zi fierbinte de vara. Atmosfera sare din ecran spre spectator si il duce intr-o alta perioada, cu alte obiceiuri si alta viata. Il vedem pe Toshiro Mifune printr-o transformare vizibila dintr-un tanar intr-un adult, maturitatea lui fiind principala tema a filmului. Impreuna cu Takashi Shimura fac probabil cel mai sub-evaluat parteneriat din istoria filmului. Oricum, cei doi au mai lucrat impreuna, dar ma refer la parteneriat in politie. De vazut.

9.2/10