Se pare ca fiecare mare comedian trebuie sa scoata ceva de genul asta. Ceva care e comic dar in acelasi timp dulce si siroposit.
Jim Carrey a fost primul care a contat cu al sau Liar Liar care a fost demential, bineinteles. Apoi a venit Click al lui Adam Sandler cu care a pacalit cativa spectatori insa nu si pe mine si acum pe acesta care e practic cele doua combinate...chiar avem aceeasi tema cu tatal ca in Click aici, in filmul lui Eddie Murphy.
Eu am s-o spun drept...m-am uitat cu fata normala tot filmul, mi-a dat senzatia ca spune o poveste simpla, adevarata si frumoasa. Prea multe vorbe, prea mult bullshit, nu destula viata traita cu adevarat, nu avut grija de persoanele care ne iubesc si le iubim...nu poate nimeni sa nege chestia asta. Dar a fost facut la disperare formatul asta ca deja nu mai conteaza in ce e imbracat. Eddie Murphy e in stilul sau in prima juma de ora-45 de minute si apoi vine blestemul si totul devine serios si dramatic pentru actorul nostru de comedie. Acum nu stiu, poate am fost eu intr-o dispozitie visata de producatorii acestui film dar pe mine m-a pacalit si fraierit in totalitate. Fazele de la final chiar mi-au furat cateva lacrimi, no shit. Mi s-a parut ca Murphy a jucat bine chiar si la partile dramatice si fata lui e mai mult decat expresiva sa comunice emotiile de tristete sau fericire.
Nu mi-a placut sotia care e stereotipul femeii care o tine pe-a ei si nu vede ca sotul ei de ceva ani e in dificultate si ar trebui sa fie singura care il intelege...in schimb cel care-l intelege e asistentul sau de la munca care chiar incearca sa-i salveze viata. Si a si reusit...
Evident ca finalul a fost previzibil si asteptat, nu putea sa se termine cum spunea blestemul. E un film usurel care pe mine m-a pacalit fara doar si poate. Nu stiu daca sa-l recomand pentru ca acest Murphy nu e acela care ne place noua din stand-up-uri...e cel transformat de Hollywood sa fie strambaret fara sa se asemene cu Jim in vreun fel...
6/10
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu