miercuri, 16 ianuarie 2013

Les Misérables {2012}

M-a plictisit intr-un hal de nu imi vine nici mie sa cred. Nu ma asteptam nici chiar ca la fiecare scena sa aud numai cantat in favoarea cuvintelor vorbite...cred ca au fost in total 10-15 cuvinte vorbite. In rest numai si numai cantat, oricand, oriunde cu oricine. Fuck. Prea mult...
Si faptul ca a fost cantat live, nu inregistrat intr-un studio inainte de filmare, nu a facut decat ca potentialul fiecarui cantaret sa fie aruncat pe fereastra, dar da...emotia se citeste mai bine cand sunt facute asa, actorul este influentat mai mult de versuri pentru ca le simte mai clar, mai personal, mai direct. Unii s-au descurcat mai bine la cantat in fata camerei decat altii. Cel mai bine s-a descurcat Anne Hathaway si isi merita fiecare premiu. Pe langa asta este si o actrita foarte buna care arata din ce in ce mai mult in rolurile ei...As fi vrut totusi ca rolul ei sa fi fost mai lung...adica moare totusi in minutul 45 dintr-un film de 2 ore si 30 de minute.
Nu sunt familiar cu romanul lui Victor Hugo, din pacate, dar cred ca o sa-l iau sa-l citesc...il am pe undeva prin casa. Tema deja o stie toata planeta la cate piese a avut si cate ecranizari a avut. Cred ca fiecare generatie face cate una. De fapt, vad pe imdb 23 astfel de titluri. Aproape cate una la deceniu. Cu mici exceptii cand s-au incapatanat sa scoata si dupa 3 ani o alta ecranizare. Cea mai rasuflata poveste din Hollywood, probabil.
Nu stiu ce i-a venit lui Tom Hooper sa faca asta. Credea ca prin faptul ca ii face pe actori sa cante live in fata camerei a revolutionat genul? Tocmai castigase anul trecut un Oscar pentru cel mai bun regizor si cel mai bun film si el alege sa faca un astfel de film? Nimic original, nimic deosebit. Singurul lucru care mi-a placut cel mai mult si foarte mult a fost scenografia - production design. Felul cum aratau decorurile, atentia la detalii, atmosfera ce acestea le ofereau, fiecare scena era pictata parca intentionat cu mizerie organizata si meticulos asezata. Aceasta a oferit o atmosfera foarte primitoare pentru o reprezentatie de genul asta.
Acum, Hugh Jackman a jucat si el foarte bine dar anul asta se lupta cu Daniel-Day Lewis deci e imposibil sa castige. A jucat bine si a cantat bine, adica a si jucat foarte mult prin piesele de pe Broadway si a castigat si premii Tony, insa nu stiu nimic despre astea din moment ce nu stau prin New York, deci nu era de mirare ca o sa se descurce bine aici. A cantat bine, dar se putea si mai bine. Cateodata parca smiorcaiala ii incomoda vocea de cantat. Mna...
Restul personajelor au fost de umplutura. Sacha Baron Cohen si Helena Bonham Carter mi-au adus aminte de personajele lor din Sweeney Todd desi nu se aseamana in vreun fel. Pur si simplu parca au adus ceva de acolo in personajele lor de aici. Si atat, nu merita mentionati nici cei care au fost buni pentru ca in final filmul asta a fost sub asteptarile mele...nici macar o lacrima nu a reusit sa imi stoarca.
7/10

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu