Exact genul de film pe care vrei sa-l vezi cu iubita sau cu familia pentru ca are de toate asa cum numai americanii stiu sa faca.
Si totusi asta nu e un lucru bun de fiecare data. Adica pana la urma, povestea asta frumoasa, e o manipulare incredibila pentru a forma standarde cand vine vorba de conceptiile asupra a ce inseamna o familie. Pare un pic prea dur ceea ce zic eu in comparatie cu cat de dulce e filmul asta cateodata. E ca si cum as ataca pe nedrept ceva care poate chiar a avut intentia sa fie usor, dragut si nepretentios. Dar in vedere ca formula am mai vazut-o si nu aduce nimic nou industriei, nu stiu daca e corect sa inchidem ochii desi stim ca nu vedem ceva foarte bun dar tear-jerk-uiala e atat de puternica incat schimba opinii si pareri cand de fapt nu trebuie inchidem ochii.
Totusi, daca este cineva fan Scarlett Johansson sa ignore tot ce zic eu pe aici. Nu e ca si cum vedem ceva de la ea, if you know what I mean, dar sarmul si frumusetea ei este intotdeauna o placere. In plus, nici o actrita rea nu e, desi mai poate sa invete si face asta cu fiecare rol. O sa vina o zi si cand o sa faca un rol unde o sa imite pe cineva cunoscut din trecut pentru a fi nominalizata la un Oscar sau o sa se machieze urat pentru a arata Academiei ca nu vrea sa cucereasca numai cu frumusetea ei ci si cu talentul ei.
Asadar filmul e dragut, colorat, cu un soundtrack excelent (ca mai toate filmele lui Cameron Crowe), cu copii amuzanti, cu povesti umane despre oameni si cat de grozavi sunt oamenii in comparatie cu animalele. Da, aparent asta incearca sa ne spuna filmul asta, cum aflam inspre final. In fine, e ok de vazut o data si de pastrat daca sunteti fani Crowe.
7/10
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu