Bitter Moon {1992}

Mitul (sau poate chiar istorisirea) femeii manivore care o data ce s-a agatat de un barbat nu il mai scapa din colti. Bine, nimic din ce am zis eu aici e atat de simplu. Nu, Polanski alege sa faca o caracaterizare foarte detaliata si complexa a fiecaruia din cele 4 personaje principale. Doua mai importante decat celelalte...

Cuplul de personaje ce se afla cam pe intreaga istorisire in prim-plan sunt Mimi si Oscar. Mimi a fost o frantuzoaica tanara dar cu spirit animalic salasluind in interior ce a iesit la suprafata numai atunci cand Oscar, un scriitor ratat, il chema si il face sa creasca. Cei doi au avut o relatie pur sexuala si in jocul lor au explorat corpul fiecaruia prin variate jocuri in posibilitati finite. Acest preludiu in maturitatea relatiei lor a fost dulce si european, prea pudic pentru publicul american sau pentru cuplul englez de pe vasul de croaziera format din Nigel si Fiona. Cei doi au o relatie stabila de 7 ani dar monotona. Cele doua cupluri inglobeaza toate cuplurile de pe planeta...fie ne regasim in amandoua, ceea ce e bine pentru ca luam ce e mai bun din amandoua...stabilitatea si distractia, fie intr-una din ele. Acesta nu e un film cu care sa mergi cu prietena sa-l vezi. E putin prea dur si putin prea socant pe alocuri.

Dar pentru mine si asta inseamna cinematografia. Socul face parte din viata, daca reusesti sa-l pui pe pelicula astfel incat sa te faca sa simti de parca e real, inseamna ca esti talentat ca regizor. Polanski e fara dubiu un regizor complet. Filmul dureaza 2 ore si 20 de minute...este lung si se simte dar intotdeauna mai reliefeaza cate ceva pana la un final destul de plat care dezamageste oarecum. Actorii joaca excelent, in special sotia lui Polanski, Emmanuelle Seigner care poate parea vida in privire dar asta ii ofera aceasta alura de nestapanit ce o cere personajul.

8/10