Imi pare bine ca l-am vazut. Nu e ca si cum am senzatia ca am ramas cu ceva nepretuit dupa ce l-am vazut, nu e genul ala de film. E insa genul de film despre doi oameni care se imbunatatesc reciproc, intr-un fel. Unul din ei vrea sa simta ca traieste descoperind cat mai multe despre literatura, o pasiune pe care a avut-o de mult, dar nu a avut niciodata ocazia sa o dezvolte...a ajuns la nivelul romanelor de coafor, unde si lucreaza. Acest personaj a fost jucat excelent de Julie Walters, o tanara care doreste sa se descopere si isi da seama ca nu poate pentru ca e casatorita cu unu care vrea sa o lege de casa si "la revedere". Spiritul ei tanar si jovial inca nu e hotarat sa faca asta asa ca se hotaraste sa se apuce de scoala universitara de vara, sub tutela profesorului ce traieste viata datorita literaturii dar a vazut fata adevarata si amara a ei si astfel se ineaca cu ce e in spatele cartii "The Lost Weekend".
Cei doi se completeaza reciproc intr-un mare fel...pe de o parte pentru ca la inceput, superficial, ea era naiva si vorbareata iar el inteligent si mai mult tacut, raspunzand monosilabil cu un ton taios si sarcastic. Diferenta dintre ei este imensa si ramane asa pana la final pentru ca ea nu e un geniu incapsulat in corpul unei coafeze...dar in final devine propria ei persoana pentru ca asta a vrut sa capete dupa aceasta experienta. Profesorul, jucat si acesta excelent de Michael Caine, are rolul confidentului si chiar psihologului ei. O educa pe Sarah (Rita), o ajuta sa se descopere. Si asta inseamna sa fie un profesor bun.
Un film reusit cu un magnetism deosebit cauzat de cele doua personaje...chiar mi s-a parut cu Rita a jucat mai bine decat Frank...dar avand in vedere tumultul interior al personajului putem intelege macinarea mai mult interioara decat exterioara.
7.8/10
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu