luni, 17 octombrie 2011

Straw Dogs {1971}

Primul lucru pe care l-am facut dupa ce am vazut filmul asta...in doua reprize la distanta cam mare una de alta...e sa vad ce inseamna "straw dogs". Stiam ca straw e pai in engleza...dar cand colo chiar asta a vrut sa spuna si filmul. Caini de la tara, caini violenti, fara stapan...exact ce s-a portretizat cu atata precizie horifica.
Au fost infricosatoare creaturile alea numite oameni. Asa comportament de huligan, de bataus, de om fara minte rar mi-a fost sa vad. Regizorul si-a atins scopul ca din punctul meu de vedere ii uram din tot sufletul. Chiar mai mult decat personajul principal din cauza ca eu, ca spectator, vedeam pana unde poate sa ajunga diabolismul lor. Cam asta a insemnat primele trei sferturi din film...americanul asta sa fie terorizat psihic de niste tarani idioti din Anglia. Da, poate nu s-a vrut concentrarea acestei stereotipii la englezi dar asta a fost sa fie. Aparent cica acum s-a facut un remake iar actiunea se petrece pe undeva prin sudul S.U.A. (din cate imi dau eu seama din poze)...deci tinutul healbill-ului. Oricum, cam tot filmul cu senzatia asta de apasare a fost putin prea mult...ca sa nu mai zic ca sotia lui facea anume chestiile pe care le facea...dar cand vedea ce barbat are, o inteleg.
Pana la urma filmul asta e despre cum toata lumea, oricine, are un punct de "fierbere". Exista o limita pentru orice si aici matematicianul tocilar, jucat de Dustin Hoffman, care habar n-ai cum a reusit sa faca rost de o asemenea bucata, ne-a aratat tocmai asta. Ne-a aratat ca exista putere atunci cand o cauti si exista inteligenta atunci cand e nevoie de ea...chiar si in situatii de urgenta. E un film ok, dar prea apasator...si mult prea haotic (desi a fost intentionat) ca sa il mai recomand...
7.5/10

3 comentarii: