luni, 26 martie 2012

Nattvardsgästerna {1963}

Winter Light
E oarecum pacat ca nu mi-a pasat de personajul principal...poate daca asta nu se intampla, eram atras si
mai mult fata de tot filmul. Regizorul e marele Ingmar Bergman si la fel ca mai toti ceilalti regizori mari ai cinematografiei, i-am vazut mai toate capodoperele...acum urmeaza filmele care sunt mai putin bune. Acesta e unul din ele pentru ca pur si simplu nu creaza legatura dintre film si spectator. Nimic nu il atrage pe spectator, nici drama pastorului ce isi cauta d-zeul, nici tragedia emotionala a lui Persson care cauta un scop in viata, nici cautarea dragostea de catre Marta pentru pastor.
Mai mult de atat, ritmul deosebit de lent si scenele in care se vorbeste mult (si inutil) sunt ca pasaje din carti cand mintea ti se duce pur si simplu spre alte ganduri fara a avea intentia asta. Nu te atrage. E plictistor, e greoi si nici macar tema anti-religioasa nu mi-a starnit interesul desi ar fi fost ceva de care m-as fi tinut pana la final. Nu. Soarta personajelor s-a schimbat irevocabil pe parcursul acestui film in urma unor lupte interioare, spirituale. Probleme in care nu ma regasesc si in care nu o sa ma regasesc. Asta asa, ca fapt divers.
Asadar, nu unul din cele mai bune Bergman dar probabil un comentariu religios mai profund decat pare insa din cauza asta inseamna ca nu e pentru toata lumea...
7/10

3 comentarii:

  1. Pe mine m-a atras filmul tocmai datorita aspectului clinic(care nu e o noutate in cazul lui Bergman). Ca si spectator, nu vreau ca regizorul sa traga de mine, nu vreau dramatizare gratuita, lacrimi de crocodil. Astea sunt mai usor de simulat. Dar ce mi-a placut la Bergman si la personajele sale a fost tocmai acea distanta. Pentru ca nu e ceva mecanic, nu e ceva care sa para fals(mie nu mi-a parut), iar uneori ai nevoie de mai multa tarie sa poti expune lucrurile rece, decat intr-un mod foarte emotional.

    In plus filmul "exploreaza" tacerea divina. Mi s-ar parea putin gratuit sa am un film care sa "atraga". E ca si cum ai avea pe cineva abordand o "tema serioasa"[INSEREAZA TEMA AICI] in maniera ... Justin Bieber.

    Iar inutil nu se vorbeste, sau mai bine spus secventele in care personajele "vorbesc inutil" nu sunt inutile. Daca ai face un film in care ai suprinde numai momentele in care cineva face ceva util, clar o sa iti iasa ceva f artificial, mai ales daca focusul cade pe personaj, pentru ca - ghici ce - in mare parte din cazuri, noi facem cu mult mai multe lucruri inutile decat utile. Deci, e cam discutabil.

    RăspundețiȘtergere
  2. Cred ca tot am facut aici un "argument" pentru a raspunde la al tau de vreo doua ori, si de fiecare data a dat o eroare care a sters tot ce am zis. In fine...
    Genul asta de acting-robot poate sa fie bun in capul regizorului dar inumanitatea si intr-adevar falsitatea, pentru ca nimeni nu se comporta in felul asta in realitate mi se par tocmai ingredientele din care se fac un film care de fapt nu zice multe dar fiindca e invaluit in misterul asta il face intr-adevar un film de snobi. Nu e arta cinematografica aici, e o poveste care mergea mai bine intr-o carte si nu in taramul unde imaginatia e limita.
    Nu vroiam sa tipe filmul asta din toti rarunchii. Dar m-a facut atat de nepasator fata de personaje incat trebuia sa munceasca putin mai mult. Adica pana si fosta sotie a lui Bergman a zis ca e o "capodopera", dar una plictisitoare.
    Iar acum eu zic ca e si ceva subiectiv din partea mea pentru ca temele religioase in film mi se par la fel de ridicole si reci pentru mine ca atunci cand le aud din gura unui maniac credincios. Bine, mai avem un exemplu tot de-a lui Bergman unde am acceptat totusi partea asta pentru a facut o poveste cu adevarat interesanta - The Seventh Seal. Aici insa povestea acestui pastor/preot mi se pare pierdere de vreme si pelicula.
    Cand m-am referit la inutil m-am referit strict la inutil pentru poveste, pentru film, dar probabil asta se trage din subiectivismul de mai sus. De exemplu scrisoarea ei catre el citita de ea dar de fapt de el a fost cazul in care mi s-a parut ca au lungit-o prea mult. Ca sa nu mai zic ca primele 10-15 minute sunt umplute efectiv de o slujba religioasa...pacatos
    Nu orice face Bergman ma atinge. Desi il consider un cineast deosebit de important.

    RăspundețiȘtergere
  3. Da nici pe mine nu ma atinge tot ce face el. Exemple: Through a glass Darkly, The Silence sau chiar Vargtimmen nu mi-au placut.
    Nu mi se pare nimic misterios si nu e in mod necesar pentru snobi. Eu nu sunt si nici altii nu. Sunt destui care apreciaza filmul asta din snobism, dar asta numai pentru ca bergman, tarkovski, jarmusch("Dead Man", "Limits of control" in special ultimul, daca vrei un film 'de fite'. Speaking of which "Winter Light" mi s-a parut infinit mai putin plictisitor(si enervant, for that matter) decat "Limits of control" sau "Blowup"-ul lui Antonioni) si altii sunt un soi de "trend".
    Nu poti sa compari Seventh Seal cu asta in primul rand pentru ca vorbim de genuri diferite.
    Si nah asa sunt chamber drama-urile. Sunt semifilme uneori. E mai mult ceva intre teatru si film. Si da, Bergman are muuuulte de astea. Si da, nu iti pot place toate. De aia cred ca aici e putin cam ca la ruleta: cum se nimereste. La tine a fost winterlight(or sa mai fie si altele f probabil). La mine au fost "Såsom i en spegel" si "Tystnaden" din chamber dramas.

    RăspundețiȘtergere