Asta e documentarul care a luat Oscarul anul asta si nu pot sa spun ca m-a dat pe spate. Da, intr-adevar muzica lui a fost buna si a avut succes numai in Africa de Sud...da, este o poveste ce merita urmarita dar in cele din urma sunt sigur ca Rodriguez nu a fost singurul artist in astfel de circumstante.
Ce vreau eu sa spun e ca sunt multi care au fost si sunt in papucii lui. Sunt buni dar sunt repede uitati pentru ca sunt prea underground. Si probabil da, mai mult de 80% din ei nici nu merita sa se apropie de ce a ajuns Rodriguez...dar ceva s-a intamplat, nu a fost destul de cunoscut in tara de unde a plecat dintr-un motiv si acela e ca nu e destul de bun. Muzica o fi buna dar personal mi s-a parut ca mai toate aveau aceeasi melodie, cu versuri schimbate. Pana si tonalitatea ramanea aceeasi cateodata. Poate asa e la folk, nu stiu.
Am apreciat, in schimb, nivelul de research ce l-a facut regizorul, scenaristul si editorul documentarului, Malik Bendjelloul. Am apreciat ca a fost ca un film politist si pe masura ce interogam oameni aflam inca putin despre omul Rodriguez...pe care il vedem abia pe la jumatatea filmului.
Pana la urma mi-a lasat gustul unui film care ma face sa imi fie mila de artist, ca a fost tepuit la bani, ca nu a fost recompensat pe masura talentului sau, ca traieste si acum in saracie - desi aparent prefera asta...si mai mult la asta batea regizorul.
Ca lumea nu e corecta, nu exista dreptate in lume, ca practic mi-l forteaza pe gatlej sa imi placa muzica lui. Ma rog, daca e sa privesc obiectiv vad ca muzica lui a influentat o tara intr-un moment mai negru din istoria ei, exact cand avea nevoie ea...si i-au piratat muzica. Mna, omul nu a vrut decat sa cante, sa fie apreciat, de asta nu a fost amar pentru restul vietii. Emana in jurul sau o stare de bine si de bunavoie oriunde se duce. E de urmarit documentarul sa vedeti ce va zice voua.
8/10
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu