Tell-Tale {2009}

Dupa bine-cunoscuta povestire a lui Edgar Allen Poe insa nici de departe la fel de captivanta si terifianta.

In film e vorba despre acest tip care a primit o noua inima dupa un transplant. Daca apoi facem legatura cu povestirea ne prindem repede ca inima noua ii dicteaza ce sa faca din cauza ca precedentul proprietar a fost omorat si astfel inima, fara legatura cu creierul what-so-ever, are o dorinta de razbunare ce o paseaza noului proprietar. Daca totusi sapam mai adanc in metaforele din povestirea lui Poe si cu gandul ca regizorul ar fi vrut sa transmita acest lucru si in film atunci totul e in capul noului purtator al inimii, stiind ce a patit victima de la care a primit inima.

Inima nu poate sa sara din piept singura fara semnale de la creier sau influentata de medicamente. Aici filmul e si S.F. si fantezie si asa se si termina. Cu un super-erou cu o super-inima care renaste chiar si dupa ce a fost distrusa cu o doza fatala. In fine, nu e un film care merita sa fie vazut iar comparativ cu povestirea e o bataie de joc pentru ca in fond n-au nicio legatura. S-au gandit totusi sa-l treaca pe Poe la credits ca sa nu se trezeasca unii ca e luat dupa povestirea renumitului poet.

Nu, ca horror nu functioneaza deloc, ca film e echivalent cu zero, ca acting...Josh Lucas a fost ok pentru genul asta de filme desi el joaca mai binisor in alte filme. Brian Cox as fi vrut sa apara mai mult desi nici un actor de aici nu a intentionat vreo secunda sa joace nemaipomenit. E un film sub-sub mediocru.

5/10