Acum, nu pot sa iau filmul asta decat in comparatie cu remake-ul din 2002, care a apartinut stra-nepotului lui H.G. Wells, Simon Wells...remake care a fost comercial dar care a avut elemente care mi-au placut mai mult decat in original. Elemente care de cele mai multe ori tin de tehnologia actuala, nu poveste sau scenariu sau altceva.
Bine, sunt sigur ca originalul a fost mai fidel cartii desi, ironic, regia nepotului sau nu a fost. Nu am citit cartea deci nu am de unde sa stiu daca oamenii care traiau in vremurile din viitor erau ca aici sau ca in filmul din 2002, asta fiind cea mai importanta diferenta dintre ele. Alta diferenta ar fi ca personajele principale au creat, fiecare, masina timpului pentru alt motiv. Cel din original a facut-o din punct de vedere stiintific iar cel din remake a facut-o din dragoste...lucru care, inevitabil, a format un paradox.
Nu pot sa trec cu vederea nici naivitatea scenariului, lipsa lui de curaj, desi erau deja anii '60 si se trecea la un nou nivel de maturitate a cinemaului...iesirea din epoca de aur. Naivitatea scenariului a constat in mare parte in lipsa de violenta si terifiere care trebuiau sa faca parte din lumea din viitor. A fost prezenta, in forma ei, dar nu am putut sa o iau prea in serios...desi trebuia. Monstrii au fost scary cu luminitele lor iesind din ochi dar parca mai urati erau aia din 2002, desi erau cgi in mare parte.
Scenele din masina timpului au fost cu mult mai bune in 2002, dar asta e despre ce vorbeam mai sus, prefer elementele ce tin de nivelul tehnologiei din 2002, in rest...prefer povestea din 1960. E mult mai cu picioarele pe pamant si nu la fel de flamboianta. In plus, Rob Taylor e cu mult peste Guy Pearce.
Asadar luati de vizionati un clasic, dar nu strica nici cel din 2002.
8/10
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu