sâmbătă, 20 octombrie 2012

Seeking a Friend for the End of the World {2012}

Pune lucrurile in perspectiva un astfel de film. Nu ca ar fi unicul sau primul dar te ajuta sa-ti mai aduci aminte de ce e frumos si important in viata...in caz ca ai uitat.

Alte filme care au avut efectul asta asupra mea...Perfect Sense sau Last Night si bineinteles Melancholia. Cele enumerate de mine prezinta, la fel ca acesta, cazuri normale si comportament normal/firesc cand vine vorba de sfarsitul lumii...nu operatiuni de salvare miraculoase cu nave spatiale pe meteoriti, nu roboti, nu civilizatii ce s-au retras sub pamant si se lupta cu robotii prin internet. Nu, doar comportament psihologic normal din partea unor oameni normali ce nu doresc sa exagereze existenta lor pe ultima suta de metri pentru a compensa pentru viata lor banala de pana atunci.
Doar pentru ca vine sfarsitul lumii nu inseamna ca deodata ai permisiunea sa faci ceea ce nu ai putut face in rest...de fapt, eu exact asta as face probabil. Cine naiba stie cum te comporti in astfel de cazuri. Ipotetic pot spune orice dar cand ma vad in fata faptului implinit nu stiu ce o sa-mi treaca prin cap. Ma rog, aici avem o poveste de dragoste tipica ca de sfarsitul lumii. Un tip, jucat de Steve Carell, e parasit de sotia lui (jucata numai pentru scena asta de chiar sotia lui din realitate) fix cand afla la radio ca coliziunea cu meteoritul este inevitabila si misiunea de salvare a planetei (probabil formata din cei de pe nava din Armageddon) a esuat. Mi-a placut asta...Steve si-a folosit propria sotie in scena unde il paraseste sotia pentru ca oricum nu vroia sa isi petreaca ultimele zile pe pamant cu el...funny.
Carell e la fel ca in toate filmele dramatice pe care incearca sa le faca. Fad, inutil, patetic, mai comun decat cel mai comun...nu imi place deloc. Nu are sare si piper. Cand e comic e alta treaba, el pentru asta e facut, asta e genul lui. Nu stiu de ce se baga in chestii de genul asta. A fost ok pentru ca personajul sau e la fel ca celelalte din celelalte drama, asa cum am zis-o. Keira Knightley a fost si ea "meh" desi ea a adus mai multa culoare in mix.
A fost un film placut cu un soundtrack pe masura. O poveste simpla, dragut, ce te face sa iti mai deschizi ochii...chiar daca pentru putin timp.
7/10

2 comentarii: